P. 1
ROMA

ROMA

4.67

|Views: 3,819|Likes:
Published by Danilovici
ISTORIE
ISTORIE

More info:

Published by: Danilovici on Jul 25, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/15/2013

pdf

text

original

ROMA Începuturile Romei Anul 753 / anul de întemeiere al Romei Izvoare privind întemeierea Romei : 1.

legendele de întemeiere Legenda de întemeiere implică : - Trasarea brazdei sacre care protejează locul ales pentru ridicarea aşezării - Profanarea săvârşită de Remus prin săritura peste brazda sacră - Sacrificiul de întemeiere prin uciderea lui Remus pe chiar locul cetăţii ( transferarea vitalităţii reprezentate de spiritul celui mort ) 2. istoriografia oficială reprezentată de Titus Livius – Ab urbe condita 3. literatura . Vergilius – Eneida , - preia într-o formă versificată legenda privind pe eroul troian Eneas, fiul zeiţei Venus , care scăpând din asediul Troiei , după o lungă călătorie , îndrumat de zei ajunge în Italia şi se căsătoreşte cu fiica regelui LATINUS fondând cetatea LAVINIUM şi dând numele de ,,latini’’ poporului său.Fiul său Iulius Ascaniu întemeiează cetatea Alba Longa unde se succed la domnie 12 regi ; urmaşa ultimului Rhea Silvia dă naştere celor doi gemeni ,Romulus şi Remus , care vor fi crescuţi de lupoaică ( simbol al Romei şi în prezent al latinităţii) şi vor întemeia în anul 753 î.Chr. , cetatea Roma , pe colina Palatinului care domină Tibrul. Istoria oficială Roma este de fapt o veche cetate etruscă cunoscută sub numele de Rumnla şi constituită pe locul unor aşezări rurale anterioare împrăştiate pe cele 7 coline . REGALITATEA – 735 – 509 î.Chr 1 În această perioadă Roma este condusă de şapte regi , parte de origine etruscă , al căror nume latinizat a fost înregistrat de istorie : Tarquinius Superbus , Servius Tullius • Aceştia au ridicat zidul de incintă ce înconjoară Roma (MURA SERVIANAE), • au realizat sistemul de asanare a mlaştinilor şi cel de canalizare (Cloaca Maxima realizată de Tarquinius Superbus ). • Au construit sanctuare cum de ex. marele templu al lui Jupiter Capitolinul şi templele Junonei şi Minervei. • Au construit străzi şi un forum dând oraşului structura urbanistică etruscă , caracterizată de trama stradală geometrică , marcată de un centru civic şi sacru . REPUBLICA (509 – 31 î. Chr. (* 27 ) Este perioada în care monarhia fiind abolită este înlocuită cu o formă de conducere care adoptă parţial modelul grecesc fără însă a ajunge la democraţia cetăţilor atice, • Roma rămâne în esenţă o REPUBLICĂ ARISTOCRATICĂ , în care este instituit un regim republican cu structuri colegiale Noul regim republican este definit de trei tipuri de instituţii (colegii) care se vor perpetua într-o oarecare măsură în întreaga istorie a Romei: • 1.SENATUL – este instituţia prin care aristocraţia romană îşi asigură controlul politic şi îşi exercită puterea . Descinde din fostul sfat al regelui format din capii de familii – patres care erau consultaţi în privinţa problemelor importante .

1

În 509 î.Chr. are loc răscoala oraşului Cumae condusă de Junius Brutus , care aboleşte monarhia .

1

• începând cu regimul republican este o adunare permanentă aleasă dintre foştii
magistraţi; numărul membrilor creşte continuu de la 300 la 900 în timpul lui Cezar( 102-44 î.Chr) ; senatorii erau aleşi de consuli şi apoi de către cenzori – sec. IV2 . • în fapt Senatul este lipsit de competenţe şi de putere executivă ; el este un consiliu pentru res publica şi poate fi consultat ; are însă un mare prestigiu şi influenţă pe care I-o asigură permanenţa şi constituirea unei adevărate nobilimi senatoriale ; senatul este păzitor al tradiţiei şi autoritatea lui se manifestă în ceea ce priveşte menţinerea cultului tradiţional , poliţia moravurilor , administraţia financiară ( de ex. votarea creditelor pentru război ) politica externă ( tratate de pace ) , legislaţia ( ratificarea legilor votate de comiţii ) ; are puteri excepţionale în cazul unor evenimente grave ( anularea legilor , scoaterea în afara legii a unor cetăţeni primejdioşi – inamici publici ) • în perioada imperială autoritatea senatului scade treptat ; nr. Senatorilor ajunge la 600 ; senatorii sunt numiţi de împărat dintre magistraţii pe care îi agreează; atribuţii noi – funcţionează ca o curte de apel • În sec. III importanţa senatului scade definitiv , fiind înlocuit de consilium principis care cuprindea membrii ai familiei imperiale , prieteni , senatori , cavaleri aleşi de împărat 2.MAGISTRATURILE – sunt instituţii caracteristice regimului republican ; sunt formate din magistraţi aleşi care deţin puterea executivă , sunt colegiale , anuale , elective, ierarhizate 3. • Magistraturile sunt organizate ierarhic după cum urmează: 1. doi consuli sunt magistraţii supremi ai republicii .Ei moştenesc unele din prerogativele regelui pe care îl înlocuiesc 4. Consulii sunt aleşi de comiţiile centuriate . Intrarea lor în activitate marca începutul anului civil începând cu anul 153 î.Chr.5 Atribuţiile lor sunt politice ( convocarea senatului , a comiţiilor ) , juridice , administrative , militare , religioase ( prezidarea sărbătorilor latine ) .6 2. doi cenzori , aleşi la fiecare cinci ani de către comiţiile curiate ; ei întocmeau listele de senatori , făceau recensământul cetăţenilor şi al averii acestora ; cens – cifra averii în conformitate cu care erai plasate într-o categorie socială sau alta ( de ex. 1 mil de sesterţi îţi dădeau dreptul să faci parte din ordinul senatorilor ; 400 000 sesterţi din clasa cavalerilor ) 3. pretorii – sunt în număr de doi –iniţial şi ajung la 8.Principala lor atribuţie o constituie administrarea jurisdicţiei civile .pretorul urban se ocupă de litigiile dintre cetăţenii romani.Rolul său poate să fie şi militar el purtând numele de imperator ( general) al unei armate. 4. edilii – în număr de 4 , asigură poliţia şi apărarea interioară a Romei; se mai ocupau de aprovizionarea Romei şi de organizarea spectacolelor publice. 5. chestorii – contabili ai tezaurului public , erau în număr de 40 .Tezaurul era păstrat la Roma în templul lui Saturn.Tot ei se ocupau de strângerea impozitelor. 3.ADUNĂRILE POPULARE ( comiţiile ) 7- care erau de trei tipuri :
2

Vârsta cerută pentru a putea face parte din Senat era de 46 de ani ; ea a fost coborâtă la 30 de ani de către Sylla ; cel ce se afla în fruntea senatului se numea princeps senatus ; senatorii aveau dreptul să poarte tunica cu bandă lată de purpură şi încălţăminte împodobită cu o semilună ; li se interzicea practicarea comerţului , încasarea impozitelor ; întrunirile senatului au loc în templum , cu uşile deschise 3 Magistraturile curule –consulatul , pretura , edilitatea , cenzura – care permit accesul la nobleţe ; m. necurule – chestura , tribunatul edilitatea plebei , m. cu imperium – consulatul etc. 4 Cezar a fost consul la Roma şi pontifex maximus.Cei doi consuli îşi exercitau puterea fiecare câte o lună 5 Toga – este veşmântul care simboliza demnitatea cetăţeanului ; iniţial era purtată şi de femei dar cu timpul puratarea ei de către femei era un semn dezonorant .Toga praetexta, toga picta , palmata – togă purpurie brodată cu aur 6 Semnele exterioare de respect sunt : escorta de 12 lictori ( slujitori care au rolul de a da înlături mulţimea din calea consului şi de a o îndemna sî-şi arate respectul ) , fasciile , portul togii pretexte( împodobită cu o panglică de purpură ) , scaunul curul .

