Sunteți pe pagina 1din 96

Ψ

Psihologie The Psychology


Revistă ştiinţifico – practică The scientifical – practical magazine
CUPRINS CONTENTS

PSIHOLOGIA APLICATĂ: EXPERIMENTAL PSYCHOLOGY:


PROBLEME ŞI PERSPECTIVE PROBLEMS AND PERSPECTIVES

PASCARU-GONCEAR Valeria 3 PASCARU-Goncear Valeria Counsel-


Importanţa consilierii pentru Orientarea ors importance for academic and pro-
Şcolară şi Profesională a elevilor. fessional guidance to students.

PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII AGE SPECIFIC PSYCHOLOGY

ЖЕЛЕСКУ Пётр, ТОЛОЧЕНСО 9 ELESCU Peter, TOLOCENCO


Диана Diane
Особенности изучения утверждения и Features of the study allegations and
отрицания у детей раннего возраста. denial in infants.

BOTEZAT Tatiana 16 BOTEZAT Tatiana


Profilul psihologic al preadolescentului Psychological profile of the preteen
respins de grupul şcolar. rejected by the school group.

PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI EDUCATIONAL PSYCHOLOGY

ROBU Viorel 27 ROBU Viorel


Indisciplina în rândul elevilor de liceu Indiscipline among romanian high
români: prevalenţă şi motivatii. school students: prevalence and motiva-
tions.

SANDOVICI Anişoara 39 SANDOVICI Anişoara


Adolescenţii şi percepţia asupra fuma- Adolescents and perception of smoking.
tului.

PSIHOCORECŢIE ŞI PSYCHOCORECTION AND


PSIHOTERAPIE SYCHOTHERAPY

SAVCA Lucia 50 SAVCA Lucia


Strategii de dezvoltare a toleranţei la Development strategies of tolerance to
frustrare. frustration.
Ψ

SFATURI PENTRU PĂRINŢI ADVICE FOR PARENTS

PERCIUN Natalia 57 PERCIUN Natalia


Rolul stilurilor educaţionale în formarea The role of educational styles in shaping
personalităţii copilului. children’s personality.

CERCETĂRI, SONDAJE, STUDIES, RESEARCHES,


RECOMANDĂRI RECOMMENDAŢION

UNCU Veronica 68 UNCU Veronica


Spectrul competenţelor profesionale Spectrum of professional skills required
solicitate de integrarea socială a copiilor for social integration of children with
cu abandon şcolar. early school leaving.

OPINII, DISCUŢII OPINIONS, DISCUTIONS

ŢAPU Gheorghe 77 ŢAPU Gheorghe


Comunicarea autentică versus comuni- Communication psychotic versus genu-
care psihotică. ine communication

ТОЛСТАЯ Светлана 81 TOLSTAIA Svetlana


Оcобенности самоактуализации до- Particularities of the self-actualization
мохозяек в период среднего возраста. of housewives in the period of middle
age

REALIZĂRI ÎN PSIHOLOGIA EXPERIMENTAL PSYCHOLOGY


APLICATĂ REALIZATIONS

КАУНЕНКО Ирина Ивановна 88 KAUNENCO Irina Ivanovna


Личность в межкультурном про- Personality in the interculture space
странстве.

GROSU Tatiana 91 GROSU Tatiana


Conferinţa internaţională a psihologilor International Conference of psycholo-
practicieni. gists practicing.
Psihologie 2010, 1 Ψ

PSIHOLOGIA APLICATĂ: PROBLEME ŞI PERSPECTIVE

IMPORTANŢA CONSILIERII PENTRU ORIENTAREA


ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A ELEVILOR

Valeria PASCARU-GONCEAR

Termeni-cheie: consiliere, orientare şcolară şi profesională, asistenţă psihopedagogică,


carieră, decizie în carieră, scopuri, obiective, metode, tehnici, consiliere individuală, consi-
liere de grup, training, autoevaluare.

Summary
Add school counselors to the list of people you can turn to when you need help. They know
how to listen and can help kids with life’s challenges. Counselors have special training in how to
help kids solve problems, make decisions, and stand up for themselves. Your school counselor is
available for you and wants to make your school experience the best it can be. The counselor’s
job is to take your problem seriously and help you find a solution. The counselor also wants to
help you learn as much as you can in class, be a contributing member of the school community,
and be a positive influence on your environment.

Odată cu diversificarea domeniului sultative, a activităţilor de asistenţă


muncii şi cu progresele realizate de şcoala psihopedagogică şi socială a cadrelor di-
contemporană, problema orientării şcolare dactice, elevilor şi părinţilor, proiectată la
şi profesionale a devenit o preocupare nivelul sistemului de învăţământ, în vede-
majoră. rea unor alegeri corecte şcolare şi profe-
Responsabilitatea realizării orientă- sionale. Principalii factori implicaţi şi cu
rii şcolare şi profesionale (OŞP) revine responsabilităţi în consiliere şi orientare
şcolii, dirigintelui, profesorilor la diverse şcolară şi profesională sunt: şcoala, fami-
obiecte, dar, nu în ultimul rând, consilie- lia, unităţile economice, mass-media, alte
rului care îşi desfăşoară activitatea în ca- instituţii specializate.
binetele special amenajate în şcoli. Scopul Şcoala joacă un rol esenţial atât prin
OŞP este de a realiza o bună informare şi structurile sale, ciclurile şi tipurile de
orientate a tinerilor. Pe parcursul anului programe, cât şi prin diversitatea obiecte-
şcolar se organizează activităţi ce vizează lor de învăţământ, a ariilor curriculare, a
orientarea şcolară şi profesională a elevi- acţiunilor specifice de orientare şcolară şi
lor. profesională (ore de dirigenţie, activitatea
Orientarea şcolară şi profesională consilierilor şi psihopedagogilor).
reprezintă ansamblul acţiunilor con- Familia exercită o influenţă puternică

3
Ψ Valeria PASCARU-GONCEAR

asupra opţiunilor şcolare şi profesiona- iniţiativă se face foarte rar sau deloc.
le atât prin transferul unor modele ale Informaţia privind posibilităţile de
părinţilor către urmaşi, cât şi prin proiecţia continuare a studiilor, despre lumea profe-
unor ambiţii, neîmpliniri către aceştia. siilor, importanţa alegerii corecte a profe-
Mass-media, prin programele sale siei, este îndreptată nu numai înspre elevi,
educaţionale, prin prezentarea diverselor ci şi spre pedagogi şi părinţi. Deoarece
tipuri de şcoli şi specializări etc., se îns- orientarea şcolară şi profesională este in-
crie în ansamblul factorilor implicaţi în fluenţată de factori ca:
orientarea şcolară şi profesională. - aşa - numita „modă a profesiunilor”.
Cei doi agenţi implicaţi direct în proce- Sunt perioade când anumite profesiuni se
sul de consiliere sunt cei doi factori uma- consideră a fi la modă. Acest lucru este ex-
ni: consilierul – ca specialist, şi, respectiv, primat prin opinia publică şi el influenţea-
„clientul” – elevul, studentul, părinţii. ză preferinţele şi opţiunile elevilor şi ale
Activităţile consilierului şcolar vizează părinţilor;
în special sprijinirea procesului de adap- - „sfaturile” prietenilor şi colegilor;
tare şi integrare a elevilor în comunitatea - influenţa părinţilor /tutorilor. Nu în-
şcolară şi locală, proiectarea pedagogică totdeauna părinţii conştientizează că în
adecvată a activităţii didactice şi educati- alegerea profesiei prioritatea o are elevul,
ve, precum şi elaborarea de programe de părintele îl ajută cu anumite recomandări,
formare diferenţiată. sfaturi, susţinere şi nu trebuie să-l deter-
Pe lângă rolurile generale ale unui con- mine prin constrângere să opteze pentru o
silier (consiliere individuală, consiliere de profesie care nu-i este pe plac.
grup, training,), consilierul şcolar mai este Părinţii trebuie îndrumaţi ca în orien-
pregătit să desfăşoare activităţi de evalua- tarea şcolară şi profesională să folosească
re, asistenţă în carieră, plasament, preve- obiectivitatea, cântărirea judicioasă a însu-
nire a problemelor de dezvoltare. şirilor personale ale elevilor, compatibili-
Profilul pieţei de muncă ne determină tatea, spiritul critic şi autocritic şi să nu se
să considerăm că, pe lângă rolul de speci- lase influenţaţi de persoanele din jur care
alist în orientarea şcolară şi profesională, nu sunt avizate să emită păreri în legătură
consilierul şcolar este chemat să acţioneze cu orientarea şcolară. De foarte multe ori
şi pentru reorientarea şcolară şi/sau pro- influenţa părinţilor în alegerea vocaţională
fesională a elevilor. În general, elevii sunt este decisivă. Modelele comportamentale
cei care decid încotro să se îndrepte, hotă- vehiculate în familie şi atitudinile paren-
rârea lor fiind influenţată de părinţi, de gru- tale autoritare/neutre/de tip compensa-
pul de prieteni şi de propriile aspiraţii (mai tor vor fi preluate de copii contribuind la
mult bănuite, decât sondate corespunzător), conturarea opţiunilor. Datorită legăturilor
şi nu de intervenţia efectivă a unui specia- psihoafective intrafamiliale specifice, pă-
list. Reorientarea profesională din proprie rinţii îşi supraapreciază copiii şi le impun
4
Importanţa consilierii pentru Orientarea Şcolară şi Profesională a elevilor Ψ

trasee educaţionale şi filiere profesionale sectoare de activitate joacă un rol esenţial


la care aceştia nu aderă sau care nu sunt în consolidarea preferinţelor profesionale
compatibile cu structura lor de personali- care stau la baza opţiunilor tinerilor. Cer-
tate, cu aptitudinile şi interesele lor. Dez- cetările au stabilit o slabă corelaţie a note-
acordul dintre părinţi şi copii cu privire la lor şcolare cu aptitudinile pentru diferite
traseul vocaţional va influenţa alegerea în domenii ale cunoaşterii. Doar notele care
sensul că aceasta se va contura dificil, iar confirmă performanţe cu totul deosebite au
adeziunea la decizie va fi redusă. corelaţii mai ridicate cu existenţa unei apti-
În etapele mai mici de vârstă „criterii- tudini pentru un anumit domeniu. Valoarea
le” alegerii vocaţionale sunt afectiv-moti- acestor cercetări este importantă prin aceea
vaţionale. Pe măsură ce copiii sunt incluşi că sprijinirea în întregime a activităţii de
în niveluri mai înalte de şcolarizare, „crite- consiliere pe notele şcolare este hazardată,
riile” pe care le au în vedere părinţii în in- nesigură şi, de foarte multe ori, eronată.
fluenţarea deciziei vocaţionale se referă la: Pe parcursul vieţii, de multe ori adoles-
• Siguranţa şi viitorul profesiei pe pia- cenţii se află la o răscruce: nu ştiu cum să
ţa muncii; procedeze pentru a face o alegere corectă
• Durata studiilor necesară pentru a în cazuri semnificative din viaţă. Una din
atinge obiectivele; deciziile importante pe care trebuie să le
• Costurile financiare; ieie, este cea privind cariera. Însă pentru
• Avantajele materiale expectate; ca această decizie să fie una responsabi-
• Poziţia socială conferită de profesi- lă şi corectă trebuie respectaţi paşii luării
une; unei decizii:
• Potenţialele riscuri ale muncii în A. Autoevaluarea: Cine sunt eu?
exercitarea profesiei; Unde mă aflu? Unde doresc să ajung? Care
• Conservarea unei tradiţii familiale; sunt abilităţile mele care mă pot ajuta?
• Supraprotecţia copilului. B. Analiza factorilor care pot influ-
Părinţii trebuie să se asigure că-l vor enţa decizia de carieră: Ce oportunităţi
sprijini pe tânăr să ia o decizie liberă, con- există? La ce competenţe pot apela? Ce
formă cu aspiraţiile acestuia şi să nu-şi riscuri sunt? Care este decizia mea?
impună punctul de vedere sau profesia ca C. Luarea deciziei: Care este obiec-
model. tivul meu profesional? Ce aş putea face
Problema aptitudinilor şi a alegerii pentru a-l realiza? Cine mă poate susţine?
şcolii şi, ulterior, a profesiunii a devenit o Ce aş putea să fac pentru a înlătura obsta-
problemă educativă de cel mai larg interes. colele? Care sunt paşii pe care trebuie să-i
Mai ales în clasele terminale ale ciclurilor parcurg? Ce oportunităţi pot valorifica în
şcolare. Nu numai informaţiile furnizate, caz de eşec?
ci, mai ales, contactul elevilor cu diverse Adesea se consideră că cuvintele: ca-
rieră, profesie, ocupaţie sunt sinonime,
5
Ψ Valeria PASCARU-GONCEAR

dar nu este tocmai aşa. lă, ce vizează cunoaşterea unor informa-


Profesia se obţine în urma încheierii ţii corecte şi suficiente despre profesie şi
unei perioade de şcolarizare atestată prin- domenii profesionale, cunoaşterea realită-
tr-o diplomă, ocupaţia este o sursă de ve- ţilor economice şi sociale, precum şi a ris-
nit, dar cariera este asemenea unei umbre- curilor şi avantajelor profesionale; infor-
le ce cuprinde şi ocupaţia şi profesia. marea părinţilor cu privire la posibilităţile
Obiective şi funcţii esenţiale ale de formare ale elevilor.
consilierii corectarea opţiunilor formulate
Scopul fundamental al consilierii edu- eronat, reorientarea prin consiliere;
caţionale este asigurarea unei funcţionări consilierea elevilor, profesorilor
optime a individului sau grupului, scop şi părinţilor are în vedere elemente de
care se poate atinge prin realizarea obiec- examinare psihologică şi psihosocială a
tivelor consilierii: promovarea sănătăţii şi elevilor în general, şi a elevilor-problemă
a stării de bine; dezvoltare personală; pre- în special, aspecte ale adaptării acestora la
venţie. mediul şcolar, familial şi informaţional,
Consilierea în vederea unei corecte prevenirea şi rezolvarea cazurilor de eşec
orientări şcolare şi profesionale are obiec- şi abandon şcolar, orientarea şcolară şi
tive şi funcţii specializate bine definite: profesională a elevilor, adaptarea în şcoa-
cunoaşterea şi autocunoaşterea lă-familie-comunitate;
personalităţii elevilor, în vederea corelaţiei Metode şi tehnici utilizate în consi-
cât mai eficiente între posibilităţi-aspiraţii liere
şi cerinţe socioprofesionale; stimularea În raport de funcţiile esenţiale ale con-
elevilor capabili de performanţe superioa- silierii, metodele şi tehnicile utilizate pot
re să opteze pentru domenii profesionale fi de mai multe categorii:
în concordanţă cu aptitudinile speciale de 1. Metode de cunoaştere a
care dispun etc.; personalităţii celui consiliat prin teste
educarea elevilor în vederea unor şi chestionare de interese profesionale.
opţiuni şcolare şi profesionale corecte şi Ilustrativ în acest sens este testul Hol-
realiste; facilitarea perceperii categoriilor land. În aceeaşi categorie a metodelor de
socioprofesionale şi de apreciere a situ- cunoaştere a personalităţii se înscriu şi
aţiilor reale de muncă, de respect pentru testele de aptitudini generale şi speciale,
fiecare domeniu de activitate; testele de creativitate, testele de persona-
îndrumarea şi consilierea elevilor litate.
în scopul planificării propriilor studii în 2. Metode de autocunoaştere a
raport de viitoarele proiecte profesionale personalităţii prin: autocaracterizare –
şi de carieră; sprijinirea elevilor în prefi- structurată de către consilier; autoeva-
gurarea proiectivă a devenirii; luarea – potrivit unor baremuri şi criterii
informarea şcolară şi profesiona- de performanţă cu ajutorul unor tehnici
6
Importanţa consilierii pentru Orientarea Şcolară şi Profesională a elevilor Ψ

cât mai obiective; linia valorii – tehnică întrebări ale tinerilor, vizavi de evoluţia în
aplicată pentru aprecierea individuală, carieră;
personalizată a unui subiect luat în studiul de caz , metoda situaţiei, a
discuţie; ştiu, vreau să ştiu, am învăţat. incidentului critic, ce determină analiza si-
3. Metode de informare şi documen- tuaţiei, stabilirea unor variante de decizie
tare a factorilor favorizanţi sau defavorizanţi
Astfel, sunt organizate întâlniri cu re- pentru fiecare variantă, precum şi măsu-
prezentanţi de la diferite universităţi. La rile corespunzătoare de aplicare a deciziei
aceste întruniri, elevii claselor liceale află optime; atunci când elevul se confruntă cu
despre posibilităţile şi avantajele continu- o situaţie reală de viaţă, el urmează să rea-
ării studiilor, fapt ce-i determină să parti- lizeze un progres în cunoaşterea şi dezvol-
cipe la concursurile organizate pentru câş- tarea gândirii critice, atitudinii civice.
tigarea burselor. Pe lângă acestea, se or- jocul de rol, precum şi simularea
ganizează discuţii, vizite ale specialiştilor unei situaţii pot fi axate pe probleme pre-
cu scopul informării atât a elevilor cât şi cum problematica angajării, alegerea pro-
a părinţilor despre profesiile solicitate pe fesiei etc.;
piaţa muncii, posibilităţile de continuare a interviul, la exersarea pentru in-
studiilor. Deoarece se ştie că în legătură cu terviul real prilejuit de angajare.
dezvoltarea relaţiilor economice de piaţă, Graficul T: are drept obiectiv primor-
a ştiinţei, aplicarea noilor tehnologii, se dial găsirea argumentelor şi contraargu-
schimbă şi cerinţele de calificare. De aici mentelor într-o problemă binară care faci-
rezultă necesitatea pregătirii şi orientării litează analiza în profunzime a problemei,
profesionale, precum şi imperativul adap- se fac generalizări, se trag concluzii.
tării elevilor la condiţiile social-economi- O exigenţă a timpului este deţinerea
ce mereu în schimbare: abilităţilor de cooperare, de lucru în echi-
- consultarea unor reviste de speciali- pă. Nu este suficient să fii bun într-un do-
tate, a unor pliante de prezentare etc.; meniu, trebuie să poţi lucra împreună cu
- vizionarea unor emisiuni TV, video- alţii pentru interesul comun. Lucrând îm-
casete, prin care se prezintă diverse dome- preună cu alţii, atingând un scop comun
nii profesionale, medii de muncă. ai treptat sentimentul propriei valori, al
4. Metode de consiliere propriu-zisă încrederii în sine. De aceea lucrul în grup,
(de sfătuire) prin: echipe trebuie stimulat în cadrul activită-
dezbateri pe probleme de orien- ţilor de consiliere.
tare şi consiliere, având drept obiectiv fie În concluzie, putem afirma următoa-
clarificarea opţiunilor şi atitudinilor parti- rele:
cipanţilor, fie analiza avantajelor sau dez- Consilierea profesională este o
avantajelor în alegerea unei variante de activitate orientată spre susţinerea elevilor
rută socioprofesională; clarificarea unor în identificarea preferinţelor profesionale,
7
Ψ Valeria PASCARU-GONCEAR

precum şi formarea atitudinilor în raport silierea privind cariera – suport de curs,


cu aceste preferinţe. Bucureşti.
Orientarea şcolară şi profesională 4. Herrr, E. L., Cramer, J.H., 1979,
realizată corect reprezintă premisa unei Career guidance through the life span.
reuşite integrări socio-profesionale şi a sysematic approaches, Boston, Brown
unei afirmări sigure în domeniul pentru and Co.
care individul a optat. 5. Holban, Ion, 1973, Laboratorul
Este necesar ca cei implicaţi în pro- şcolar de orientare, Bucureşti, EDP.
gram să conştientizeze că opţiunea pentru 6. Holban, Ion, 1973, Orientarea
o profesie în concordanţă cu interesele şi şcolară, Iaşi, Editura Junimea.
aptitudinile personale este cheia succesu- 7. Holland, J. L., 1985, Self-directed
lui. În această ordine de idei, menţionăm search, Odessa, Florida, Psyhological As-
rolul serviciului psihologic, care are ca sesment Resources, Inc.
scop facilitarea posibilităţilor tinerilor în 8. Jigău, Mihai, 2001, Consilierea ca-
alegerea profesiei, valorificarea aptitudi- rierei, Sigma, Bucureşti.
nilor şi abilităţilor. 9. Super, D. E., 1978, Dezvoltarea ca-
rierei, în Psihologia procesului educaţional
Bibliografie: (J.R.Davitz şi S.Ball), Bucureşti, EDP.
10. Thill, J., Chamboulant, S.,1965,
1. Baban, Adriana, 2001, Consiliere Guide des études et de carriéres, Paris,
educaţională, Cluj –Napoca. PUF.
2. Gal, R., 1966, L′orientation sco- 11. Tomşa, Gheorghe, 1999, Consi-
laire, Paris, PUF. lierea şi orientarea în şcoală, Bucureşti,
3. Grupul de lucru pentru informare Viaţa Românească.
şi consiliere privind cariera, 2000, Con-

8
Psihologie 2010, 1 Ψ

PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

ОСОБЕННОСТИ ИЗУЧЕНИЯ УТВЕРЖДЕНИЯ И ОТРИ-


ЦАНИЯ У ДЕТЕЙ РАННЕГО ВОЗРАСТА

Петр ЖЕЛЕСКУ, Диана ТОЛОЧЕНКО

Основные понятия: утверждение, отрицание, ранний возраст, личностные качес-


тва, мыслительные действия, положительная информация, отрицательная инфор-
мация, комплекс социального неудовольствия, кризисы.

Abstract
This article considers the concept of the very actual problem of peculiarities of assertion
and negation formation as the personal qualities and mental actions at children of infant period
(1-3 years old) on the basis of analysis of psychological studies in the domestic and foreign
psychology.

Проводя теоретический анализ На отличительные особенности


особенностей изучения отрицания и этих характеристик как личностные
утверждения у детей раннего возрас- качества ребенка раннего возраста ука-
та, мы должны, прежде всего, обратить зывает Л. С. Выготский в своей работе
внимание на тот факт, что чаще все- «Вопросы детской (возрастной) психо-
го в повседневной жизни происходит логии», на которую мы будем ссылать-
отождествление понятий отрицания и ся дальше [2]. Автор пишет, что «не-
утверждения как личностные качест- гативизмом мы будем называть такие
ва с отрицанием и утверждением как проявления в поведении ребенка, когда
мыслительные действия. В чем же их он не хочет что-либо сделать только
различие? потому, что это предложил кто-то из
Изучив работы, раскрывающие взрослых, т. е. это реакция не на содер-
особенности психического развития жание действия, а на само предложение
детей раннего возраста, мы останови- взрослых» [2, c. 368-369]. Стремление
лись на важных моментах этого пери- противоречить, стремление сделать
ода, как, например, возрастной кризис наоборот по сравнению с тем, что ему
и его главные особенности, которые говорят, пишет Л. С. Выготский, есть
непосредственно связанны с такими негативизм в собственном смысле сло-
характеристиками личности ребенка, ва. Например, взрослый, подходя к ре-
как негативизм, строптивость, уп- бенку, говорит авторитетным тоном:
рямство, своеволие. «Это платье черное» и получает в от-

9
Ψ Петр ЖЕЛЕСКУ, Диана ТОЛОЧЕНКО

вет «Нет, оно белое». А когда говорят руках, пишет Л. С. Выготский, он пре-
«Оно-белое», ребенок отвечает «Нет, вратился в существо строптивое, упря-
черное». мое, негативное, отрицающее, ревную-
Упрямство, по мнению Л. С. щее или деспотическое.
Выготского, такая реакция ребенка, Вступление в речевую фазу раз-
когда он настаивает на чем-либо не вития детей раннего возраста позволяет
потому, что ему это сильно хочется, выявить особенности развития их от-
а потому, что он это потребовал [2, c. рицания и утверждения на вербальном
370]. Он настаивает на своем требова- уровне. Во многих работах, однако,
нии. Например, ребенка зовут со двора эти процессы лишь констатируются,
в дом. Он отказывается. Ему приво- в других же отрицание рассматрива-
дят доводы, которые его убеждают, но ется как мыслительная операция, вто-
потому, что он уже отказался, он и не ричная по отношению к утверждению.
идет. Как установил P. Jelescu в результате
Строптивость, указывает Л. С. изучения многочисленных работ (см.
Выготский, отличается тем, что она П. С. Желеску, М. С. Роговин,1985), от-
безлична. Она направлена против норм рицательная информация усваивается
воспитания, установленных для ребен- труднее, по сравнению с идентичной
ка, против образа жизни, который сло- положительной (K. L. Smoke, 1933; C.
жился до 3 лет [2 с. 370]. Строптивость J. Hovland, V. Weiss, 1953; J. S. Bruner,
направлена вовне, по отношению к 1956; N. Bacri, 1976; P. C. Wasson, 1959,
внешнему и вызвана стремлением на- Ж. Пиаже и др. , 1963; O. K. Тихомиров,
стоять на собственном желании. Она 1969; Ш. А. Надирашвили, 1965; Й.
выражается в своеобразном детском Лингардт, 1970). Этот факт подтверж-
недовольстве, вызывающем «да ну!», дается многими эмпирическими наблю-
которым ребенок отвечает на все, что дениями. Так, например, М. И. Лисина
ему предлагают и что делают. Ребенок пишет: «Когда ребенку говорят «Ты
бунтует против того, с чем имел дело сделал не так» или «Так не надо», он не
раньше [2, с. 371]. знает, а как же следует поступать пра-
Своеволие, или своенравие, за- вильно. Когда же ребенка хвалят, то он
ключается в тенденции ребенка к само- сразу усваивает, что именно и как над-
стоятельности. Этого раньше не было. лежит делать, и поэтому его путь к цели
Теперь ребенок хочет все делать сам [2, оказывается проще и короче» [6, с. 58].
с. 371]. О таком же явлении пишет и Р.
Таким образом, негативизм, уп- Я. Лехтман-Абрамович. Например, от-
рямство, своеволие, строптивость – мечает она, не следует говорить ребен-
личностные качества детей, которые ку «Не бери палец в рот». Лучше всего
проявляются в раннем возрасте и на сказать: «Вынь палец со рта». Мало по-
которые следует обратить особое вни- может замечание: «Не надо драться с
мание. Из «беби», которого носили на Витей». Гораздо вернее и быстрее даст

10
Особенности изучения утверждения и отрицания у детей раннего возраста Ψ

эффект совет: «Возьми Витю за руку, по его мнению, проявляется при удов-
и побегите как две лошадки. Вот так!» летворении первичных потребностей
[4, с. 72]. (там же).
А. Н. Перре-Клермон, в процессе Б. Г. Ананьев считает, что разви-
проведения опытов с детьми, выявила тие отрицания и утверждения имеет ог-
некоторые проблемы, среди которых и ромное значение для «перестройки ин-
та, что дети на вопросы взрослого эк- теллектуальных механизмов», что оно
спериментатора проявляют тенденцию «ориентирует и организует» ребенка
всегда отвечать утвердительно, не- [8, с. 150-151].
смотря на проявленную осторожность P. Janet (1936) говорит о наличии
в формулировании открытых вопросов психологических предпосылок отрица-
и контрподсказок. [8]. ния еще на уровне развития, предшес-
«Мы, пишет автор, не застра- твующем возникновению собственно
хованы от возможной ошибки в ин- языка, в терминологии автора, на «сту-
терпретации утвердительных ответов пени элементарных интеллектуаль-
тех испытуемых, которым не удается ных актов». На более высоком уровне,
аргументировать свое мнение о том, о обусловленном уже функционирова-
чем идет речь – о простом согласии с нием языка, где ведущую роль играет
их стороны или о действительном ут- утверждение, т. е. такая форма поведе-
верждении. Способ, которым можно ния, которая является промежуточной
было бы более систематизировать их комбинацией моторного и вербально-
мышление, состоит в постановке воп- го актов. Отсюда, пишет М. С. Роговин
росов таким образом, что правильным (1969), можно сделать вывод, что для
ответом является в одних случаях ут- Жане, в отличие от большинства иссле-
верждение равенства содержимого, а дователей, отрицание представлялось
в других - отрицание этого равенства. вовсе не вторичным по отношению к
Только введение элемента, касающего- утверждению.
ся сохранения неравенства может поз- В результате теоретического ана-
волить преодолеть эту трудность». лиза и экспериментального исследова-
R. Spitz (1957) считает, что от- ния отрицания в довербальном перио-
рицание – это защитный механизм. де, P. Jelescu описывает особенности,
Ребенок сознательно употребляет от- нового, системно-действенного подхо-
рицание для противостояния перед да в изучении и развитии отрицания у
фрустрирующими ситуациями обще- детей раннего возраста [16]. В частнос-
ства, для сохранения самого себя и для ти, на протяжении периода 12-18 меся-
доминирования над другими. Он объ- цев дети отрицают преимущественно
ясняет это тем, что после 9 месяцев у на уровне непосредственных действий,
ребенка появляется страх, который к которые, в отличие от тех, которые
15-18 месяцам сознательно приводит имели место на предшествующем эта-
его к этой потребности. Утверждение, пе (6-12 месяцев), являются более ис-

11
Ψ Петр ЖЕЛЕСКУ, Диана ТОЛОЧЕНКО

кусными, разнообразными, уверенны- древа, находящегося в постоянном


ми. Отрицание на уровне непосредс- росте и развитии. Образно говоря, на
твенных активных действий является генеалогическом древе отрицания у
ведущим уровнем в первой половине детей в возрасте полутора лет появля-
второго года жизни, от которого за- ются новые ответвления – вербальное
висит функциональность остальных и некоторые отростки на более старых
уровней (аффектного, жестикулярного, ветках (отрицание захватом и держани-
вербального), которые, в свою очередь, ем руками, жестом головы и др.).
подчиняются первому уровню. В основе жизни генеалогическо-
К концу первого - началу второ- го древа отрицания у детей полутора
го полугодия второго года жизни дети лет лежит функционирование более
начинают отрицать по вертикали, на- сложного механизма, по сравнению с
чиная с нового качественного уровня, тем, что действовал у годовалых де-
превосходящего предшествующие, а тей, механизма, функционирующего
именно, на уровне вербального дейс- как единое целое, обеспечивающего
твия, что означает, в действительности, выражение отрицания на всех уровнях,
переход с «немого» этапа отрицания к включая вербальный.
вербальному (словесному). В интервале 12-15 месяцев жизни
В интервале 1-1,5 лет отрицание комплекс социального неудовольствия
продолжает развиваться не только по (КСН – термин автора) не исчезает, а
вертикали, но и по горизонтали. Так, продолжает проявляться и выражает-
на уровне непосредственного дейс- ся многочисленными отрицательными
твия происходит его дифференциация комбинациями, в которых несколько
в виде отрицания захватом руки, бегс- более значительную роль играет отри-
твом, прятаньем и др. На уровне жес- цание жестом, руками и соответству-
та оно конкретизируется в отрицание ющим отрицательным протословом.
жестом головы слева направо, а на вер- Однако, на этом этапе, приблизительно
бальном уровне – отрицательным сло- с 15-16 месяцев, дети начинают отри-
вом «нет». цать, как бы парадоксально это не по-
Тот факт, что отрицание развива- казалось, и комплексом оживления, но
ется по вертикали и горизонтали, сви- в видоизмененной форме, «на ногах».
детельствует о его динамике в периоде Этот комплекс выражает амбивалент-
12-18 месяцев. ное состояние: удовольствия – неудо-
С появлением вербального уров- вольствия, неприятного удовольствия.
ня отрицания, предыдущие его уровни Содержание отрицания в пери-
(аффектный, жестикулярный и пос- оде 12-18 месяцев богаче, чем в пре-
редством побудительных действий) дыдущем периоде (6-12 месяцев). Это
не исчезают, а продолжают функцио- объясняется усвоением самостоятель-
нировать, создавая единую функцио- ной вертикальной ходьбы и увеличени-
нальную структуру генеалогического ем количества предметов, с которыми

