Sunteți pe pagina 1din 2

DE LA VADIM CITIRE.

2
Tricolorul, nr. 1320, editia din 25.07.2008

PENTRU ÎMPROSPĂTAREA MEMORIEI


Autor : ANTON UNCU (Text reprodus din ,,România liberă”, de sîmbătă,
6 ianuarie 1996)

Prea deşteptul domn Măgureanu Domnul Măgureanu este băiat deştept. Cel
puţin aşa ne spune domnul Silviu Brucan. Numai că laudele domnului Brucan
trebuie preluate cu toată prudenţa. De ce îl laudă domnul Brucan pe domnul
Măgureanu? Pentru că a avut inteligenţa să-şi publice dosarul de la Securitate.
Tot dosarul? Tot ce i s-a părut domnului Măgureanu revelator.
Ce consideră domnul V.M. că ar fi revelator şi ce este într-adevăr revelator,
asta-i altă cîntare. Adică, domnia-sa doreşte să lămurească mai întîi originea sa
etnică, lucru neesenţial, fără nici o discuţie. Tatăl: Ianosz Astaluş (nu Astalosz,
cum zice lumea). Mama: Roza Măgurean. Deci, român neaoş, pentru că Ianosz
este forma maghiarizată a lui Ion, iar Astalosz, traducerea în maghiară a
substantivului comun ,,tîmplar”. Adică, zic eu, numele originar ar fi fost Ion
Tîmplaru, devenit, prin maghiarizare, Ianosz Astaloş (sau Astaluş). Cam
complicat, nu? Pentru că Astaluş pare să fie forma românizată a lui Astalosz
(tîmplar). Asta ar fi dovada de inteligenţă? Nu. Dosarul publicat dovedeşte că
domnul Virgil Măgureanu (Astalosz-Astaluş) a fost nu ofiţer de Securitate, ci
un biet rezident, slab profesional şi cam inactiv, motive suficiente pentru a fi
promovat, după Revoluţie, în funcţia de director al Serviciului Român de
Informaţii. Asta e tot? Tot. Deştept băiat. Deştept dar cam mincinos, pentru că
în faţa Parlamentului a afirmat – există banda înregistrată – că n-ar fi avut nici
o legătură cu fosta Securitate. Deci directorul SRI e mincinos. Contribuţia sa la
desfăşurarea evenimentelor din Decembrie 1989 nu este prea clară, dar a făcut
parte din grupul condus de Ion Iliescu, care ar fi pus la cale o lovitură de stat
îndreptată împotriva lui Ceauşescu – rămasă doar un vis nerealizat. Atunci, ce
anume îl recomanda pe Virgil Măgureanu ca director SRI? Pauză!... Şi, totuşi,
de ce şi-a publicat Virgil Măgureanu ,,dosarul” de la fosta Securitate? Oare
pentru că dl. Corneliu Vadim Tudor pregătea şi el publicarea aceluiaşi dosar, o
formă ceva mai amplă? Posibil. Sînt aproape sigur că ,,dosarul”, în varianta
Măgureanu, este incomplet. Pentru că dacă domnia-sa şi-a pus capul sub
patrafir şi a mărturisit tot, e pierdut. Nu pentru minciunica spusă Parlamentului,
ci pentru că persoana aflată în funcţia de director SRI, iertată de păcatele
recunoscute pînă la urmă (spre lauda lui, nu-i aşa?), prea mulţi poate popi şi
asta nu se poate răbda. Există şi un principiu al promovării cadrelor, care se
învăţa cu predilecţie la Moscova, conform căruia siguri sînt numai cei care pot
fi ţinuţi cu ceva în şah. Curăţat de păcate, devine nesigur şi chiar periculos
pentru cei care l-au promovat. N-a fost prost domnul V.M…. Şi nici deştept. Eu
aş zice că a fost prea deştept. Şi asta poate să-l coste!

Tricolorul, nr. 1320, editia din 25.07.2008

În anul 1967, elevul de liceu Corneliu Vadim Tudor cerea


public Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă!
Autor : VERA HUDICI (Fragm ente din volumul ,,Copilul din văzduh”, Editura
,,Demnitatea Naţională”, Bucureşti, 1995)

Odată, însă, am tremurat rău de tot, mă aşteptam să plătesc scump nesăbuinţa


mea, dar evenimentul n-a stîrnit vîlvă, datorită înţelepciunii participanţilor la
şedinţă (Cenaclul George Bacovia – nota red.) Corneliu Vadim Tudor, elev în
ultimul an de liceu, ne-a adus un grupaj de poezii. L-am invitat să citească, fără
să i le fi văzut mai înainte. Foarte corect, el m-a întrebat: ,,Le-aţi citit?” ,,Nu, dar
cred că nu ai «şopîrle» în ele”. ,,Ba da, şi n-aş vrea să vă bag în buclu c profitînd
de buna dvs. credinţă”. ,,Atunci, le citesc”. Una dintre poezii era vădit pentru
Basarabia: coasta care-i lipsea României! Să-l opresc? Ar fi fost o dovadă de
laşitate. I-am făcut semn că sînt de acord. Mă temeam de scandal. Mai ales de
gura lui Mihai Cosma, socotit filorus, cu mamă rusoaică şi tată român. Dar
Cosma s-a dovedit un om de caracter. A luat cuvîntul, analizînd poezia din punct
de vedere literar, fără însă a face o referire la conţinut. Am răsuflat uşurată la
încheierea şedinţei. N-am discutat niciodată cu Vadim despre momentul acela.
Cînd am aflat că-i oltean, că nu avea nici o legătură de sînge cu Basarabia, l-am
preţuit şi mai mult, felicitîndu-mă că am reuşit, măcar atunci, să-mi înving pentru
cîteva clipe frica.