2

adunarea curiată (comitia curiata) – îi confirmă pe preoţii aleşi dintre magistraţi în funcţii; adunarea tribută (comitia tributa) îi alege pe chestori , tribuni ,edili şi magistraţii de rang inferior, votează legi; întruneau patricieni şi plebei repartizaţi pe triburi adunarea centuriată (comitia centuriata) – formată din cetăţeni repartizaţi în centurii , după avere.au competenţăr politică – alegerea magistrţilor superiori , legislativă – votarea legilor, militară – hotărâri privitoare la declaraţiile de război, judiciară - ţin loc de curte de apel . Toae aceste instituţii republicane îşi vor pierde atributele şi funcţiile în perioada Romei imperiale când începând cu octavianus Augustus , împăraţii vor exercita puterea personală centralizând toate atributele puterii . ROMA IMPERIALĂ ( 27 î.Chr. – 293 d. Chr, - Principatul ) • Împăratul desemnat ca urmaş al lui Cezar – Octavianus Augustus instituie o formă personală de conducere – Principatul / monarhia – care păstrează o vreme aparenţele republicane .În fond împăratul ţşi ia titulatura de : • ,, princeps senatus’’ –primul dintre senatori

• princeps rei republicae ceea ce înseamnă că el este singura autoritate în stat. • titulatura sacră de Augustus , divi filius instituind cultul regal al cărui obiect
devine . • El este imperator şi pontifex maximus şi exercită autoritatea religioasă ca preot şi divinitate. • Puterea nu mai este electivă şi autoritară şi personală Puterea regală evoluează treptat de la situaţia unui cumul de funcţii (comandant al armatei , tribun al poprului) ( Principat) la forme absolutiste ( împărat zeificat) de tipul Dominatului , din vremea lui Diocleţian când monarhia este absolută şi divină.

• În cursul domniei sale Augustus restabileşte ordinea în stat , pacea şi prosperitatea – PAX
ROMANA sau PAX AUGUSTA , pacea universală celebrată la Roma prin construcţii sacre şi triumfale -Ara Pacis .Instituirea Imperiului coincide de altfel cu ultimele cuceriri romane în Orient . • Împăratul protejează pe scriitori şi artişti , favorizează religia , mariajul şi familia romană cu scopul de a restabili virtuţile romane care sunt în primul rând virtuţi cetăţeneşti. Roma pacifică dar mai ales latinizează teritoriile cucerite , Europa beneficiind pentru prima dată de o relativă uniformizare a culturilor , posedă o limbă universal valabilă –limba latină , civilizaţia superioară romană este răspândită în toate pământurile locuite ale continentului . • Imperiul roman a creat terenul pe care se va răspândi în curând o altă civilizaţie - de tip creştin , ale cărei rădăcini culturale se află însă în pământul fertil pregătit de romani , ei înşişi continuatori ai strălucitei civilizaţii greceşti . POPULAŢIA ROMEI Era clasificată conform dreptului roman în patru categorii , cu drepturi şi obligaţii definite în raport cu dreptul de cetăţenie romană : 1. Oamenii liberi 2. Sclavii 3. Liberţii
7

De voturile lor depind numirea magistraţilor – indirect recrutarea senatului şi adoptarea legilor.Autoritatea lor este superioară celei a senatului şi magisraturilo.se întruneau doar în anumite zile numite dies comitiales –184 /an .

3

4. Peregrinii – oameni liberi care nu sunt cetăţeni romani , nici latini dar locuiesc pe teritoriul Romei ; nu se bucurau de nici un drept şi trăiau conform propriilor legi. Cetăţenii ( cives romanus ) erau oameni liberi clasificaţi după avere şi origine socială în două categorii :patricienii şi plebea . 1.PATRICIENII - care formau aristocraţia funciară ereditară dar cuprindeau şi pătura bogată a plebei formând împreună aşa numita nobilitas ierahizată pe grade fubncţie de prestigiul familiei. 1.1.Elita o forma clasa senatorilor ( ordo senatorius ) 1.2. Clasa cavalerilor – compusă din proprietari bogaţi , bancheri , oameni de afaceri Împreună constituiau clasele de sus – honestiores, potentes în opoziţie cu humiliores . 2.PLEBEA – poporul de jos ; constituie pentru romani de la început o problemă dificilă şi complexă.Sunt mici proprietari , meşteşugari , comercianţi în continuă dispută cu patricienii . • Ei sunt o categorie civică de rangul II

• care nu are deplinătatea puterilor politice

• şi posedă doar o parte din cele civile • prin urmare va fi o neâncetată sursă de revolte în lupta sa pentrua obţine egalitatea politică . Astfel în 494 a.Chr. se va crea o instituţie specială – tribunii plebei , în număr de 10 care vor fi integraţi senatului cu scopul de a apăra drepturile acesteia. Plebea este cea care formează armata , fiind împărţită după acest criteriu în : • cei care formau infanteria grea • cei care serveau în infanteria uşoară ( infra classem) care compuneau majoritatea legiunilor şi a populaţiei din teritoriile cucerite . CUCERIRILE ROMANE ŞI DIFUZAREA CIVILIZAŢIEI ROMANE Romanii au constituit prima putere mondială care a exercitat un control eficient asupra întregului bazin al Mării Mediterane ( marea interioară sau mare Nostrum ) şi care a înglobat într-un sistem unitar economic şi politic , începând cu anul 211 d. Chr toată Europa , parte din Peninsula Britanică , nordul Africii 8, teritoriile Asiei Mici , adică toată lumea cunoscută la acea dată . În acest context romanii cuceritori se mulţumesc doar cu cucerirea teritoriilor ci se vor apuca să le organizeze raţional asigurând o valorificare superioară a resurselor şi în consecinţă o înflorire a civilizaţiei pe întreg cuprinsul statului roman. Organizarea teritorială romană foloseşte formula optimă sistemului de municipia – organizare municipală .

1. Municipium ( participare la sarcini ) există în Italia sau în provinciile cucerite ; în Italia
municipium este un oraş anexat şi căruia Roma îi stabileste sarcinile financiare şi militare ; el îşi păsterează însă autonomia , instituţiile , dreptul şi uneori chiar limba.În provincii statul lor este variabil ; După 212 d.Chr. Caracalla declară toate oraşele din provincii municipii.

2. Din acest sistem de organizare fac parte şi coloniile care sunt cel puţin în principiu oraşe
întemeiate pe teritoriile cucerite ; ele au scopul de a asigura dominaţia romană asupra punctelor strategice .Sunt locuite de cetăţenii romani care se bucură de anumite privilegii cum ar fi scutirea de impozite ; coloniile romane sunt fundamental legate de metropolă ( ROMA )şi au instituţii copiate după aceasta ;
8

Din sec.III Roma controlează Mediterana occidentală prin înfrângerea treptată a Cartaginei ( 264- primul război punic) .Deşi cartaginezul Hannibal ajunge la porţile Romei totuşi Cartagina este rasă de pe faţa pământului în 146 îen.