12
Особенности изучения утверждения и отрицания у детей раннего возраста Ψ

контактирует ребенок. легко они не в состоянии. Они хотят


Движущую силу, содействую- при этом взаимопонимания со взрос-
щую появлению и развитию отрицания лыми, хотят поговорить, но и это им не
на вербальном уровне, на стыке меж- удается, как следует. Они хотят поль-
ду первой и второй половины второго зоваться различными предметами, но
года жизни, составляют противоречия пока не могут. В этих случаях отрица-
между возрастающей необходимостью ние вырывается наружу и проявляется
понимать и быть понятым как можно в открытом виде. Оно хорошо заметно
лучше посредством речи окружающи- у некоторых детей в новых условиях
ми, действовать и понимать более ес- жизни, например, при привыкании к
тественно. ясельным условиям.
Отрицание жестом головы с 14- Одним из характерных при-
15 месяцев появляется после отрица- знаков продолжительности кризиса
ния жестом рук, которое начинается годовалых детей, как считает автор,
приблизительно с 8-9 месяцев. является продолжительность резко-
Со второй половины второго го проявления отрицания в виде ком-
года жизни (приблизительно с 15-16 плекса социального неудовольствия
месяцев) дети могут при отрицании (КСН). С усвоением речевых навыков,
выражать не только отрицательные ходьбы и предметных действий кризис
эмоции, но и положительные. протонезависимости заканчивается.
До 18-ти месяцев развитие от- Продолжительность острого проявле-
рицания у детей следует через четыре ния кризиса (отрицания) может быть
основных этапа: подготовительный одним из важных показателей переход-
(0-3месяца), начальный (3-6 месяцев), ного периода от младенчества к ранне-
протовербальный (6-12), вербальный му детству. Острое проявление отрица-
(12-18). ния в этом периоде, однако, имеет не
В интервале 12-18 месяцев про- только негативные последствия, но и
исходит как дифференциация, так и положительные, как например, ускоре-
интеграция отрицания в единую, соот- ние процессов усвоения речи, ходьбы,
ветствующую возрасту, систему. действий с предметами, развитие свое-
В первой половине второго года го «Я», внутреннего плана действий и
жизни, в результате обострения комп- др.
лекса социального неудовлетворения, Экспериментально установив,
кульминации противоречий во взаи- что в раннем возрасте дети начина-
моотношениях между взрослыми и де- ют отрицать на словесном уровне, P.
тьми продолжает проявляться третий Jelescu заинтересовался вопросом о том,
социально- психологический кризис, в какой степени они могут отрицать
который был назван автором «кризи- ложность высказанных эксперимента-
сом протонезависимости». Дети хотят тором простых вербальных суждений
свободно передвигаться, но делать это [17, p. 34-39]. Изложенные автором в

13
Ψ Петр ЖЕЛЕСКУ, Диана ТОЛОЧЕНКО

данной статье результаты свидетельс- на современном этапе необходимо ор-


твуют о том, что примерно в полтора ганизовать и провести специальные
года некоторые дети действительно на- исследования по целенаправленному
чинают отрицать на словесном уровне формированию утверждения и отри-
ложность высказанных взрослым суж- цания у детей раннего возраста, что
дений, но только относительно знако- позволит установить соответствующие
мых конкретных предметов и только в условия их образования и раскрыть ос-
данной конкретной ситуации. новной психологический механизм их
R. Pea высказывает мнение, что становления в данном возрасте.
дети раннего возраста, по-видимому,
используют слова для того, чтобы со- Литература
здать металингвистические коммен-
тарии относительно обсуждаемых 1. Ананьев Б. Г. Избранные пси-
вопросов (R. Pea, 1980). Например, хологические труды. В 2-х томах. Т.
двухлетний ребенок может возразить 2. Под редакцией А. А. Бодалева, Б.
«Неправильно!» в случае, когда роди- Ф. Ломова, Н. В. Кузьминой. Москва,
тели называют машину грузовиком. 1980. - 288 с.
Так ли это или не так, но факт остается 2. Выготский Л. С. Вопросы де-
фактом: дети раннего возраста пользу- тской (возрастной) психологии // Вы-
ются отрицанием в своей речи при об- готский Л. С. Собр. соч. , т. 4. Москва,
щении с взрослым. 1984. с. 243-385.
Подводя итоги проанализиро- 3. Желеску П. С. , Роговин М. С.
ванных работ, можно отметить, что Исследование отрицания в практичес-
на сегодняшнем этапе в психологии кой и познавательной деятельности.
имеются некоторые отдельные попыт- Кишинев, 1985. - 135 с.
ки изучения генезиса утверждения и 4. Лехтман-Абрамович Р. Я.
отрицания у детей раннего возраста. Особенности воспитания маленьких
Причем, они носят исключительно детей. – В кн. : Воспитание детей в се-
констатирующий характер. Пока со- мье. Ленинград, 1959, с. 56-87.
вершенно отсутствуют исследования 5. Лингарт Й. Процесс структу-
по целенаправленному формированию ры человеческого учения. Москва, 1970.
утверждения и отрицания. В этом отно- -685 с.
шении в психологии можно встретить 6. Лисина М. И. Как и почему ма-
только некоторые разрозненные эм- ленькие дети общаются со взрослыми.
пирические советы по использованию - Дошкольное воспитание, 1977, №6, с.
утверждения и отрицания в практике 55-61.
обучения и воспитания детей, косвенно 7. Надарашвили Ш. А. Развитие
вытекающие из результатов исследова- обобщения у детей школьного возрас-
ния совершенно других тем, проблем. та (попытка моделирования генети-
Это обстоятельство, на наш взгляд, ческих ступеней обобщения). Авторе-
является прямым сигналом о том, что ферат диссертации… д-ра психологи-
14
Особенности изучения утверждения и отрицания у детей раннего возраста Ψ

ческих наук, Тбилиси, 1965. - 45 с. 15. Janet P. L. intelligence avant le


8. Перре-Клермон А. Н Роль со- langage. Paris, 1936. – 292 p.
циальных взаимодействий в развитии 16. Jelescu P. Geneza negării la
интеллекта детей. Москва, Педагоги- copii în perioada preverbală (studiu
ка, 1991. с. 247 teoretico-experimental). Chişinău, 1999.
9. Пиаже Ж. , Инельдер Б. Гене- - 248 p.
зис элементарных логических струк- 17. Jelescu P. Geneza negării la
тур (классификации и сериации). Мос- antepreşcolari. // Aspecte psihologice
ква, 1963. - 448 с. ale comunicării şi activităţii instructive.
10. Роговин М. С. Чувственный Culegere de articole. Chişinău, 1985, p.
образ и мысль. Вопросы философии, 34-39.
1969, №9, с. 44-55. 18. Pea R. The development of
11. Тихомиров О. К. Структура Negation in the early child language. //
мыслительной деятельности челове- Pea R. D. in the D. Olson edition , The
ка (опыт теоретического и экспери- social foundation of the language and
ментального исследования). Москва., thoughts. New York, 1980, - 186 р.
МГУ, 1969. 304 с. 19. Spitz R. No and Yes. On the
12. Bacri N. Fonctionnement de la Genesis of Human Communication. N.
negation. Paris, 1976. -197 p. -Y. , 1957. - 132 p.
13. Bruner J. S. , Goodnow J. J. , 20. Smoke K. L. Negative Instances
Austin G. A. A study of thinking. New- in Concept Learning. - J. Exp. Psychol.
York, Wiley, 1956. - 330 p. 1933, vol. 16, p. 583-588.
14. Hovland C. J Weiss W. 21. Wason P. The Processing of
Transmisson of information concerning Positive and Negative Information. –
concepts through positive and negative Guart. J. Exp. Psychol. , 1959, vol. 11, pt.
instances. - J. Exp. Psychol. , 1953, vol. 2, p. 92-107.
45, p. 175-182.

15
Ψ Psihologie 2010, 1

„Omului nu-i este nimic mai folositor decât omul”.


Spinoza

PROFILUL PSIHOLOGIC AL PREADOLESCENTULUI


RESPINS DE GRUPUL ŞCOLAR

Tatiana BOTEZAT
Termeni-cheie: excluziune socială, grup şcolar, preadolescent respins, preadolescent
preferat, factori ai respingerii, motivaţia respingerii, profilul personalităţii, modalităţi de
integrare în grup.

Summary
The psychological profile of the rejected preteen by the school group.
The purpose of the prezent study is to emphasize the psychological particularities of the
rejected preteen by the peer group.
Hypotheses: 1. There are personality factors that influence the rejection of the preteen by
the school group. 2. The psychological profiles of the better-liked persons differ from those of
disliked persons by the group. 3. A special educational program with a higher level interaction
strategies will assure the rehabilitation of the rejected preteens by the group.
The results: The generalized psychological profile of the preteen that is rejected by the
school group: a subject with visible tendencies to psychosomatic discomfort, serious emotional
difficulties, affective iritations, intemperate, restless, manifests the need to change something
in his life, always looking for adventure and have tendencies for exaltation – all of these repre-
sent the characteristics of the emotional immaturity. The rejected is very worried and anxious,
stressed and has a growing nervous tension, uneasy and even trifling or common place difficul-
ties can upset him. He becomes angry, furios then aggressive with disruptive manner or even
vident actions. Manifests tendencies for a bossy conformist thinking. Possesses a self-criticism,
has ability to recognize small weaknesses and defects. He is a social outcast that,s why he needs
to learn new interpersonal social skills, social contact or relation, but is very hard and difficult
for him to maintains this social contact. That,s why he experiences strong feelings of lonlinees
and social dissatisfaction. Rejected child is a subject discontent with himself, always irritated,
angry and sad, he is violent and aggressive.
Methods of integration in group of rejected preetens: the development of social skills, so-
cial skills training, intensive academic intervention and the necessity to create in school groups
special satisfying non-threatening programs, the group members must work cooperatively to
achieve the tasks, the development of the communication, of the capacity to offer suport and
attention, the development of the ability to keepremain calm, to encourage self-confidence and
self-esteem, to be encouraged to develop outside interests, the group members must know each
other very well and they must interact. Parents must be trained how to improve children’s social
skills.

Grupul mic şi relaţiile interpersona- obicei, se conturează persoane preferate şi


le din cadrul lui a fost în atenţia cercetăto- altele repudiate de grup. De ce sunt prefe-
rilor de-a lungul timpului. În orice grup, de raţi unii şi respinşi alţii? Această întrebare

16
Profilul psihologic al preadolescentului respins de grupul şcolar Ψ

exprimă tema studiului realizat de noi. determinat că studenţii retraşi-respinşi pre-


Cauza excluziunii sociale rămâne zintă scoruri înalte la măsurarea depresiei
una din problemele inexplicabile ale exis- în comparaţie cu cei agresivi-respinşi.(4)
tenţei umane, alegerea fiind efectuată de Într-un alt studiu – French, Conrad,
grup sau de individ. Ceea ce ne preocupă Turner (1985) menţionează că studen-
sunt aspectele negative ale acestei excluzi- ţii agresivi-respinşi manifestă mai multe
uni sociale în care apar tipuri de persoane probleme de adaptare decât cei nonagre-
respinse de grup cu autoapreciere scăzută sivi-respinşi. Debra Hecht, A. Bukowski
şi cu sentimentul incongruenţei sociale, (1998) studiază relaţia între simptomele
care influenţează dezvoltarea lor ca perso- depresiei şi statutul sociometric. Aceşti
nalităţi armonioase. savanţi au elaborat ideea că adolescenţii
Prin conţinutul său, studiul realizat şi cei respinşi şi cei neglijaţi, manifestă
abordează o problematică cu care societa- o mai vastă simptomatologie depresivă,
tea contemporană, inclusiv realitatea din decât adolescenţii populari. Ei consideră
ţara noastră, se confruntă cu tot mai multă că ambele subgrupe de tineri respinşi: res-
acuitate - fenomenul excluziunii sociale. pinşii agresivi şi respinşii-retraşi manifes-
Problema persoanelor respinse de grupul tă patternuri diferite în legătură cu simpto-
şcolar provine din simpla observaţie a matologia depresiei. Este specific că res-
faptelor, precum şi din analiza unor date pinşii agresivi prezintă probleme compor-
derivate din studii deja efectuate. Reflecţii tamentale vizibile, au mai multe probleme
teoretice preţioase în studierea fenomenu- interpersonale, pe când cei retraşi au mai
lui excluziunii sociale se remarcă în lucră- multe probleme de ordin interior.
rile lui J. L. Moreno, M. L. Nortway, G. N. Mounts în lucrarea „Aggression
Bastin, H. Rober, F. Tiliman, D. Myers, and Peer-Rejected Children” arată că a
D. Steve, I Kolominski, V. Zaţepin, N. treia parte dintre copiii respinşi manifestă
Obozov ş. a., în care statutul de „preferat” nivele înalte ale agresivităţii. Copiii agre-
sau „respins” este tratat în mod divers şi sivi respinşi, în opinia autorului, se fac re-
în legătură cu multiple variabile. Astfel, în marcabili prin nivelul de gândire care poa-
diferite cercetări s-a încercat să se stabi- te fi unul reactiv sau unul proactiv. Copii
lească o corelaţie între gradul de dezvol- agresivi respinşi care se gândesc reactiv,
tare intelectuală al persoanelor şi statutul evaluează ambiguu situaţia socială ca fi-
ocupat în grup. Un număr însemnat de so- ind negativă, îndreptată asupra lor şi re-
ciometricieni au studiat statutul social în acţionează în consecinţă prin agresivitate.
funcţie de situaţia economică şi aspectul De exemplu, dacă un copil îl atinge nein-
rasial-etnic. tenţionat pe copilul agresiv respins, acesta
În studiile realizate asupra feno- apreciază acest gest ca fiind ameninţător
menului respingerii se face o clasificare şi în consecinţă reacţionează agresiv, spre
a respinşilor: respinşi-agresivi şi respinşi deosebire de copilul preferat, care conce-
nonagresivi. pe acest lucru ca un simplu incident. Copii
Boivin, Poulin şi Vitaro (1994) au agresivi ce gândesc proactiv percep agre-

17
Ψ Tatiana BOTEZAT

siunea ca un mijloc de a obţine ceea ce compensare a constrângerilor şi frustări-


doreşti într-o interacţiune socială. Pentru lor şcolare. În reprezentările multor co-
că mulţi copii cedează când un copil este pii marginalizaţi de familie sau de şcoală
agresiv, acest lucru se întăreşte. Compor- grupul de care se simt atraşi apare ca fiind
tându-se agresiv cu semenii lor pentru a cadrul care le oferă securitatea afectivă
obţine diferite beneficii, astfel de copii nu dorită. Oferta grupului – cadru de socia-
fac decât să-şi dăuneze lor, fiind respinşi lizare negativă – şi forţa sa de atracţie se
de semeni. După cum se observă, procese- explică prin nevoia copilului de recunoaş-
le cognitive ce vizează aceste două tipuri tere a propriei persoane de către ceilalţi,
de agresivitate diferă între ele, de aceea se necesitatea de a fi acceptat şi stimulat în
recomandă şi intervenţii diferite. acţiunile sale. Sistemul de relaţii de inter-
În sondajele realizate de Coie, Lo- acţiune şi de dependenţă reciprocă, medi-
chman, Hyman (1992) se afirmă că com- ate şi consolidate de implicarea şi săvârşi-
portamentul agresiv al copiilor deseori rea în comun a unor acţiuni, permite ca în
conduce la respingere, iar comportamen- timp grupul să-şi dezvolte un cod moral
tul depresiv, anxios apare ca o consecinţă comunitar de norme şi valori bine indivi-
a respingerii. Multe cercetări efectuate de dualizat, care stabileşte poziţia, statusul şi
savanţi de peste hotare demonstrează că rolul fiecărui membru.
respingerea socială este asociată în măsu- Este important de reţinut că grupul
ră egală pentru adolescenţi şi pentru adulţi stradal este de regulă o alternativă, un ul-
cu comportamente atât agresive cât şi de- tim refugiu la care copilul recurge numai
presive. după ce a eşuat – şi-a epuizat mijloacele
Respingerea de către semeni în co- de integrare în alte instanţe de socializare:
pilărie reprezintă un factor de risc pentru familie, şcoală. (Emilia Albu) [1].
comportamentul antisocial criminal. Per- Respingerea de către semeni dese-
ker, Asher găsesc o legătură mai puternică ori aduce cu sine serioase dificultăţi emo-
între fenomenul respingerii şi comporta- ţionale. Copiii respinşi sunt frecvent ne-
mentul criminal, decât între respingere mulţumiţi de sine şi de alţii, au stimă de
sau depresie ori anxietate. sine joasă şi sunt mai depresivi decât alţi
Copiii agresivi respinşi pot deveni, copii. Elevii respinşi se adaptează mai
mai curând decât alţii, membri ai grupuri- greu la problemele adolescenţilor şi adul-
lor delincvente. În astfel de grupuri ei sunt ţilor. Studii recente leagă acest fenomen
la început membri de periferie. Dorinţa lor de abandonul şcolar şi de abuzul de stu-
acută de a aparţine grupului şi de a câştiga pefiante. Rezultatele unui studiu arată că
autoritate în acest grup îi face să se anga- în medie 25% din copiii puţin acceptaţi
jeze în activităţi antisociale. Aderarea la abandonează şcoala, în comparaţie cu 8%
grupurile delincvente poate avea la bază din alţi copii (Parker, Asher) [5].
nevoia firească de cunoaştere, de comuni- Beneficiile acceptării de grupul şco-
care şi de relaţionare cu alţi copii în afara lar se observă de timpuriu. Într-o cercetare
cadrului şcolii sau al familiei, dorinţa de Ladd studiază trecerea de la programele

18
Profilul psihologic al preadolescentului respins de grupul şcolar Ψ

preşcolare la cele şcolare [6]. Acei copii impas, după părerea unor cercetători, con-
care au început viaţa şcolară având în grup stau în faptul că statutul sociometric găsit
un prieten din grădiniţă se adaptează mai la un moment dat a fost considerat ca defi-
uşor decât acei care nu aveau un prieten nitiv şi că personalitatea a fost studiată doar
la începutul şcolarizării. În acelaşi timp, într-un anumit moment al evoluţiei sale.
copiii care îşi menţin prietenia pe parcur- În studiul nostru nu pretindem că
sul anilor de şcoală înregistrează rezultate statutul sociometric relevat de noi va fi
şcolare mai bune decât cei care îşi fac me- unul definitiv. Deoarece este vorba de
reu prieteni. grupuri şcolare, considerăm că statutul
Un factor important care l-ar ajuta de „preferat sau „ respins se menţine o
pe copilul respins să evite efectele nega- perioadă îndelungată de timp, dacă nu se
tive ale statutului său social din grup este intervine în mod semnificativ din partea
calitatea satisfăcătoare a relaţiilor de cola- subiectului sau din partea grupului, inter-
borare cu alţii educate de părinţi din fra- venţie ce e posibilă, dar greu de realizat.
geda copilărie. Cooper, Shaver, Collins, De asemenea, admitem că statutul
(1998) într-un studiu demonstrează că co- social al unei persoane este variabil în
pilul chiar de 3 ani care are relaţii bune cu funcţie de grupul în care se află. Astfel,
părinţii, va avea o adolescenţă sănătoasă un elev respins de grupul şcolar ar putea fi
şi o adaptare la viaţa de adult bună şi va lider într-un grup cu alte valori, de obicei,
prezenta nivele joase ale comportamen- neacceptate de societate. După părerea
tului agresiv şi depresiv. Werner (1993) noastră, îmbunătăţirea relaţiilor interper-
în urma efectuării unui studiu ajunge la sonale din grupurile şcolare va diminua
concluzia că relaţia pozitivă a copilului cu formarea unor grupuri cu influenţă socială
alţi adulţi care nu sunt părinţii copilului, negativă în afara şcolii.
de asemenea contribuie la rezultate bune. Etapele cercetării:
Werner a efectuat un studiu longitudinal 1.Studiul teoretic al problemei.
asupra copiilor săraci care aveau un risc 2.Analiza factorilor ce condiţionea-
mărit pentru adaptarea socială favorabilă, ză respingerea preadolescentului de gru-
dar care aveau un „mentor” - o persoană pul şcolar.
adultă cu care aveau o relaţie pozitivă. Ei 3. Evidenţierea prin metode socio-
au devenit adulţi competenţi şi grijulii. metrice a preadolescenţilor respinşi de
Numeroase studii s-au făcut pentru grupul şcolar.
stabilirea legăturii dintre statutul sociome- 4. Determinarea motivaţiei prefe-
tric al persoanei în grup şi aspectele per- rinţelor şi respingerilor preadolescenţilor
sonalităţii. Concluziile la care s-a ajuns în din grupul şcolar.
urma lor sunt în general contradictorii şi ne- 5. Aplicarea unui program de recu-
satisfăcătoare. Aşa cum remarcă şi G. Bas- perare pentru preadolescenţii respinşi de
tin: „ ... problema raporturilor dintre statu- grupul şcolar.
tul sociometric şi personalitate urmează a 6.Elaborarea recomandărilor pri-
fi rezolvată”. Cauzele principale ale acestui vind modalităţile de integrare a preadoles-

19
Ψ Tatiana BOTEZAT

cenţilor respinşi în grupul şcolar. alegeri, dar şi de respingeri.


Factori de risc în apariţia fenome- Obozov N. N. consideră că core-
nului respingerii laţia dintre intelect (neverbal şi general),
Dacă privim oricare grup, oricare performanţele academice şi expansivitate
clasă de elevi observăm că orice persoană poate fi folosită pentru prognozarea statu-
are un cerc de comunicare, „un microme- tului social în grupul şcolar [3].
diu” care determină în multe privinţe dez- - Componenta motivaţională.
voltarea persoanei, succesele şi confortul - Posibilităţile intelectuale reduse
său emoţional. În acest micromediu fiecare ale preadolescentului.
ocupă un loc anumit, care poate fi sau fa- - Interesul scăzut al preadolescen-
vorabil sau nefavorabil. Apare întrebarea, tului pentru valorile grupului.
de ce unii sunt preferaţi în diferite situaţii - Temperamentul. După părerea mai
de comunicare, iar alţii nu? Prezentăm în multor specialişti, temperamentul coleric
continuare o sinteză a factorilor care, după şi cel melancolic favorizează evoluţia spre
părerea noastră, influenţează respingerea devianţă, prin urmare, şi spre respingere.
preadolescentului din grupul şcolar: - Comportamentul social. Unii co-
Factori organici – se referă la pii se comportă agresiv şi distructiv şi ca
structura morfofuncţională a individului. urmare sunt respinşi de semeni. Alţi copii
O bază organică în geneza fenomenului se retrag de la interacţiunea socială şi, ast-
respingerii o constituie anumite maladii fel, îşi limitează posibilitatea de a câşti-
somatice, cu precădere bolile senzorio-ki- ga acceptarea şi prietenia. Fiecare tip de
nestezice (stângăcie, balbism) şi infirmi- comportament social nefavorabil are dife-
tăţile motrice. rite cauze. Una ar fi lipsa de cunoştinţe în
Factorii psihologici – considerăm ceea ce priveşte strategiile de interacţiune
că factorii psihologici au o pondere hotă- efectivă. Altă cauză ar ţine de emotivita-
râtoare în determinarea fenomenului res- tea copiilor. Copiii care se simt anxioşi în
pingerii. Din aceşti factori vom enumera: privinţa relaţiilor se comportă uneori nee-
- Expansivitatea emoţională, ce se fectiv. Problemele academice pot de ase-
caracterizează prin trebuinţa de comuni- menea influenţa comportamentul social.
care. La elevii preadolescenţi expansivi- Copiii care nu se pot încadra în activitatea
tatea emoţională este invers proporţională grupului, în realizarea sarcinilor deseori îi
cu performanţele academice. Elevul cu irită pe cei din jurul lor. Astfel, tulburările
rezultate slabe la învăţătură simte o mai de conduită şi de caracter generează stări
mare necesitate de comunicare şi interacţi- conflictuale cu mediul.
une. La adolescenţi acest lucru este invers Tot în categoria factorilor psiho-
– cei cu performanţe academice înalte ma- logici îi putem include şi pe cei legaţi
nifestă şi o trebuinţă mare de comunicare de orientarea valorică a grupului, mem-
şi interacţiune [2]. brii cărora emit preferinţe sau respingeri.
- Extroversiunea, conform unor După Nortway, statutul de „preferat” se
cercetări, determină un număr mare de va păstra dacă noul sosit în grup are însu-

20
Profilul psihologic al preadolescentului respins de grupul şcolar Ψ

şiri coincidente cu cele cerute de direcţia probleme în familie, aşa ca alcoolismul


de mişcare a grupului, în acest caz el va părinţilor, se jenează să aducă prieteni
avea şi aici un statut ridicat sau mediu, şi acasă, evitând astfel relaţiile de prietenie
invers, un statut jos în condiţiile în care nu strânsă.
corespunde acestor cerinţe. - Atitudinea hiperprotectoare, exce-
Factori pedagogici: siv de afectuoasă a părinţilor, este negati-
Şcoala vă pentru socializarea copilului, deoarece
- Inadaptarea şcolară ca reacţie la frânează procesele de maturizare psihică.
insuccesul şcolar (frustrări, eşec) este răs- Abordând o astfel de atitudine, părinţii
punzătoare pentru o serie de factori de risc încearcă să protejeze copilul de stabilirea
comportamental care pot provoca respin- unor relaţii negative cu semenii, din tea-
gerea. ma de a nu fi influenţat negativ de aceştia.
- Relaţia profesor-elev; relaţia Ca urmare, copilul nu ştie cum să întreţină
elev-elev - stări conflictuale existente în relaţii cu colegii săi şi respectiv ar putea fi
aceste relaţii. respins de aceştia.
- Performanţele academice influen- - Atitudinea familială indiferen-
ţează relaţiile interpersonale. Rezultatele tă – duce, după părerea specialiştilor, la
diferitor studii demonstrează că în grupurile dezvoltarea unei agresivităţi latente. În
de elevi cu rezultate academice înalte este acelaşi timp, copilul neglijat de părinţi,
asigurat un statut sociometric înalt [7]. devenit emotiv, instabil, iritabil ajunge să
Serioase probleme de comporta- fie respins şi de colegii de clasă.
ment şi violenţă sunt asociate cu tinerii Factori sociali:
care nu au rezultate academice înalte şi - Diferenţa socială. Similaritatea
care se adună în grupuri împreună cu tine- întăreşte acceptarea socială. Copilul poate
rii respinşi de colegii lor prosociali. Şcoa- fi respins din grup în condiţiile când dife-
la are la îndemână multiple posibilităţi ră prin anumite particularităţi individuale
de evitare a fenomenului respingerii ele- de membrii acestuia. Aceasta se poate în-
vului din grupul şcolar. Educaţia trebuie tâmpla atunci, când copiii sunt diferiţi din
să meargă pe linia combaterii excluziunii punct de vedere etnic, sunt fizic neatrac-
sociale. tivi sau sunt noi veniţi în clasă [8].
Familia - Situaţia economică. Un număr
Familia reprezintă cel dintâi şi cel însemnat de sociometricieni au studiat
mai important context de viaţă, cu un rol statutul social în funcţie de situaţia econo-
deosebit de important în socializarea copi- mică şi aspectul rasial-etnic şi au ajuns la
lului. Enumerăm aici principalele disfunc- concluzia că copiii, adolescenţii şi maturii
ţionalităţi familiale, potenţial generatoare au tendinţa de a prefera pe cei care aparţin
a fenomenului respingerii de către grupul nivelului social şi economic din care fac
şcolar: parte ei sau care au un nivel social econo-
- Probleme de familie pot avea mic mai înalt faţă de ei.
efecte negative. De exemplu copiii cu Caracteristicile individual psiho-

21
Ψ Tatiana BOTEZAT

logice trebuie luate în considerare pentru 5. Persoană cu care te poţi distra


determinarea aspectelor relaţiilor interper- Motivaţia respingerilor:
sonale şi corecţia acestora. Analiza cauze- 1. Îngâmfat
lor exprimării preferinţelor sau respinge- 2. Încăpăţânat
rilor ne permite să înţelegem mai profund 3. Supărăcios
fenomenul excluziunii sociale. 4. Nesincer
Scopul sondajului realizat de noi a 5. Agresiv
fost orientat la: Pentru a determina profilul psiho-
1. identificarea aspectelor motivaţi- logic al persoanelor preferate şi al celor
onale preferenţiale şi repulsive în relaţiile respinse de grup s-a aplicat chestionarul
interpersonale din grupul şcolar; de personalitate FPI la 50 de preadoles-
2. determinarea şi compararea pro- cenţi preferaţi şi la 50 de preadolescenţi
filului psihologic al persoanelor preferate respinşi.
şi al celor respinse de grupul şcolar. Caracterizarea psihologică a pre-
Lotul de cercetare a fost alcătuit adolescentului respins
din 100 elevi din clasele medii. Valoarea mare la scala nervozitate
Tehnicile utilizate: Sociometria, (vezi fig. 1)indică un subiect cu tendinţe
Chestionarea, Chestionarul de personali- spre disconfort psihosomatic, stări de iri-
tate FPI. taţie afectivă însoţite de tulburări vegetati-
Cercetarea motivaţiilor preferinţă – ve şi musculare. Respinsul obţine valoare
respingere urmăreşte înţelegerea a ceea ce mare la scala agresivitate – un subiect cu
determină alegerile indivizilor, preferinţe- comportament impulsiv, sadic. În relaţiile
lor sau respingerilor. cu oamenii face glume de prost gust sau
Identificarea motivaţiei respingeri- lipsite de sens, se bucură de necazul alto-
lor şi motivaţiei preferinţelor s-a efectuat ra. Este nestăpânit, agitat, manifestă nevo-
în paralel cu aplicarea sociometriei. Elevii ia de schimbare, setea de aventură, tendin-
au fost puşi în situaţia să motiveze fieca- ţa spre exaltare – toate acestea reprezintă
re alegere şi respingere efectuată. Pe baza tabloul imaturităţii emoţionale.
criteriului frecvenţei răspunsurilor date Valoarea mare la scala emotivita-
au fost selectate cinci răspunsuri pentru te denotă o stare de instabilitate emoti-
motivarea preferinţelor şi cinci răspunsuri vă, iritabilitate, tensiune. Subiectul este
pentru motivarea respingerilor pe care le nerăbdător, neliniştit, tulburat chiar de
prezentăm în cele ce urmează: dificultăţi minore, banale. Devine furios,
Motivaţia preferinţelor: agresiv, cu acţiuni de afect sau chiar acte
1. Persoană de încredere (poate violente.
păstra secretele) Respinsul obţine valori înalte la
2. Persoană ce-ţi poate oferi ajuto- scala dominare, ceea ce indică acte de
rul atunci când ai nevoie agresiune fizică, verbală sau imaginară,
3. Sincer tendinţe spre o gândire autoritar - confor-
4. Comunicativ mistă. La scala fire deschisă se remarcă o
valoare înaltă, ce demonstrează spirit au-
22
Profilul psihologic al preadolescentului respins de grupul şcolar Ψ

9
8
7
6
Media

5
4
3
2
1
0

deschisă
sociab.

inhibiţie
agresiv.

depr.

lab. emoţ
dominare

masc.-fem.
caracter
nervoz.

emotiv.

extr.-intr.
calm

fire
Scale
Figura 1. Profilul personalităţii preadolescentului respins de grupul şcolar.

tocritic, atitudine dezinvoltă, capacitatea culpabilitate, dificultăţi de contact. Scala


de a recunoaşte micile slăbiciuni şi defec- inhibiţie are valoare mică, ceea ce indică
te. Scala extroversiune - introversiune are încredere în forţele proprii, disponibilitate
valoare înaltă – nevoia de contact, dega- de a acţiona. Valoarea mică la scala ca-
jarea, vioiciunea, impulsivitatea. Valoarea racter calm indică un subiect iritabil, su-
înaltă la scala labilitate emoţională expri- părăcios, susceptibil. La scalele: depresie,
mă tendinţe spre indispoziţie sau dispozi- sociabilitate, masculinitate – feminitate se
ţie labilă, violenţă, agitaţie, sentiment de remarcă valori medii.
8
7
6
media

5
4
3
2
1
0
inhibiţie
agresiv.

lab. emoţ
dominare
caracter
sociab.

deschisă

masc.-
emotiv.

extr.-intr.
nervoz.

depr.

fem.
calm

fire

Scale
Figura 2. Profilul personalităţii preadolescentului preferat de grupul şcolar.

Prezentarea grafică a rezultatelor Compararea profilurilor personalităţii


obţinute de elevul preferat contravin celui preadolescentului preferat
respins de grup prin valorile înalte la soci- şi a celui respins
abilitate, caracter calm şi valori scăzute la Din prelucrarea statistică a datelor
labilitatea emoţională şi inhibiţie.
23
Ψ Tatiana BOTEZAT

şi din analiza comparativă a profilurilor ve dintre medii la scalele: Agresivitate,


preferaţilor şi respinşilor (vezi fig. 3), vom Emotivitate, Sociabilitate, Caracter calm,
prezenta în cele ce urmează asemănările Dominare, Extroversiune - introversiune,
şi deosebirile dintre profilurile psihologi- Labilitate emoţională, Masculinitate-fe-
ce ale preadolescentului preferat şi celui minitate şi diferenţe nesemnificative din-
respins de grupul şcolar. Conform datelor tre medii la scalele: Depresie, Inhibiţie şi
statistice se obţin diferenţe semnificati- Fire deschisă.
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
Media

deschisă
sociab.

inhibiţie
agresiv.

depr.

lab. emoţ
dominare

masc.-fem.
caracter
nervoz.

emotiv.

extr.-intr.
calm

fire

Respinşi
Scale Preferaţi

Figura 3. Profilul psihologic al preferaţilor şi respinşilor.

O deosebire importantă o reprezin- şi tendinţa spre o gândire autoritar-confor-


tă agresivitatea, la preferat ea fiind într-o mistă. Spre deosebire de respins, prefera-
zonă controlabilă, în comparaţie cu respin- tul obţine valori medii la scala labilitate
sul care prezintă valori înalte ale agresivi- emoţională, situându-se astfel într-o zonă
tăţii. O altă deosebire ţine de emotivitate, controlabilă; respinsul la această scală ob-
la preferat ea situându-se într-o zonă con- ţine valoare înaltă, manifestând dispoziţie
trolabilă, iar la respins într-o zonă de risc. labilă, iritabilitate, agitaţie.
Preferatul prezintă nivele înalte ale socia- După analiza comparativă efectua-
bilităţii, respinsul a obţinut valoare medie tă ajungem la concluzia că diferite mani-
la această scală. O altă deosebire ce trebu- festări ale variabilelor de personalitate, ca
ie evidenţiată ţine de scala caracter calm. agresivitatea, caracter calm, sociabilita-
Astfel, preferatul este răbdător, energic, tea, dominarea, labilitatea emoţională, ar
nu poate fi enervat uşor, spre deosebire de putea influenţa preferinţa sau respingerea
respins care se prezintă ca un subiect iri- preadolescentului din grupul şcolar.
tabil, supărăcios. În ceea ce priveşte scala Recomandări: Modalităţi de inte-
dominare, la preferat ea reprezintă o va- grare a copiilor respinşi în grupul şcolar
loare ce se situează în zona controlabilă, Copiii au nevoie de ajutorul adulţi-
respinsul are, însă, tendinţa de a domina lor: părinţi sau pedagogi, pentru a depăşi
24
Profilul psihologic al preadolescentului respins de grupul şcolar Ψ

problemele relaţiilor interpersonale. Se scop comun, astfel încât respingerile pot fi


pot folosi diferite feluri de intervenţii: diminuate sau înlăturate. Se va menţiona
1. Traininguri de dezvoltare a abi- special pentru colegi calităţile pozitive ale
lităţilor sociale – copiii a căror comporta- respinsului.
ment conduce la respingere socială au ne- 5. Instruirea părinţilor. Una din
voie să înveţe noi priceperi de interacţiune experienţele care le dau bătaie de cap pă-
interpersonală. În aceste cazuri o instruire rinţilor cu copii de şcoală este realizarea
specifică privind modalităţile de interacţi- faptului că copilul nu se încadrează în
une socială poate să îmbunătăţească rela- grupul şcolar. Părinţii nu înţeleg cum altor
ţiile interpersonale. persoane ar putea să nu le placă de înge-
2. Intervenţii în rezolvarea proble- raşul lor şi răspunsul la o astfel de situa-
melor ce sunt asociate cu problemele re- ţie variază de la deznădejde până la furie.
laţiilor interpersonale. Când problemele Părinţii rămân deseori cu ideea că e ceva
interpersonale sunt alimentate şi de pro- în neregulă cu acei alţi copii dacă nu le
bleme academice, copiii au nevoie de in- acceptă copilul şi este foarte greu să recu-
tervenţii academice intensive. De aseme- noască că copilul lor duce lipsă de abilităţi
nea, copiii trebuie să obţină suportul şcolii de interacţiune socială. Ei trebuie să le dea
pentru depăşirea problemelor familiale, copiilor oportunitatea de a stabili relaţii cu
unde este posibil să se minimizeze efec- semenii, să manifeste respect faţă de tre-
tele adverse ale acestor probleme asupra buinţele sociale ale copilului şi să-i creeze
relaţiilor interpersonale. opţiuni sociale fără a-i presa.
3. Crearea de experienţe sociale ne- Psihologul şcolar ajutat de diriginţi,
ameninţătoare. Copiilor timizi trebuie să părinţi poate încadra elevii respinşi într-un
li se ofere posibilitatea de a interacţiona program de recuperare a preadolescenţilor
în grupuri mici. Părinţii pot încuraja copiii respinşi de grupul şcolar. Pentru selecta-
timizi să comunice cu colegii de clasă în rea tehnicilor utilizate e necesar să se ia
afara orelor şcolare în cadrul unor activi- în considerare şi aspectele personalităţii
tăţi special organizate. Copiii timizi pot fi respinsului, stabilite anterior. Astfel, din
încurajaţi să-şi dezvolte diferite interese gama largă de tehnici se pot utiliza: tehni-
pentru a asigura o bază pentru a interacţi- ca decentrării pe baza jocului de rol, care
ona cu semenii. presupune modificarea personalizării eve-
4. Proiecte de grup ce presupun co- nimentelor negative, cerându-i-se elevului
operarea. Este vorba de activităţi ce pot părerea şi expectaţiile de pe poziţia altei
întări acceptarea copiilor care încearcă persoane, în raport cu fapta lui discuta-
să-şi îmbunătăţească imaginea socială. bilă şi reprobabilă; exerciţii de distanţare
În jocul pe roluri sau în activităţi speci- faţă de situaţiile problematice, care permit
al organizate în care respinsul se poate elevilor să adopte puncte de vedere rezo-
manifesta în plan pozitiv, cooperând cu nabile şi obiective asupra propriilor mani-
colegii pentru a îndeplini sarcini ce au un festări şi procese de gândire; exerciţii de

25
Ψ Tatiana BOTEZAT

cunoaştere reciprocă; exerciţii de soluţio- elevii preadolescenţi; Bucureşti.


nare a conflictelor; tehnici de dezvoltare a 2. Коломинский, Я. Л., 1984, Пси-
încrederii în sine; tehnici de comunicare хология детского коллектива. Систе-
eficientă; tehnici de cooperare. ма личных взаимоотношений, Минск.
Prin urmare, studierea minuţioasă 3. Обозов, Н. Н., 1990, Психология
a grupului şcolar, în general, şi evidenţi- межличностных отношений, Киев.
erea particularităţilor psihologice ale res- 4. http://www.findarticles.com/cf_
pinsului şi a factorilor care condiţionează dls/m0902/n2_v26/20824365/p2/article.
această respingere, în special, pot servi ca jhtml?term.
bază pentru realizarea unei schimbări în 5. http://www.findarticles.com/ cf_
cadrul relaţiilor interpersonale din grupul dls/m0902/4_31/104634483/p1/article.
şcolar şi pentru reintegrarea în grup a res- jhtml.
pinşilor. 6. http://www.ncjrs.org/html/ ojjdp
/193409/page3.html.
Resurse bibliografice: 7. http://www.childhooddisorders.
com/children_violence.html.
1. Albu, Emilia, 2002, Manifestări 8. www.psy.pdx.edu/PsiCafe/Areas/
tipice ale devierilor de comportament la Developmental/PeerContext/-34k).

26
Psihologie 2010, 1 Ψ

PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

INDISCIPLINA ÎN RÂNDUL ELEVILOR DE LICEU


ROMÂNI: PREVALENŢĂ ŞI MOTIVATII

Viorel ROBU

Termeni-cheie: devianţă şcolară, indisciplină, elevi de liceu, prevalenţă, motivaţii

Abstract
In the last years, deviance in school environment (among elementary school pupils and
high school students) has riched an alarming dimension. By empirical study we carried out, we
aimed to assess the prevalence and motivations of one of the most frequently encountered forms
of deviance in school environment: indiscipline. In the present work, the steps and results of a
survey on a sample of high school students are presented. The results were analyzed taking in
account the implications for educational agents that have to concieve and put into practice a
systematic program for control and prevention of deviant manifestations in schools.

Introducere cum şi de caracteristicile mediului fami-


Devianţa în mediul şcolar (în rân- lial – gradul de organizare al sistemului
dul elevilor) are multiple cauze, care ţin familial, ambianţa socio-afectivă, stilurile
de personalitatea elevilor – puberi sau educative ale părinţilor [1].
adolescenţi, de caracteristicile procesului În rândul elevilor, devianţa se ma-
educaţional şi ale mediului şcolar, pre- nifestă sub diverse forme, dintre care cel

27
Ψ Viorel ROBU

mai des întâlnite sunt actele de indiscipli- donul şcolar, iar din cea de-a doua – co-
nă şcolară (chiulul de la ore şi întârzierea piatul, violenţa şcolară şi vandalismul în
la ore, copiatul temelor pentru acasă şi co- mediul şcolar.
piatul la lucrările de control şi la teze, ati- Astfel de manifestări reflectă gradul
tudinile necuviincioase faţă de profesori şi de integrare psihică şi socială a unora dintre
faţă de personalul auxiliar, deranjatul ore- elevi, vulnerabilitatea acestora în raport cu
lor, deteriorarea bunurilor şcolare, etc.) şi o serie de situaţii de risc. Vulnerabilitatea
manifestările violente (agresiunile verba- se află în relaţie directă cu stabilitatea şi cu
le, fizice şi emoţionale asupra colegilor sănătatea mediului familial şi a celui şco-
sau cele îndreptate către profesori). lar, cu modelele de conduită promovate în
Profesorul român I. Străchinaru sânul comunităţii şi al societăţii, cu gradul
(1969) a împărţit devierile de conduită în: de organizare şi de stabilitate al societăţii,
conduite de evaziune sau de privită în ansamblul dinamicii sale.
demisie – ,,atitudini depresive, inerţie le- Mass-media din România reflectă
nevoasă, imitaţie mecanică” [2, p. 59]. fenomenul îngrijorător al violenţei mani-
Această categorie de comportamente re- festată de către elevi (orientată către alţi
prezintă modalităţi de autoprotecţie faţă elevi sau către profesori) în mediul şco-
de traume afective sau reacţii determinate lar. Este una dintre multiplele probleme
de eşecul care apare în faţa unor obstaco- pe care le întâmpină sistemul educaţional
le greu de depăşit; românesc, care reflectă nevoile emergen-
conduite de dominare şi agresi- te ale tinerilor din societatea de astăzi: în
ve – ,,accese de mânie, impulsivitate, crize primul rând, nevoia unor modele educaţi-
de violenţă” [2, p. 60]. Aceste conduite îl onale adecvate vremurilor actuale, care să
caracterizează în special pe copilul răs- răspundă aspiraţiilor şi stilului de viaţă pe
făţat, în a cărui familie există carenţe de care tânăra generaţie le urmăreşte, care să
autoritate; fie în acord cu noile exigenţe ale dezvoltă-
conduite perverse, care ,,prin rii accelerate a copiilor şi a adolescenţilor,
specificul lor înglobează primele două dar şi cu noile orientări în domeniul vieţii
direcţii considerate fundamentale” [2, p. sociale şi culturale (de exemplu, inter- şi
59]. În această categorie, se includ copii multiculturalitatea, procesul globalizării,
care nu se identifică cu utilitatea norme- noile provocări economice etc.).
lor morale şi sociale. Prevalenţa şi motivaţiile actelor de
Pornind de la clasificarea realizată indisciplină pe care elevii de liceu ro-
de Străchinaru (1969), putem încadra for- mâni le săvârşesc în timpul programu-
mele de manifestare a devianţei şcolare în lui şcolar. Anchetă în mediul şcolar
două mari categorii: Scopul anchetei: Prin ancheta pe
a) conduite evazioniste; care am realizat-o în rândul elevilor de
b) conduite de dominare. liceu români, am urmărit investigarea pre-
Din prima categorie, fac parte şi valenţei indisciplinei şcolare, a frecvenţei
chiulul de la ore, absenteismul şi aban- diverselor acte comportamentale care se

28
Indisciplina în rândul elevilor de liceu români: Prevalenţă şi motivatii Ψ

încadrează în această formă de manifes- de Arte ”Ciprian Porumbescu” din Su-


tare a devianţei şcolare, precum şi a moti- ceava) au completat, în timpul orelor de
velor (aşa cum apar acestea în declaraţiile dirigenţie, câte un set care a inclus trei
elevilor), care stau la baza implicării în chestionare (a se vedea următoarea secţiu-
acte de indisciplină în timpul programului ne). În lotul de participanţi la anchetă, au
şcolar. predominat elevii din clasele a IX-a (36,3
În concepţia noastră, prevalenţa %) şi a X-a (38,3 %). Pe de altă parte, au
indisciplinei şcolare se referă la numărul predominat fetele (N = 198), raportul fiind
(procentul) de elevi din populaţia şcolară, de două fete la un băiat.
în cazul cărora se constată des sau foarte Vârstele elevilor au fost cuprinse
des manifestarea unor acte de indisciplină între 15 şi 19 ani (m=16,68 ani; s=1,16
având consecinţe mai mult sau mai puţin ani). Au predominat elevii cu vârsta de 16
grave pentru elevi, pentru colectivul şco- ani (38,3 %), urmaţi de cei cu vârsta de 17
lar din care fac parte, pentru profesori, ca ani (24,3 %).
şi pentru stabilitatea mediului şcolar (pri- Analizând situaţia familială a elevi-
vit în ansamblul său). lor care au răspuns la întrebările noastre,
Ne referim la: chiulul de la ore, am constatat preponderenţa elevilor care
întârziatul sau ieşitul din clasă în timpul locuiau cu ambii părinţi (fără fraţi – 65 de
orelor, copiatul temelor şi copiatul la teste cazuri ori împreună cu unul sau mai mul-
şi examene, atitudinile şi comportamente- ţi fraţi – 178 de cazuri). Aceştia au fost
le insolente faţă de profesori (elevul nu-şi urmaţi, la o distanţă mare, de elevii care
salută profesorii, le răspunde obraznic, in- locuiau doar cu unul dintre cei doi părinţi
tră în clasă după profesor etc.), deranjatul (în jumătate dintre aceste cazuri, existau şi
orelor, suflatul în timpul evaluărilor ora- fraţi). În fine, numai 6 % dintre elevii care
le, distrugerea bunurilor şcolare, gesturile au răspuns la întrebările noastre locuiau
agresive faţă de colegi şi profesori (jig- cu altcineva decât părinţii: fie cu unul sau
nirile, îmbrâncelile, ameninţările, bătaia mai mulţi fraţi mai mari, deoarece părin-
etc.), ţinuta vestimentară neîngrijită sau ţii erau decedaţi sau plecaţi la muncă în
provocatoare etc. străinătate (6 cazuri), fie cu bunicii după
Chestionarul pe care l-am construit mamă sau după tată (9 cazuri), fie cu alte
şi l-am administrat elevilor a fost destinat rude – mătuşe, unchi, veri ai părinţilor (2
evaluării frecvenţei diverselor acte indisci- cazuri).
plinate pe care aceştia le manifestă în tim- Tehnicile utilizate
pul programului şcolar. Fiecare dintre cei 300 de elevi, ale
Lotul de cercetare căror protocoale cu răspunsuri au fost in-
Un număr de 300 de elevi în clasele cluse în baza de date finală, a completat
IX-XII din patru licee (Colegiul Econo- câte un set alcătuit din trei chestionare.
mic-Administrativ şi Liceul Teoretic ”Mi- A. Primul chestionar a inclus şase
ron Costin” din Iaşi, respectiv Colegiul itemi, care le cereau elevilor să indice
Naţional ”Mihai Eminescu” şi Colegiul genul, vârsta, clasa, liceul, nota pe care

29
Ψ Viorel ROBU

o primiseră la purtare în semestrul şcolar La fiecare item în parte, elevii au


anterior (am pornit de la premisa că aceas- răspuns alegând una dintre următoarele
ta poate servi pentru identificarea elevilor patru variante: A – niciodată, B – uneori,
care aveau probleme cu indisciplina şco- C – des, D – foarte des. Pentru fiecare item,
lară, dar nu vroiau să declare acest lucru), scorarea s-a făcut, după cum urmează: ni-
respectiv cu cine locuiau acasă. Ultimul ciodată – 0 puncte, uneori – 1 punct, des
item ni s-a părut relevant, deoarece, în – 2 puncte şi foarte des – 3 puncte. Scorul
funcţie de răspunsurile elevilor, urma să total al unui elev, indicând frecvenţa ac-
realizăm anumite comparaţii şi inferenţe, telor de indisciplină în care se angaja în
în ceea ce priveşte nivelul indisciplinei timpul programului şcolar, a fost obţinut
şcolare (pornind de la premisa că situaţia prin însumarea scorurilor la cei 17 itemi.
familială este o variabilă importantă pen- Un elev putea obţine un scor total cuprins
tru procesul de adaptare a elevilor în me- între 0 şi 51. Cu cât scorul total era mai
diul şcolar). ridicat, cu atât manifestările indisciplinate
B. Al doilea chestionar le-a cerut erau mai frecvente.
elevilor să indice care sunt, în opinia lor, Pentru lotul elevilor care au partici-
motivele care îi determină să se implice în pat la anchetă, valoarea consistenţei inter-
diverse acte de indisciplină în timpul pro- ne (evaluată prin coeficientul α-Cronbach)
gramului şcolar. Elevilor li s-au oferit câ- a fost egală cu 0,85. Pentru subloturile de
teva exemple de acte considerate ca fiind elevi, diferenţiate în funcţie de variabila
sugestive pentru fenomenul indisciplinei sex, valorile coeficientului α-Cronbach au
şcolare: absentatul de la ore, întârziatul fost: 0,86 – băieţi şi 0,82 – fete. Aceste
la ore, consumul de alcool în timpul ore- valori au fost considerate ca indicând o fi-
lor sau în pauze, copiatul la lucrări sau la delitate bună a chestionarului pe care l-am
teze, apostrofările adresate colegilor sau construit, în scopul evaluării frecvenţei
profesorilor. Instrucţiunile le-au sugerat actelor de indisciplină în timpul progra-
că pot bifa mai multe variante dintre cele mului şcolar.
11, care le erau oferite. Rezultate şi discuţii
C. Cel de-al treilea chestionar pe Prevalenţa indisciplinei şcolare a
care elevii l-au completat a fost constru- fost studiată prin recodificarea scorurilor
it pornindu-se de la clasificarea pe care la chestionarul prin care am evaluat frec-
profesorul Străchinaru (1969) a operat-o venţa comportamentelor indisciplinate în
pentru formele de manifestare a devian- timpul programului şcolar într-o nouă va-
ţei şcolare. Am formulat un număr de 17 riabilă – nivelul indisciplinei şcolare – şi
itemi referitori la o serie de acte de indis- reprezentarea repartiţiei acesteia în lotul
ciplină pe care elevii le pot manifesta în de elevi. Astfel:
timpul programului şcolar (în ore sau în scorurile cuprinse între 2 şi 9
pauze). Am urmărit ca itemii să acopere o au fost considerate ca fiind foarte scăzute
gamă cât mai largă de acte de indisciplină (indicau inexistenţa problemei legată de
şcolară (vezi tab. 1). indisciplina şcolară);

30
Indisciplina în rândul elevilor de liceu români: Prevalenţă şi motivatii Ψ

scorurile cuprinse între 10 şi 19 scorurile cuprinse între 41 şi 51


au fost considerate ca fiind scăzute (indi- au fost considerate ca fiind foarte ridicate
cau existenţa unei probleme minore, lega- (indicau existenţa unei probleme severe,
tă de indisciplina şcolară); critice, legată de indisciplina şcolară).
scorurile cuprinse între 20 şi Figura 1 prezintă distribuţia nivele-
29 au fost considerate ca fiind moderate lor indisciplinei şcolare, stabilite în funcţie
(indicau existenţa unei probleme destul de reperele la care ne-am referit. Se poate
de serioase, legată de indisciplina şcolară, constata predominanţa cazurilor de elevi
însă nu critică); neproblematici (129 de elevi sau 43 % din
scorurile cuprinse între 30 şi 40 totalul celor 300 de elevi), respectiv a ca-
au fost considerate ca fiind ridicate (indi- zurilor în care indisciplina şcolară consti-
cau existenţa unei probleme serioase, le- tuia o problemă minoră (140 de elevi sau
gată de indisciplina şcolară); 46,7% din total).

Figura 1. Nivele ale indisciplinei şcolare

Doar pentru 26 dintre elevii care au total), dintre care patru băieţi şi o fată, in-
participat la studiul nostru (sau 8,7% din disciplina şcolară era o problemă serioasă.
total), indisciplina în timpul programului Iată un exemplu dintre cele cinci cazuri:
şcolar reprezenta o problemă destul de subiectul cu numărul de chestionar 40, bă-
serioasă, însă nu critică (totuşi, se pune iat cu vârsta de 17 ani, era elev în clasa
problema intervenţiei corective asupra a X-a la Colegiul Economic-Administra-
acestor elevi). tiv din Iaşi. Locuia acasă cu ambii părinţi
În fine, pentru 5 elevi (1,7 % din şi cu un frate. A declarat că se implica în
31
Ψ Viorel ROBU

acte de indisciplină la şcoală ca răspuns Ceea ce ni s-a părut interesant este


la ostilitatea şi agresivitatea profesorilor, că, dintre elevii cu probleme destul de
pentru că se plictisea foarte mult în tim- serioase sau serioase în ceea ce priveşte
pul orelor şi al pauzelor sau, pur şi simplu, indisciplina şcolară, majoritatea (23 dintre
pentru a se distra. La chestionarul pentru cele 31 de cazuri) locuia acasă cu ambii
evaluarea frecvenţei actelor de indiscipli- părinţi sau cu mama şi tata şi cu un frate
nă în timpul programului şcolar a obţinut sau mai mulţi. Acest aspect ne-a determi-
nota 39 (ridicată), chiar dacă, în semestrul nat să conchidem că ar fi fost necesară o
şcolar anterior, la purtare obţinuse nota investigaţie mai aprofundată a situaţiei fa-
10. A declarat că obişnuia să se implice miliale a elevilor, care ar fi putut dezvălui
foarte des în următoarele acte indiscipli- potenţiale cauze ale inadaptării şcolare:
nate: copia la lucrări sau la teze sau îşi co- nivelul educaţional al părinţilor, statutul
pia temele de la alţi colegi, chiulea de la ocupaţional şi cel socio-economic, starea
ore (când nu era pregătit pentru lecţie, nu de sănătate a părinţilor, dependenţa de al-
avea chef să stea sau avea altceva de fă- cool, ambianţa socio-afectivă şi educaţio-
cut), întârzia la ore şi intra după profesori, nală, alte probleme particulare.
răspundea obraznic profesorilor, le sufla Pentru fiecare item al chestionarului
colegilor răspunsurile, atunci când erau (vezi tab. 1) prin care am evaluat frecven-
ascultaţi oral. A mai declarat că profesorii ţa actelor de indisciplină şcolară, prezintă
îi făceau foarte des observaţii cu privire interes frecvenţele absolute ale răspunsu-
la faptul că vorbea cu alţi colegi în timpul rilor pe care le-au dat elevii. Acestea au
orei sau cu privire la ţinuta vestimentară. fost diferenţiate pe cele patru variante de
De asemenea, des, le făcea farse neplăcute răspuns pe care elevii le-au avut la dispo-
colegilor şi ,,se punea în gură” cu profe- ziţie (pentru fiecare linie, totalul trebuie să
sorii. Uneori, nu-şi saluta profesorii când fie egal cu 300).
îi întâlnea în incinta şcolii, îşi îmbrâncea Din analiza răspunsurilor pe care
colegii sau îi agresa fizic, ori ieşea din cla- elevii le-au dat la chestionarul prin care a
să în timpul orelor, fără ca profesorii să-i fost evaluată frecvenţa actelor de indisci-
permită acest lucru. plină în timpul programului şcolar, a re-
Cumulat, 31 de elevi (sau 10,4 % zultat că aceştia manifestau tendinţa:
din total) au obţinut scoruri care i-au în- să se angajeze frecvent sau foarte
cadrat în categoriile problemă destul de frecvent în următoarele acte indisciplina-
serioasă (dar nu critică) sau problemă se- te: când nu erau pregătiţi, copiau la lucrări
rioasă (critică) referitoare la indisciplina de control sau la teze; copiau de la colegi
manifestată în timpul programului şcolar. temele pentru acasă; îşi ,,ajutau” colegii
Dintre aceştia, erau de două ori mai mulţi suflându-le răspunsurile, când erau as-
băieţi decât fete. Altfel spus, unul dintre cultaţi oral; vorbeau cu alţi colegi în tim-
fiecare 10 elevi prezenta probleme cu in- pul orelor; întârziau la ore şi intrau după
disciplina şcolară, ceea ce nu este deloc profesori; chiuleau de la ore, pentru că nu
de neglijat. erau pregătiţi, nu aveau chef să rămână

32
Indisciplina în rândul elevilor de liceu români: Prevalenţă şi motivatii Ψ

Tabelul 1. Frecvenţele răspunsurilor pe care elevii le-au dat la Chestionarul


pentru evaluarea frecvenţei actelor de indisciplină în timpul programului şcolar

Variante de răspuns
Nr. Acte indisciplinate
d/o niciodată uneori des foarte
des
nu salutau profesorii, când îi întâlneau în
1. 100 183 10 7
şcoală
când nu erau pregătiţi, copiau la lucrări de
2. 12 177 74 37
control sau la teze
3. copiau de la colegi temele pentru acasă 27 161 80 32
chiuleau de la ore, pentru că nu erau pre-
4. 82 162 38 18
gătiţi
5. răspundeau obraznic profesorilor 169 116 7 8
chiuleau de la ore, pentru că nu aveau
6. 114 134 29 23
chef să rămână
7. îmbrânceau colegii în timpul pauzelor 231 65 3 1
primeau observaţii de la profesori, pentru
8. 34 187 56 23
că vorbeau cu alţi colegi în timpul orelor
îşi ,,ajutau” colegii suflându-le răspunsu-
9. 13 198 71 18
rile, când erau asculaţi
ieşeau din clasă în timpul orelor, fără ca
10. 257 38 5 -
profesorii să le permită
chiuleau de la ore, pentru că aveau altceva
11. 117 150 22 11
de făcut
12. făceau farse neplăcute colegilor 242 48 8 2
deteriorau bunurile şcolare, pentru că erau
13. 284 14 1 1
nervoşi sau pentru a se distra
14. ,,se puneau în gură” cu profesorii 224 70 5 1
15. agresau fizic colegii 258 36 4 2
16. întârziau la ore şi intrau după profesori 54 181 52 13
primeau observaţii de la profesori cu privi-
17. 234 58 6 2
re la ţinuta vestimentară

sau aveau altceva de făcut; tară necorespunzătoare; ieşeau din clasă


Să se angajeze rar sau să nu se an- în timpul orelor, fără ca profesorii să le
gajeze deloc în următoarele acte indisci- permită acest lucru; deteriorau bunurile
plinate: nu-şi salutau profesorii, când îi şcolare, pentru că erau nervoşi sau, pur şi
întâlneau în şcoală; răspundeau obraznic simplu, pentru a se distra.
profesorilor şi ,,se puneau în gură” cu Aşadar, dintre conduitele de domi-
aceştia; îşi îmbrânceau colegii în timpul nare (de care vorbeşte profesorul I. Stră-
pauzelor, îi agresau fizic sau le făceau chinaru, în clasificarea formelor sub care
farse neplăcute; aveau o ţinută vestimen- se manifestă devianţa şcolară), a predomi-

33
Ψ Viorel ROBU

nat copiatul – ca manifestare indiscipli- • Cum este percepută de către elevi


nată, în care elevii tindeau să se angaje- misiunea şcolii şi felul în care aceasta in-
ze frecvent sau foarte frecvent, iar dintre tervine în viaţa lor?
conduitele evazioniste – chiulul de la ore Iată doar câteva dintre întrebările pe
(care este o formă de fugă de la şcoală). care ni le-am pus şi la care vom răspunde
Aşa cum se poate constata din Figu- în cadrul viitoarelor investigaţii. Ca insti-
ra 2, prima dintre motivaţiile pentru care tuţie fundamentală pentru societatea ro-
elevii se implicau în acte de indisciplină mânească, sistemul şcolar trebuie analizat
şcolară a fost plictiseala în timpul progra- contextualizând mediul politic, economic,
mului şcolar (45 % dintre respondenţi au social şi cultural în care românii trăiesc.
indicat această motivaţie). Pe al doilea loc, Comentarii
s-a situat nevoia de distracţie (26 % dintre În România, şcoala – un important
respondenţi), iar pe următoarele trei lo- factor social şi educaţional la toate etape-
curi: dorinţa de a fi la fel ca ceilalţi colegi le de dezvoltare a societăţii – actualmente
(10,3 % dintre respondenţi), faptul că pro- şi-a pierdut mult din autoritatea pe care
fesorii sunt ostili, agresivi şi nu îi înţeleg a avut-o, mai ales înainte de 1989 (de ce
(9,7 % dintre respondenţi) şi nevoia de a să nu recunoaştem acest lucru !). O parte
fi originali (8,7 % dintre respondenţi). La dintre cauzele acestei stări de fapt privesc
polul opus (număr scăzut sau foarte scăzut (fără a epuiza sursele):
de alegeri), s-au situat următoarele moti- supraîncărcarea planurilor şi a
vaţii: ostilitatea, agresivitatea şi lipsa de programelor şcolare – factor stresant prin
înţelegere din partea colegilor (4% dintre el însuşi, care contribuie la generarea şi /
respondenţi), faptul că, acasă, se compor- sau intensificarea atitudinilor de respin-
tau la fel, adică indisciplinat (3,3% dintre gere a şcolii în rândul elevilor (mai ales,
respondenţi), respectiv ostilitatea, agre- atunci când apare perspectiva eşecului
sivitatea şi lipsa de înţelegere din partea şcolar);
părinţilor (2 % dintre respondenţi). Aces- nivelul de pregătire al cadrelor
te date ne-au dat de gândit: didactice (mai ales pregătirea din dome-
• Ce a mai rămas din şcoala româ- niul modulului psihopedagogic, care este
nească, dacă analizăm percepţiile elevilor neglijată, deşi sistemul există la nivel for-
şi ale părinţilor ? mal);
• În ce măsură elevii mai asimilea- lipsa de respect faţă de profe-
ză şcoala cu o provocare, pentru a cărei sori şi alţi reprezentanţi ai instituţiilor şco-
depăşire trebuie să se motiveze perma- lare (în mare parte, datorată faptului că, în
nent ? România, profesorii nu mai reprezintă o
• În ce măsură, mediul şi activităţi- categorie socio-profesională căutată, aşa
le şcolare saturează nevoia de varietate şi cum se întâmpla acum câţiva ani);
interesele elevilor şi stimulează valorifi- interesul foarte slab pe care pă-
carea potenţialului intelectual, emoţional rinţii îl manifestă în raport cu rezultatele
şi social de care aceştia dispun ? şcolare ale copiilor şi cu gradul de adap-

34
Indisciplina în rândul elevilor de liceu români: Prevalenţă şi motivatii Ψ

Figura 2. Motivele care au determinat actele de indisciplină şcolară


în lotul examinat

tare a acestora la mediul şi la viaţa şcolară din show-bizz-ul românesc, etc.);