4

ca şi municipiile şi coloniile au autonomie internă ( autonomie locală ) dar sunt integrate din punct de vedere politic şi militar de sistemul roman

3. Pe lângă municipia şi coloniae , cetăţile cucerite ( peregrine )s-au bucurat de un regim care lea acordat un grad mai mare sau mai mic de autonomie , după împrejurările cuceririi , dar în esenţă ele au fost integrate sistemului roman politic – prin tratate de alianţă ( cetăţi federate ) sau printr-un statut care le echivala cu municipia sau coloniae. Sistemul acesta a permis o asimilare treptată a cetăţilor peregrine – adică străine de Roma , care au fost anexate şi latinizate . Deşi diferite ca statut în timpul regimului republican condiţia oraşelor provinciale tinde să se uniformizeze sub imperiu , în legătură cu romanizarea accentuată şi cu edictul lui Caracalla – 212 – care acorda cetăţenie romană tuturor locuitorilor imperiului . • Supleţea sistemului juridic , deschiderea socială şi culturală , ponderată de un puternic simţ al tradiţiei romane şi de un oarecare conservatorism raţional au permis Romei să extindă şi să menţină procesul de asimilare politică şi culturală a întregului bazin mediteraneean şi apoi a întregii lumi cunoscute. • Din punct de vedere cultural romanii vor prelua civilizaţia grecească considerând Elada o adevărată şcoală a lumii civilizate , dar vor prelucra împrumuturile greceşti pentru a le face accesibile tuturor , le vor imprima un profund sens cetăţenesc şi le vor difuza în această formă în toată lumea cucerită. • Această difuziune culturală nu va atinge în provincii calitatea celei aulice dezvoltată la Roma ci va suferi un fenomen de sincretism cu culturile locale. • Asigurând un nivel mediu de confort pe întreg cuprinsul imperiului romanii vor asimila uşor populaţiile cucerite , vor extinda limba latină în întreg imperiu , le vor conferi conştiinţa aparteneţei la Roma , • conştiinţă care se perpetuează până în prezent sub forma unităţii de origine şi de limbă a neolatinilor . RELIGIA ROMANĂ Este o sinteză de elemente indo-europene şi mediteraneene ; etruscii au jucat un rol important în formarea ei transmiţându-le romanilor anumite practici rituale.Treptat zeii din panteonul grecesc sunt latinizaţi devenind zeii oficiali . Relgia romană a rămas însă tot timpul susceptibilă de a fi îmbogăţită cu noi zei şi culte venite din străinătate; exista chiar un colegiu de preoţi – quindecemvirii care se ocupau de cultele novatoare şi divinităţile străine . Religia romană nu rămâne niciodată statică , formulată definitiv.Ea se adaptează în funcţie de mediile sociale şi de familiile spirituale . Cultele soterice care se răspândesc la Roma şi în Imperiu , tendinţele spre monoteism de origine filosofică şi religioasă îi pregăteau pe romani pentru primirea creştinismului. Cu toate acestea când creştinismul se afirmă religia romană nu îl va putea absorbi; el se afirmă ca o credinţă total nouă , universală şi exclusivistă faţă de zeii păgâni ai romanilor.Timp de două secole perioadele de persecuţii şi cele de pace relativă se succed până în anul 313 când este decretată libertatea tuturor cultelor iar în 394 creştinismul devine singura religie oficială .

5

* Cetăţeanul roman se închină însă unei multitudini de zei fiind deci politeist .Între aceşti zei el include şi pe cei ai teritoriilor cucerite manifestând toleranţă – sincretismul religios. Zei orientali aparţinând marilor culte egiptene sau mesopotamiene precum şi mici zei locali ai populaţiilor europene sunt inclusi adoraţiei cetăţenilor romani fie sub numele lor fie sub nume latinizate . Locul deţinut în viaţa romanilor de practicile de cult şi de ceremoniile religioase ( sacra ) este foarte important .Cultul constă în rugăciuni , sacrificii şi lustraţii ( rit de purificare care urmăreşte purificarea , la date anumite , a unor grupuri – armata , oraşe , poporul sau obiecte – armele , ogoarele înaintea semănatului.) 9. Existau de asemenea sărbători romane care descind din vechile culte arhaice : Lupercalia dedicată zeului Lupercus –sărbătoare a lupilor . la 15 februarie ; de remarcat existenţa din abundenţă a simbolurilor magice : alergau goi în jurul Palatinului ,lovindu-le pe femeile întâlnite cu curele din pielea unui ţap sacrificat în peştera Lupercul , fapt care asigura fertilitatea. CULTELE

1. Pe de o parte există cultele private /(sacra privata )care cuprind ansamblul cultului casnic
asigurat de către pater familias ( cultul larilor , al penaţilor , al manilor precum şi datele importante ca naşterea , căsătoria , funeraliile).Din sacra privata fac parte :

- Cultele locale , rurale sunt rezervate omului liber şi proprietar al pamantului ; el se
închină şi ofera sacrificii divinitatilor locale pe care le invoca pentru protectia casei si pentru obtinerea recoltelor bogate.

- Cultele familiale scot în evidenţă importanşa şi puterea romanului ca şi cap de familie,
pater familias ; el se închină strămoşilor – adică zeilor lari sau zeilor mani cărora le aduce sacrificii lângă vatra casei sau pe altarele familiei .

2. Mai sunt de asemenea cultele cetăţii , publice asupra cărora veghează în mod special colegiul
pontifilor ; acest cult este asigurat de stat care organizează ceremonii pentru întregul popor ( sacra popularia ) . Cultelor comunitare , publice ,sunt dedicate zeilor Romei ; la acestea participă romanul în calitate de cetatean . Distingem trei categorii de zei:

1. Zeii populari , în număr extrem de mare şi cu trimiteri la credinţele animiste care susţin că
fiecare lucru este însufleţit (Numen – voinţa şi eficacitatea fiecărui lucru , fiinţe , divinităţi ; lumea este o reşea de numina care poate fi favorabila sau nu omului , după mocul său de comportament în raport cu numenul respectiv : Cunina – ocrotitoarea leagănului , Silvanus – pădurea , Fons – apa )Un fel de geniu al locului , obiectului ).

• Printre zeii populari cei mai importanţi,creaţie a lumii rurale romane amintim pe LARI 10
( divinităţi tutelare însărcinate să ocrotească recoltele , străzile , cetăţile ) şi dintre aceştia pe LARI COMPITALES ( larii de la răspântii ) care protejau cartierele şi răspântiile. În cinstea lor avea loc o sărbătoare în luna ianuarie denumită COMPITALIA .
9

Lustraţia constă ăntr-o procesiune , în rugăciuni şi sacrificii . Procesiunea are loc în cerc – cercul magic , de protecţie , în jurul obiectelor sau oamenilor care fac subiectul lustraţiei .Calendarul roman prevedea numeroase lustraţii : în martie şi octombrie – lustraţia armelor , în mai –lustraţia ogoarelor , la începutul lunii februarie – lustraţia oraşelor ,Armata era purificată la începutul oricărei bătălii .O dată la cinci ani se făcea lustraţia poporului adunat pe Cămpul lui Marte de la Roma ( lustrum ). 10 Între lari , penaţi , mani , genii s-au produs importante confuzii chiar în conştiinţa religioasă a romanilor .

6

De asemenea existau larii casei ( lares familiaris ) cărora le era dedicat un altar în fiecare casă – denumit larariu ; orice eveniment familial important se petrecea în faţa acestui altar – căsătoria , naşterea , moartea.

2. ZEII PRINCIPALI implicaţi în cultele oficiale sunt cei preluaţi de la greci şi etrusci : • Mars , zeul războiului, Vulcan , zeul focului şi metalurgiei,Saturn , zeul
semănăturilor.Vesta – zeita căminului , Venus – Afrodita , Minerva – Atena , Junona – Hera etc.

3. ZEII CASNICI – deosebiţi pentru fiecare familie în parte , cultul lor este celebrat de pater
familias .

• Zeii Lari –protectori ai casei.Dintre ei LARES PENATES -belşugul şi hrana .Li se aduc
sacrificii pe altarul casei .

• Zeii MANI - termen generic cu care romanii desemnau spiritele morţilor.Pentru a se proteja
de ei romanii îi onorau la comemorarea morţilor, cinstindu-I cu regularitate de sărbătorile oficiale – Rosaria , Parentalia , Feraria .Se puteau preschimba în spirite răuvoitoare ( lemures , larvae ) atunci când erau duhuri ale morţilor care nua u primit un mormânt sau dacă au săvârşit în timpul vieţii fapte criminale.Pentru a le îmblânzi se organiza sărbătoarea numită Lemuria , o ceremonie în cadrul căreia se săvârşea un act de răscumpărare aruncând un bob negru în întuneric şi rugând stafiile să părăsească locuinţa. Relaţiile dintre zei şi romani aveau caracterul unui contract, întrucât ei aşteptau de la zei favoruri imediate .Romanii erau extrem de superstiţioşi , atenţi la semne şi atenţi la a nu-I jigni pe zei .

• Religie formalistă dar care aparţine cetăţii întrucât viaţa politică era legată de rituri , culte
iar magistraţii sunt şi preoţi. In viaţa privată tatăl , pater familias este oficiantul cultului pe când cultul public este oficiat de preoţii magistraţi ( sacerdotes ) grupaţi în colegii ( asociaţii ) slujind o anume divinitate( lupercii , augustalii ) sau având sarcina de a veghea respectarea tradiţiei ( pontifii ) .Ei se bucură de avantaje – scutirea de sarcini publice , de impozite , de serviciul militar . Cele mai importante colegii sunt:

• Pontifices – 15 preoţi de prim rang , conduşi de pontifex maximus , numit pe viaţă.Ei
redactează analele , cronicile şi evenimentele cetăţii, fiecare an deosebindu-se după numele consulilor.Ţineua evidenţa sărbătorilor – stabileau calendarul,stabileau formulele rugăciunilor şi invocaţiilor .Au fost un fel de administratori ai cultului.

• Flamines - 15 , preoţi în serviciul unei divinităţi .Numiţi pe timp de un an ; făceau
sacrificiile şi conduceau cultul divinităţilor principale- Jupiter , Marte , Quirinus.

• Vestalele , tinere patriciene , preotese ale zeiţei Vesta .Au obligaţia de a întreţine focul sacru
şi de a rămâne feciaore .Ofensele aduse unei vestale erau pedepsite cu moartea.

• Salienii – 12,sallio – a dansa .Aceştia executaui dansul ritual în cinstea lui Marte , în luna
consacrată zeului.

7

• Augustalii – au constituit un colegiu de preoţi consacraţi cultului imperial al lui Octavianus
Augustus ; s-a creat după moartea acestuia .

• Preoţii experţi în divinaţie sunt haruspices – cercetau viitorul în măruntaiele animalelor
sacrificate , şi augurii – preziceau viitorul după zborul şi strigătul păsărilor.

URBANISTICA , ARHITECTURA , ARTA

• Roma devine oraşul prin excelenţă – URBS , capitală a unui vast imperiu care îşi reflectă
splendoarea în construcţiile sale triumfale sau sociale.

• Pentru Imperiul roman afirmat ca un stat mondial este esentială comunicarea rapidă
prin mijloace eficiente care să se adreseze tuturor nivelelor sociale şi tuturor regiunilor imperiului ; aceste mijloace sunt dezvoltarea urbană , arhitectura publică şi utilitară , arta triumfalistă . Toate la un loc induc ]n cele din urmă un nivel general de bunăstare şi civilizaţie .

Arta devine un mijloc eficient de comunicare vizuală care subliniază prezenţa autoritară a statului şi îndeplineşte rolul de agent de îndoctrinare .Ea este cunoscută ,, de toţi şi transmite urmaşilor cinstirea celor care si-au slujit bine patria ‘’ ( Polybios – Istorii ) . Spiritul este extraordinar de modern , asemănător cu ceea ce se întâmplă în secolul nostru cu comunicarea vizuală când mijloace sofisticate de comunicare rapidă folosesc imaginea în contextul unei societăţi pestriţe şi de masă, supusă presiunilor politice. Conştiinţa acestei societăţi este manipulată practic prin imaginea difuzată.

• Monumentele romane sunt monumente care sar în ochi .Operele de artă au sens
comemorativ , adânc propagandistic şi scopuri utilitare.

• Iconografia este cea a puterii care exprimă raportul dintre cetăţean şi stat : imaginile
triumfaliste , gustul grandorii, încărcătura narativă şi decorativă.

• Opera de artă este un vehicul încărcat de sens ;de aceea se dezvoltă mai ales
portretistica ( monede , medalioane , busturi ) constituie documente istorice de primă mână ce exaltă marile figuri istorice romane şi acele virtus romana des aminitite de scrierile romane .

8

URBANISMul roman moştenit de la etrusci este o construcţie clară , ordonată ; în construcţiile oraşelor spiritul raţionalist roman s-a manifestat prin îmbinarea unei structuri stradale ordonate cu o tehnică edilitară foarte evoluata. Oraşele sunt în primul rând realizări clare şi ordonate dar au şi caracter religios pe care îl atestă riturile arhaice de întemeiere11. Oraşele sunt înconjurate de ziduri de incintă cu porti monumentale dispuse pe directia celor patru puncte cardinale . Zidurile cetăţii erau bariere limitative şi defensive , prevăzute cu turnuri de apărare sau bastioane şi platforme pentru amplasarea maşinilor balistice.Portile erau şi puncte de control vamal şi de trafic. • Asemenea oraşe fortificate au fost construite de romani în teritoriile cucerite , pe graniţă ( limes ) – castre de legiune .

• cetatea era centrul vital al unui teritoriu separată de lumea din afară de o linie magică
( brazda sacră ) numită POMERIUM – graniţă rituală înlăuntrul căreia erau interzise orice înmormântări care ar fi pângărit cetatea sacră .

• erau impartite ca si cele etrusce in patru parti egale de cele doua artere de circulatie
perpendiculare una pe alta , denumite cardo si decumanus orientate pe direcţia N/S- E/V

• Străzile trasate sistematic in tabla de sah , după modelul hippodamic grecesc , se întretăiau
în unghiuri drepte care creeau spaţii de construcţie dreptunghiulare denumite insulae .


Străzile aveau pavimente de piatra si erau bordate de trotuare . Oraşele erau prevăzute cu canale de evacuare a apei de ploaie şi cu canale de aductiune a apei potabile. Străzile erau loc de trecere dar şi de desfăşurare a unor activităţi publice ; erau controlate de un consiliu de magistraţi alesi dintre proprietarii de pe străzile respective care răspundeau de curăţenie şi de cinstirea altarelor amplasate de-a lungul străzilor şi închinate divinităţilor protectoare numite COMPITA un fel de lari sau penaţi . După modelul oraşului roman ( Roma ) au fost constrzite oraşe în tot imperiul ; ele aveau monumente asemănătoare cu cele din urbs: forul cu anexele sale – Capitoliu , curia , bazilica , termele , teatrul , arcuri de triumf , fântâni şi la periferie temple pentru divinităţile locale în timp ce cultele romane erau grupate în centru.

Oraşul trebuia să poată proteja locuitorii de atacurile dusmanilor si să asigure o rezistenţă cât mai lungă în faţa asedierii ; aprovizionarea cu apă făcută prin marile apeducte era esenţială.

• Apeductele erau completate cu fântâni de utlitate publică amplasate de obicei la intersecţii.
11

Întemeietorul trasează pe pământ un templum care îi va îngădui să cunoască voinţa zeilor şi auspiciile .Apoi , asistat de un augur şi un măsurător de teren , trasează decumanus maximus şi locul unde el va fi întretăiat de cardo maximus ; iontersecţia celor două artere are caracter sacru ; aici va fi amplasat forul . Urmează apoi ceremonia numită limitatio adică trasarea unei brazde sacre cu un plug tras de o vacă şi un taur alb ; brăzdarul este ridicat acolo unde va fi amplasamentul pentru porţi .Făşia de teren trasată de o parte şi alta a brazdei sacre se numeşte pomerium .După aceea se stabilesc diverse locuri pentru amplasarea monumentelor oraşului : templul Junonei , Minervei şi al lui Jupiter pe o înălţime .Ultima fază este sfinţirea – consecratio , act religios care constă în rugăciuni şi sacrificii .