(ne referim mai ales la acei părinţi care au perspectiva succesului finan-
ocupaţii foarte solicitante, la părinţii care ciar şi social imediat (pe care nu-l atingi,
sunt peste hotare, pentru a munci sau la dacă stai prea mult în şcoală) pe care mul-
părinţii care sunt afectaţi de alcoolism, ţi dintre adolescenţi şi tineri o văd ca fi-
boli cronice foarte grave, cei care au o ca- ind tangibilă prin: migrarea în străinătate
rieră infracţională, etc.); pentru muncă (,,Mergi şi stai doi-trei ani
abundenţa surselor de mode- în Anglia sau Spania, munceşti din greu
le comportamentale, interrelaţionale şi şi îţi iei maşină şi casă!”), aranjamentele
modele privind filozofia de viaţă: ,,eroii” de căsătorii cu persoane avute din punct
multora dintre adolescenţii şi tinerii ro- de vedere material (de exemplu, cazul ti-
mâni sunt personaje care au ajuns ,,ve- nerelor fete care se căsătoresc cu bărbaţi
dete” fără prea multă muncă reuşind să mai în vârstă, care au potenţial financiar
pătrundă prin nişele care au fost create în şi social) sau prin alte mijloace care nu au
punctele vulnerabile ale sistemului social, legătură cu pregătirea şcolară temeinică şi
economic şi cultural şi fiind intens medi- de lungă durată;
atizaţi (de exemplu: maneliştii, impresarii posibilitatea de aranjare a di-
de modeling, contrabandiştii şi traficanţii plomelor (de cumpărare a studiilor), pre-
de influenţă sau de fiinţe umane, vedetele cum şi a poziţiilor bine plătite (mai ales
35
Ψ Viorel ROBU

cele din sistemul public). săvârşirii acestora. Pentru lotul reprezen-


Anumite fenomene şcolare negative tat de elevii care au participat la anchetă,
– precum: absenteismul, fuga de la şcoală datele pe care le-am obţinut au indicat o
(de exemplu, chiulul de la ore), inadapta- prevalenţă scăzută (însă, nu neglijabilă)
rea şcolară (a cărei expresie o constituie a actelor indisciplinate pe care elevii le
şi manifestările de indisciplină şcolară), săvârşeau în timpul programului şcolar.
abandonul şcolar – sunt din ce în ce mai Doar unul dintre fiecare 10 elevi prezenta
comune şi trădează slăbiciunile sistemu- probleme (destul de serioase sau serioase)
lui educaţional românesc constituind, în cu indisciplina şcolară.
acelaşi timp, o sursă pentru proliferarea Copiatul, chiulul de la ore, vorbitul
devianţei şi a delincvenţei juvenile, nu cu alţi colegi în timpul orelor, ca şi întâr-
doar în mediul şcolar, ci şi în familie sau zierile la ore au fost formele de indiscipli-
în comunitate. nă şcolară în care elevii se angajau mult
În mod cert, şcoala nu este singura mai frecvent, comparativ cu alte forme,
instituţie responsabilă de educaţia şi de vi- precum: impoliteţea faţă de profesori (sa-
itorul copiilor şi al tinerilor din România. lutul, răspunsurile obraznice), îmbrânceli-
În orice societate, responsabilităţile legate le, agresiunile fizice sau farsele neplăcute
de educarea şi de dezvoltarea tinerelor ge- adresate colegilor, ţinuta vestimentară ne-
neraţii aparţin atât familiei (prima instanţă corespunzătoare, ieşitul din clasă în timpul
cu rol socializator), cât şi şcolii. Ca atare, orelor, deteriorarea bunurile şcolare, etc.
un imperativ al politicilor şi al programe- În fine, plictiseala în timpul pro-
lor educaţionale naţionale din România gramului şcolar s-a situat pe primul loc în
trebuie să-l constituie asigurarea tuturor ierarhia motivaţiilor care stăteau la baza
pârghiilor prin care se poate realiza buna actelor indisciplinate, aceasta fiind urma-
comunicare între părinţi-elevi, elevi-pro- tă la o distanţă destul de mare de nevoia
fesori şi părinţi-profesori. Cu alte cuvinte, de distracţie.
implicarea activă a familiei în programele Societatea românească, care s-a
şi în activităţile şcolare ale copiilor, ado- trezit brusc într-o democraţie înţeleasă în
lescenţilor şi ale tinerilor reprezintă un de- diverse feluri incorecte, şi-a dovedit în ne-
ziderat, pentru a cărei materializare sunt numărate rânduri vulnerabilitatea. În mare
necesare eforturi susţinute. Această direc- parte, această situaţie a fost determinată de
ţie este (sau trebuie) integrată şi în stra- reperele anomizante, care au servit drept
tegiile comunitare, orientate către comba- bază pentru conduita şi pentru aspiraţiile
terea şi prevenirea manifestărilor deviante românilor, precum şi de tendinţa români-
şi a celor care sunt subsumate delincvenţei lor de a împrumuta şi de a imita ideologi-
juvenile. ile şi practicile occidentale şi americane,
Prin ancheta pe care am realizat-o, fără nici un fel de cenzură critică.
ne-am propus investigarea prevalenţei În starea de vulnerabilitate generală
indisciplinei şcolare (evaluată global), a creată, mass-media românească, animată
frecvenţei diverselor acte de indisciplină, doar de interese mercantile, prezintă zilnic
precum şi a motivaţiilor, care stau la baza ştiri abil dramatizate despre toxicomani,
36
Indisciplina în rândul elevilor de liceu români: Prevalenţă şi motivatii Ψ

abuzuri fizice asupra copiilor, bătrânilor, copiilor şi al adolescenţilor – o compo-


femeilor sau bolnavilor din punct de ve- nentă primordială.
dere psihic (uneori, abominabile), despre Câteva măsuri pe care reprezen-
adolescenţii Emo, despre bătăi între fete la tanţii instituţiilor de învăţământ le pot
şcoală, despre apostrofări sau admonestări implementa, pentru controlul şi pre-
ale profesorilor de către elevi, etc., fără a venirea actelor deviante şi delincvente
conştientiza că aceste acte şi conduite sunt din timpul programului şcolar săvârşi-
receptate de către copii, puberi şi adoles- te de către elevi
cenţi, putându-se transforma în modele de Astăzi, în România, se vorbeşte
percepere a realităţii şi de acţiune. despre devitalizarea şcolii, care pare să
Deşi există un volum impresionant fie o victimă a stării prelungite de tran-
de idei despre impactul negativ al mode- ziţie bolnăvicioasă prin care am trecut.
lelor vehiculate în mass-media şi despre Şcoala pare să fie incapabilă să facă faţă
pericolul decadenţei societăţii româneşti, provocărilor curente pe care le aduce viaţa
prea puţine lucruri s-au făcut în direcţia societăţii româneşti. Totuşi, nu trebuie să
ameliorării acestor ,,simptome sociale”. ne descurajăm ! Unele surse răspândesc o
Instituţiile fundamentale ale societăţii ro- viziune prea pesimistă, care se depărtează
mâneşti – şcoala, Biserica, organele judici- puţin de realitatea şi de potenţialul exis-
are, structurile de menţinerea a ordinii pu- tente în teren.
blice, reţeaua naţională de servicii sociale, O serie de autori au evidenţiat în
organizaţiile non-guvernametale – sunt literatura de specialitate seturi de măsuri,
chemate să-şi unească eforturile şi ideo- care pot fi adoptate pentru rezolvarea unor
logiile depolitizate (a se înţelege termenul probleme pe care şcoala românească le
în sensul de numire a conducerii acestor întâmpină. Referindu-ne la manifestările
instituţii pe criterii de competenţă şi nu deviante şi delincvente în care elevii se
pe criterii de apartenenţă politică), pentru angajează în timpul programului şcolar şi
a ne salva de la pericolul degradării, care pe care românii sunt obişnuiţi să le vadă la
ameninţă aproape toate structurile. televizor sau să le audă în diverse contexte
Şcoala românească este chemată cotidiene, readucem în conştiinţa agenţi-
(şi a început deja să se orienteze în acest lor educaţionali câteva măsuri, care pot fi
sens) să-şi revizuiască politicile şi stra- adoptate fără costuri prea mari:
tegiile, pentru a-şi racorda obiectivele, monitorizarea situaţiei famili-
mijloacele şi acţiunile intervenţioniste la ale şi a evoluţiei şcolare, în cazul elevi-
,,noua ordine” economică, politică, soci- lor cu unul sau cu ambii părinţi plecaţi la
ală şi culturală, pentru a face faţă provo- muncă în străinătate, al elevilor cu părinţi
cărilor actuale şi, în acest fel, pentru a-şi decedaţi sau al celor care sunt abandonaţi
asigura utilitatea. Printre politicile publice de către părinţi; acest demers va contribui
ale guvernanţilor României, şcoala trebu- la prevenirea vulnerabilităţilor legate de
ie să constituie o prioritate, iar programele inadaptarea şi de eşecul şcolar, despre
de prevenire a devianţei şi a delicvenţei care ştim că amplifică riscul abandonului
familiale, comunitare şi şcolare în rândul şcolar; este necesară intensificarea res-
37
Ψ Viorel ROBU

ponsabilităţilor diriginţilor şi a psiholo- ţional pentru elevii care sunt susceptibili


gilor şcolari, care trebuie să coopereze cu de eşec şcolar, pentru cei cu antecedente
părinţii (sau cu persoanele care îi tutelea- deviante şi delincvente sau pentru elevii
ză pe elevi – în cazul celor cu părinţi ple- aflaţi în alte situaţii de risc;
caţi peste hotare sau decedaţi), cu staff-ul sporirea mijloacelor de supra-
managerial al instituţiilor de învăţământ, veghere a elevilor, atunci când aceştia se
precum şi cu reprezentanţii altor institu- află în incintele unităţilor de învăţământ,
ţii comunitare (biserică, serviciile sociale, în vederea preîntâmpinării actelor devian-
lucrătorii poliţiei comunitare şi ai poliţiei te şi a celor delincvente;
de proximitate, etc.); intensificarea legăturilor şi a
respectând principiul echipe- cooperări dintre reprezentanţii şcolii şi
lor multi - şi interdisciplinare, se impune părinţii elevilor sau alţi reprezentanţi le-
intervenţia rapidă, în cazul elevilor care gali ai acestora, ştiut fiind faptul că par-
înregistrează eşec şcolar sau sunt sus- teneriatul firesc dintre şcoală şi familiile
ceptibili de a ajunge în această situaţie; unei comunităţi contribuie la sporirea re-
această măsură trebuie să ţină cont de fap- surselor necesare ameliorării diverselor
tul că eşecul şcolar tinde să se asocieze cu situaţii problematice în care se pot afla
simptome de anxietate, de frustrare şi de elevii.
retragere, care se pot prelungi prin mani- Aceste măsuri trebuie să îi intere-
festări deviante sau chiar delincvente; seze direct atât pe părinţi, care sunt primii
promovarea unei politici stric- chemaţi să răspundă exigenţelor legate de
te şi nediscriminatorii, referitoare la apli- educaţia copiilor, cât şi pe ceilalţi agenţi
carea regulamentului de ordine interioară educaţionali (directori ai instituţiilor şcola-
şi de conduită a elevilor şi a profesorilor; re, cadre didactice, psihologi şcolari, etc.).
atunci când este necesară, se impune sanc- Se impune cooperarea competentă între
ţionarea obiectivă şi imparţială a condui- cele două instanţe educaţionale – familie
telor deviante (atât a celor manifestate de şi şcoală – pe care se bazează intervenţia
către elevi, cât şi a celor manifestate de socială la nivelul oricărei comunităţi.
către profesori faţă de elevi);
suplimentarea numărului de Bibliografie:
specialişti în domeniul asistenţei educaţi-
onale şi psihologice din sistem; ne referim 1. Neamţu, C., 2003, Devianţa şco-
la asistenţi sociali, psihologi şcolari, psi- lară. Ghid de intervenţie în cazul proble-
hologi clinicieni şi consilieri care pot ac- melor de comportament ale elevilor, Edi-
tiva la mai multe instituţii de învăţământ, tura Polirom, Iaşi.
pentru a se evita supraîncărcarea organi- 2. Străchinaru, I., 1969, Devierile
gramelor; este vorba despre solidificarea de conduită la copii, Editura Didactică şi
reţelelor de suport informaţional şi emo- Pedagogică, Bucureşti.

38
Psihologie 2010, 1 Ψ

„Fiind întrebat ce-i greu, răspunse: «A se cunoaşte pe sine». Ce e uşor? «A da sfat


altora». Care-i lucrul cel mai plăcut? «Reuşita». …Cum am putea trăi o viaţă cât mai bună
şi mai dreaptă? «Ferindu-ne de a face singuri ceea ce dojenim la alţii».
Thales din Milet

ADOLESCENŢII ŞI PERCEPŢIA ASUPRA FUMATULUI

Anişoara SANDOVICI

Termeni-cheie: adolescenţă, criză de originalitate, adicţie, tabagism

Abstract
Teen-age is a stressful period of conflictual states, but it also constitutes a period of
profound physical, mental and individual transformation. Teenage is a state of development
during which the individual seeks his own identity. Failure in achieving a firm, reassuring and
stable identity has as result a sense of confusion concerning who and what one is as an various
individual. During this period, under the social influence, deviant behavior can appear, such as
drugs, alcohol or smoking etc.
In this study we have tried to find out the conception of the teenagers concerning the
habit of smoking, the age which they start smoking at, the positive or negative changes produced
by smoking, the reasons for and the context in which they start smoking and what they want to
smoke for.

Adolescenţa este etapa cea mai di- xive, care vor grăbi formarea conştiinţei
namică a dezvoltării umane care excelea- de sine ca element central al personalităţii,
ză prin multitudinea, diversitatea şi com- apropierea adolescentului de lumea valo-
plexitatea modificărilor la care este supus rilor. Din această perspectivă, adolescenţa
organismul. Ea se asociază cu elanul cor- apare ca fiind „vârsta identităţii”.
pului, adică accelerarea creşterii corpului N. Cosmivici (1974) consideră că
şi a transformărilor interne, care vor face în procesul dezvoltării bio-psiho-sociale
organismul apt de a îndeplini sarcinile a omului, prin stadialităţile succesive de
maturităţii. De aceea s-a afirmat că ado- evoluţie, adolescenţa se prezintă ca una
lescenţa este „vârsta hainelor prea scurte”. dintre cele mai complexe şi mai importan-
La aceasta se adaugă elanul inimii, care te etape ale acestei dezvoltări. Adolescen-
aduce cu sine renovarea sensibilităţii, re- ţa este o fază de intersecţii circulatorii ale
organizarea profundă a planului afectiv- existenţei când se conturează dominantele
motivaţional, apariţia sentimentelor şi debutului de viitor către inserţie şi integra-
pasiunilor, motiv pentru care adolescenţa re în viaţa profesională şi socială. Această
a fost numită „vârsta sentimentelor”. În vârstă cunoaşte mari transformări biologi-
sfârşit, adolescenţa este elanul minţii, a ce şi psihologice, transformări evolutive
dezvoltării capacităţilor intelectual-refle- în tot ansamblul conduitei, în conţinutul şi
39
Ψ Anişoara SANDOVICI

formele de manifestare ale personalităţii. În primul rând este bogată în schimbări


Considerată ca fiind „faza afirmării de mare intensitate şi cu efecte vizibile
de sine, a autonomiei şi independenţei, în înfăţişare, comportament şi relaţiona-
vârsta furtunilor, a conflictelor şi frămân- re cu lumea exterioară. Se caracterizează
tărilor, vârsta metafizică, a sistemelor şi apoi prin axarea personalităţii pe achiziţii
teoriilor” ( Pavelcu, 1970), „vârsta când de roluri şi statute sociale legate de câm-
omul se crede geniu... epoca entuzias- pul vieţii şcolare, familiale, a cercului de
mului juvenil” (Debesse, 1970, p. 90), cu prieteni. Caracteristice pentru această vâr-
multiple oscilaţii şi uneori cu perturbări stă sunt şi tendinţele de decentrare ce se
grave în procesul de cristalizare a conşti- exprimă prin explorări şi un mare interes
inţei de sine, a trăsăturilor personalităţii, manifestat pentru cunoştinţele legate de
a adaptării. cultură şi artă care contribuie la formarea
Adolescenţa a fost definită ca pe- culturală a tânărului.
rioadă în dezvoltarea organismului uman Analizând adolescenţa, Debesse
care urmează pubertatea şi precede starea stabilea două funcţii ale acesteia: funcţia
de adult. (Şchiopu, 1996) În perioada ado- de adaptare la mediu, de integrare în via-
lescenţei se dezvoltă conştiinţa de sine, ţa socială prin asimilarea unor deprinderi
capacităţile de integrare în competiţii lo- adecvate şi funcţia de depăşire care îl îm-
iale, capacitatea de a învăţa exercitarea de pinge pe adolescent deasupra lui însuşi.
rol şi de statute speciale în cadrul grupuri- La acestea, Emil Verza (1993) adaugă
lor şcolare, apoi în viaţa socială. funcţia de definire a personalităţii pe care
Analizând psihologia adolescenţei, o are adolescenţa, de zămislire, închegare
Ursula Şchiopu consideră că în prima pe- şi structurare, căci numai definindu-se pe
rioadă se aspiră cu ardoare la statutul de sine ca personalitate, adolescentul se va
adult, dar există destule momente în care putea adapta la mediu.
au loc impulsuri proprii conduitelor de Este perioada în care se conturează
copil, dorinţei de a fi tutelat, dar şi de a personalitatea cu caracteristicile ei princi-
trăi starea confortabilă de afecţiune ce se pale. Ea capătă o foarte mare intensitate
oferă copiilor. În adolescenţa propriu-zisă şi creează o mai mare libertate interioa-
are loc o intensificare a dezvoltării perso- ră a conştiinţei, cu dialogurile ei interne
nalităţii, a vieţii interioare deliberative, a în care apar întrebările fundamentale ale
dezvoltării conştiinţei de sine şi responsa- vieţii: Cine sunt? De unde am venit? Care
bilităţii. Cea mai evidentă transformare se este sensul vieţii? Unde voi merge? Aces-
manifestă în domeniul afectivităţii în care te întrebări existenţiale apar şi pe fondul
apar tente pasionale, gelozii şi mai ales întâmplărilor, împrejurărilor concrete ale
prima iubire. În adolescenţa prelungită se vieţii, care devin mai diferite şi complica-
fac tentative de ancorare profesională sau te. Apar situaţii în care trebuie luate deci-
de continuare a studiilor. zii, făcute evaluări, înţelese situaţii. Acum
Perioada adolescenţei este marcată se formează sentimentele de responsabi-
de o serie de schimbări foarte importante. litate.

40
Adolescenţii şi percepţia asupra fumatului Ψ

Cercetări privind problematica tizare” (căci lor li se cere în permanenţă,


comportamentală a adolescentului mai ales în mediul şcolar să gândească, să
În secolul XX, studiile ştiinţifice internalizeze cunoştinţele etc.) vor găsi
realizate asupra problemelor specifice răspunsuri semnificative pentru propriile
dezvoltării adolescenţilor au avut ca scop probleme de viaţă. Ideea că adolescenţa
implicit sau explicit, identificarea cau- (cu toate subetapele) este o perioadă plină
zelor comportamentale, explicarea com- de dificultăţi, problematică din punctul de
portamentelor aşa-zis „deviante”, „non- vedere al dezvoltării apare ca fiind mult
conformiste” etc., prevenţia „furtunilor” mai interesantă şi provocatoare decât cea
comportamentale şi, nu în ultimul rând, pe care ar putea-o determina o dezvoltare
ameliorarea problemelor specifice perioa- normativă şi conformistă.
dei adolescenţei. Disputa referitoare la re- Experienţa de viaţă demonstrează
alizarea unor planuri de „dedramatizare” că foarte mulţi adolescenţi ajung la pro-
a adolescenţei (fiind considerat că adoles- pria cunoaştere de sine şi propria concep-
cenţa este o perioadă dramatică), readuc ţie despre sine, altfel spus, la noţiunea de
în memoria colectivă faptul că adolescen- proprium (Allport, 1981) (ce sunt, de ce
ţa nu este o perioadă de „disturbări” de la sunt, pentru ce sunt, cum sunt etc.) prin
normele sociale, ci adolescenţii se găsesc intermediul „acutizării relaţiilor sociale”,
ca fiind insuficienţi dezvoltaţi din punct acutizare care trebuie înţeleasă în sens
de vedere social, emoţional, toate acestea pozitiv, ca preocupare a puberului pentru
„adâncind” prăpastia dintre cerinţele vieţii sine. Avantajul acestei reverberaţii exte-
sociale şi posibilităţile lor reale de com- rioare a adolescentului este reprezentat
portament. de „semnalul de alarmă” primit de inter-
Studiile referitoare la probleme- locutori; astfel părinţii au posibilitatea de
le de comportament ale adolescenţilor a percepe modificările, preocupările pro-
au cunoscut o amplificare în anii 1980 – priilor copii. De asemenea, părinţii pot
1990 mai ales în Statele Unite ale Ame- anticipa şi preveni anumite reacţii adoles-
ricii. Astfel, J.J. Arnett (1999) consideră, centine negative (este cunoscut faptul că
conform cercetărilor efectuate, că puberii perioada pubertăţii este cea mai vulnera-
(10-13 ani) au conştiinţa modificărilor bilă în faţa apariţiei comportamentelor de-
personale, implicit a modului în care ei viante). De asemenea, lipsa „semnalelor
interacţionează cu socialul (mod conside- critice” specifice pubertăţii (aşa-zişii copii
rat ca fiind perturbator, critic, neadapta- „buni” – introvertiţi, obedienţi, necomu-
tiv etc. – etichetări formulate mai ales de nicativi, retraşi, timizi) poate fi un semnal
factorii educaţionali – părinţi, profesori, de alarmă în privinţa normalităţii dezvol-
instructori şcolari) , dar acest fel „de a fi tării psihologice. Nu puţine sunt cazurile
altfel” este interpretat de puberi ca fiind în care aceşti copii declanşează afecţiuni
unul mult mai interesant şi adecvat pen- psihiatrice sau găsesc confortul psihologic
tru înţelegerea propriilor lor personalităţi, în afara grupului familial sau şcolar. De
implicit pentru formarea lor. Altfel spus, aceea, comportamentele non conformiste
copiii sesizează că doar prin „problema- specifice adolescenţei trebuie interpretate
41
Ψ Anişoara SANDOVICI

în sensul normalităţii, ca treaptă în dez- foarte atent la toate influenţele centrate


voltarea şi maturizarea fizică şi psihică spre sine din exterior – sursă de prelucrat
specific umană. la nivel interior. Teoria psihanalitică (Sig-
Teoriile psihologice ale dezvoltă- mund Freud) accentuează importanţa pri-
rii insistă asupra factorilor responsabili milor ani de viaţă în structurarea imaginii
cu „acutizarea simţului eului” în această de sine, implicit a respectului de sine, al
perioadă a devenirii umane. Vorbind în încrederii în sine. Putem identifica, por-
termenii identităţii personale, aceasta pre- nind de la această premisă, mai multe si-
supune (Birch, 2000): tuaţii posibile:
• Un simţ al unităţii între percepţi- a) dacă la nivelul mentalului copi-
ile sinelui. Teoria psihosocială a dezvol- lului s-au structurat idei negative despre
tării elaborată de Eric Erikson în 1968 ceea ce este, cum este, probabilitatea ca
statorniceşte la nivelul vârstei adolescen- la adolescenţă acestea să caute confirmare
ţei stadiul „identitatea rolului / confuzia este foarte mare. Copilul timorat, etiche-
rolurilor”. Această dualitate identitate / tat negativ mai ales de către părinţi se tre-
confuzie poate fi considerată ca specifi- zeşte în lume cu un sistem informaţional
că întregii vieţi având în vedere faptul că despre sine negativ pe care nu poate să îl
orice persoană, indiferent de stadiul de înlăture. Psihologic, cel mai facil este „să
dezvoltare „joacă” multiple roluri, fie cele construiască” noi scheme mentale care să
specifice vârstei, fie cele ce decurg din întărească imaginea identitară cu care a
raporturile sociale multiple (de exemplu, venit din copilărie.
rol de copil, rol de coleg, rol de prieten b) sunt situaţii în care informaţiile
etc.), fie cele ce decurg din aspectele socio despre sine nu sunt convergente cu produc-
– profesionale (rol de angajat, rol de şef ţiile personale, altfel spus cu performan-
etc.). Dar ceea ce este specific acestei pe- ţele pe care le realizează copiii antrenaţi
rioade este „căutarea şi esenţializarea” as- în diferite roluri. Apare astfel „prăpastia”
pectelor consistente, a ceea ce nu dispare între ceea ce credea că este (acasă copilul
indiferent de raportarea la un rol anume. este lăudat de către părinţi fără ca aceste
Acest proces de esenţializare determină la compensaţii psihologice să fie corelate cu
nivelul conştiinţei adolescentului o preo- activitatea copilului; sau din dragoste exa-
cupare permanentă de a extrage din social gerată, din hiperprotecţionism, copiilor
propriile judecăţi despre sine. De unde şi li se formează o imagine eronată despre
vulnerabilitatea adolescentului în faţa so- ceea ce sunt şi pot fi în realitate).
cialului multiplu. Unitatea, ca dimensiune • Un simţ al reciprocităţii între
a identităţii personale, desemnează conşti- propriile percepţii ale sinelui şi modul în
inţa faptului că X, indiferent de rolul Y, care este perceput individul de către cei-
este şi rămâne X. lalţi. Nevoia de reciprocitate poate deter-
• Un simţ al continuităţii percepţii- mina, uneori, apariţia comportamentelor
lor în timp. Perioada adolescenţei este cea non conformiste. În ajutor vine şi teoria
mai vulnerabilă şi din perspectiva raportă- dezvoltării morale a lui L. Kolhberg care
rilor temporale, adică adolescentul devine plasează adolescenţa în stadiul moralităţii
42
Adolescenţii şi percepţia asupra fumatului Ψ

posconvenţionale şi autonome. Criteriile mai pregnante. Dar, cu cât posibilităţile le-


de judecare se bazează pe analiza şi rapor- gitime sunt limitate, cu atât comportamen-
tarea critică la normă. Propriile convingeri tele revendicative vor fi mai intense şi mai
şi sistemul individual de valori sunt cele frecvente. O privire empirică comparativă
care filtrează sistemul normativ general. ne este la îndemână: societatea româneas-
Autoritatea care ghidează judecata este că a anului 2010 este atractivă din punct
internă, propriului eu. Astfel, dacă adoles- de vedere informaţional (mass-media,
centul se simte ataşat valorilor promovate internet, cărţi de specialitate scrise de au-
de un anumit grup social, el decide ralie- tori români sau străini), comercial (foarte
rea la acel sistem de valori – venind astfel multe mall-uri, super marketuri etc.), po-
în întâmpinarea nevoii de reciprocitate. litic etc. Problema este că aceste oferte
Nu contează faptul că valorile sunt dez- normale de pe piaţa unei ţări pot declanşa
avuate de autoritatea parentală sau orice comportamente anomice într-o societate
altă autoritate, important este că el, ado- disfuncţională. Ceea ce este în exterior nu
lescentul, şi-a dobândit dreptul de a deci- poate fi în interior, adică la nivelul indi-
de pentru sine. vidualităţii umane, din punctul de vedere
Teoriile sociologice (Birch, 2000, p. al resurselor de care dispune fiecare. Dar
258) consideră că factorii responsabili cu dacă maturul discerne, analizează priorită-
declanşarea comportamentelor furtunoase ţile, alege în funcţie de necesităţi, costuri,
la vârsta adolescenţei sunt reprezentaţi de investiţii, adolescentul este „hipnotizat”
sistemele informaţionale care bombardea- de ceea ce este prezent ca sursă a satisfa-
ză psihicul acestora. Conform teoriilor cerii personale. De aici şi comportamentul
motivaţionale, motivul este cauza internă revendicativ al adolescentului în raport cu
a unui comportament. De asemenea, la ni- părinţii, şcoala sau societatea. Adolescen-
velul psihicului uman, din perspectiva na- tul din anii 1970 nu beneficia de aceste re-
turii motivaţionale, delimităm motivaţia surse informaţionale abundente, de unde
moştenită „naturală” (instinctele şi în rela- şi comportamentul mai puţin „furtunos”
ţie cu acestea, comportamentele specifice de care dădea dovadă.
manifestate la nivelul individului) şi moti- Principalele teorii explicative pri-
vaţia dobândită. Această formă motivaţio- vind comportamentul specific adoles-
nală este în relaţie cu aspectul informaţi- cenţei au fost elaborate în a doua parte
onal invocat de cercetările sociologice. Se a secolul 20, astăzi înregistrându-se un
ştie că o societate performantă (economic, interes scăzut, după cum subliniază Lau-
social, politic, cultural) declanşează nevo- tence Steinberg, Amanda Sheffield Mor-
ia de „a avea” tot ceea ce se regăseşte la ris în articolul „Adolescent Development”
nivelul mediului natural. De aici şi nevoia (2001) pentru acest domeniu, deşi factorii
stringentă a adolescentului de a transfor- influenţei sociale s-au modificat şi multi-
ma lumea externă într-o lume internă. Şi plicat în acelaşi timp. Cele mai multe date
cu cât lumea externă este mai diversifica- privind comportamentul adolescenţilor
tă din punctul de vedere „al ofertelor”, cu vin astăzi din studiile realizate în dome-
atât comportamentele „de achiziţie” vor fi niul psihopatologiei adolescentului şi, aşa
43
Ψ Anişoara SANDOVICI

cum arată D. Farrigton (1995), aceste date sa unui loc de muncă şi delicvenţa repre-
pot fi conceptualizate sub forma unor noi zintă câteva exemple pentru adolescenţii
teorii explicative. care nu reuşesc să treacă peste problemele
a) În primul rând, trebuie să se facă specifice vârstei, care nu găsesc modalităţi
distincţie între experienţele ocazionale ale legale de inserţie socială, care nu benefi-
adolescenţilor şi patternurile de durată ce ciază de un mediu social echilibrat pentru
reprezintă probleme şi pericole comporta- propria maturizare.
mentale pentru adolescenţi. De asemenea, Din păcate, este puţin cunoscut me-
multe studii indică faptul că rata experi- canismul prin care fiecare individ, indife-
enţelor ocazionale, de obicei inofensive, rent de vârstă, este direct responsabil pen-
care nu sunt monitorizate şi rezolvate (de tru anumite tipuri de probleme. Cert este
unde importanţa comunicării pe orizonta- că scăderea impactului educaţional al fa-
lă dintre adolescenţi – părinţi – profesori miliei, şcolii creşte rata acestor fenomene
– alţi factori educaţionali implicaţi) pot fi deviante în rândul tinerilor adolescenţi.
sursa comportamentelor deviante sau de- În perioada adolescenţei un rol im-
licvente. De exemplu, consumul ocazional portant în direcţia socializării îl au relaţiile
de alcool (în timpul petrecut în cluburi, la cu indivizii de aceeaşi vârstă. Pe măsură
zile de naştere etc.) se poate transforma în ce tinerii sunt mai puţin influenţaţi de le-
consum constant dacă adolescenţii nu au găturile familiale, ei devin mai apropiaţi
înţeles sau nu au fost informaţi cu privire de indivizii cu aceeaşi vârstă.
la consecinţele în timp ale consumului de Dunphy (1963, cf. Keenan, 2002)
alcool, dacă adolescenţii nu identifică în arată că relaţiile din adolescenţă cu seme-
viaţa de zi cu zi aspecte care să le furnizeze nii de aceeaşi vârstă se încadrează în trei
stări de bine, de relaxare. În lipsa acestor categorii:
variabile, consumul de alcool devine sursă Clica sau grupul mic de acelaşi
permanentă pentru starea de bine invocată sex, iar mai târziu constituit din ambele
de adolescenţi (Farrigton, 1995). sexe, este format din tineri de aceeaşi vâr-
b) În al doilea rând, trebuie să dis- stă, cu interese comune.
tingem între problemele care îşi au origi- În jurul clicii există mulţimea,
nea în personalitatea proprie şi care „iz- grupul mai mare, impersonal, slab definit.
bucnesc” în timpul adolescenţei şi cele Mulţimea se formează în special pe baza
care îşi au rădăcinile fie în experienţele intereselor sociale comune, a aşteptărilor
trecute (ale copilăriei), fie la nivelul fac- privind viitorul sau a orientării profesio-
torilor sociali. nale.
c) În al treilea rând, multe din pro- Adolescenţii din clici sau mul-
blemele experimentate de adolescenţi ţimi au de obicei unul sau doi prieteni
sunt relativ tranzitive la nivelul evoluţiei apropiaţi. Prietenia implică relaţii mai in-
în vârstă şi se pot rezolva până la începu- tense şi intime decât celelalte două forme
tul vârstei adulte fără a avea repercusiuni anterioare. Adolescenţii pun mare preţ pe
pe termen lung. Consumul de substanţe şi loialitatea şi încrederea prietenilor. Berndt
abuzul de substanţe drogodependente, lip- (1982) crede că prieteniile din adolescenţă
44
Adolescenţii şi percepţia asupra fumatului Ψ

intensifică aprecierea de sine, permiţând este statul cu cei mai mulţi fumători din
indivizilor să simtă că ceilalţi îi respectă UE. Dintre eleni, 42% apelează la produ-
şi sunt interesaţi de ideile şi sentimentele sele din tutun. Urmează Bulgaria (39%),
lor. De asemenea, prieteniile intime inten- Letonia (37%), România, Ungaria, Cehia,
sifică perioadele de dezvoltare ulterioare, Lituania şi Slovacia (toate cu 36%). În
contribuind la deprinderile sociale şi la se- UE, trei din zece oameni cu vârsta peste
curitatea adolescentului 15 ani, fumează, iar un sfert dintre aceş-
În această perioadă, sub influenţa tia consumă tutun zilnic. În ţările membre
socialului pot apărea comportamente de- UE, 14% dintre nefumători şi 23% dintre
viante, precum huliganismul, consumul de fumători sunt expuşi la fum de ţigară zil-
droguri, alcool, fumatul sau vandalismul. nic, iar o treime dintre cei care fumează
Tabagismul este considerat ca o sunt conştienţi că expun alte persoane la
maladie care are toate efectele atribuite fum de tigară, în interiorul locuinţei. Peste
unei epidemii sau mai exact a unei pan- 15% dintre cetăţenii UE intervievaţi, au
demii ce se impune a fi cercetată ca atare. declarat că restricţiile împotriva fuma-
Numărul fumătorilor în lume la începutul tului la locul de muncă sunt slabe sau
anilor ’90 ai sec. trecut era de 1,1 miliar- inexistente. Dintre europeni, italienii şi
de, dintre care 800.000 oameni în ţările în suedezii s-au arătat cei mai înfocaţi sus-
curs de dezvoltare. În România, prevalen- ţinători ai luptei împotriva fumatului prin
ţa fumatului în 1994 la populaţia mai mare restricţionarea viciului în spaţiile publice.
de 15 ani a fost de 28%, dintre care 42,7% Românii s-au arătat printre cei mai influ-
bărbaţi şi 15,2% femei. enţaţi de mesajele anti-fumat de pe pa-
Programul European de Studiu chetele de ţigări dintre cetăţenii europeni,
pentru Alcool şi Droguri (ESPAD) con- alături de irlandezi şi lituanieni. Eurobaro-
dus de Institutul pentru Managementul metrul asupra consumului de tutun a fost
Serviciilor de Sănătate şi The County De- realizat între 13 si 17 decembrie 2008.
partments for Health Promotion and Heal- Peste 26.000 de persoane din toate cele 27
th Education oferă date îngrijorătoare cu de state UE şi din Norvegia au răspuns la
privire la diada adolescent – tabagism: o serie de întrebări ce au furnizat datele
• 32% dintre elevi au fumat prima eurobarometrului. Anual, peste 500.000
ţigara înainte de 14 ani; de oameni mor în UE din cauza consu-
• doar 13% cred ca fumatul din mului de tutun şi se estimează că un sfert
când în când este dăunator, dar cred în din totalul deceselor cauzate de cancer, în
proporţie de peste 75% că fumatul de 1-2 Europa, este atribuit fumatului.
pachete pe zi aduce cu sine riscuri pentru Consumul de tutun induce boli ce
sănătate. provoacă moartea a 3 milioane de per-
Românii ocupă locul patru într-un soane pe glob în fiecare an. În lume se
clasament al ţărilor membre UE, în ceea produce un deces la fiecare 10 secunde în
ce priveşte numărul de fumători. Euroba- urma bolilor provocate de fumat. Durata
rometrul asupra tutunului publicat de Co- vieţii este mai scurtă la fumători din cau-
misia Europeană indică faptul că Grecia za fumatului continuu, numărul deceselor
45
Ψ Anişoara SANDOVICI