9

• Oraşele erau dotate cu clădiri publice , religioase şi amenajări pentru distracţii.
Oraşele formau o reţea , legătura între centrele provinciale si capitala era asigurata prin sosele pitetruite , drumuri strategice şi poduri. Exista si o multime de aşezări rurale – villae , vici , pagus . ARHITECTURA • Este caracterizată de două trăsături : 1.este urbană 2.este funcţională

• În timp ce grecii au avut mai ales grijă să ridice temple pentru zei romanii nu au uitat mai
ales confortul şi interesul public. • Programele sunt în primul rând destinate comunităţii şi apoi confortului personal. • Romanii au pus la punct tehnici de construcţie necunoscute grecilor construind lucrări extrem de îndrăzneţe şi solide . • Multe dintre construcţiile lor există şi astăzi : apeductele , amfiteatrele , termele .

• Monumentele numeroase rămase din timpul civilizaţiei romane dovedesc marea varietate
de forme a programului de construcţii.

• In arhitecura romana preluari si asimilari din arhitectura greaca şi etrusca sunt impletite cu
inovatii tehnice şi cu spiritul ingineresc al romanilor.

• Originalitatea arhitecturii romane este conferită de scara şi proportiile monumentale , noua
tehnica constructiva a arcurilor ai boltilor • Arhitectura romană , datorită spiritului ei raţionalist , ordonat şi disciplinat , a folosit ca model pentru Renaştere şi pentru Imperiul francez care a luat-o ca bază a arhitecturii începutului de secol XIX.

Varietate de meserii fără precedent : • • • • • • • Inginerul specialist în betoane , findaţii hidraulice , încălzire centrală dulgherul – părtile lemnoase ale construcţiei pietrarul – tăietor de blocuri şi plăci de piatră zidarul – în cărămidă ţiglarul – specialist în pavimente , pereti , bolţi şi acoperisuri instalatorul – conducte de aducţiune şi canalizare decoratorul – mozaicuri , fresce , ornamnete , sticlă , sculpturi şi metal .

Materialele de construcţie se diversifică în sensul existenţei • materialelor naturale solide : lemn ( vile de la ţară , case din oraşe , grinzi de lemn erau aşezate în terasamentul drumurilor pavate ) , piatră ( fortificaţii , apeducte , poduri , arcuri , pilaştri ) ; tuful era preferat pentru usurinţa prelucrării şi ieftinătate, calcar ; marmura era rar folosită şi numai ca podoabă ostentativă; era rezervată ornamentelor deseori policrome pentru opus sectile ( furniruit cu marmură a peretilor în motive geometrice sau figurative )

10

• materiale semiartificiale – betonul folosit din sec. II a. Chr.; betonul roman se obţinea din
ciment , var , lut, nisip amestecat cu apă şi balastru.Acest pe bază de ciment – opus caementicum , era modelat cu ajutorul cofrajelor permiţând trecerea de la susţinerea rectilinie spre arc şi curbă. • Betonul a revoluţional arhitectura antică ( boltiri de forme diferite ) • materiale artificiale ( realizate prin diverse tehnologii antice ) –terra –cota ( lutul ars ), ţigle de lut , cărămizi , fier , plumb , bronz aurit , gipsul ca suport pentru pictura murală , sticla pentru mozaicuri ( opera musiva – sticlă cu piatră ) Programe ARHITECTURA PRIVATĂ LOCUINTA În oraşe trebuie să facem diferenţa între locuinţa particulară , individuală numită domus şi clădirea de închiriat numită insula , împărţită în apartamente . Exista de asemenea tipul de locuinţă denumită villa - o casă de ţară sau fermă unde romanii bogaţi îşi petreceau timpul liber. Cele doua localitati acoperite de lava Vezuviului in anul 79 d.Cr. ofera dovezi de exigenta estetica si confort ale locuitorilor bogati ai Romei: Locuinţa cu atrium

• Spaţiile sunt largi şi cu functionalitati variate iar curtile interioare (ATRIUM) şi
incaperile ( cubiculae) sunt decorate cu statui si picturi murale ; sunt inconjurate de gradini.(Casa Faunului,Casa Vetii ,Villa Misterelor). • Locuintele se organizează în aşa fel încât să ofere izolare şi intimitate – pereţii exteriori erau înalţi si cu puţine deschideri iar în interior existau curti interioare – atrium – care deschideau locuinţa către aer şi natură . Cea mai importantă încăpere era TABLINIUMUL rezervată primirilor de oaspeţi.

Locuinţa cu peristil Moda elenistica a impus un tip nou de locuinta mai ampla formata din locuinta traditionala cu atrium la care se adauga o parte iorganizata in jurul unei curti interioare cu portice denumita PERISTILUM , organizata ca gradina de agrement. Mult dezvoltate , cu spatii monumentale , cu partea destinata receptiilor foarte ampla , sunt palatele şi villae-le ( locuinţe de ţară ) imperiale sau destinate populaţiei foarte bogate.( Villa lui Hadraian de la Tivoli ).Unele erau amplasate pe Via Appia de la Roma ( zona suburbană ) . ARHITECTURA CIVILA si RELIGIOASĂ Amplasată de obicei în forum .Dintre clădirile mai importante menţionăm : BAZILICA - monument public ce constă dintr-o incintă dreptunghiulară împărţită în mai multe nave prin colonade ; intrarea este plasată pe una din laturile mari .Servea ca tribunal , curte de justitie sau bursa .

11

Prima bazilică a fost construită la roma de Cato Cenzorul ( basilica Porcia )sec. II î.Chr. , la poalele Capitoliului şi avea menirea de a asigura romanilor un spaţiu de întâlnire şi discuţii în caz de intemperii.

TERMELE - sunt ansambluri arhitecturale complexe acoperind mai mult de 11 ha cu bai publice , bai termale , piscine in aer liber , sali si spatii pentru sport denumite palestre , biblioteci si curti interioare precum si locuiri de plimbare si de discutie.Termele erau centrul existentei citadine ,loc de intilnire a societatii romane. Erau decorate cu statui si decoratii rafinate – mozaicuri Cuprindeau patru părţi esenţiale : • • • • • • • Un vestiar- apodyterium O piscină – natatio sau frigidarium băi calde – tepidarium; unde se făceau masaje cu ulei şi parfumuri băi fierbinţi – caldarium se adaugău grădina şi spaţiile pentru exerciţii fizice. Întregul complex era înconjurat cu ziduri . Sălile erau împodobite cu mozaicuri luxoase şi cu pavimente de marmură.Unele terme erau împărţite în două – o parte rezervată femeilor şi una bărbaţilor . Cazanele – hypocaustum , se aflau la subsol şi un sistem perfecţionat de conducte şi canalizări mpermitea aducerea apei şi aerului la temperatura dorită.

TERMELE LUI AGRIPPA TERMELE LUI CARACALLA de la Roma , 212.

CONSTRUCTIILE PENTRU SPECTACOLE PUBLICE Teatrul • au preluat formele teatrului elenistic adaptat la specificul artei scenice romane .

• Spre deosebire de cele grecesti teatrele romane erau construite deasupra solului Din
cuplarea a doua teatre – semicirculare – au rezultat amfiteatrele de plan elipsoidal destinat spectacolelor de masa – COLLOSEUMUL DE LA ROMA. Odeon, stadion şi hipodrom Aici se desfăşurau parăzi extravagante , petreceri violente , întreceri de atleţi profesionişti .In general lipseau reprezentările rafinate sau spectacole de teatru ale autorilor greci şi latini fiind preferate comediile burleşti , spectacolul de mimi , circul, spectacolul sângeros al luptei de gladiatori. Aveau forme standardizate răspândite în toată lumea romană şi erau destinate spectacolului de masă.

12

Circul • • • Au forme patrulatere alungite Aici aveau loc întrecerile de care , vânători şi spectacole ample –defilări , cortegii . CIRCUS MAXIMUS – Roma spectatori din epoca regalităţii ;adăpostea aproape 400 00 de

CONSTRUCTIILE RELIGIOASE TEMPLUL –templum. Este cea mai impunătoare a forului .Este un spaţiu circular sau dreptunghiular sfinţit şi dedicat unei divinităţi .Este de asemenea o construcţie religioasă dar şi publică în acelaşi timp ( aici puteau avea loc întruniri ale senatului ) , cu forme stereotipe . Este o sinteza intre templul grecesc şi cel etrusc de la care s-a pastrat ideea amplasarii pe un podium înalt .Teoretic este orientat de la vest la est Partea esenţială a templului este cella unde se află efigia divinităţii ; templele consacrate triadei capitoline – Jupiter , Junona , Minerva au o triplă cella . În faţa cellei se află un vestibul ( pronaos ) format din prelungirea celor doi pereţi laterali şi din colonade ; templul este amplasat pe un podium la care se ajunge urcând o scară amplasată în faţa intrării ; în faţa scării aveau loc sacrificiile rituale. • • Templele cultului statului sau ale marilor zei erau somptuos decorate . Existau si mici temple dedicate divinităţilor locale dreptunghiulare . având forma unor clădiri mici şi

Existau de asemenea temple dedicate zeităţilor străine , care aveau forme variate :

• Cultele secrete , private , celebrarea misterelor aveau loc în diverse case particulare –
Vila Misterelor de la Pompei sau sinagoga de la Duras Europos.

• Cultul creştin înainte de Constantin era celebrat numai în locuri ascunse fără vreo
arhitectură specială

• Cultele orientale dedicate lui Mithra , Isis , Marea Mamă erau de obicei practicate în
adunări tainice dar în centre de cult speciale în care se practica o anume dispunere a participanţilor la cult , a preoţilor , a imaginilor de cult şi a desfăşurării riturilor sacre – influenţă ulterioară asupra creştinismului. Tipul grecesc al tolosului – de plan circular – a fost adoptat pentru cladiri religioase destinate tuturor zeilor –

• Panteonul , construit la Roma de Agrippa (27 îen)

13

• Templul Vestei constă dintr-o clădire rotundă cu o singură intrare înconjurata de o colonadă
circulară şi având acoperiş de lemn învelit cu ţiglă. ARHITECURA CU CARACTER OMAGIAL SAU COMEMORATIV; MONUMENTE TRIUMFALE • Era menită scopului propagandistic şi renumelui care constituia baza ambiţiilor politice , a conducătorilor şi capilor de familie .

• Era de asemenea legată de desfăşurarea ceremoniei triumfului la Roma , înfăţişată
poporului sub forma unei strălucitoare parade militare de-a lungul Căii Sacre spre Capitoliu; cortegiul captivilor m dovezi materiale ale victoriei , a generalului vicotorios triumphator-ul în car de luptă şi ,, îmbracat ca Jupiter’’. Este alcătuita din :

• arcuri de triumf , columne , trofee – constructii placate cu piatră şi decorate cu
basoreliefuri.

• altarele dedicate pacii – ARA PACIS al lui Octavianus Augustus construit la Roma. • Temple ale onoarei , Sorţii , Virtuţii . • Apăreau pe tot cuprinsul Imperiului ca o dovadă a puterii romane .
Trofeele (tropaeum ) • Era un monument comemorativ al unei victorii .Iniţial putea fi doar un stâlp sau un copac de care se atârnau armele capturate .Au originea în obiceiul generalilor greci de a clădi pe locul bătăliei armele şi armurile capturate. • La sfârşitul Republicii este o construcţie monumentală din piatră şi marmură , asemănătoare unui mausoleu , împodobită cu statui şi reliefuri triumfale , ridicată pe pământul dusmanului învins – dovada victoriei şi puterii romane . Semnificaţia este aceea a unui templu dedicat zeităţilor care au înlesnit victoria . Cele ridicate la Roma simbolizau puterea imperială , conţinând si statui în mărime colosală ale împăratului în postură martială.

• •

Exemple : Tropaeum Traiana – Adamclisi , Arcurile de triumf • Poartă monumentală cuprinzând una sau trei deschizături în plin cintru înconjurate de coloane şi basoreliefuri , având deasupra statui • Semnificaţia lor originară este probabil religioasă derivând din aşa numitele formices – porţi sacre pe sub care trebuia să treacă armatele după o campanie pentru a-şi depune armele . • Au rost onorific , semnificând superioritatea învingătorului faţă de restul omenirii • În timpul Imperiului sunt construcţii spectaculare , adevărate panouri de afisaj acoperite cu mesaje propagandistice despre împăratul victorios şi statul roman universal.

14

Sunt legate de triumful care le-a prilejuit iar inscripţiile şi decoraţiile lămuresc şi ilustrează acel eveniment . • Uneori în provincii arcurile de triumf semnifică un eveniment de istorie locală. Celebre : Arcul lui Titus , Constantin , Septimiu Sever. Columnele Sunt de două feluri : 1.Triumfală 2.Tombală – cippus – stâlp de piatră care indică locul înhumării sau conţine cenuşa defunctului Triumfală - construită pentru a comemora evenimente glorioase • Imagine simbolică a învingătorilor • Apolodor din Damasc a inventat coloana cu reliefuri comemorative care se succed în spirală până sus : Columna lui Traian, monument al victoriei şi mormânt ; are cca 40 m Din sec. XVI statuia Sf. Petru o înlocuieşte pe ce a lui Traian. Altarele păcii ( ara) • • • • Mesaje ale triumfului , bunei înţelegeri şi justificării războiului purtat pentru a menţine pacea romană Model Ara Pacis Augustae –simbol al armoniei aduse lumii de Augustus , întruchipare a virtuţii . Toate erau urme concrete , pentru istorie , ale faimei.De aceea erau autolaudative. Existau însă şi monumente temporare ridicate la ocazii deosebite – triumfurile sau funeraliile imperiale – butaforii destinate dramatizării actului în sine. Sunt foarte diferite ca aspect şi mărime Au scopul dublu de a păstra rămăşiţele defunctului dar mai ales memoria sa. Forme arhitectonice complexe create după modele etrusce sau elene Erau decorate cu pictură , mozaicuri , sculptură ; reprertoriu iconografic enorm

ARHITECURA FUNERARA
• • • •

• Consta în constructii cu forme variate – constructii circualare de traditie greceasca si
etrusca , columbarii colective pentru depunerea urnelor cinerare , precum si tot felul de stele comemorative şi reliefuri cu portrete ale defunctilor . • • Ritul incineraţiei sau înhumaţiei Amplasate la Roma pe Via Appia sau în afara oraşelor

• Formă originală : mausoleul – construcţie circulară cu originea în tumulii etruscii. • Mormântul turn , cenotaf – se găsesc în tot imperiul roman –Monumentul Iuliilor de la
Saint Remy .

• Columbariile – erau construite de asociaţii de liberti
rămăşiţele depuse înurne cinerare .

ca morminte comune pentru

15

• Odata cu aparitia crestinismului o seama de constructii sunt legate de cultul crestin morminte sapate in pamint – catacombele aflate in subsolurile Romei, vor fi primele cimitire cu caracter crestin care puteau fi vizitate .Posedau pe lângă spaţiile de înhumare şi spaţii de desfăşurare a cultului decorate cu pictură Catacombe mai sunt si la Ierusalim , Neapole ,Sardinia.Catacombele de la Roma au fost construite ca nişte galerii cu camere speciale , avand guri de aerisire –lucarne , in pereti existand niste nise (arcosolia) sau casete (loculi) pentru asezarea defunctilor.Peretii sunt pictati iar spatiile mai alrgi sunt destinate slujbelor religioase. Specificitati privind arhitecura romană

• Romanii acorda boltii şi arcului un loc special in constructii ceea ce determina o mare
libertate de conceptie a formei.