în cazul fumătorilor fiind de trei ori mai companii plătesc sume substanţiale pro-
mare decât al nefumătorilor de toate vâr- ducătorilor de filme pentru ca eroii pozi-
stele, începând cu tinerii adolescenţi. Fu- tivi din filmele acestora să fumeze mar-
mătorii ce încep să fumeze în adolescenţă ca proprie de ţigări. Fondurile financiare
şi continuă să fumeze regulat au şansa de alocate promovării obiceiului fumatului
50% de a deceda din cauza tutunului. întrec cu mult fondurile alocate sănătăţii.
Dependenţa de nicotină, prin con- De exemplu, în ţările asiatice se folosesc
centraţia acesteia în sânge, împinge su- anual 6,8 miliarde dolari pentru publicita-
biectul la aprinderea unei noi ţigări atunci tea tutunului şi numai 3,3 miliarde dolari
când efectul slăbeşte. Comportamentul pentru vaccinări.
fumătorilor poate fi dominat de calm, Studiu practic
de o stare de bine atunci când concen- În lucrarea de faţă am fost intere-
traţia a atins pragul maxim în sânge, fie saţi să identificăm reprezentarea socială
de anxietate, stres, agitaţie declanşate de a fumatului la adolescenţi. De asemenea,
concentraţia scăzută a nicotinei în sânge. am urmărit ca obiective: evaluarea efecte-
Dependenţa se traduce printr-un consum lor pozitive şi negative percepute de către
zilnic de ţigări (în timp numărul zilnic al adolescenţii incluşi în lotul cercetării, a
acestora, ca orice drog, creşte) prin difi- circumstanţelor şi motivelor obişnuinţei
cultatea de a renunţa la fumat şi apariţia de a fuma. Subiecţii lotului au fost 100
unor simptome la întreruperea fumatului elevi din oraşele Fălticeni şi Suceava din
(simptome de sevraj). clasele a X-a (50 elevi, dintre care 29 fete,
De ce încep tinerii să fumeze? Fu- 21 băieţi) şi a XI-a (50 elevi, dintre care
matul este asociat cu a fi mare şi atât timp 26 fete, 24 băieţi).
cât adolescenţii văd adulţii care fumează Pentru atingerea scopului şi obiec-
şi sunt concomitent expuşi unor acţiuni de tivelor studiului de faţă am apelat la apli-
publicitate şi propagandă pentru tutun, vor carea hărţii asociative având ca stimul
fi atraşi să încerce fumatul. Factorii care inductor cuvântul – „ţigară” şi un chestio-
influenţează adolescenţii în a deveni sau nar de concepţie proprie. Principalii itemi
nu fumători ţin de individ, influenţa fami- ai chestionarului au vizat: reprezentarea
liei, prietenilor şi a grupurilor cu care se subiecţilor în legătură cu fumatul, vârsta
identifică. Publicitatea pentru produsele de de la care fumează, schimbările pozitive,
tutun apelează astăzi la forme cât mai abi- respectiv negative produse de fumat, mo-
le de atragere a tinerilor, asociind fumatul tivele şi situaţiile în care tinerii încep să
tinereţii, sportului, frumuseţii, virilităţii şi fumeze şi situaţiile în care doresc să fu-
feminităţii. Sponsorizarea concertelor live meze.
sau televizate cu participarea unor vedete Reprezentarea socială a fumatu-
internaţionale reprezintă o modalitate in- lui având ca stimul inductor „ţigara”
directă a acestor companii, uneori biletul În interpretarea rezultatelor am re-
de intrare constând în prezentarea unui ţinut acele cuvinte care au avut cele mai
număr de pachete goale de ţigări aparţi- ridicate valori ale produsului dintre frec-
nând companiei sponsorizatoare. Aceleaşi venţa de apariţie şi media rangului cu-
46
Adolescenţii şi percepţia asupra fumatului Ψ

vântului respectiv. Am considerat că, cu vântul inductor - „ţigară”.


cât produsul este mai mare, cu atât acele Prezentăm în tabelul de mai jos cu-
cuvinte sunt mai puternic asociate cu cu- vintele cu cele mai mari valori obţinute:
Fum Drog Boală Miros Tuse Plăcere Dependenţă TBC Bani Fumător Bar Iresponsabil
79 44 40 24 20 17 16 15 15 15 13 11

În urma analizei şi interpretării hăr- obţinut următoarea reprezentare socială


ţii asociative pe grupul de subiecţi, am pornind de la cuvântul inductor „ţigară”.

Bar DependenĠă Tuse

Fumător TBC
Fum Drog Boală

Miros Bani cheltuiĠi


Plăcere Iresponsabil

Analiza cantitativă a rezultatelor ne motive sociale. Se constată că 8,8% dintre


permite să afirmăm că elementul central subiecţi consideră că tinerii încep să fu-
fum este operaţionalizat de trei elemente meze din motive personale, de exemplu
periferice, şi anume, fumător, bani, miros. certuri în familie, situaţii patogene (de
Elementul central drog este concretizat de exemplu, boala tatălui). În ceea ce pri-
elementele periferice dependenţă, plăce- veşte motivele sociale, peste 50% dintre
re, cheltuială, iar elementul central boală subiecţi consideră că adolescenţii încep să
este externalizat de elementele periferice fumeze din motive sociale, adică datori-
tuse, TBC, iresponsabilitate, dar şi de bani tă influenţei celorlalţi (anturaj, petrecerea
cheltuiţi - necesari atât pentru procurarea timpului liber în cartier, cu amicii, lipsa de
ţigărilor, cât şi pentru vindecarea bolilor preocupări intelectuale şi convertirea tim-
care pot să apară ca urmare a dependenţei pului liber în timp petrecut „sub semnul
structurate la nivel intrapsihic. ţigării în gaşcă”).
În ceea ce priveşte obişnuinţa de a Răspunsurile subiecţilor în legătură
fuma a membrilor familiei subiecţilor, se cu schimbările pozitive pe care fumatul le
constată că 60% dintre subiecţi afirmă că poate produce au fost condensate în trei
în familia lor, cel puţin o persoană fumea- categorii:
ză. Vârsta la care subiecţii lotului au fu- Schimbări pozitive în plan psi-
mat pentru prima dată este în medie de 13 hic (la această variabilă valorile sunt mari
ani şi jumătate, cu abatere standard de 1,9 - subiecţii lotului consideră că obişnuinţa
ani. Precizăm că 37% dintre subiecţi nu au de a fuma produce relaxare, linişte);
fumat niciodată o ţigară. Motivele pentru Schimbări pozitive în plan soci-
care tinerii încep să fumeze au fost împăr- al (valorile mici ale variabilei indică fap-
ţite în două categorii: motive personale şi tul că subiecţii au tendinţa de a considera
47
Ψ Anişoara SANDOVICI

că fumatul produce puţine modificări po- fumează am obţinut următoarele rezultate:


zitive în plan social); Nefumători Fumători
Schimbări pozitive în planul ima-
M = 0,02 M=0,86
ginii de sine (maturitate, independenţă). Imagine de sine
t = –5,59 p<0,001
Schimbările negative produse de M = 0,09 M = 2,28
obişnuinţa de a fuma au fost împărţite în Confort psihic
t = –11,71 p < 0,001
4 categorii: fizice (dinţi galbeni, boală, ri- M = 0,02 M = 0,4
Plan social
duri etc.), morale (pedeapsă, ceartă), psi- t = – 3,67 p < 0,001
hologice (dependenţă, anxietate) şi socia-
le (marginalizare, excludere). Pentru toate Se constată că subiecţii nefumători
cele patru categorii avem o distribuţie de evaluează semnificativ mai puţin pozitiv
frecvenţă a rezultatelor aproximativ nor- avantajele pe care obişnuinţa de a fuma le
male, uşor înclinată spre stânga, spre va- produce în viaţa indivizilor. Aceste rezul-
lorile mici, ceea ce înseamnă că subiecţii tate ar putea fi interpretate ca raţionalizări
lotului consideră că obişnuinţa de a fuma din partea fumătorilor şi realism din par-
nu produce suficiente schimbări negative tea celor care nu fumează.
în cele patru planuri amintite. Pentru grupul de variabile efecte
Situaţiile în care subiecţii îşi doresc negative ale fumatului asupra celor care
să aprindă o ţigară au fost sintetizate în trei fumează am obţinut următoarele rezulta-
categorii: influenţa grupului („cu colegii te:
la bârfă”), pentru confort psihic („linişte, Nefumători Fumători
relaxare”) şi probleme personale („singu- M = 0,04 M=0,5
Plan moral
rătate, lipsă de comunicare”). t = –3,93 p<0,001
Circumstanţele în care tinerii fu- M = 0,17 M = 0,9
Plan psihic
t = – 5,93 p < 0,001
mează au fost condensate în trei categorii:
M = 0,14 M = 1,28
influenţa grupului (la discotecă, la şcoală), Plan social
t = – 8,81 p < 0,001
confort psihic (după masă) şi probleme M = 0,24 M = 2,14
personale (certuri cu părinţii). Pentru toate Plan fizic
t = – 10,18 p < 0,001
categoriile valorile sunt mari, ceea ce în-
seamnă că adolescenţii se simt îndreptăţiţi În acest caz se constată că fumătorii
să fumeze din cauza situaţiilor, circum- sunt cei care evaluează că fumatul are efec-
stanţelor în care trăiesc. te semnificativ mai negative în comparaţie
În partea a doua a studiului am cu nefumătorii în toate cele trei domenii.
urmărit să analizăm dacă răspunsurile Subiecţii fumători din lot supraestimează
subiecţilor sunt influenţate de o serie de nu doar aspectele pozitive ale fumatului,
variabile independente: vârsta subiecţilor, dar recunosc şi efectele negative ale aces-
sexul subiecţilor şi subiecţi fumători / ne- tei obişnuinţe, deci sunt „realişti” în ceea
fumători. ce priveşte riscurile la care se supun.
Pentru grupul de variabile efecte Consilierea psihologică a părinţilor,
pozitive ale fumatului asupra celor care a copiilor şi adolescenţilor poate constitui

48
Adolescenţii şi percepţia asupra fumatului Ψ

o premisă a reducerii vulnerabilităţii în Psihologia astăzi, Editura Eurostampa,


faţa deprinderii conduitelor dependente, Timişoara
în cazul de faţă, a dependenţei de fumat. Cosmovici, N., 1974, Con-
Susţinem şi pe această cale, necesitatea flict şi adaptare, în Brânzei, P., (co-
înfiinţării specializării psihologului de ord.) Adolescenţă şi adaptare. Studii şi
familie, abilitată cu competenţe în consi- cercetări, Institutul Medico-farmaceutic,
lierea psihologică. Creând echipe interdis- Iaşi
ciplinare, psiholog de familie – medic de Debesse, M., 1970, Psihologia co-
familie – cadru didactic – psiholog şcolar, pilului, Editura Didactică şi Pedagogică,
putem ajunge la conştiinţa adolescenţilor Bucureşti
şi, împreună cu ei de a-i responsabiliza în Farrigton, D., 1995, The develope-
faţa tentaţiei primare de a aprinde o primă ment of offending and antisocial behavior
ţigară. from chilhood, Journal Child Psychology
Psychiatry, nr 36, pp 1-35.
Bibliografie: Keenan, Th., 2002, An Introduction
to Child Development, Sage Foundations
Allport, G.., 1981, Structura şi dez- of Psychology
voltarea personalităţii, Editura Didactică Steinberg, L., Sheffield Morris, A.,
şi Pedagogică, Bucureşti. Adolescent Development, Ann. Rev. Psy-
Arnett, J.J., 1999, Adolescent storm chol, 2001, nr 52, pp. 83-110.
and stress, reconsidered. Am. Psychol- Şchiopu, U., 1996, Psihologia
ogy, 54:317-26. vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Baba, A. I., 1993, Stresul - adap- Bucureşti
tare şi patologie, Editura Aca-demiei Ro- http://www.eurespir.info/ro/statis-
mâne, Bucureşti tici.html
Birch A., 2000, Psihologia dezvol- http://www.stopfumatul.ro/pagini/
tării, Editura Tehnică, Bucureşti statistica-ingrijoratoare-unul-din-tre.php
Bogathy, Z., Petroman, P., 2001,

49
Ψ Psihologie 2010, 1

PSIHOCORECŢIE ŞI PSIPOTERAPIE

„Educaţia e cultura caracterului,


cultura e educaţiunea minţii”
M. Eminescu

STRATEGII DE DEZVOLTARE
A TOLERANŢEI LA FRUSTRARE

Lucia SAVCA

Termeni-cheie: frustrare, situaţie frustrantă, stare psihică, emoţii negative, compor-


tament agresiv, conflicte, toleranţă scăzută la frustrare, educaţie raţional emotivă, rezisten-
ţă la frustrare, training de rezistenţă la frustrare.

Summary
The problem addressed wider study into the behavior of students subject to low toler-
ance to frustration. Paper reviews the analysis of elements frustration, as a temporary negative
emotional state or the duration of the subject and behavioral reactions that may follow. Need
to understand this state by educator and psychologist is subject to its consequences: changing
student behavior in a negative level, disturbing depression, aggressive behavior, etc. Acquire
vocabulary.
Teachers, psychologists can detect and help students with low tolerance to frustration,
using some useful techniques proposed.
Actualitatea problemei abordate de consecinţele ei. Cadrele didactice, psi-
este extrem de importantă, ţinând cont de hologii pot depista şi consilia elevii cu to-
faptul că persoanele cu toleranţă scăzută leranţă scăzută la frustrare, utilizând unele
la frustrare mai uşor sunt supuse distresu- strategii utile din terapia raţional emotivă
lui, sunt conflictuale, învinovăţesc pe alţii pe care le vom expune mai jos.
de propriul eşec, dificil se mobilizează în Toleranţa la frustrare se manifestă
înlăturarea obstacolelor. De menţionat că prin ridicarea pragului de sensibilitate de
deşi intoleranţa la frustrare este o stare a reacţiona emoţional negativ la situaţia
afectivă negativă temporară sau de durată frustrantă, iar exterior – prin stăpânire de
a subiectului care poate destabiliza con- sine, a nu-şi pierde firea, cumpătul, prin
duita, atenţia, memoria, dispoziţia, etc, capacitatea de a suporta influenţa factoru-
totuşi, în literatura psihologică sunt prea lui nociv, faptelor indecente fără a diminua
puţine cercetări realizate asupra acestui posibilităţile adaptative. Ea reflectă stimă
fenomen. reciprocă, acceptarea şi înţelegerea diferi-
Studiul nostru trece în revistă mo- tor culturi, naţiuni, a particularităţilor lor
dalităţile comportamentale în momentul culturale, religioase, normelor de mani-
frustrării şi, în special, fenomenele legate festare a individualităţii. Aceasta însă nu

50
Strategii de dezvoltare a toleranţei la frustrare Ψ

înseamnă cedare, îngăduinţă, participarea deosebit şi lui îi aparţine totul, simplifica-


activă la activităţi interzise [1, p. 135]. rea însărcinărilor şi obţinerea rapidă a suc-
Termenul de frustrare a fost intro- cesului pot forma o imagine greşită despre
dus de Z. Freud ca denumire a stărilor de sine, incapacitatea de a depune efort în în-
privaţiune pe care le resimte subiectul în lăturarea obstacolului, a dificultăţilor ce
condiţiile nerealizării trebuinţelor sexuale. pot interveni în activitatea zilnică. În acest
Psihologii John Dollard, Norman Miller şi caz subiectul explică propriile eşecuri prin
Robert Sears (1938) consideră că frustra- reaua intenţie a altcuiva;
rea este un răspuns afectiv natural, primar În unele cazuri frustrarea poate
la perceperea unui obstacol. Ea implică fi nedeterminată, subiectul frustrat nepu-
blocarea sau contracararea scopurilor, ur- tând-o lega de o cauză adecvată reală.
mată de insatisfacţie. [2, p. 153]. În funcţie de elementul frustrant şi
Toleranţa scăzută la frustrare poate de tipul de personalitate al acelui asupra
fi generată de o totalitate de factori bio- căruia acţionează acest element, reacţiile
psiho- sociali şi personal etc.: la frustrare sunt extrem de variate. De cele
Particularităţile individuale ale mai multe ori, majoritatea persoanelor cu
persoanei frustrante (tipul de tempera- toleranţă scăzută la frustrare manifestă o
ment, unele trăsături de caracter, propriile reacţie agresivă asupra elementului frus-
intenţii, dorinţe, sentimentul inferiorităţii trant, asupra obstacolului, asupra unui
sau fiind găsită în propriile incompetenţe). subsistem al acestuia, sau asupra propri-
În aşa caz frustrarea este conştiinţa unei ei persoane. Răspunsul în cazul toleran-
stări de privaţiune imaginare, care va da ţei scăzute la frustrare include, de obicei,
naştere unei tensiuni emoţionale, unei ne- adăugarea unor semnificaţii negative în
voi de descărcare şi din incapacitatea de a plus pentru situaţia respectivă, cum ar fi
dirija emoţiile, fără ca să mediteze asupra autoverbalizările despre imposibilitatea
consecinţelor acţiunilor realizate; tolerării situaţiei create. Reacţia la frustra-
Ea este legată de corelaţia din- re este colorată şi modelată de limbajul pe
tre situaţiile în care apar obstacole şi im- care îl utilizează subiectul pentru a descrie
portanţa pentru subiect a atingerii scopu- situaţia frustrantă [1 p. 287]. Combinaţiile
lui final; variate de limbaj ce exprimă toleranţa scă-
Frustrarea poate izbucni în mo- zută la frustrare pot fi:
mentul în care subiectul se confruntă cu o a) fraze de evitare: „Nu vreau să
incongruenţă dintre ceea ce îşi spune sie mă duc la şcoală”; „Nu vreau să-l văd”,
însuşi că ar dori să fie şi ceea ce este în „Nu am nevoie de ajutorul tău”;
realitate [3, p. 131]; b) fraze de blamare (blamarea alto-
Educaţia şi experienţa prece- ra);
dentă în manifestarea reacţiilor comporta- c) fraze de distres sau „catastrofa-
mentale la factorul frustrant. Educaţia in- re”: „Nu mai pot suporta”, „Nu pot face
corectă în familie, hipertutela, satisfacerea acest lucru”, „Este prea de tot”;
neîntârziată a dorinţelor copilului, insufla- d) fraze imperative: „Este nedrept”,
rea din partea părinţilor a ideii că el este „Nu trebuie să fac acest lucru”;

51
Ψ Lucia SAVCA

e) fraze de catastrofare: „Nu pot de stupefiante.


suporta”, „este groaznic, oribil, sfârşitul Copiii predispuşi la toleranţă scă-
lumii”; zută la frustrare tind să devină adulţi pre-
f) fraze cu referire la sine: „Mă dispuşi la toleranţă scăzută la frustrare. Ei
urăsc”, „Sunt un ratat”, „Nu sunt bun de riscă să treacă prin viaţă evitând provocă-
nimic”. rile de lungă durată, dând dovadă de ne-
Sistemul limbajului ce exprimă to- răbdare, renunţând uşor, procrastinând şi
leranţa scăzută la frustrare se dezvoltă în agitându-se în legătură cu frustrările lor.
viaţa de zi cu zi şi poate reflecta clişeele de Aceasta este o formulă care poate avea
gândire “familiale” sau “culturale”, cum consecinţe sociale asupra carierei şi să-
ar fi “Nu pot suporta acest lucru”. Dar ce nătăţii lor. Toleranţa scăzută la frustrare
este acest lucru? Este acest lucru frustra- poate fi o cale spre depresie.
rea, situaţia, un obicei reactiv sau combi- William J. Knaus a relevat următo-
naţia lor? Repetarea frecventă a frazelor rii factori ce pot contribui la dezvoltarea
menţionate conduce la sporirea anxietăţii unui pattern de toleranţă scăzută la frus-
sociale şi de performanţă. trare şi la competenţe scăzute de coping
Procesul de frustrare implică senza- comportamental [1 p. 136]:
ţii de disconfort, care pot varia de la abia 1. Predispoziţii temperamentale.
perceptibile la foarte puternice. Cu cât Unii copii sunt echipaţi genetic cu predis-
intensitatea factorului frustrant este mai poziţii avantajoase, cum ar fi îndemânarea
puternică, cu atât mai tare pot fi afectate atletică, abilităţi muzicale şi toleranţă la
funcţiile memoriei, atenţiei, comporta- frustrare. Alţii sunt predispuşi spre o to-
mentul poate să devină neadecvat. leranţă scăzută la frustrare, distorsiuni în
Toleranţa scăzută la frustrare re- interpretare, anxietate sau depresie. Pre-
prezintă o nevoie puternică a subiectului dispoziţiile, bineînţeles, nu trebuie neapă-
frustrat de a înlătura disconfortul. Această rat să fie actualizate. O persoană cu talent
tendinţă de a reacţiona este în mod normal muzical are totuşi nevoie să înveţe să cân-
un răspuns dezadaptativ la frustrare. te. O persoană predispusă spre intoleranţă
Incapacitatea de a dirija emoţiile la frustrare poate învăţa şi aplica tehnici
în situaţii tensionate poate servi ca bari- de toleranţă.
eră pentru multe performanţe sociale sau 2. Condiţionare socială. Există idei
realizări. Astfel, intoleranţa la frustrare condiţionale şi conflictuale caracteristice
la elevi poate provoca un comportament societăţii occidentale: dacă poţi, caută să
neadecvat sau deviant. Elevii cu toleranţă obţii performanţe; dacă poţi, evită tensi-
scăzută la frustrare au un control scăzut al unile. Dacă un copil ajunge să creadă că
impulsurilor, adesea se pot angaja în bă- performanţele trebuie să fie obţinute în
tăi, furturi, minciuni, absenteism şcolar. lipsa stresului, este probabil ca persoana
În cazul frustrării frecvente pot interveni respectivă să se simtă foart frustrată când.
şi alte fenomene, ca exagerările, minciu- după depunerea unui efort minim, nu apar
na, inhibiţia disfuncţională, un concept de rezultate excelente.
sine negativ, anxietate, depresie sau abuz 3. Abilităţi inadecvate de limbaj

52
Strategii de dezvoltare a toleranţei la frustrare Ψ

emoţional expresiv. Copiii cu un voca- IV. Formarea deprinderilor de auto-


bular restrâns pot să nu ştie cuvintele ce reglare emoţională şi relaxare.
definesc sau exprimă dorinţele sau ne- 1. În procesul trainingului elevii
mulţumirile lor (Bernstein, 1961). Acest identifică şi conştientizează ce sunt emo-
lucru poate adăuga un strat suplimentar ţiile, cum se manifestă acestea în diverse
de frustrare circumstanţelor situaţionale situaţii şi ce impact au asupra conduitei. Se
frustrante. analizează aspectele frustrării, impactul ei
4. Imitarea modelelor care mani- negativ asupra sistemului nervos în cazul
festă un autocontrol scăzut. Un copil cres- reacţiilor exagerate ale subiectului. Anali-
cut într-un mediu în care persoanele sem- za cazurilor concrete scoate în relief con-
nficative au o toleranţă scăzută la frustrare secinţele frustrării în plan negativ. Educa-
poate imita acest răspuns. ţia raţional-emotivă ajută copilul să-şi mo-
5. Interpretarea greşită a simbolu- difice punctul de vedere disfuncţional prin
lui. Copilul interpretează greşit semnifi- exerciţii de dezvoltare a unei perspective
caţia frustrării. În loc să utilizeze emoţiile privind relaţia dintre planificare, efort şi
ca pe un impuls pentru un comportament rezultate, să dezvolte o perspectivă obiec-
orientat spre scop, copilul interpretează tivă, să rezolve probleme, să-şi amelioreze
emoţiile ca pe un semnal pentru evitarea încrederea în sine şi să dezvolte toleranţă
stimulului frustrant. la frustrare. La această etapă copilul con-
6. Recompensa pentru amânare. ştientizează sentimentele, acţiunile, con-
Copilul descoperă că atunci când amână duita proprie în cazul situaţiei frustrante.
ceva, inventează scuze, sau se angajează Se analizează imaginar consecinţele pro-
în alte acţiuni care îi plac, este recompen- priului comportament în situaţia frustrantă.
sat intermitent pentru aceste comporta- Ei învaţă să separe convingerile eronate de
mente. cele raţionale, să recunoască şi să dispute
Aşa cum consecinţele frustrării sunt gândirea iraţională, cum este în cazul auto-
diferite, este necesar de a organiza pentru verbalizărilor ce exprimă toleranţa scăzută
elevi traininguri de dezvoltare a toleranţei la frustrare. Ajutându-1 să vadă situaţia
la frustrare. frustrantă ca pe o provocare, tendinţa de
Şedinţele de dezvoltare a toleranţei evitare a frustrării poate fi schimbată în
la frustrare pot fi realizate după programul tendinţă de rezolvare a problemei. Pentru
propus de William J. Knaus (1974) Edu- a modifica această tendinţă de răspuns,
caţia Raţional-Emotivă (REE). elevul experienţiază modele eficiente de
Programul adaptat de noi constă în: conduită în situaţia frustrantă.
I. Autocunoaşterea şi recunoaşterea 2. Aplicarea tehnicilor procrastină-
problemei; rii. Procrastinarea este un obicei automat,
II. Dezvoltarea inteligenţei genera- ce implică amânarea fără rost a unei ac-
le şi a creativităţii; tivităţi oportune şi relevante [1 p. 142].
III. Dezvoltarea încrederii în sine, Deşi acest proces habitual complex are
capacităţilor comunicative şi de rezolvare multe mecansime şi poate lua multiple
a problemelor. forme, frustrarea şi evitarea disconfortului

53
Ψ Lucia SAVCA

este un mecanism principal ce fundamen- procedeul să fie automatizat, timp de 10-


tează cele mai multe forme ale procrasti- 12 şedinţe copiii învaţă să se oprească
nării. Pentru abordarea toleranţei scăzute (stop) atunci, când recunosc debutul situa-
la frustrare pot fi utilizate următoarele teh- ţiei frustrante, să stea puţin pentru a se cal-
nici împotriva procrastinării: ma. Eficient acţionează şi inelul din gumă
Training metacognitiv Copiii sunt îmbrăcat pe mână. În momentul gândurilor
ghidaţi să-şi stabilească scopuri şi schiţea- negative, situaţiei neplăcute este suficient
ză planuri pentru a-şi dezvolta toleranţa de tras ineluşul şi de lăsat să cadă liber în-
la frustrare. Planurile implică de obicei apoi. Pocnitura produsă aduce la realitate
descompunerea unei provocări în secţiuni şi ajută la înlăturarea gândurilor negati-
uşor de realizat (abordarea pe bucăţi). ve. Copilul utilizează resursele cognitive
Tehnica verificării listei. Copilul pentru a-şi încetini intenţionat gândurile
are o listă de provocări tangibile, ordo- şi pentru a nota credinţele şi convingerile
nate ierarhic, şi urmează această tehnică asociate cu frustrarea. El se exersează să-şi
a verificării pentru a dezvolta abilităţi de concentreze atenţia spre a reflecta ce s-a
automonitorizare. întâmplat. Acest lucru include schiţarea
Sistemul celor cinci minute. Copilul relaţiilor dintre autoverbalizările despre to-
acceptă să lucreze pentru cinci minute la o leranţa scăzută la frustrare, emoţii, reacţii
sarcină, care este, de obicei, frustrantă şi şi consecinţe potenţiale. Ulterior, copilul
apoi decide, la sfârşitul celor cinci minu- raţionează asupra lucrurilor prin separarea
te, dacă mai continuă sau renunţă. În mod limbajului ce exprimă toleranţa scăzută la
normal, când un automatism negativ este frustrare de convingerile bazate pe fapte şi
întrerupt, copilul tinde să continue mai separarea impulsurilor de gândurile asupra
mult de cele cinci minute “convenite”. cărora a reflectat.
Această abordare are valoarea adiţională 4. Tehnicile de autochestionare raţi-
de a-i permite copilului să obţină o expu- onală sunt aplicate pentru a corecta ideile
nere la frustrare în condiţii controlate, să iraţionale. Acest pas pune raţionamentul
înveţe că frustrarea este tolerabilă şi să în- împotriva cogniţiilor de toleranţă scăzută
veţe că frustrarea poate fi contracarată de la frustrare şi împotriva reacţiilor impulsi-
comportamentul orientat spre scop. Astfel ve. Copilul concepe un nou plan de acţi-
elevii se antrenează să-şi dezvolte compe- une pentru a răspunde raţional la situaţia
tenţe şi rezilienţă împotriva reacţiilor de frustrantă. Următoarea fază este de a răs-
toleranţă scăzută la frustrare. punde prin urmarea “noului” plan în abor-
3. Tehnica „STOP”. Tehnica a fost darea problemei frustrante. Dat fiind că
elaborată de Mak Key M., P Rodjers şi planurile sunt rareori perfecte, revizia ur-
Mak Key Iu. (1997) şi prevede un sistem mează în mod normal răspunsul. Procesul
de procedee ce dezvoltă autocontrolul [5, este repetat până când abordarea devine o
p. 233]. De exemplu: Persoana care uşor se parte stabilă şi repetabilă a managemen-
înfurie poartă cu sine un ecuson de culoare tului frustrării.
aprinsă (roşie, oranj) cu inscripţia „STOP” 5. Autoreglarea constructivă este o
(confecţionat din carton la şedinţă). Ca competenţă de bază relaţionată cu stabi-

54
Strategii de dezvoltare a toleranţei la frustrare Ψ

litatea emoţională şi cu ceea ce este de- ce răutate. Mi-i plăcut să mă aflu aici. Mă
numit puterea voinţei. Trainigul toleranţei odihnesc, mă simt bine. (Câteva minute
la frustrare accentuează dezvoltarea com- copilul stă cu ochii închişi). Deschid ochii,
portamentelor de autoreglare emoţională. strâng pumnii. Mă simt foarte bine.
Putem contribui la inversarea acestei di- II. a) Joc de rol. Se înscenează situa-
recţii prin a-1 ajuta pe copil să examineze ţia frustrantă recentă cu care s-a confruntat
consecinţele comportamentelor de amâ- copilul. De exemplu, în clasă un coleg sis-
nate asupra siguranţei sale emoţionale şi tematic îl porecleşte, la care copilul reacţi-
asupra realizărilor sale. onează dureros, se înfurie, se bate. Copilul
I. Exerciţiile de respiraţie, sugestia în cauză joacă propriul rol - de victimă, iar
şi vizualizarea sunt tehnici ce formează 1-2 persoane din grup imită comportamen-
deprinderi de a se debarasa uşor de emoţi- tul persoanelor care îi produc emoţii nega-
ile negative [4, p. 22]. tive, poreclindu-l cu aceleaşi cuvinte. Cel
a) Poziţia iniţială în picioare; dis- frustrat stă în mijlocul cercului şi la cuvin-
tanţa tălpilor pe podea la nivelul umerilor. tele jignitoare se străduie să fie indiferent.
Inspiraţie adâncă şi expiraţie, se repetă de Psihologul îi sugerează să respire adânc, să
3-5 ori. strângă pumnii, să expire, să-şi imagineze
b) Poziţia iniţială în picioare. Imi- că stă sub cascada cu apă şi cuvintele ne-
tarea tăierii lemnelor cu un topor greu. La plăcute se scurg de pe el cu apa caldă, plă-
ridicarea ambelor mâini unite – inspiraţie cută, El rămâne curat, cu dispoziţie bună.
adâncă, la lăsarea lor brusc în jos – expi- b) Putem ajuta copiii să-şi constru-
raţie cu pronunţarea îmbinării de sunete iască un vocabular expresiv prin metode
„Ha”. educaţionale. În loc de fraza „Nu-l mai pot
c) Poziţia iniţială - culcat pe spate. suporta pe măgarul acesta! Am să-l ucid!
Încordarea musculaturii întregului corp la Nu mă duc mai mult la liceu!” să foloseas-
inspiraţie, reţinerea 20-30 sec. a respiraţi- că fraza „Mi-i indiferent ce spune şi cum
ei, expiraţie cu destinderea concomitentă mă numeşte Dan (colegul meu de clasă).
a musculaturii. Eu ştiu bine cine sunt şi cum mă numesc”.
d) Vizualizarea cu sugestie. Pozi- La acest training copiii însuşesc
ţia iniţială culcat pe spate cu ochii închişi. abilităţi eficiente de control al frustră-
Sunt liniştit. Toată musculatura corpului rii şi noi deprinderi comportamentale în
este destinsă. Respiraţia este liberă, ritmi- situaţii frustrante. În urma trainingului
că. Îmi imaginez că sunt sub o cascadă de sporeşte controlul asupra frustrării, se
apă. Apa este curată, caldă şi plăcută. Ce- formează deprinderi ce pot conduce spre
rul este senin, luminos. Soarele îmi mân- o toleranţă crescută la frustrare, care este
gâie corpul meu. Aerul este curat. Respi- abilitatea de a accepta senzaţiile de frus-
raţia este liberă, liniştită. Apa caldă curge trare, evenimentele care o evocă şi, de
pe corpul meu, mi-l curăţă de orice energie fiecare dată când este posibil, abordarea
rea. Din creştet până la tălpile picioarelor activă şi responsabilă a problemelor re-
simt uşurinţă, linişte. Gândurile mele se laţionate cu frustrarea, să dezvolte abili-
limpezesc. Apa plăcută mă spală de ori- tăţile de raţionament şi abilităţile psihice