• Plastica arhitecturala a fost tributară formelor greco – elenistice.Ordinele grecesti au fost
preluate dar a fost preferat corinticul .Arhitecutra romana a creat un ordin nou – ordinul compozit , imbinare intre ionic si corintic.Au preluat de la etrusci ordinul toscan – care este un doric simplificat .

• Caracteristic pentru arhitectura romana este ca ordinul si-a pierdut rolul de structura de
rezistenta fiind doar element decorativ.Au descompus ordinul grecesc folosindu-I elementele separat – coloana de sine stătoare , capitele de coloane fără fus.Fusul coloanei a fost folosit ca element de decoraţie pe care au desfăşurat ornamente spiralice .Au înlocuit coloana propriu-zisă cu coloana anagajată.Au transformat colonada liberă în perete.

ARTA Redescoperită în sec.XIX, a fost colecţionată în Evul mediu şi Renaştere. Este creată pentru beneficiari deosebiţi prin : • Diferenţa de clasă • De cultură • Regionale Acest lucru creează o mare diversitate de forme , de materiale . Este dependentă de izvoare – caracterul eclectic • A depins de modelele greceşti şi etrusce dar a generat o varietate de forme originale deoarece romanii nu erau greci şi aveau o altă concepţie despre viaţă • Eclectismul ei este unul creator în sensul că a transformat modelele prin adaptare , le-a romanizat. A depins de comanditar – caracterul hibrid • Este o artă a clasei de sus – a patricienilor – ei formează clientela bogată care reclamă un stil elegant , rafinat , mai aproape de spiritul elen şi elenisitic ( maniera greacă ) • Este o rată a clasei de mijloc ( a plebeilor ) – provinicială , mai legată de tradiţie . • Manifestă după sec. III Este o artă metropolitană care devine populară şi universală. SCULPTURA • Ca şi pictura sau mozaicul este subordonată arhitecturii

16

• • •

Romanii au avut o înclinaţie deosebită pentru reliefuri care se desfăşurau pe suprafaţa monumentelor – temple , arcuri de triumf , coloane , sarcofage , altare. Ele combină motive vegetale cu figuri alegorice sau mitologice , perosnaje şi scene istorice. In ceea ce priveşte arta statuară ea are legătură atât cu viaţa religioasă prin prezentarea divinităţilor cât şi cu viaţa particulară şi publică - portretul public , cetăţenesc sau funerar , statuia divina sau imperiala ,statuia ecvestră

STATUARA MONUMENTALĂ ŞI DE REPREZENTARE • • Operele remarcabile apartin statuarei monumentale dedicate senatorilor , oamenilor politici , oratorilor, imparatilor. Statuile onorifice erau reprezentări ale triumfului având detalii de reprezentare care subliniau puterea personajului care dăinuia peste timp – puterea ca virtute şi victorie militară :

1.Statuia în armură . o invenţie grecească care ănsă tratează cuirasa ca element dependent de forma corpului uman; romanii o tratează ca pe element separat de expunere a simbolurilor triumfale. • Cele mai multe statui aparţin lui Octavianus Augustus – peste 80 de statui de argint ridicate la Roma care îl reprezentau în picioare , călare sau în care triumfale.

• Statuia Lui Augustus Della Prima Porta – statuie în armură ; armura este tratată ca o
panoplie de semne , simboluri şi personificări care se referă la victoria împăratului asupra parţilor – eveniment tratat drept cosmic, aducător de prosperitate şi pace romană. 2.Statuile ecvestre – puse în evidenţă prin ridicarea lor pe un soclu cu inscripţie;dominau pietele publice în tot imperiul ; exprimau în mod deliberat eroizarea indivizilor ca ipostază a autorităţii .Omul de vază ,călare m a devenit un simbol al puterii şi motiv de exprimare a prestigiului şi demnităţii . • Statuia ecvestră colosală a lui Domitian - nu mai există , descrisă de un poet : calul calcă pe corpul unui barbar ănvins ; acesta este modelul care apare şi pe reversul monedelor romane din sec.II –IV. • Statuia lui Marc Aureliu de la Roma Stelele sau lespezile funerare • • • • Erau cu precădere populare în Tracia , Grecia , provinciile dunărene , Germania dar le regăsim în tot Imperiul roman Puteau fi simple lespezi verticale sculptate grosolan cu basoreliefuri Sau blocuri făţuite de marmură fină si calcar cuprinzând întreaga galerie a familiei Din punct de vedere iconografic ele reprezintă persoane în picioare , sezând sau culcate , în mişcare ; busturi plaste în medalioane , perosnae singure sau în familie – cetăţeanul , soţia virtuoasă drapată cu văl , moştenitorii , persoane funcţii – magistrat , preot , meşteşugar ; pot reprezenta banchetul funebru sau ipostaza de erou – decedatul este de obicei soldat ( de ex. Tiberius Claudius Maximus pe stela de la Filippi din macedonia – cel care a adus capul lui Decebal lui Traian.

17

Eroul este identificat alegoric cu zeitatea Cavalerului trac sau cu Dioscurii : mantia de cavalerist – semnificaţia / mors in victoria – moartea pentru victorie .

Reliefurile de pe sarcofage • Preponderent după anul 100 d.C. când ritul ănhumaţiei a devenit preponderent • Imagistică ce traduce speranţa în viaţa de apoi • Erau lucrate în marmură şi piatră, ăn ateliere specializate • Un sarcofag era compus din două părti : cutia paralelipipedică în care era depus corpul şi capacul ; amândouă putând fi laborios sculptate • De influenţă egipteană • Era sculptat în altorelief cu subiecte de inspiraţie mitologică , figuri cu rol apotropaic : sfincşi, lei . • Sarcofagele cu filosofi numite astfel pentru că ele cuprind în compoziţie un personaj bărbos care desfăşoară un sul de pergament ; imaginea întruchipează viaţa virtuoasă a sufletului ; aceste sarcofage au devenit model pentru cele creştine timpurii unde imaginea bărbatului se transformă în imaginea evanghelistului • Imaginile triumfale ale împăratului şi reprezentarea plină de măreţie vor deveni imagini ale triumfului şi gloriei lui Dumnezeu. Portretele – menţiune specială pentru statuară • • • • • • • • • Reprezentarea prestigiului individului Tendinţă sprea realism Cel mai vechi portret pecare îl posedăm datează din sec. IV î.Chr- şi îl reprezint pe Iunius Brutus . Portretul poate fi bust dar şi statui în piciaore , în stil grecesc , Pe timpul lui Nero portretul este romantic sau patetic realismul roman , interesul pentru neamuri , locuir , evenimente sunt ecoul discursurilor politice stabilesc cu precizie identitatea celui reprezentat după unii autori îsi au originea în obiceiul romanilor republicani de a confecţiona efigii ale strămosilor ilustrii pentru a le arăta în public cu diferite ocazii sau pentru a le ţine la loc de cinste în familie , printre statuile zeilor casnici funcţie explicativă şi de reprezentare a individului acoperit cu toate simbolurile prestigiului sunt portrete retorice , autolaudative : toga – calitatea de cetăţean roman mărimea naturală –personaj cu avere si prestigiu identitatea stabilită pe baza capului – existau statui acefale pe care se monta doar capul celui portretizat

• • • • •

18

• conceptul de nobilitas – nobleţe sufletească : reprezentări pline de prestanţă – tipul
comandantului în armură , al filosofului învesmântat ăn haine greceşti , şi cu barbă ( împăratul Hadrian el însuşi filosof), femeia nobilă (– pudicitia – cu mâna dusă la bărbie în gestul modestiei )

• Iconografia redării idealizante –portretele apoteotice : suveranului de obârşie divină , fără
a trece cu vederea vârsta sau îmbătrânirea : ( maturitate responsabilă, înţelepciune ); sensul – trăirea activă a vieţii în stimă şi virtute . ARTELE DECORATIEI INTERIORULUI : pictura parietală , mozaicul, mobilierul Folosite pentru decorarea pavimentelor , peretilor , plafoanelor PICTURA • este documentata prin descoperirile de la Pompei si Herculanum.