55
Ψ Lucia SAVCA

de rezolvare de probleme. Copilul învăţă, Elevii cu toleranţă scăzută la frus-


testează, achiziţionează şi aplică abilităţi trare au un control scăzut al impulsurilor,
noi de comportament raţional şi rezolvare adesea se pot angaja în bătăi, furturi, min-
de probleme, adaptate pentru nevoile sale ciuni, absenteism şcolar. În cazul frustrării
particulare, dezvoltă încrederea în sine ce frecvente pot interveni şi alte fenomene ca
sporeşte toleranţa la frustrare. exagerările, minciuna, inhibiţia disfuncţi-
6. Dezvoltarea încrederii în sine şi onală, un concept de sine negativ, anxieta-
evitării disconfortului. Copilul care reali- tea, depresia sau abuzul de stupefiante.
zează autoevaluări globale negative, poate Dezvoltarea toleranţei la frustrare
învăţa să-şi dezvolte autoeficacitatea prin conduce la înlăturarea neîncrederii în sine,
recunoaşterea şi disputarea cu succes a formarea limbajului real de exprimare a
convingerilor eronate şi prin depunerea emoţiilor negative, formarea abilităţilor
eforturilor pentru obiective semnificative de autoreglare emoţională.
de lungă durată. Temele psihologice ţin- Trainingul de toletanţă la frustrare
tite determină copilul să se comporte în este benefic să fie organizat cu elevii din
modalităţi alternative ce demonstrează clasele medii o perioadă de 4-6 săptămâni,
beneficiile comportamentelor planificate. 1-2 ori pe săptămână a câte 45 min. şe-
De exemplu, copilul poate încerca să se dinţa.
gândească la trei alternative de compor- O persoană predispusă spre into-
tament pe care le poate realiza când este leranţă la frustrare poate învăţa şi aplica
frustrat şi să o implementeze pe cea care tehnici de toleranţă.
prezice cele mai bune rezultate pe termen
lung. Totodată copilul învaţă să-şi expri- Referinţe bibliografice:
me emoţiile negative. Dacă este supărat de
ceva, mai bine să-şi verbalizeze sentimen- 1. Ellis, Albert, Bernard, Michael
tele printr-o alternativă care îl încurajea- E, 2007, Terapia raţional emotivă şi com-
ză la depăşirea senzaţiilor negative: „Cu portamentală în tulburările copilului şi
mine s-au comportat rău şi sunt furios, dar adolescentului. Editura RTS, Cluj Napoca
îmi voi reveni şi totul va fi bine”. Capaci- 464 p.
tatea de a înţelege propriile sentimente şi 2. Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, Ni-
a le dirija este o necesitate de depăşire a colae, 1991, Familia de la A la Z. Editura
comportamentului autodistructiv. Ştiinţifică, Bucureşti 360 p.
Concluzii: 3. Robert, A. Baron, Deborah, R. Ri-
Toleranţa scăzută la frustrare este chardson, 1997, Human Aggression. Pre-
implicată ca principal factor de distres. mium press. New York and London 330 p.
Copiii cu intoletanţă scăzută la 4. Savca, Lucia, 1993, Autoregla-
frustrare riscă să devină adulţi agresivi, cu rea emoţională. Chişinău: Editura Didac-
dezadaptare socială. tica, 39 p..
Actualmente peste 75 % dintre elevi 5. Mak Keй, М., Роджерс, П., Mak
din cauza tensiunii în şcoală şi în familie Кeй, Ю., 1997, Укрощение гнева изд.
acuză tulburări în sfera emoţională. „Питер Пресс” 352 c.

56
Psihologie 2010, 1 Ψ

SFATURI PENTRU PĂRINŢI

Singura cale de a forma copii buni


este să devenim mai întâi părinţi buni.
Zig Ziglar

ROLUL STILURILOR EDUCAŢIONALE ÎN FORMAREA


PERSONALITĂŢII COPILULUI

Natalia PERCIUN

Termeni-cheie: climat educaţional, greşeli educaţionale, climat familial conflictual,


climat familial hiperautoritar, climat familial hipoprotector, climat familial hiperprotector,
neacceptare.

Abstract
The article reflects the influence of family education styles on child personality develop-
ment, in special on those who have behavior disturbances. This paper propose recommendations
for parents about children correctly education.

Una din funcţiile familiei constă în tode şi tehnici educaţionale. Mai ales, în
educarea şi pregătirea tinerilor în vederea primii ani de viaţă (,,cei şapte ani de-aca-
integrării lor optime în viaţa şi activitatea să”), se pun bazele unor importante com-
socială. În cadrul familiei, părinţii exerci- ponente de personalitate, apare imperios
tă, direct sau indirect, influenţe educaţio- necesar ca educaţia în familie să se desfă-
nal-formative asupra propriilor copii. Cu- şoare în mod unitar, pe baza unui ansam-
plul conjugal constituie un veritabil model blu de principii psihopedagogice şi a unei
social care, fiind de altfel primul în ordinea metodologii clar conturate. [1]
influenţelor din partea modelelor sociale Climatul educaţional familial este o
existente, are o influenţă hotărâtoare asu- formaţiune psihosocială complexă, cuprin-
pra copiilor privind formarea concepţiei zând ansamblul de stări psihice, moduri de
lor despre viaţă, a modului de comportare relaţionare interpersonală, atitudini etc. ce
şi relaţionare în raport cu diferite norme şi caracterizează grupul familial o perioadă
valori sociale. [1] mai mare de timp. Acest climat, favorabil
Părinţii exercită influenţe educaţi- sau nefavorabil, se interpune ca un filtru
onal-modelatorii în cadrul familiei şi în între influenţele educaţionale exercitate de
mod direct, în baza unei anumite strategii părinţi şi achiziţiile comportamentale rea-
educaţionale, folosind mai mult sau mai lizate la nivelul personalităţii copiilor. [2]
puţin sistematic şi organizat anumite me- Actualitatea problemei abordate

57
Ψ Natalia PERCIUN

este determinată de creşterea număru- şi împiedicând realizarea funcţiilor fireşti


lui minorilor cu tulburări emoţionale şi ale cuplului conjugal şi parental. [7]
comportamentale în cazul cărora, putem Anumite cupluri cu parteneri nor-
susţine cu certitudine, că rolul dominant mali din punct de vedere psihic evoluează
în manifestarea acestor tulburări aparţine după un model interacţional conflictual
climatului educaţional familial şi strategi- patogen, ceea ce în decursul timpului fa-
ilor educaţionale utilizate de părinţi. cilitează dezvoltarea reacţiilor şi compor-
Influenţa modelelor educaţionale tamentelor nevrotice şi psihopatice la unul
asupra dezvoltării personalităţii copilului sau la ambii parteneri, constituind o sursă
a fost studiată de mulţi psihologi renumiţi de stres psihopatogen continuu pentru toţi
ca: A. Varga, I. Ghippenreiter, A. Zaha- membrii familiei. Aceste cupluri ajung
rov, Ă. Eidemiller, R. Berns ş. a. adepţi de obicei la divorţ ; în cuplurile cu ambii
ai diverselor curente psihologice. În urma parteneri nevrotici se constată o tendinţă
cercetărilor realizate de ei au fost elabo- la perpetuarea unui model interacţional
rate diverse teorii referitoare la stilurile nevrotic, care menţine în mod paradoxal
educaţionale parentale ce influenţează uniunea conjugală, modalitatea de inter-
dezvoltarea personalităţii copilului. acţiune nevrotică mutuală aflându-se în-
Climat familial conflictual tr-o relativă simbioză psihopatologică, în
Există unele familii care, deşi sunt interiorul căreia procesele de intercom-
“organizate”, se caracterizează prin accen- pensare diminuează de cele mai multe ori
tuate stări conflictuale care pot fi de inten- potenţările reciproce patogene; în cupluri-
sitate diferită şi se pot întinde pe perioade le cu ambii parteneri psihopaţi, gradul de
diferite de timp (plecând de la forme re- instabilitate şi manifestările conflictuale
lativ mai simple, cum ar fi cearta, neînţe- sunt mult mai pregnant reprezentate deşi,
legerile, contrazicerea frecventă, refuzul şi în acest caz, existenţa unor cupluri su-
unor obligaţii conjugale sau familiale etc. date, menţinute pe parcursul unei durate
şi ajungând la forme mai complexe, gra- mari de viaţă, nu permite o concluzie clară
ve, cum ar fi, agresivitatea fizică, alunga- în acest sens. [8]
rea de la domiciliu, existenţa unor relaţii Nucleele familiale constituite din
adulteriene etc.). diade conjugale cu parteneri psihopaţi au
În situaţiile în care intensitatea, con- efecte din cele mai nocive în dezvoltarea
ţinutul, forma de manifestare şi frecvenţa şi educarea copiilor, majoritatea acestora
conflictelor intraconjugale şi intrafamiliale evoluând, la rândul lor, psihopatologic;
cresc semnificativ, acestea capătă valenţe cuplurile patologice mixte (un partener
dezorganizatoare în microgrupul familial, nevrotic — un partener psihopat sau psi-
devenind simptome ale „sindromului dis- hotic) prezintă, de asemenea, o bogată
funcţional” familial. Conflictul conjugal simptomatologie, conflictele familiale
patogen se caracterizează prin capacitatea angrenând disfuncţii de profunzime în nu-
de penetraţie distructivă la nivelul perso- cleul psihosocial familial.
nalităţii consorţilor, dezorganizând reac- În fiecare din aceste familii, copi-
ţiile, patternurile şi habitusurile adaptive ii, datorită marii lor sensibilităţi, recep-
58
Rolul stilurilor educaţionale în formarea personalităţii copilului Ψ

tează şi trăiesc deosebit de intens orice rentală, îi determină să adere la unele me-
„eveniment” intervenit între părinţii lor. dii şi grupuri extrafamiliale cu un mare
„Coparticiparea” lor mai ales la certurile, potenţial delincvenţial. Climatul familial
neînţelegerile, conflictele, agresivităţile şi conflictual dezvoltă la copil agresivitatea,
violenţele manifestate în cadrul familiei le ura faţă de unul dintre părinţi, neîncrede-
este totalmente nefavorabilă. Efectul prin- rea în sine, dorinţa de a se răzbuna pe ei.
cipal al relaţiilor interpersonale conflic- Uneori minorul comite infracţiuni numai
tuale din cadrul familiei asupra persona- din motivul de a fi în centrul atenţiei şi de
lităţii copiilor îl constituie devalorizarea a-şi impune părinţii să colaboreze în solu-
modelului parental şi, totodată, pierderea ţionarea problemelor create de el. [7]
posibilităţii de identificare cu acest model. Climat familial hiperautoritar
Mai mult, modelul parental, în asemenea Atitudinea hiperautoritară mani-
situaţii, poate fi respins activ de către co- festată în cadrul familiei poate fi adoptată
pii, devenind „model negativ” care, trep- de unul dintre părinţi (cel mai frecvent de
tat, poate conduce la stimularea şi dezvol- către tată) sau de către ambii. Totodată,
tarea agresivităţii şi comportamentului an- trebuie diferenţiată situaţia în care părinţii
tisocial. Desigur, nu de puţine ori, copiii hiperautoritari sunt „bine intenţionaţi”, în
care resimt puternic influenţele climatului sensul că au o anumită „concepţie peda-
conflictual familial, fug de acasă şi caută gogică” diferită de cea în care autoritaris-
să găsească diferite grupuri de apartenenţă mul este asociat cu agresivitatea, inclusiv
care, la rândul lor, pot fi orientate antisoci- fizică şi cu un înalt potenţial conflictual /
al. Situaţia este mult mai dramatică în ca- familial.
zul în care, în cadrul familiei, sunt cazuri Severitatea excesivă, cu multe ri-
de alcoolism, imoralitate şi promiscuitate gidităţi, cu interdicţii nu lipsite uneori
(mizerie). Astfel, după unii cercetători, de brutalitate, cu comenzi ferme pline de
alcoolismul în familiile din care provin ameninţări, cu privaţiuni de tot felul îşi
minorii cu tulburări comportamentale se lasă puternic amprenta asupra procesului
manifestă într-o proporţie de aproape 3 ori de formare a personalităţii copilului. Pă-
mai mare decât în celelalte familii. [1] rinţii hiperseveri impun un regim de mun-
Familiile caracterizate printr-un că pentru copiii lor care depăşeşte limitele
potenţial conflictogen ridicat şi puternic de toleranţă psihologică şi psihofiziologi-
carenţate din punct de vedere psihoafectiv că ale acestora. Copiii sunt puşi mereu în
şi psihomoral afectează în cea mai mare faţa unui volum mare de sarcini pentru a
măsură procesul de maturizare psiholo- putea realiza cât mai repede acele achiziţii
gică şi psihosocială a personalităţii co- care să corespundă întrutotul aspiraţiilor
piilor, datorită mai ales dezechilibrelor părinţilor. Aceşti părinţi se conduc după
şi dizarmoniilor resimţite în cadrul unor formula: „facem totul ca să scoatem din
subcomponente ale personalităţii, şi anu- el un om deosebit”, ceea ce nu e rău deloc
me: atitudinal – relaţională şi motivaţio- ca intenţie, dar, după maniera concretă în
nal - afectivă. Fuga de acasă a copiilor, care procedează, rezultatele contradictorii
asociată deci cu lipsa de supraveghere pa- nu întârzie să apară. Menţinerea copilului
59
Ψ Natalia PERCIUN

într-un climat hipersever determină, trep- asupra personalităţii copiilor are şi tipul de
tat, modificări serioase în una dintre cele tată demisionar. Este tatăl care renunţă, ta-
mai importante dimensiuni ale personali- tăl veşnic plecat de-acasă, cel care e mereu
tăţii — este vorba de cea atitudinal-rela- ocupat şi pretinde să nu fie întrerupt din
ţională — traduse în fenomene de apatie ocupaţiile sale. De asemenea, tată demisi-
şi indiferenţă accentuată faţă de ceea ce onar este şi cel care, datorită personalităţii
trebuie să întreprindă sau în ce priveşte sale, nu se simte capabil să-şi controleze şi
relaţionarea cu cei din jur, atitudini de să-şi îndrume copiii. Lipsa controlului fa-
protest şi revoltă chiar faţă de noile influ- vorizează, la rândul ei, apariţia atitudinilor
enţe exercitate asupra sa, toate acestea ca recalcitrante, formând la copii deprinderea
urmare a unei suite de frustraţii acumulate de a nu se conforma imperativelor şcolare,
în timp. [7] sociale sau morale. [1]
În categoria profiluri de părinţi hi- Rolul autorităţii paterne, mai ales la
perseveri, putem include următoarele ti- vârsta prepubertăţii şi pubertăţii, a fost de-
puri: tatăl dominator, a cărui autoritate terminat prin anchetarea copiilor cu tulbu-
este expresia unei personalităţi puternice, rări comportamentale care s-au adresat la
exigente, care ştie să se afirme şi să reu- CDR ”Armonie”: 84% dintre aceşti copii
şească şi care se bucură de un prestigiu n-au făcut aproape niciodată vreun lucru
apreciabil. Este tipul de tată care pretin- împreună cu tatăl lor; 54% - consideră că
de ascultare şi respect, în ochii căruia so- tatăl lor trebuie să-i iubească mai mult,
ţia şi copiii sunt fiinţe slabe care trebuie 89% cred că tatălui lor îi vine greu să fie
conduse şi protejate. Copiii acestui tip de tandru cu ei; 81% dintre ei cred că le-ar
tată sunt adesea timizi şi inhibaţi, dar se folosi să-şi vadă mai des tatăl.
pot manifesta, atunci când caracterul lor Desigur, în faţa părintelui hiperau-
prezintă analogii cu caracterul tatălui, şi toritar şi hiperagresiv, copilul nu are altă
ca fiinţe rebele şi autoritare. Conflictele alternativă decât supunerea oarbă, necon-
dintre asemenea personalităţi pot duce la diţionată în raport cu cerinţele şi pretenţi-
rupturi brutale ale raporturilor tată - fiu; ile acestuia, dar efectele negative ale unui
tatăl tiran are o autoritate care operează în asemenea ,,tratament” în planul dezvoltă-
compensaţie şi prin salturi, fiind în fond o rii şi evoluţiei personalităţii nu întârzie să
fire timidă, adesea slabă. Izbucnirile spora- apară. La agresivitate şi ostilitate, copilul
dice şi aberante de autoritate duc în ultimă nu răspunde direct în raport cu părintele-
instanţă la devalorizarea figurii paterne de agresor, ci indirect, prin atitudinile şi chiar
acest tip. Copilul reacţionează la asemenea acţiunile agresive orientate către alţii.
moduri de comportare prin stări de inhibi- Tensiunea acumulată în timp, ca urmare
ţie, frică, prin instabilitate. Se pot contura a frecventelor stări de frustraţie datorate
apoi şi dezechilibre mai profunde, care pot regimului hiperautoritar şi hiperpermisiv
apărea în momentul când copilul devine impus se va elimina prin descărcări bruş-
conştient de mediocritatea reală a părinte- te, prin forme de conduită agresivă şi ex-
lui, a cărui imagine încetează de a se mai plozivă la adresa altora. Şi de aici până la
constitui ca model. Efecte relativ similare conduita delincventă nu mai este decât un
60
Rolul stilurilor educaţionale în formarea personalităţii copilului Ψ

pas. L. Berkowitz arată că un copil care copiilor. Se pot contura atitudini de în-
se simte frustrat de dragostea paternă, se gâmfare, de exacerbare a Eului, de suprae-
simte respins de tatăl său şi care adesea valuare a propriilor posibilităţi cu tendinţa
este chiar maltratat de acesta, va învăţa de a-şi impune în faţa celorlalţi voinţa şi
modul de a reacţiona agresiv, dar obiectul sistemul lor de păreri şi opinii în mod do-
agresivităţii sale va fi nu numai persoana minator, persuasiv fără însă ca acestea să
tatălui său, ci toţi deţinătorii autorităţii aibă, de cele mai multe ori, acoperire în
(şcolare, ai ordinii publice etc.). Copiii din ce priveşte ansamblul de capacităţi şi ap-
aceste familii sunt puţin comunicativi, fri- titudini, experienţa de viaţă. Un asemenea
coşi, anxioşi, manifestă neîncredere faţă model de conduită hiperprotectoare este
de persoanele autoritare, totodată, pot fi cel al tatălui-bomboană. Acesta, datorită
brutali şi agresivi cu semenii. [5] faptului că tinde să-şi însuşească atitudini
Climat familial hiperprotector materne, frustrează în fapt copilul, creând
Dacă hiperautoritarismul reprezintă astfel o situaţie disimetrică. Copiii cres-
o exagerare a exercitării rolului parental în cuţi fără nicio constrângere, avându-i pe
direcţia impunerii totale a voinţei părinţi- amândoi părinţi întotdeauna la dispoziţie
lor şi limitării posibilităţilor de exprima- pentru a le satisface cea mai mică dorinţă,
re a iniţiativei şi independenţei copilului, nu vor putea mai târziu să suporte nicio
hiperprotejarea creează în mod exagerat frustrare şi niciun cadru în care se cere
condiţii de „apărare” a acestuia împotriva disciplină. Din punct de vedere caracteri-
„pericolelor şi prejudiciilor”. Părinţii de- al, ei devin mai ales capricioşi, încăpăţâ-
pun mari eforturi de a proteja copilul, de naţi şi lenoşi. [4]
a-1 menaja într-o manieră exagerată, grija O altă atitudine negativă este îndi-
şi activitatea părintească constituind o sfe- ferenţa părinţilor, care nu numai că nu se
ră protectoare cu pereţi multipli prin care interesează de conduita şcolară a copilului
el nu mai poate singur să iasă către lume, lor, dar şi reprezintă ei înşişi exemple de
pentru a-şi încerca „forţele” proprii, forţe lene şi neglijenţă. În alte familii, dimpo-
care în virtutea unei tendinţe logice a dez- trivă, părinţii au prostul obicei de a prelua
voltării personalităţii trebuie confruntate parţial sau în totalitate sarcinile şcolare ale
într-un cadru echilibrat pentru a-şi putea copilului lor, realizându-i temele şi dezo-
contura dimensiunile lor reale şi, cel mai bişnuindu-l astfel să mai muncească. La le-
important lucru, treptat, în urma confrun- neşul “din naştere” există, spune A.Binet,
tării cu lumea, cu alţii, a se realiza o con- o lipsă, un defect iniţial în preocuparea
cordanţă corespunzătoare între imaginea pentru muncă. Acest copil este apatic din
de sine şi ceea ce există şi este în continuă fire, ceea ce se constată din insensibilita-
formare şi devenire (capacităţi, însuşiri, tea sa chiar faţă de stimulii obişnuiţi; în
atitudini etc.). consecinţă, el este indiferent la orice; este
Una din consecinţele imediate ale indolent, nedecis şi incapabil de a “gusta”
exercitării influenţelor educative în ma- plăcerea care este inspirată de perspectiva
nieră hiperprotectoare este detaşarea între scopului de atins.
imaginea de sine şi posibilităţile reale ale Părinţii hiperprotectori operează cu
61
Ψ Natalia PERCIUN

imagini mentale de tipul copilului idol, voltarea fenomenelor psihofiziologice. În


înger pur şi inocent, trăind într-o lume aceste familii nu se cultivă deprinderi de
ireală şi adorat pentru perfecţiunea lui. La autoservire, deprinderi de muncă, acura-
un asemenea tip, adăugăm pe cel al copi- teţe, responsabilitatea faţă de îndeplinirea
lului-rege, ale cărui dorinţe sunt porunci însărcinărilor şi faţă de propria conduită.
care necesită toate sacrificiile şi care este Există cazuri când copilul este respins de
totdeauna pe primul plan. către părinţi din cauza sexului (şi-au dorit
Din nefericire şi, desigur, spre ma- băiat, dar s-a născut fetiţă) şi atunci pă-
rea surpriză şi nedumerire a unor părinţi rinţii încep să impună prin educaţie unele
hiperprotectori, care au „invadat” pur trăsături de caracter specifice pentru sexul
şi simplu copilul cu investiţii afective, dorit. Fetelor li se educă duritatea, curajul,
asemenea „tratament” educaţional poate brutalitatea. [3]
conduce la tulburări comportamentale ex- Copilul nedorit este respins de că-
plicabile în cea mai mare măsură prin re- tre părinţi chiar din primele luni de viaţă.
zistenţa scăzută la frustrare. Diverse cer- Dacă nu se schimbă atitudinea părinţilor
cetări întreprinse confirmă acest punct de faţă de el pe parcursul copilăriei, pot in-
vedere. O asemenea atitudine o manifestă terveni tulburări în sfera emoţională ca an-
mai frecvent mamele. Astfel, cercetările xietatea, agresiunea sau autoagresiunea.
efectuate în CDR ”Armonie” au relevat Unii părinţi pedepsesc aceşti copii fără
o atitudine hiperprotectoare şi excesiv de vreun motiv. Pedeapsa este condiţionată
afectuoasă din partea mamei la 45% dintre de dorinţa părintelui de a-l face pe copil
minorii cu tulburări de conduită, iar din responsabil de naşterea sa.
partea tatălui la 30% dintre aceştia. O ast- Neacceptarea copilului duce mai
fel de educaţie reţine formarea unor tră- târziu la neacceptarea părinţilor, ca
sături de caracter necesare, ca: responsa- rezultat apare înstrăinarea reciprocă.
bilitatea, prudenţa, spiritul de observaţie Aceasta trezeşte la copil sentimentul de
şi necesitatea de a reacţiona prompt. La protest şi atunci pot urma consecinţele:
copiii în cauză se înregistrează anxieta- consolare în afara familiei (în compania
tea, rigiditatea, explozii afective, neîncre- copiilor deprivaţi la fel, unde e primit cu
derea în sine, hipohondria, hipersensibili- bucurie şi atenţie); formarea caracterului
tatea. Ei sunt mai puţin rezistenţi la stres, isteric, uneori cu încercări demonstrative
irascibili, conflictogeni, uşor sugestibili. de suicid; închidere în sine; neîncredere
[4] în sine; nevroză; anxietate; instabilitate
Neacceptarea se înregistrează în emoţională; subapreciere. [4]
familiile în care copilul nu a fost dorit sau Stilul hipoprotector se consideră
când părinţii sunt preocupaţi de intere- atunci când părinţii nu acordă copilului
sele profesionale sau de viaţa personală. lor nicio atenţie, control, influenţă. Copi-
Copilul poate fi respins de părinţi şi din lul are libertate deplină în ceea ce priveşte
cauza unor deficienţe fizice, exteriorul ne- organizarea programului de lucru, în ale-
potrivit. Lipsa atenţiei din partea adulţilor gerea activităţilor recreative, de distrac-
în perioada copilăriei fragede reţine dez- ţie. Lor li se acordă libertatea excesivă în
62
Rolul stilurilor educaţionale în formarea personalităţii copilului Ψ

toate. Părinţii nu supravegează copiii în verse tulburări de conduită. 72% din res-
nicio activitate. Copiii crescuţi în aseme- pondenţi educă copilul împreună cu soţul,
nea condiţii se înstrăinează de părinţi şi iar 28% îl educă de unul singur.
nu mai simt necesitatea în sfaturile părin- Metodologie.
ţilor. Se ataşează altor grupuri de copii În vederea colectării datelor am
(deseori cu comportament necorespun- utilizat interviul, chestionarul pentru pă-
zător) pentru a-şi satisface necesitatea rinţi ARI elaborat de E. G. Eidemiller,
de comunicare. Stilul educaţional hipo- destinate să pună în evidenţă stilurile
protector poate forma o personalitate cu educaţionale dizarmonice şi greşelile mai
anxietate sporită, agresivă, suspicioasă, frecvent observate în educaţie. Chestio-
încăpăţânată, infantilă, cu sentimentul narul pentru părinţi ARI a fost elaborat şi
vinovăţiei şi autoagresiunii, sentimentul dezvoltat de E.G. Eidemiller în 1987. Este
inferiorităţii, o personalitate care nu ştie unul dintre cele mai utilizate chestionare
să aprecieze calităţile morale, cu abilităţi pentru părinţi în CDR ”Armonie”, servind
scăzute de muncă. [5] pentru identificarea stilurilor educaţionale
În continuare evidenţiem influenţe- dizarmonice şi greşelilor mai frecvent co-
le negative exercitate asupra personalităţii mise în educaţie. Testul cuprinde 30 itemi
copilului de climatul familial. Din expe- apreciaţi în baza a 130 întrebări, la care
rienţa noastră am concluzionat că acest părintele răspunde cu Da / Nu. [9]
lucru este determinat de o serie de factori Rezultate şi discuţii.
cum ar fi: lipsa de autoritate din partea Rezultatele obţinute la chestionarul
mamei; lipsa de acord între părinţi asupra pentru părinţi ARI sunt reflectate în grafi-
problemelor de autoritate; lipsa de calm şi cele din figurile 1 şi 2.
de stabilitate în comportamentul părinţi- Figura 1 prezintă frecvenţa stiluri-
lor; intoleranţa părinţilor faţă de anumite lor educaţionale dizarmonice şi a greşeli-
comportamente ale copilului care tulbură lor mai des comise în educaţie de către pă-
atmosfera familială (intoleranţa faţă de rinţi ai căror copii manifestă agresivitate
zgomot şi dezordine, faţă de nesupunere sporită şi negativism pronunţat. Analizând
şi lipsa de respect); pedepse corporale şi figura 1, observăm că 44,6% din părinţi
privaţiuni; intervenţii verbale sub forma practică hiperprotecţia (H+) în relaţiile
ridicării vocii şi ameninţărilor. cu copilul. Ei acordă multă atenţie, timp
Scopul cercetării noastre constă în şi toată energia lor educaţiei copilului.
evidenţierea stilurilor educaţionale diz- Prin comportamentul său părintele sufo-
armonice şi a greşelilor predominante în că copilul, iritându-l prin aceasta. 26,6%
educaţie comise de părinţi, ai căror copii din părinţii anchetaţi îi permit copilului
manifestă tulburări comportamentale şi să facă totul ce doreşte (R-). Chiar dacă
emoţionale. există unele restricţii, copilul uşor le în-
Studiul nostru a fost realizat pe un calcă, ştiind că nu va fi pedepsit. El singur
eşantion de 100 părinţi, care s-au adresat îşi determină cercul de prieteni, timpul
la CDR ”Armonie” în perioada 2007-2009 alimentării, disciplinele ce le va studia
cu copii (cu vârsta între 12-17 ani) cu di- etc. Un aspect îngrijorător ţine de catego-
63
Ψ Natalia PERCIUN

45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
H+ R- S+ PC N T+
H+ hiperprotejare; R- cerinţe, restricţii insuficiente; S+ sancţiuni dure; PCN proiecţia
calităţilor nedorite; T+ tolerarea, satisfacerea oricărei necesităţi a copilului.

Figura 1. Frecvenţa stilurilor educaţionale dizarmonice în rîndul părinţilor


ai căror copii manifestă agresivitate şi negativism pronunţat.

ria părinţilor (S+, 23,5%) ce sunt adepţii comise în educaţie de părinţi a căror copii
pedepselor dure, severe. Ei reacţionează manifestă frici şi anxietate sporită. În cazul
exagerat chiar şi la cele mai neimportante acestei categorii de părinţi observăm că,
încălcări de comportare ale copilului. În la fel, predomină hiperprotecţia (H+) în
mare măsură această greşeală a părinţilor relaţie cu copilul (26%). Ei acordă multă
provoacă agresiunea şi negativismul copi- atenţie, timp şi toată energia lor educaţiei
ilor. 14,4% din respondenţi văd în copil copilului. 18,2% din respondenţi manifes-
trăsături de caracter pe care nu le recunosc tă fobia pierderii copilului (FP). Relaţia
la sine (PCN). Acestea pot fi agresivita- părinte-copil se formează sub acţiunea fri-
tea, tendinţa spre lenevie, negativismul şi cii de a pierde copilul. Această frică impu-
impulsivitatea etc. Ducând lupta cu astfel ne părintele fie să satisfacă toate dorinţele
de calităţi adevărate sau posibile ale copi- copilului (hiperprotecţie toleratoare), fie
lului, părintele extrage pentru sine un pro- să tuteleze exagerat (hiperprotecţie domi-
fit emoţional. Lupta cu calităţile nedorite natoare). „Punctul slab” al părintelui sunt
ale copilului îl ajută pe părinte să creadă reprezentările despre „fineţea” copilului,
că la el lipseşte acest neajuns. Cel mai mic caracterul lui bolnăvicios, firav etc. 16,5%
procent (5,9%) l-au constituit părinţii cu părinţi permit copilului să facă totul ce
tendinţa de a satisface la maximum şi total doreşte (R-). Preferarea la preadolescent
necritic orice necesitate a copilului (T+). a calităţilor infantile (PCI) s-a depistat la
Ca atare, educaţia incorectă practicată de 11,5% părinţi. Ei manifestă hiperprotecţie
aceşti părinţi duce la dezvoltarea trăsături- toleratoare, tendinţa de a ignora maturiza-
lor de caracter indezirabile, cum ar fi agre- rea copilului, stimulează la copil păstrarea
sivitatea şi negativismul. însuşirilor infantile, ca naivitatea, sponta-
În figura 2 urmărim strategiile edu- neitatea, spiritul de joacă. Considerându-l
caţionale negative şi greşelile mai frecvent încă „mic”, părintele micşorează nivelul
64
Rolul stilurilor educaţionale în formarea personalităţii copilului Ψ

30
26
25

20 1 8,2

15
1 4,5

1 1 ,5
10 7,5

5
4,3

0
H+ T+ Fp R- S- PC I

H+ hiperprotejare; R- cerinţe, restricţii insuficiente; S- sancţiuni minime; FP fobia pier-


derii copilului; PCI proiecţia calităţilor infantile; T+ tolerarea, satisfacerea oricărei necesităţi
a copilului.

Figura 2. Frecvenţa stilurilor educaţionale dizarmonice în rîndul părinţilor ai că-


ror copii manifestă frici şi anxietate sporită.
de cerinţe faţă de copil, stimulând astfel in- când suficient urmările reale ale modalită-
fantilismul psiho-emoţional. Tendinţa de a ţilor educative utilizate, unii părinţi ajung
satisface la maximum şi total necritic orice la un moment dat în faţa unor situaţii oa-
necesitate a copilului (T+) s-a evidenţiat la recum paradoxale: pe de o parte, eforturile
7,5% părinţi. Astfel, putem concluziona că depuse, metodele utilizate, aşteptările în
frica şi anxietatea copiilor sunt stimulate şi legătură cu „investiţiile” lor educative, cu
tolerate de aceşti părinţi, prin intermediul strategia lor „originală” în ceea ce priveşte
metodelor greşite de educaţie. relaţionarea cu copilul şi, pe de altă parte,
Concluzii şi recomandări. rezultatele efective, concrete, neplăcute
Strategiile educaţionale pe care le pe care le-au obţinut.
utilizează unii părinţi, şi avem în vedere pe În cazul în care părinţii conştien-
cei care sunt bine intenţionaţi, fiind con- tizează din timp această discrepanţă pot,
vinşi de efectele pozitive ale modalităţilor şi, dacă solicită specialiştii în probleme-
lor de relaţionare cu propriii copii, precum le muncii educative cu atât mai bine să-şi
şi de eficienţa metodelor educative utili- reorienteze fundamental sistemul lor de
zate nu duc întotdeauna la crearea acelui acţiuni educative în vederea realizării co-
optimum educaţional care să favorizeze recţiilor necesare. Dar, din păcate, există
„rodirea” fructuoasă la nivelul personali- şi părinţi care, împotriva unor dovezi clare
tăţii copilului a influenţelor educaţionale ale evidenţei, nu ajung la conştientizarea
exercitate. Mai mult, unele strategii pot să efectelor strategiilor educative nedorite
se soldeze chiar cu o serie de consecinţe utilizate şi rămân convinşi că eventualele
negative asupra procesului formării unor necazuri apărute sunt determinate de cau-
componente de personalitate. Necunos- ze care le rămân străine şi necunoscute.

65
Ψ Natalia PERCIUN

Cele mai frecvente greşeli ale pă- leagă şi să accepte pedeapsa sau răsplata
rinţilor întâlnite în creşterea copilului în funcţie de ce a făcut.
sunt: 9. Să foloseşti cuvinte umilitoare
1. Să-ţi pierzi calmul. Când sunteţi când te adresezi copilului. Să nu foloseşti
nervos evitaţi să luaţi măsuri şi să aplicaţi niciodată cuvinte care degradează, umi-
pedepse copilului. Amânaţi discuţia şi pe- lesc personalitatea copilului.
deapsa pentru momentul în care vă veţi 10. Să ascunzi copilului situaţii şi
recăpăta calmul. lucruri care-l privesc şi pe el. Trebuie să
2. Să insişti prea mult, cerând ceva dai copilului tot timpul senzaţia că este un
copilului sau să nu insişti deloc. Odată ce participant activ la hotărârile ce se iau în
ai cerut ceva copilului, fii ferm în cererea familie.
ta, dar nu cicăli copilul. 11. Să-l aprobi pe copil atunci când
3. Să-l ameninţi că-l părăseşti, că celălalt părinte nu-l aprobă sau îl pedep-
nu-l mai iubeşti sau că nu este al tău. seşte. Să fii în faţa copilului întotdeauna
Când copilul greşeşte, fă-l să-şi înţeleagă de acord cu măsura pe care a luat-o celălalt
greşeala şi, în acelaşi timp, asigură-l că tu, părinte faţă de copil, chiar dacă părerea ta
părintele, continui să-l iubeşti şi că el este este alta, dar o poţi exprima partenerului
al tău, chiar dacă a greşit. când copilul nu este prezent.
4. Să nu-l ajuţi pe copil să înţelea- Este foarte important să ne gândim
gă ceea ce a făcut rău şi ceea ce a făcut ce fel de părinte suntem, cum construim
bine. Trebuie să vorbeşti copilului cu calm relaţiile cu copiii, partenerii, alte persoa-
pentru a-l face să înţeleagă pentru ce este ne. Unii dintre noi învaţă să fie părinte pe
pedepsit sau încurajat. exemplul părinţilor proprii şi se compor-
5. Să pedepseşti copilul după cât tă cu copiii într-un anumit mod deoarece
eşti tu de nervos şi nu după măsura gre- aşa s-au purtat şi cu ei. Alţii, din contra,
şelii lui. Să nu laşi copilului tău impresia încearcă să nu comită greşelile părinţilor
că-l pedepseşti doar pentru a te descărca. lor. Unele persoane transferă frustraţia din
6. Să eviţi să răspunzi copilului la copilărie în viaţa lor adultă. Uneori pot să
întrebările pe care ţi le pune. Orice între- manifeste aceste sentimente asupra pro-
bare ţi-ar pune copilul trebuie să găseşti priilor copii, fără să conştientizeze acest
un răspuns pe măsura posibilităţilor lui de fapt. [6]
a înţelege şi nu amâna răspunsul, pentru În continuare propunem principi-
când el va creşte. ile de bază ale unei comunicări eficiente
7. Să-ţi judeci copilul fără să ştii părinte-copil:
exact ce s-a întâmplat gândindu-te la tot Permiteţi copilului să ştie că sun-
ce e mai rău. Să cunoşti ceea ce s-a pe- teţi interesat de el şi îl veţi ajuta când va
trecut, astfel încât să nu pui pe seama co- avea nevoie.
pilului intenţii şi fapte rele pe care el nu Deconectaţi TV-ul sau renunţaţi
le-a avut. la ziar atunci când copilul doreşte să dis-
8. Să-l lauzi sau să-l pedepseşti pe cute, să vă spună ceva important.
copil atunci când nu merită. Fă-l să înţe- Nu dominaţi copilul din punct de
66
Rolul stilurilor educaţionale în formarea personalităţii copilului Ψ

vedere psihologic, fizic, acomodaţi-vă la grădiniţă / şcoală. Dar în acelaşi timp el


nivelul lui. are nevoie de un cadru de disciplină destul
Dacă sunteţi obosiţi, e necesar să de ferm pentru a nu-1 lăsa să-şi închipuie
depuneţi un efort pentru a fi un ascultător că libertatea lui e fără margini şi, totodată,
bun. să ştie că părinţii săi împărtăşesc acelaşi
Ascultaţi cu atenţie şi politeţe, nu nivel de exigenţă.
întrerupeţi copilul când acesta încearcă să Multe dintre lucrurile de care avem
vă relateze istorioara. nevoie pot să aştepte, copilul nu poate. E
Fiţi curtenitor cu copilul dvs. ca şi perioada în care se formează din punct
cu cel mai bun prieten. de vedere fizic, psihologic. Acum se pune
Nu întrebaţi De ce?, ci Ce s-a în- baza, fundamentul personalităţii, se dez-
tâmplat?. voltă valorile umane. El nu înseamnă
Dacă cunoaşteţi situaţia, spuneţi-i mâine, el înseamnă azi.
copilului ce ştiţi.
Minimizaţi discursul adultului, Bibliografie:
predicile şi moralizarea (“Vei vorbi când
termin eu.”, “Eu ştiu ce este mai bine pen- 1. Băran-Pescaru, A., 2004, Fami-
tru tine.” , “Fă cum ţi-am spus, şi astfel lia azi, o perspectivă sociopedagogică,
vei rezolva problema.”), deoarece nu vor Aramis.
fi utile într-o comunicare deschisă. 2. Cosmovici, A., 1998, Psihologie
Renunţaţi la cuvintele etichete: şcolară, Iaşi.
stupid, mincinos, derbedeu, sau “Ce ştii 3. Cursa cu obstacole a dezvoltării
tu, eşti doar un copil!”. umane, 2003, Coord. Mitrofan I., Poli-
Susţineţi copilul în planificarea rom, Iaşi.
unor paşi concreţi pentru soluţionarea 4. Morand de Jouffrey , P., 2004,
problemelor. Psihologia copilului, Teora.
Arătaţi-i că-l acceptaţi aşa cum 5. Savca, L., 2003, Psihologia per-
este, indiferent ce a făcut. sonalităţii în dezvoltare, Chişinău.
Copilul are nevoie acasă de un ca- 6. Гиппенрейтер, Ю., 2005, Об-
dru general de viaţă în care să se simtă în щатся с ребёнком. Как?, Москва.
siguranţă. Pentru aceasta el are nevoie de 7. Клюева, Н., 2001, Психолог
părinţi calmi, înţelegători, afectuoşi, des- и семья, диагностика, консультации,
tul de maleabili în raporturile lor cu copi- тренинг, Ярославль.
lul, fără a da însă dovadă de slăbiciune. El 8. Фромм, А., 1991, Азбука для
are nevoie să simtă că părinţii au grijă de родителей, Ленинград.
el, că iau parte la micile lui necazuri şi la 9. Эйдемиллер, Э.Г., 1996, Ме-
problemele care îl interesează şi că nu se тоды семейной диагностики и психо-
dezinteresează de ceea ce se întâmplă la терапии, Москва & Санкт-Петербург.

67
Ψ Psihologie 2010, 1

CERCETĂRI, SONDAJE, RECOMANDĂRI

SPECTRUL COMPETENŢELOR PROFESIONALE


SOLICITATE DE INTEGRAREA SOCIALĂ A COPIILOR
CU ABANDON ŞCOLAR

Veronica UNCU

Termeni - cheie: competenţă, competenţe profesionale, integrare şcolară, integrare


socială, abandon şcolar.

Summary
This article reflects the problem of training the future teachers in terms of psycho-ped-
agogical problems they face in the field. This aspect is translated into all the skills that each
teacher must have formed at an optimal level. The article includes results of research conducted
by students of the Faculty of Education, the State University of Tiraspol (based in Chisinau). The
spectrum of skills that are necessary in solving the high level problems related to the leaming
process and the school, like an early school leaving.

Trăim în secolul vitezei, iar aceasta educaţionale începe din prima zi de facul-
presupune o capacitate înaltă de adaptare tate.
la noile condiţii pe care le impune rapi- Prin dăruirea cu care îşi exercită
ditatea schimbărilor sociale. Reieşind din atribuţiile, prin cunoştinţele şi competen-
ritmul lor, orice persoană este obligată să ţele sale, prin modul în care structurează
fie la nivelul competenţelor profesionale în ansamblu intervenţia educativă, profe-
impuse de instituţiile sociale în particular sorul influenţează în mod decisiv traseul
şi de societate în general, abaterea de la dezvoltării elevului, sub toate aspectele
aceasta induce izolarea şi automarginali- personalităţii sale.
zarea personalităţii, indiferent de pregăti- Profesia de pedagog presupune, în
rea ei profesională. viziunea specialiştilor, achiziţia a trei ca-
Cu atât mai mult se impune pregăti- tegorii de competenţe:
rea unui specialist competent în domeniul competenţe ştiinţifice, care
pedagogiei, iar spectrul competenţelor includ elemente constituente ale culturii
sale trebuie să cuprindă direcţiile de lucru: de specialitate, prezente în pregătirea ştii-
pedagogice, psihologice, sociologice, cul- ţifică pe care un cadru didactic o are într-
turale, economice, etc. Aceasta rezultă din un anumit domeniu strict al realităţii sau
complexitatea sarcinilor didactice, pe care într-o arie curriculară;
le realizează un cadru didactic. Totodată competenţe psihopedagogice
pregătirea lui pentru prestarea serviciilor legate de „măiestria pedagogică”, tactul

68
Spectrul competenţelor profesionale solicitate de integrarea socială a copiilor Ψ

pedagogic etc.; sau doar rezultate; capacitatea de a plani-


competenţe relaţionale, care fica adecvat sarcinile de învăţare; aptitu-
ţin de capacitatea cadrului didactic de a dinile organizatorice; abilităţile de comu-
întreţine relaţii pozitive atât cu membrii nicare), cât şi aspectele formale ale aces-
echipei profesorale, cât şi cu ceilalţi ac- tora (aptitudinea de a cunoaşte şi înţelege
tanţi educogeni, elevii, părinţii, comuni- particularităţile psihologice ale elevilor;
tatea. capacităţi empatice; spiritul de observaţie;
Din perspectivă psihologică, com- tactul pedagogic, ca „simţ al măsurii” în
petenţele profesionale ale personalităţii manifestările comportamentale; flexibili-
cadrului didactic includ următoarele ti- tatea şi capacitatea de adaptare rapidă la
puri: situaţii concrete; stabilitate emoţională).
- competenţa profesională, ce in- Responsabilitatea cadrului didac-
clude cultura de specialitate, abilitatea ca- tic derivă din complexitatea funcţiilor sale
drului didactic de a transmite un anumit în cadrul şcolii:
volum de cunoştinţe şi capacitatea acestu- organizarea învăţării presupune a
ia de a evalua corect pregătirea elevilor; concepe situaţii de instruire stimulative,
- profilul psihomoral şi cultural atractive pentru elevi, a descoperi meto-
format, ca rezultat al particularităţilor ca- dele şi procedeele cele mai adecvate, a
racteriale, dar şi al experienţei culturale dezvolta strategii de rezolvare a proble-
acumulate; melor şi stingere a conflictelor, a crea o
- experienţa culturală implică tota- atmosferă favorabilă procesului instruc-
litatea cunoştinţelor de specialitate şi un tiv-educativ;
orizont cultural larg; - funcţia de educator (formator)
- profilul psihofizic, dat de prestan- presupune a educa şi a instrui, prin for-
ţa şi aspectul fizic, precum şi de mimică şi marea la elevi a disciplinei de studiu inde-
gesturi corespunzătoare conţinutului me- pendent, de asemenea include dezvoltarea
sajului transmis; abilităţilor sociale, valorificarea potenţia-
- componenta psihopedagogică sau lului fiecărui elev prin axarea pe persona-
atitudinea pedagogică, expresie a unor litatea fiecăruia;
însuşiri precum: umanismul şi dragostea - ca partener în educaţie, aspect
faţă de copii, conştiinţa propriei respon- ce vizează stabilirea unui spectru relaţi-
sabilităţi, interesul faţă de fiecare elev în onal adecvat cu ceilalţi agenţi educativi,
parte, interesul faţă de actualizarea conti- îndeosebi cu părinţii;
nuă a propriei pregătiri profesionale; - ca membru al echipei profeso-
- aptitudinea pedagogică, care pre- rale, cadrul didactic se află în raporturi de
supune ansamblul de însuşiri ale cadrului colaborare cu toţi colegii săi, ceea ce pre-
didactic care mediază şi modelează atât supune un consens al atitudinilor şi acţiu-
conţinuturile educaţiei şi învăţării (capaci- nilor tuturor factorilor educativi [7, p. 89].
tatea profesorului de a se orienta prepon- Toate eforturile depuse de cadrele
derent către instruire, instruire şi rezultate didactice trebuie să fie orientate spre in-

69
Ψ Veronica UNCU

tegrarea şcolară cu succes a elevului. In- didactice, o direcţie de lucru menţionată


tegrarea şcolară constituie un prim pas în anterior va viza implicarea lor în soluţio-
integrarea socială cu succes a personalită- narea problemelor de ordin psihologic, ca:
ţii. Ea presupune „procesul de cuprindere abandonul şcolar, eşecul şcolar, insucce-
a tuturor copiilor în forme de învăţământ sul şcolar, inadaptarea şcolară, etc.
corespunzătoare”, iar fenomenul de inte- Am amintit doar câteva din acele
grare şcolară ca fiind „ măsura în care co- probleme cu care se confruntă orice cadru
pilul se simte integrat în colectivul şcolar didactic în activitatea sa profesională.
şi are sentimentul apartenenţei acesteia” Idealul oricărui specialist, indife-
[8, 164]. La elevii cu abandon şcolar se rent de domeniul ales, începe de la locul
evidenţiază un nivel scăzut al sentimentu- de muncă, care se cere a fi cât mai bine
lui de apartenenţă la grupul şcolar, cauză plătit şi cu un pachet complet de servi-
a incapacităţii persoanei de a se afilia şi cii incluse. Pentru aceasta el trebuie să
integra în colectivul de copii. În situaţia se înscrie în parametrii impuşi de piaţa
dată competenţa profesională a cadrului de muncă liberă, bazată pe concurenţă şi
didactic va fi pusă la încercare în vederea competenţă.
soluţionării situaţiilor de eşec şcolar, ca- Munca, din punct de vedere socio-
pacitatea acestuia de-a interveni ca mana- economic, este acţiunea socială orientată
ger al clasei de elevi. spre producerea utilităţilor. Munca este o
Spectrul competenţelor profesionale componentă esenţială a relaţiilor sociale,
la viitoarele cadre didactice este dictat de fiind un proces colectiv, care se desfăşoa-
două aspecte: pe de o parte, competenţa pe ră prin diviziunea responsabilităţilor. Ca
piaţa muncii interne şi externe impune un proces social, munca este posibilă în vir-
anumit standard la care trebuie să ajungi, tutea schimbului de cunoştinţe, informaţii,
pe de altă parte, de fiecare specialist din materiale şi de afectivitate dintre indivizi,
învăţământ depinde pregătirea ulterioară a în cadrul comunităţii. [1, p. 201]
tinerei generaţii. Astfel, de profesionalis- Opusul muncii în popor este lenea,
mul lor va depinde viitorul tinerilor ce sunt în societate este şomajul. Noţiunea de “şo-
admişi la universitate, creându-se totoda- maj” şi efectele lui, societatea noastră le-a
tă un cerc de interdependenţe în raport cu simţit imediat după 1990, când prin adop-
prosperitatea, motivarea şi pragmatismul tarea independenţei statale şi desprinderea
social. Dicţionarul de psihologie publicat de la blocul comunist – URSS, s-a ajuns la
sub redacţia cercetătorilor francezi Roland mari disponibilizări de personal în sferele
Doron şi Françoise Parot, consideră că di- unde economia exista în mod fictiv.
mensiunea psihologică a competenţei este S-a observat că în condiţii de rece-
capacitatea unei persoane de a produce o siune se manifestă două efecte mai sem-
anumită conduită [5, p. 151]. nificative denumite efectul lucrătorilor
În ceea ce priveşte activitatea di- descurajaţi şi, respectiv, efectul lucrăto-
dactică în care vor fi incluşi chiar din peri- rilor adiţionali [3, p. 244]. Primul efect
oada studiilor studenţii – viitoarele cadre arată că dacă nu se mai pot găsi locuri de

70
Spectrul competenţelor profesionale solicitate de integrarea socială a copiilor Ψ

muncă disponibile pe piaţa muncii interne Astfel se evită centrarea pe cantitate, ci pe


(ca urmare a recesiunii), atunci lucrătorul calitate, iar pregătirea specialiştilor cores-
descurajat decide să se întoarcă la şcoală. punde standardelor solicitante, conducând
Cel de-al doilea efect sugerează că atunci la echilibru şi control social, respectiv la
când situaţia familială devine precară, prin evitarea altor probleme de ordin social
faptul că unul dintre părinţi devine şomer, cum sunt şomajul în rândul tinerilor, aban-
tinerii manifestă tendinţa de a abandona donul şcolar, tulburări de conduită, etc.
studiile şi încearcă să pătrundă ei pe piaţa În prezent când parcurgem o perioa-
muncii. dă de tranziţie, destul de controversată, la
Alte teorii ce vizează şomajul ca economia de piaţă, întreaga structură soci-
problemă socială cu repercursiuni în ală este obligată prin modelare şi adaptare
toate sferele sociale, dar îndeosebi fami- să corespundă noii realităţi. Instituţiile de
lia şi şcoala, arată că segmentarea pieţei învăţământ care pregătesc specialişti în di-
muncii poate duce la creşterea ratei şo- verse domenii ar trebui să fie primele care
majului. Punctul de pornire pentru toate îşi propun reforme vizând transformările
teoriile despre segmentarea pieţei muncii sociale, în caz contrar riscă eliminarea de
este constatarea că aceasta este divizată în pe piaţa competenţională.
două sectoare: În cheia acestor idei am realizat o
a) sectorul primar, caracterizat prin microcercetare cu studenţii facultăţii Pe-
salarii mari şi siguranţa locului de muncă; dagogie, secţia cu frecvenţă la zi, anii II
b) sectorul secundar, afectat de sa- şi IV. Eşantionul a fost compus din 60 de
larii mici şi risc de şomaj crescut. subiecţi.
Segmentarea pieţei muncii este Scopul cercetării: Determinarea
influenţată în mare parte de diviziunea nivelului formării competenţelor profesi-
socială a muncii care tinde să creeze un onale la viitoarele cadre didactice în ve-
decalaj tot mai accentuat între rigiditatea derea eradicării abandonului şcolar.
înnoirii tehnologiilor de producţie şi nive- Cele mai căutate deprinderi de
lul pregătirii respective, acele competenţe muncă reprezintă acel spectru al compe-
cerute la oferta de muncă. tenţelor profesionale pe care trebuie să le
B. Berstein analizează şcoala ca o deţină fiecare din viitorii specialişti, indi-
“instituţie ce transmite şi reproduce valo- ferent de domeniu.
rile culturale create într-un anumit context Viitorii specialişti în domeniul şti-
şi în condiţii istorice specifice”[9, p.5]. Iar inţelor educaţiei sunt obligaţi, prin com-
prin aceasta face apel la competitivitatea petitivitatea de pe piaţa muncii interne şi
unei instituţii în raport cu trebuinţele unei externe, să posede instrumentele necesa-
societăţi. Orice instituţie de învăţământ cu re în exercitarea profesiei alese. Aceste
adevărat competitivă şi importantă în pre- instrumente sunt parte a pregătirii lor ca
gătirea specialiştilor, indiferent de dome- viitori specialişti prin crearea situaţiilor de
niu, se bazează pe cercetările reale privind interiorizare a competenţelor profesionale
cererea ce vine din partea pieţei de muncă. care să le permită integrarea pe piaţa mun-

71
Ψ Veronica UNCU

cii, indiferent dacă este internă sau exter- Comunicarea pedagogică repre-
nă şi, totodată, să le fie punct de sprijin zintă un transfer complex de informaţii
în realizarea actului de construire a perso- între două entităţi ce-şi asumă simultan
nalităţii copilului prin raportarea adecvată sau succesiv rolurile de emiţători şi recep-
la probleme cu care se confruntă acesta în tori, semnificând conţinuturi dezirabile în
diverse perioade de şcolarizare. contextul procesului instructiv-educativ.
În spectrul competenţelor profesi- Comunicarea pedagogică presupune o
onale pe care trebuie să le deţină fiecare interacţiune de tip feedback privind atât
student, viitor cadru didactic (vezi fig.1), explicaţiile explicite, cât şi cele adiacen-
se înscriu: comunicarea, lucrul în echipă, te, intenţionate sau formate chiar în cursul
alfabetizarea digitală, competenţa de a as- comunicării [4, p. 57].
culta şi de a se face ascultat etc. Prin competenţele comunicative vii-
Competenţe de comunicare. Con- toarele cadre didactice încearcă să convin-
form dicţionarului de sociologie, comu- gă, să explice, să educe, să informeze şi să
nicarea reprezintă “procesul de stabilire formeze. Prin această modalitate nu doar
a semnificaţiilor, întâlnit în toate situaţiile că reuşesc să stabilească şi să construias-
sociale şi, prin urmare, o preocupare de că o relaţie cu discipolul lor, dar caută noi
mare anvergură a specialiştilor din ştiinţe- modalităţi de a ajunge la inima copilului.
le sociale în general” [2, p. 25]. Prin comunicare pedagogul depune efort
Viitorii pedagogi în încercarea pentru a fi recepţionat şi înţeles de cel pe
de-a soluţiona probleme şcolare, cum ar care îl învaţă şi îl dezvoltă ca personalita-
fi abandonul şcolar, sunt fără doar şi poa- te, adică pe copil. În cadrul acestui proces
te implicaţi în procese de negociere, care şi posedând competenţa profesională dată,
presupun în primul rând comunicare dîn- subiecţii procesului instructiv-educativ
tre participanţi. trebuie să ajungă la punctul de-a fi accep-
CompetenĠe de
comunicare
CompetenĠe CompetenĠe de
manageriale a lucra în
echipă

CompetenĠe de CompetenĠe de
creativitate organizare
a timpului
Deprinderi de
lucru
(competenĠe)
CompetenĠe de CompetenĠe de
ascultare a rezolva
probleme

CompetenĠe de CompetenĠe de
a utiliza organizare
CompetenĠe de
calculatorul
învăĠare

Figura 1. Competenţele profesionale ale viitoarelor cadre didactice solicitate de soluţiona-


rea situaţiilor de abandon şcolar.
72
Spectrul competenţelor profesionale solicitate de integrarea socială a copiilor Ψ

taţi de copii. Când măcar unul din aceste muncii cu ceva util şi plăcut.
aspecte nu sunt realizate, putem conside- În acest sens societatea, în general,
ra că au apărut blocaje în comunicarea poate că ar trebui să depună efort în oferi-
didactică ceea ce poate periclita întregul rea de alternative pentru tineri vizând pe-
demers didactic. trecerea timpului liber, contribuind astfel
Rezultatele cercetării au evidenţiat la aceea ca rata dependenţei lor de viciile
un procentaj de 88% dintre respondenţi sociale, precum alcoolul, ţigările şi chiar
care au răspuns că au formate deprinderile drogurile, să scadă. Teatrul, cinema, ope-
de comunicare, îşi por reda ideile în scris ra, sportul sunt doar unele alternative care
sau oral fără dificultate. pot fi utilizate, iar pentru aceasta cadrele
La întrebarea despre competenţele didactice, la rândul lor, ar trebui să ofere
de lucru în echipă, 43 % au răspuns că au alternative prin formarea competenţei la
formate aceste deprinderi, ceea ce repre- viitoarea generaţie privind consumul de
zintă un avantaj deosebit în adaptarea la cultură.
noua situaţie impusă de locul de muncă, Un aspect important în munca de
şi 57% din respondenţi au recunoscut că pedagog este competenţa de-a soluţiona
nu au încă formată competenţa dată, fapt conflictele, problemele apărute fie în co-
ce poate cauza dificultăţi în adaptarea lor lectiv fie în grupul unde el este manager,
la condiţiilor locului de muncă, dar şi în iar un pedagog este manager în clasa de
soluţionarea diverselor probleme şcolare, elevi. Conflictele în grupul de copii sunt
precum este şi cea a abandonului şcolar, inevitabile, întotdeauna vor apărea situa-
problemă ce solicită cooperarea, negocie- ţii în care intervenţia managerului şcolar
rea şi aprobarea unei decizii în echipă. este crucială în ameliorarea şi prevenirea
Succesul unui program psihocorec- problemelor în procesul de construire a
ţional în acest caz va depinde în mare mă- relaţiilor dintre copii. În cadrul unei situ-
sură de intervenţia şi gestionarea optimă aţii de conflict, profesorii pot face apel la
a resurselor de care dispune un colectiv, o serie de procedee de aplanare şi soluţi-
de asemenea de coeziunea grupului, care onare, cum sunt: învăţarea prin coopera-
prin eforturi comune va ajunge la realiza- re şi interacţiune productivă. De fiecare
rea obiectivelor propuse. dată când apare un conflict elevii trebuie
În ceea ce priveşte competenţele de să fie empatici şi să dea dovadă de răb-
organizare a timpului, un procentaj destul dare în comunicare; să posede abilităţi de
de semnificativ - 80%, au răspuns că au a asculta şi analiza modalitătile posibile
formată deja această deprindere, 20% au de aplanare şi soluţionare a conflictului.
răspuns că urmează să mai lucreze asupra Exersarea permanentă a acestor modalităţi
formării competenţei date, fapt ce denotă de soluţionare a conflictelor şcolare, duce
că nu dispun de pârghii suficiente în al- la interiorizarea lor ca parte a comporta-
ternarea optimă între muncă şi relaxare mentului.
sau că nu au încă formate suficient de bine • Din răspunsurile oferite reiese că
capacitatea de a „umple” timpul din afara 78% din viitorii pedagogi consideră că au

73
Ψ Veronica UNCU

formată această componentă şi 22% că at a glass OECD Indication 2000).


mai au de lucrat asupra acestui aspect din Buna desfăşurare a procesului di-
spectrul competenţelor profesionale. Din dactic depinde de manifestarea la nivel
numărul total de respondenţi care s-au înalt a competenţelor de organizare, 75%
pronunţat că n-au formată această com- dintre respondenţi consideră că au forma-
petenţă profesională, solicită o mai mare tă această competenţă, însă 25 % dintre ei,
atenţie din partea cadrelor didactice uni- că urmează să o dezvolte pentru a asigura
versitare. Această solicitare este motivată succesul în realizarea profesiei de psiho-
şi prin faptul că pe ei îi pregătim şi în cali- pedagog.
tate de psihologi şcolari care vor fi primii O problemă de un grad al actualită-
specialişti din instituţia preuniversitară ţii ridicat o constituie competenţa de au-
care se vor ocupa cu diagnosticarea, pre- toînvăţare. Tot mai des auzim remarci de
venirea, consilierea şi corectarea acelor genul „Nu au competenţa de a învăţa inde-
abateri comportamentale ce pot interveni pendent”, sau „Studentul fără dădăceală nu
la vârsta şcolară. Abandonul şcolar fiind o reuşeşte mare lucru”, ceea ce este o con-
tulburare comportamentală gravă prezen- statare destul de gravă în contextul Proce-
tă pe masa de cercetare a fiecărui psiholog sului de la Bologna care prevede axarea
din instituţia preuniversitară, fiecare caz pe această componentă. Un profesionist
nesoluţionat constituie un indiciu despre cu adevărat valoros este cel ce continuă
incapacitatea şi lipsa de profesionalism, pe durata întregii activităţi să-şi adapteze
o deficienţă ce ţine şi de activitatea lui, mereu cunoştinţele la rigorile societăţii,
adresându-se în acest caz instituţiilor uni- la bază fiind competenţa de învăţare indi-
versitare care l-au format ca specialist. viduală. Foarte curios este faptul că stu-
În opinia specialiştilor din dome- denţii au răspuns doar 75% că au formată
niul sociologiei, psihologiei, pedagogiei această deprindere, iar 25% consideră că
etc., abandonul şcolar reprezintă una din nu posedă deprinderea de învăţare.
multiplele forme ale eşecului şcolar, pre- În prezent, în era vitezei, fără alfa-
supunând: betizarea digitală te consideri o persoană
• ieşirea din sistem înainte de ab- ineficientă, indiferent de profesia pentru
solvirea unuia dintre nivelele acestuia; care ai optat. La acest indicator, 20% din
• ieşirea din sistem indiferent de subiecţii intervievaţi consideră că au for-
nivel fără obţinerea diplomei care atestă mată această deprindere (competenţă),
finalizarea nivelului respectiv de învăţă- adică sunt alfabetizaţi digital, 80% consi-
mânt; deră că nu au formată această competenţă,
• părăsirea sistemului de învăţă- urmând a lucra asupra perfecţionării ei în
mânt fără dobândirea unui certificat care timpul cel mai apropiat.
să ofere posibilitatea integrării pe piaţa Un bun ascultător este cu adevărat
muncii; format în cheia cerinţelor moderne, un pe-
• ieşirea prematură din nivelul se- dagog fără capacitatea de a-şi asculta dis-
cundar de educaţie fără integrarea în pro- cipolii şi mebrii echipei în care activează
grame de tipul “şansei a doua” (Education va da dovadă de lipsa eticii profesionale
74
Spectrul competenţelor profesionale solicitate de integrarea socială a copiilor Ψ

şi a măiestriei pedagogice, de aceea am de a conduce este garanţia succesului în


inclus competenţa dată în lista celor ceru- relaţia cu subiecţii educaţiei: elevii. Din
te în asigurarea integrării pe piaţa muncii răspunsurile oferite a rezultat faptul că
interne şi externe. J. B. Grize considera doar 35 % studenţi dispun de astfel de abi-
că „un discurs nu este nimic dacă nu este lităţi sau competenţe, iar 65 % sunt în faza
ascultat sau citit şi eu personal nu produc de formare. Prin linia întunecată a fost
nici unul fără să lase loc tăcerilor pe care inclusă prezentarea rezultatelor privind
celălalt le va completa prin propria activi- competenţele pe care studenţii le au deja
tate” [6, apud., p. 11]. formate, prin linia mai deschisă cele asu-
Din răspunsurile oferite de studenţi pra cărora consideră că mai au de lucrat.
a rezultat că 67% din ei au formată această Din reprezentarea grafică (vezi fig.
competenţă profesională şi 33 % urmează 2) observăm că, în viziunea studenţilor,
să o dezvolte. cel mai bine stau la capitolul rezolvarea
A fi inventiv, creator presupune a fi problemelor (80%), la competenţa de or-
cu iniţiativă, deschis spre noutate, inova- ganizare (78%) şi cea care vizează acti-
ţie şi, desigur, schimbare. În prezent astfel vitatea de învăţare (75%), ceea ce consti-
de cerinţe sunt incluse în majoritatea con- tuie un aspect pozitiv în faţa solicitărilor
diţiilor de angajare. Un bun pedagog fără înaintate de problemele şcolare, cum este
a fi creator presupune a fi rigid şi lipsit de abandonul şcolar. Destul de îngrijorătoare
eficienţă. Din răspunsurile oferite de inter- însă este situaţia în ceea ce priveşte com-
vievaţi a rezultat că doar 52 % din ei con- petenţa de alfabetizare digitală sau utiliza-
sideră că au această deprindere de muncă, rea calculatorului. Ori, astăzi se cunoaşte
48% urmează să şi-o dezvolte. foarte bine faptul că piaţa de muncă, indi-
Un pedagog este şi un manager al ferent de domeniu, fără o cunoaştere a cal-
şelfului şi al clasei de elevi. Competenţa culatorului nu-ţi oferă foarte multe şanse
de inserţie.

graficul competenĠelor profesionale la viitoarele


cadre didactice

100
80
60
%

40
20
0
învăĠare

creativitate
lucru în

alfabetizarea
comunicare

organizare a

organizare

ascultare

conduce
problemelor
echipă

rezolvarea
timpului

digitală

tipurile de competenĠe

Figura 2 Rezultatele cercetării privind competenţele profesionale


la viitoarele cadre didactice

75
Ψ Veronica UNCU

Domeniul pedagogic nu face excep- solicită şi impune reformă în sistemul de


ţii, deja este foarte bine cunoscut fenome- învăţământ. Practica arată că unii elevi
nul lecţiilor asistate la calculator şi o serie din clasele medii şi superioare categoric
de acţiuni ale dascălului perfecţionate la refuză să frecventeze şcoala. Acestor co-
nivelul cel mai înalt de modernizarea ba- pii se pot propune alternative în pregăti-
zei logistice din instituţiile de învăţământ. rea pentru viaţă, pentru integrarea lor în
Adesea un profesor depăşit de cerinţele şi societate.
solicitările ce vin din partea discipolilor,
este privit cu scepticism şi desconsiderat, Bibliografie:
fapt ce poate servi drept motiv al dezin-
teresului faţă de activitatea de învăţare şi 1. Baltasiu Radu, 2002, Elemente
al aprecierii instituţiei de învăţământ drept de sociologie, Ed.Beladi, Craiova .
ineficientă. Un alt aspect pentru care tre- 2. Dicţionar de sociologie, Oxford,
buie să fie pregătiţi absolvenţii facultăţii Editura, Univers Enciclopedic, Bucureşti,
de pedagogie este activitatea în comun cu 2003
elevii, implicarea lor în proiecte comune, 3. Mattila J. Peter, 1984, Determi-
care impune cunoaşterea şi posedarea la nants of Male School Enrollements and
nivel înalt a tuturor tipurilor de competen- Time Series Analisys, în Rewiew of Eco-
ţe descrise anterior, iar competenţa ce ţine nomics and Statistics, May, p. 242-251
de alfabetizarea digitală va fi prioritară. 4. Nuţă, A., 2004, Abilităţi de co-
Concluzii: municare, SPER, Bucureşti.
1. Schimbările rapide ce se produc 5. Roland Doron şi Françoise Parot,
în societate sunt dictate de cercetările şi Dicţionarul de psihologie, Editura Huma-
descoperirile în ştiinţă şi tehnică, care im- nitas, Bucureşti, 2007.
pun transformări la nivel de societate şi 6. Săucan-Ştefan Doina, , 2001,
instituţii sociale. Fără o conştientizare pe Comunicarea didactică, Editura Atos,
măsură a accentului ce cade pe formarea Bucureşti.
de competente şi nu transmitere de infor- 7. Sălăvăstru, D., 2004, Psihologia
maţie depăşită de timp, absolvenţii vor fi educaţiei, Editura, Polirom, Iaşi.
insuficient pregătiţi pentru a se încadra în 8. Ştefan Mircea, 2006, Lexicon
piaţa muncii interne şi externe şi totodată Pedagogic, Editura, Aramis, Bucureşti.
vor fi în incapacitate de a soluţiona pro- 9. Vlăsceanu Lazăr, 1979, Pentru o
blemele urgente cu care se confruntă şcoa- teorie a transmiterii mesajului educaţional,
la în prezent. Studii de sociologie a educaţiei,Editura
2. Problema abandonului şcolar Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p.5.