• Au folosit pentru decorare mozaicul si pictura in fresca.
• Au folosit teme inspirate din mitologie sau din poemele epice dar şi din istorie sai din viata cotidiana ( luptele cu gladiatori).

• Sunt buni cunoscatori ai stiintei compozitiei , cunosc perspectiva geometrică şi cromatica
dar folosesc mai ales efectele denumite trompe l ‘ oeil care sugerează spaţiul dincolo de zid, creerea de spatii iluzorii cu efecte de aporpiere si adincime. • Picturalul şi decorativul sunt imbinate cu o cromatica rafinata – rosul pompeian , galben , violet , albastru .

MOZAICUL –opus musivum • • • • • • Iniţial sunt mozaicuri în alb- negru În sec.II apare stilul înflorat – cu ornamente vegetale , animale şi umane tot alb –negru Din sec. III se răspândeşte policromia Scolile de mozaicari se dezvoltă în Italia dar şi în provincii – unde este imitată pictura Mozaicurile sunt aplicate atât pe podea cât şi pe plafon sau pereţi. În general mozaicari romani au avut grijî sî adapteze subiectul locului pe care îl decorau : marine pentru terme , firme în prîvîlii , teme mitologice în temple.

Din punct de vedere al amplasării avem . Mozaicul pavimentar • din materiale rezistente – teracota , cărămida, piatra

19

Pavimentul din piatră –opus sectile • • • Plăci subţiri de calcar sau marmură tăiate sub formă rectangulară de diferite dimensiuni şi fin polisate Paviment monoton dintr-un singur material , fără motive ornamentale Pavimentul în opus sectile format din piatră de mai multe culori ; se obţineau pavimente cu policromie foarte bogată ; erau compuse după desene complicate cu figuri , motive florale .

Mozaicul pentru pereţi ( opera musiva ) şi plafoane • • • • • • • Procedeu tehnic de finisare a suprafeţeleor Format din bucăţele mici de piatră –tesserae- aproximativ pătrate aşezate una lângă alţa întrun pat de mortar. Se putea folosi orice piatră nuşor de tăiat Se foloseau şi bucăţele de sticlă viu coloratăcu foaie de aur încorporată Subiecte : scene de gen , naturi moarte , pesiaje , scene de vânătoare , subiectele clasice ale mitologiei grecesti , violenţa sângeroasă a arenei – lupte de gladiatori , întreceri de care . Câteva mozaicuri sunt semnate : Dioscoride din Samos In genere ele au fost create de artisti necunoscuti lucrând împreună în ateliere itinerante

Concluzii arta si arhitectura

• Popor de cuceritori dotat cu spirit pragmatic romanii au avut prin excelenta vocatia de
putere universala dar si de putere civilizatoare in stare sa asigure pax romana cu ajutorul legiunilor sale şi sa impuna stilul de viata roman ca fiind o forma de progres material, politic şi cultural.

• Arhitectura , arta , urbanismul sunt mijloace de comunicare prin care erau făcute
cunoscute cetateanului roman de pretutindeni prezenta statului roman conducatorului sau . şi planurile

• Arta este un mijloc de indoctrinare a maselor în spiritul Romei dominatoare ; ea evoca
marile victorii şi are caracter propagandistic. Richard Brilliant a facut de altfel o paralelal intre civilizatia romana si cea americana sustinind :

• sinteza artistica şi culturala (intre civilizatia autohtona si cea a oraselor grecesti si apoi a
celor cucerite)

• latura artizanala ( curentul plebeian ) italic 20

• eclectismul artei romane - ,, a cucerit metodic dar fara metoda Italia şi lumea insusindu-si
cu perseverenta si in acelasi timp haotic lucruirle spirituale ai artistice ale supusilor ei.

• natura epigonica şi manierista a civilizatiei romane • accent pe sensul memorialistic si propagandistic –moralizator.

LITERATURA , FILOSOFIA , STIINTA STIINŢA • Contribuţia romanilor la progresul ştiinţelor este neglijabilă • Ştiinţele ocupă un loc minor în cursurile predate în şcoli • Pliniu cel Bîtrân – Istoria naturală • Orice roman cultivat avea însă noţiunide aritmetică , geometrie , astronomie şi mai cu seamă de ştiinţe naturale • Contribuţia lor la progresul tehnicii este mai importantă – ingineria , construcţia de drumuri , poduri ,fabricarea sticlei , metalurgia , inventarea maşinilor de război , şi tot ceea ce era practic. LITERATURĂ • • Isi vor gasi modelele majore in cele grecesti. Romanii vor incerca cu succes toate domeniile abordate de greci , preferind epopeile eroice –

• Publius Vergilius Maro ( 70 – 19 î.C.) /Eneida sau Poemele bucolice , pastorale
Va apare insa si o literatura latina originala reprezentata :

• de farsele lui Plautus si comediile lui Terentiu, • de roman – Apuleius – Măgarul de aur • Au dezvoltat in mod deosebit literatura istorica reprezentata de TITUS LIVIUS – 59 îen
– 17 en) –Ab urbe condita – De la intemeirerea Romei , Tacitus , Caesar , Sallustius

• Accentele literaturii latine sunt mai virulente – satirele lui Martial şi Juvenal. • Au dezvoltat insa si o sensibila poezie lirica – Ovidius ( 42î.C -17d.C. ) ,Horatius (64-8
î.C. ) a scris satire , epistole cu subiecte filosofice ,ode.),Catullus.

• Se naşte de asemenea o literatura de esenta filosofica – reprezentata de Lucretiu ( cca 99 –
55 î Chr.) – De rerum natura , poem didactic şi filosofic , în 6 cânturi în care expune doctrina lui Epicur : fizica materialistă explică toate fenomenele care-I înfricoşează pe oameni şi pe care aceştia le atribuie unor divinităţi cprora nu le pasă de ei.Moartea nu este decât o eliberare a atomilor în vederea unei noi asocieri iar lumea cealată nu există.

21

Dramaturgia filosofică : Seneca (opera filosofică şi 9 tragedii ) , stoic ,2-îH-65 d.H., părofesor al lui Nero ; a scris trei Consolaţii , Despre mânie , Despre viaţa fericită , Despre binefaceri ; capodopera sa sunt Scrisorile către Lucilius – redactate în ultimii ani ai vieţii, un dialog elev-profesor despre viaţă. Marcus Aurelius Antoninus – 121 –180 d.H. , împărat filosof , originar din Spania .A fost filosof stoic şia lăsat Cugetări scrise în limba greacă . Filosofia romana se va orienta catre etica şi politica iar oratoria se va dezvolta indeosebi, Cicero (106 – 43 î.H.) fiind cel mai mare orator al Romei , care şi-a expus conceptia despre oratorul ideal in – DE ORATORE .Renumite – Catilinarele , De Catilina Geografia va fi reprezentată de Claudius Ptolemaeus – Geographica

• •

DREPTUL • • reprezintă una din contribuţiile cele mai importante ale spiritului roman .Noi folosim încă o mare parte din teoria lor juridică . Dreptul roman este cuprins în obiceiuri , legi , constituţii imperiale , edicte ale magistraţilor.

• La începutul sec.III au deosebit dreptul natural ( ius naturale ) comun tuturor oamenilor de
ius gentium ( dreptul ginţilor ) comun tuturor naţiunilor.

• Dreptul civil ( ius civile ) constând din reguli proprii unei cetăţi. • Dreptul public ( ius publicum )este dreptul rezultat dintr-o lege oficială • Dreptul privat ( ius privatum ) este dreptul rezultat dintr-un act privat – de ex. Un
testament. • Prima legislaţie scrisă de romani este legea celor 12 table care datează conform tradiţie de la jumătatea sec-V î.H.Erau afişate în for ; tăbliţele originale au fost arse ; conţinea reguli diverse privitoare la dreptul privat , penal , religios .

22

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->