76
Psihologie 2010, 1 Ψ

OPINII ŞI DISCUŢII

COMUNICARE AUTENTICĂ VERSUS COMUNICARE


PSIHOTICĂ

Gheorghe ŢAPU

Termeni- cheie: comunicare, real, imaginar, simbolic, subiect, eul, celălalt, semnifi-
cant.

Summary
Psichoanalytic mechanisms that represent the basis of the authentic communication and
the psychotic communication, are being analysed in this article. These machanisms, in author’s
opinion, relate to positive or negative relations between different psychic formations: conscious
and unconscious.

Pentru a înţelege mecanismele co- Imaginarul se constituie, în opinia


municării interpersonale e necesar să fie lui J. Lacan, din imagini care în calitatea
clarificată natura psihismului uman. Majo- lor de conţinuturi psihice oscilează în di-
ritatea absolută a specialiştilor din dome- apazonul impresivitate-expresivitate, stâr-
niul psihologiei nu contestă departajarea nind tot felul de trăiri. Acestea de la urmă,
psihismului uman în două lumi distincte, la rândul lor, se impun şi se manifestă ca
respectiv în două categorii de fenomene: adevărate forţe motivaţionale provocân-
conştiente şi inconştiente. Această diviza- du-l pe subiect la luări de atitudini şi ac-
re nu conduce, inevitabil, la ideea de diso- ţiuni. La origini Imaginarul generează din
ciere. A unei disocieri dintre diversele for- două surse majore – imaginea mamei şi
maţiuni psihice, caracteristice pentru re- propria imagine – cea din oglindă, aşa-nu-
prezentanţii speţei omeneşti. Vom reveni mita ,,imagine speculară’’.
mai târziu la această idee, pentru a puncta Realul la J. Lacan corespunde cu-
acele probleme legate de comunicare cu noscutei formule freudiene cu referinţă la
care se confruntă persoanele incapabile de ,,realitatea psihică’’. Din Real fac parte
a-şi integra conţinuturile disociate. acele conţinuturi care se produc în diapa-
Cu referinţă la structura psihismului zonul percepţie – conştiinţa. Ele se con-
uman există, în psihologia contemporană, stituie în baza senzaţiilor şi a limbajului
o mulţime de construcţii/abordări. Cunos- / gândirii prin care cele dintâi sunt articu-
cutul psihanalist Jacques Lacan delimitea- late.
ză trei formaţiuni / conţinuturi de fond ale Simbolicul, la rândul său, se consti-
psihismului, numindu-le registre. Acestea tuie din semnificanţi, mai exact din lanţuri
sunt Imaginarul, Realul şi Simbolicul. de semnificanţi. Ideea de semnificant îşi
77
Ψ Gheorghe ŢAPU

are originea în elaborările contemporane Vorbirea concretă ţine de un limbaj


ale fondatorilor semiologici. Astfel, la F. real. Limbajul care aparţine realului este
de Saussure semnificantul este conceput ceea ce vorbeşte / articulează individul.
ca o imagine acustică a semnului lingvis- Semnificaţia cuvântului / discursului arti-
tic. Orice semnificant există – în incon- culat, are însă ca punct de plecare Imagi-
ştient – graţie punerii în priză, raportării narul. În cadrul acestui registru semnifica-
acestuia cu alt semnificant : roşu – în opo- ţia cuvântului rostit apare ca o constatare,
ziţie cu negru la jocurile de noroc, mama care dispune de o adresă mai mult sau mai
– în opoziţie cu tata etc. Un Semnificant puţin exactă. Constatarea respectivă are,
al semnificanţilor este considerat Celălalt. de fapt, un caracter instabil şi trecător.
Este simbolul Celuilalt semnificativ, care, Acest lucru se datorează împlicării sim-
în opinia lui J. Lacan guvernează inconşti- bolicului. Craţie lanţurilor semnificaţiilor
entul. Este vorba, conform afirmaţiei lui din registrul simbolicului, subiectul ur-
G. Deleuze de trei simboluri colosale în mează să fie atras, antrenat într-un meca-
viaţa omului: cel al mamei, cel al tatălui şi nism, uneori foarte extins, de regenerare
în ultimă instanţă – cel al lui Dumnezeu. a unor semnificaţii personale a ceea ce se
Pentru a înţelege mai bine cum se produce iniţial în registrul realului.
produce comunicarea intrapersonală, cu În situaţia în care subiectul vorbeş-
sine, şi interpersonală cu celălalt, este ne- te, acesta are la dispoziţie tot ,,materialul’’
cesară o incursiune elementară în cunos- lingvistic, din care se ,,produce’’, ca ata-
cuta „schemă L” a lui J. Lacan. Această re, vorbirea concretă. Materialul lingvistic
schemă dispune de patru locuri în circui- există în forma unui ansamblu sincroni-
tul lanţului de semnificaţii. Schema men- zat, a unui sistem de grupuri structurate.
ţionată se constituie din două axe care se Materialul desemnat ţine de ansamblul de
intersectează: una din acestea se înscrie semnificanţi sincronizaţi, altfel spus – de
în continuumul Celălalt / inconştient la Celălalt.
o extremă şi a Subiectului – la cealaltă Să revenim la subiectul constituit
extremă. A doua axă cuprinde eul (a) şi din eu, altul (semenul) şi Celălalt. Cine
celălalt mic (a’). Prima axă – CS – este dintre aceştia vorbeşte? Faptul că avem în
una simbolică şi este definită ca ,,discurs centrul analizei subiectul - vorbitor nu în-
al Celuilalt’’. Cea de-a doua axă – aa’ – în seamnă că acesta, ca formaţiune integrală
calitatea sa de axă imaginară desemnează produce discursul. În opinia lui J. Lacan,
relaţia în oglindă între Eu şi micul celălalt, „cel” care vorbeşte este eul. Anume eul
semenul. subiectului vorbeşte – se adresează celui-
Într-un context al comunicării in- lalt din preajmă. Mai mult decât atât, eul
trapersonale, dar şi interpersonale, orice îi vorbeşte celuilalt despre sine, despre su-
cuvânt îşi are în mod fundamental origi- biect care este „prezent” pe fundal în dis-
nea în Celălalt. Celălalt – mama, tata de la cursul- dialog la persoana a treia. Se poate
care micuţul asimilează limbajul / vorbi- spune că discursul reprezintă, mai degrabă
rea în mod inconştient. subiectul decât, informează ascultătorul.

78
Comunicare autentică versus comunicare psihotică Ψ

Astfel, subiectul vorbeşte prin intermediul canismul distanţării subiectului de enunţ,


eului său cu sine. Prin urmare analiza co- acceptării ,,polifoniei’’enunţului. Conşti-
municării intra în interpersonal şi trebuie entizarea ideei că o vorbă nu este un ul-
să ia în calcul raporturile dintre subiect, tim adevăr şi că orice afirmaţie poate lua
eu, Celălalt şi obiect, menţionate anterior. pentru subiect, dar şi pentru celălalt doar o
Aceste raporturi, sunt determinante pentru semnificaţie în şirul altor semnificaţii, vine
organizarea comunicării individului, ca şi în concordanţă cu adevărata natură a sim-
pentru reglarea formală a relaţiilor socia- bolurilor. Efectele mecanismului descris
le. Orice gen de vorbire, chiar şi cu sine, asupra comunicării intrapersonale şi inter-
izvorăşte din Celălalt, din inconştient. personale sunt cunoscute. Deschiderea în
Anume Celălalt condiţionează caracterul monolog / dialog, plasticitatea / flexibili-
comunicării şi al relaţiilor subiectului. tatea în comunicare, debarasarea de ide-
Într-o situaţie a normalităţii, în ca- ea fixă / patologică a autorului că dânsul
zul unui discurs/ monolog autentic relaţia deţine monopolul asupra adevărului, ac-
dintre subiect şi eu este una reversibilă. ceptarea diversităţii lumii şi a dreptului fi-
Fiecare luare în posesie de către subiect ecăruia la propriul adevăr: toate împreună,
a eului poate fi anulată. Într-un asemenea dar şi multe altele, se înscriu cu uşurinţă în
proces de evocare/ comunicare nu se pro- paradigma Comunicare Autentică.
duce o identificare rigidă sau/şi patologi- Există un alt mod de comunicare
că a subiectului cu eul. De regulă, în dis- – nonautentic. Unul dificil, ineficient şi
cursul său eul vine cu convingerea unor uneori – conflictuos. Este genul comuni-
adevăruri absolute. Subiectul intervine în cării psihotice. Termenul de ,,psihotic’’
asemenea situaţii cu proximitatea / dista- nu vizează în această ordine de idei insti-
litatea faţă de convingerile eului. În plan tuţiile cunoscute şi pacienţii acestora. Ne
manifest, lăuntric sau / şi extern, această referim la comunicarea cotidiană a cetă-
relaţie sănătoasă dintre subiect şi eu se ţenilor, indiferent de treapta pe care sunt
produce prin intermediul unor gânduri / cocoţaţi în piramida socială. Suntem în
expresii de felul ,,e punctul meu personal permanenţă martori ai unui teatru al ab-
de vedere”; “e ceea ce cred eu”; “părerea surdului. Se ceartă specialiştii între ei, se
mea este” etc. Este cazul acelor persoane ceartă politicienii, se ceartă soţii, părinţii
care sunt în stare să nu confunde, expre- şi copiii. Unul dintre motivele majore este
sia lui A. Korzybski ,,harta cu teritoriul’’, cel al adevărului. Cine are dreptate? – iată
adică lumea lor lăuntrică, semnificaţiile întrebarea / problema vitală a existenţei
personale cu realitatea fizică. politice, economice, educaţionale, etc. De
Cui însă este adresată vorbirea? Ce- regulă, în diverse situaţii ale comunicării,
luilalt mic, celui din preajmă, imaginar. private sau publice conlocutorii pornesc
Anume aici, între Real şi Imaginar, între de la opinii personale sau ale unor grupuri
eu şi celălalt mic se realizează acea relaţie de apartenenţă. Ca mai apoi să „alunece”
obiectuală despre care vorbea S. Freud. în adevăruri pe care încearcă să le impună
Iar relaţia simbolică este prezentă în me- cu orice preţ, celorlalţi.

79
Ψ Gheorghe ŢAPU

Deseori lumea comunică ,,în pa- lalt, ci eul mic, croit la repezeală şi pornit
ralel’’. Conlocutorii nu fac schimburi de pe fantasmare. A vedea ceea ce ţi se năza-
mesaje. Ei încearcă, fiecare în parte, să de- re, a vedea cu ochiul nu cu mintea, “a citi”
monstreze (în lipsa unor argumente fonda- gândurile celuilalt, a eticheta şi a insista
te) că anume ei au dreptate. De parcă s-ar morţiş asupra unor adevăruri nu înseamnă
pune şi s-ar simţi în locul lui Dumnezeu. a fi subiectiv. Înseamnă a fi un pic bolnav.
Au dispărut de pe meleagurile noastre oa- Înseamnă a nu avea Numele Tatălui în cap
menii simpli. Avem doar persoane împu- – ca instanţă a Autorităţii. Atunci când
ternicite cu dreptul la adevăruri în ultimă această Autoritate lipseşte în capul omu-
instanţă. Într-o comunicare ,,paralelă’’ oa- lui, ea nu mai există nici în afară, oricât ar
menii vorbesc, dar nu se aud unii pe alţii, căuta-o el. Ca urmare, ne confruntăm cu o
ca urmare nu se înţeleg. O asemenea co- multitudine de indivizi iuţi / aprinşi, care
municare are un caracter psihotic. Pentru se excită spontan de la imaginea celuilalt
a înţelege natura acestei comunicări este şi-l abordează / etichetează conform unei
necesară o revenire la analiza mecanis- scheme simple. Pentru ca în consecinţă să
mului examinat anterior. Or, comunicarea dea dovadă de două reacţii extreme: bla-
ineficientă, psihotică se datorează faptului mul sau afectuozitatea exacerbată.
dereglării mecanismului interacţiunii din- Vorbele pripite, faptele nechibzuite
tre subiect, eu şi Celălalt. care încintă şi „incântă” atât de mult min-
Una dintre cele mai frecvente ca- tea bolnavă a multora ar trebui să devină
uze ale perturbării comunicării rezidă în unul din cele mai simple teste pentru acre-
modificarea / desincronizarea semnifica- ditarea sănătăţii şi maturităţii reprezen-
ţiilor. În cazurile limită anumiţi semnifi- tanţilor comunităţii. Altfel, comunitatea
canţi sunt pur şi simplu excluşi din circuit. „produce” eroi, care au nevoie, de fapt, de
Excluderea / abolirea unor asemenea sim- un tratament specializat.
boluri ca Mama, Tatăl (Numele Tatălui)
din lanţul semnificanţilor se soldează cu Bibliografie:
abandonarea unor instanţe. Instanţe ale
adevărului, ale locului şi rolului omului în 1. Делез Ж., Логика смысла, Ра-
viaţă. Instanţe ale poziţionării individului ритет, Москва, 1998, 473 с.
în raport cu celălalt. Lipsa acestei instanţe 2. Лакан Ж., «Стадия зеркала»
din registrul Simbolicului condiţionează и другие тексты, Европейская Шко-
răspândita atitudine faţă de conlocutor: ла Психоанализа Ассоциации Фон-
,,nimeni nu e sfânt’’; ,,nimeni nu are drep- да Фрейдовского Поля, Издательство
tate’’ etc. EOLIA, Париж, 1992, 59 с.
În situaţia în care Celălalt este ex- 3. Korzybski A., Collected Wri-
clus din circuitul de formare a discursului, tings 1920-1950, Institute of General Se-
în subiect nu vorbeşte eul în baza Celui- mantics, 1990.

80
Psihologie 2010, 1 Ψ

ОСОБЕННОСТИ САМОАКТУАЛИЗАЦИИ ДОМОХОЗЯЕК


В ПЕРИОД СРЕДНЕГО ВОЗРАСТА

Светлана ТОЛСТАЯ

Summary
Women who exercise «true destiny to be mothers and female housewife», often facing
an existential crisis that is during middle age - the psychological separation of children from
their families. Playing only certain roles, and ignoring other roles leads to dissatisfaction with
life. This is because of the need to study the characteristics of women autoactualizare middle-
aged housewives, whose results are analyzed in this article.

Работа и личная жизнь, безу- ственного труда занимает очень вы-


словно являются наиболее значимыми сокую долю и, если бы все женщины
в жизни человека. В современных ус- стали домохозяйками, общество, вряд
ловиях остается недостаточно ясным ли без них обошлось. Несомненным
соотношение их значимости в жизни является и тот факт, что в семьях, где
женщины. женщина является домохозяйкой по
Очень часто мы встречаемся со собственному выбору, а не вынужден-
стереотипным мнением, что для жен- но (по безработице, желанию мужа), в
щины более важна семья, а для муж- доме, обычно чисто, организовано нор-
чины работа. С другой стороны, иссле- мальное питание, дети, и дошкольники,
дования показывают, что большинство и школьники, находятся под присмот-
женщин стремится к общественному ром и в учебной, и в поведенческой и
труду и не желает замыкаться в рамках развивающей деятельности. Однако
домашней занятости. Тем более, что до- женщины, реализуя истинно женское
казано, что ограничение деятельности предназначение быть матерью и хра-
женщины только домашними заботами нительницей домашнего очага» часто
и детьми не дает ей самореализоваться переживают экзистенциальный кризис
в жизни и может привести к тревожно- в период психологического отделения
депрессивным состояниям. В то же вре- детей от семьи. В литературе, посвя-
мя работающая женщина по-прежнему щенной проблемам среднего возраста,
несет двойную нагрузку - профессио- подчеркиваются специфические для
нальную и домашние обязанности, что лиц женского пола проблемы, которые
тоже может вызвать проявление мно- связаны с более выраженной эмоци-
жества негативных последствий (чувс- ональностью, психосексуальностью,
тво вины перед близкими или проти- отсутствием смысла жизни вследствие
воположное - полную заброшенность ограниченного круга интересов [3, 7,
семьи и воспитание детей). 11]. Формирование так называемых
Сегодня женщина в сфере обще- специфических женских личностных
81
Ψ Светлана ТОЛСТАЯ

характеристик обусловлено не только Живя жизнью детей, многие женщины


биологическими причинами, но и соци- совсем забывают о своей собственной
альными условиями. Социально-эконо- жизни. Взрослость позволяет человеку
мическая зависимость, относительное «переделать» жизнь по собственному
неравенство с мужчиной в обществен- усмотрению, развернуть ее в ту сторо-
ной и профессиональной сфере тор- ну, которую он считает целесообраз-
мозят развитие зрелой личности жен- ной, но это иногда становится практи-
щины. Инфантильность личностной чески неразрешимой проблемой для
структуры усложняет конструктивное женщин-домохозяек, либо не имеющих
разрешение конфликтных условий, воз- специальности, либо уже давно не за-
никающих у женщин в середине жизни. нятых в профессиональной сфере.
Выросшие дети, надоевшее однообра- По мнению К. А. Абульхановой-
зие домашних обязанностей, сужение Славской [1], если человек выбирает
сферы внесемейных интересов, сниже- самовыражение через выполнение дол-
ние сексуальной привлекательности и га, т. е. через самопожертвование, то
оценки себя как “собственно женского происходит постепенная утрата своего
существа” переживаются женщиной “Я”, он оказывается в позиции, уни-
как существование в вакууме и сопро- женной и зависимой от других, и жизнь
вождаются нарастанием чувства без- его часто кончается крахом. Служение
защитности, возникновением невроти- людям из чувства долга не сочетается с
ческой симптоматики, депрессивными личностной самоактуализацией и само-
колебаниями настроения [7]. реализацией. Впрочем, сам А. Маслоу
В период середины жизни жен- никогда не связывал жестко самоактуа-
щина переживает и чувство стабиль- лизацию с “внедомашней”, “внесемей-
ности и душевное смятение по поводу ной” деятельностью. Напротив, он не-
того, действительно ли она верно по- однократно замечал, что самоактуали-
няла и реализовала настоящее пред- зация выражается не только и не столь-
назначение своей жизни. Особенно ко в художественном творчестве, но и в
острым становится этот вопрос для воспитании детей, ведении хозяйства и
женщин-домохозяек, так как в случае т. п. В этом смысле домохозяйка имеет
негативных оценок, данных самой лич- те же возможности для самоактуализа-
ностью своей предшествующей жизни, ции, что и, например, композитор [10].
встает вопрос о необходимости выра- Степень психического комфор-
ботать новую жизненную стратегию. та женщины-домохозяйки может быть
Если раньше вся жизнь женщин была разной - в зависимости от того, сама ли
насыщена эмоциональной и бытовой она приняла решение посвятить себя
заботой о детях, то теперь, когда такое мужу и детям, или ее вынудили обсто-
привычное течение жизни нарушает- ятельства. Психологи считают, что на-
ся, возникает ощущение пустоты, не- иболее тяжело переносят заключение
нужности, бессмысленности жизни. в четырех стенах женщины, которые

82
Осбенности самоактуализации домохозяек в период сореднего возраста Ψ

до беременности вели активный об- бежно начинает испытывать внутрен-


раз жизни - делали карьеру, общались ний конфликт, который отражается на
с большим количеством людей, име- взаимоотношениях в семье и ведет к
ли стабильные доходы [2,6,7,8]. Этим ее распаду. Чрезмерная эмоциональная
женщинам может даже понадобиться и деятельностная фиксация на семье
помощь специалиста в процессе адап- приводит к эмоциональным обеднени-
тации. Основная проблема женщины, ям, отсутствию личного пространства,
оказавшейся в подобной ситуации - ей а погруженность в семейные пробле-
тесно дома. И все усилия должны быть мы ограничивает возможности твор-
направлены на расширение рамок того ческой самореализации, приводит к
мира, в котором она оказалась заклю- зависимости и социальной изоляции.
чена. Если домохозяйка не реализует Работающая женщина получает воз-
свой потенциал, это может привести к можность более полно контролировать
депрессивному состоянию и неврозу, к свою жизнь [4]. Проигрывание только
непониманию и равнодушию со сторо- одних ролей, и полное не осознание,
ны близких, в некоторых случаях даже или не принятие других, приводит к
к распаду семьи. неудовлетворенности в жизни. Этим
Реализовать свой потенциал до- обусловлена актуальная необходимость
мохозяйке мешают внешние и внутрен- исследования особенностей самоактуа-
ние причины: лизации современных женщин – домо-
• страх изменить сложившуюся хозяек среднего возраста.
модель семьи; Исследуемая нами группа жен-
• страх изменить себя; щин-домохозяек составила 185 человек
• заниженная самооценка; в возрасте от 35 до 45 лет. По резуль-
• влияние социума; татам исследования было выявлено,
• некие установки (детские) или что средний показатель самоактуали-
неудачный опыт. зации у неработающих женщин в на-
Если домохозяйка реализует свой шей выборке составляет 45,71 балла.
потенциал то, как итог она имеет: Наиболее высокий показатель состав-
• выбор своей дальнейшей жиз- ляет 68, самый низкий уровень само-
ни; актуализации - 22. Эти данные согла-
• появляется свой мир, мир вне суются с предположением А. Маслоу
дома; о том, что большинство людей, если
• она меняется, меняет отноше- не все, нуждаются во внутреннем
ние к себе; совершенствовании и ищут его. Его
• она мечтает; собственные исследования привели к
• она становится организатором, заключению, что побуждение к реали-
своего дома, своей жизни [6]. зации наших потенциалов естественно
Если женщина не принимает в и необходимо. И все же только некото-
себе роль домохозяйки, то она неиз- рые как правило, одаренные люди до-

83
Ψ Светлана ТОЛСТАЯ

стигают ее (меньше, чем 1% всего на- чимости и свидетельствующий о силе


селения по оценке А. Маслоу). Отчасти взаимосвязи обнаружен по таким ком-
дела обстоят столь неблагополучным понентам, как «аутосимпатия» (r=0,533,
образом потому, что многие люди прос- p=0) и общий показатель самоактуали-
то не видят своего потенциала; они и не зации (r=0,518, p=0). Спонтанность это
знают о его существовании и не пони- качество вытекающее из уверенности в
мают пользы самосовершенствования. себе и доверия к окружающему миру,
Пожалуй, они склонны сомневаться и свойственных самоактуализирующим-
даже бояться своих способностей, тем ся людям. Домохозяйки в большей мере
самым, уменьшая шансы для самоакту- способны спонтанно выражать свои
ализации. Это явление А. Маслоу назы- чувства, то есть, готовы к возможности
вал „комплексом Ионы”. Он характери- проявления активности, отличающейся
зуется страхом успеха, который мешает от рассчитанного заранее способа по-
человеку стремиться к величию и са- ведения. Спонтанность обусловливает
мосовершенствованию [9]. так же стремление принять себя вне за-
Кроме того, наш исследователь- висимости от оценки своих достоинств
ский интерес был направлен на выяв- и недостатков другими, вероятно, этим
ление параметров самоактуализации и обусловлена высокая корреляцион-
наиболее значимых и имеющих на- ная взаимосвязь со шкалой «аутосим-
ибольшее влияние на общий уровень патия». На наш взгляд, для домохозя-
самоактуализации. Мы учитывали на- ек проявление чувства спонтанности
личие значимых корреляционных свя- является компенсаторным фактором:
зей и распределение, удовлетворяющее основная проблема домохозяек состо-
нормальному закону (критерий Колмо- ит в том, что женщины обслуживают в
горова). Оказалось, что в группе нера- основном нужды других, а иметь собс-
ботающих женщин параметр «спон- твенную личную жизнь им не полага-
танность» имеет значимые корреляци- ется, поэтому они стремятся к комфор-
онные связи со всеми компонентами тному внутреннему состоянию и пози-
самоактуализации и общим уровнем тивной Я-концепции, самопониманию
самоактуализации в целом, так же ярко (r=0,361, p=0), а жизнь в согласии со
выражены такие компоненты самоакту- своими внутренними желаниями (про-
ализации как «ориентация во времени» явление спонтанности) и является для
(9 взаимосвязей) и «ценности» (7 вза- них основным способом достижения
имосвязей). Данные результаты пред- этого. Именно естественность в пове-
ставлены на структурограмме (рис. 1). дении способствует установлению про-
Как видно на структурограмме чных и доброжелательных отношений
«спонтанность» значимо взаимосвя- с окружающими (r=0,361, p=0), а так-
зана со всеми параметрами самоакту- же адекватному самовыражению в об-
ализации. Коэффициент корреляции щении и придает уверенности в своей
превышающий выбранный порог зна- привлекательности (r=0,281, p≤0,01).

84
Осбенности самоактуализации домохозяек в период сореднего возраста Ψ

Рисунок. 1. Взаимосвязи параметров САМОАЛ в группе женщин среднего возраста,


не занятых профессиональной деятельностью

Спонтанность – это важная отличи- торые обуславливаются отношением


тельная особенность домохозяек, отри- к основным гуманистическим ценнос-
цательной стороной которой являются тям (r=0,211, p≤0,01), осознание экзис-
трудности с планированием и целенап- тенциальной ценности жизни «здесь и
равленным достижением целей. Но, в теперь» (r=0,129, p≤0,04) и, безусловно,
конечном итоге, именно умение жить в стремление к творческому восприятию
согласии со своим внутренним миром и мира (r=0,296, p≤0,01).
способствует повышению общего уров- Еще одним важным фактором в
ня самоактуализации в целом (r=0,518, жизни домохозяек является параметр
p=0). В свою очередь на проявление «ориентация во времени». Ориентация
спонтанности влияют такие факторы во времени означает способность че-
как стремление получать новые знания ловека жить сегодняшним днем, полу-
(r=0,324, p=0), позитивные представле- чать удовольствие от каждого момента
ния о людях в целом (r=0,263, p≤0,01), времени, не оглядываясь на прошлое и
стремление к гармоничному бытию и не концентрируясь на будущих дости-
здоровым отношениям с людьми, ко- жениях, а домохозяйки чаще всего, как
85
Ψ Светлана ТОЛСТАЯ

бы стоят в стороне от важнейших со- прочные и доброжелательные отно-


бытий и чувствуют свою социальную шения с окружающими (контактность
изоляцию – этим видимо и объясняет- r=0,229, p≤0,01), позитивное представ-
ся столь значимое влияние параметра ление о людях в целом (r=0,198, p≤0,01),
«ориентация во времени» на другие открытость новым впечатлениям и зна-
составляющие самоактуализации и ее ниям (r=0,127, p≤0,04), что, в конечном
общий уровень (r=0,346, p=0). Отсутс- итоге и сказывается на общем уровне
твие оптимальной последовательности самоактуализации в целом (r=0,212,
во времени препятствует формирова- p≤0,01). С точки зрения В. Франкла
нию целостного жизненного опыта постижение универсальных ценнос-
(автономность r=0,231, p≤0,01) и на- тей (творчества, переживания, отно-
рушает стратегическое планирование шения) придаёт жизни осмысленность,
поведения и деятельности в соответс- что подтверждается эффективностью
твии с целями и намерениями личнос- практики логотерапии [12]. Осознание
ти (спонтанность r=0,129, p≤0,04), сни- универсальных ценностей как близких
жает веру в могущество человеческих личности (как собственных метапот-
возможностей (r=0,227, p≤0,01) и пот- ребностей) является важным этапом
ребность в познании (r=0,174, p≤0,01), личностного роста и осуществляется
а так же снижает общий уровень об- посредством личностной рефлексии,
щительности личности, препятствует их дальнейшую реализацию можно на-
установлению тесных и прочных отно- звать одним из начальных этапов про-
шений (r=0,212, p≤0,01) и способствует цесса самоактуализации. Рефлексия
развитию ригидности, неуверенности собственных ценностей, мотивов, воз-
в своей привлекательности для собе- можностей и способностей, приёмов
седника (r=0,353, p=0), что в конечном действий успешных и неудачных в схо-
итоге и приводит к снижению уровня жих и отличающихся обстоятельствах
самоактуализации в целом (r=0,346, жизни обеспечивает осмысленность и
p=0). целостность поведения.
Так же достаточно большое ко- Таким образом, экзистенциаль-
личество взаимосвязей было выявлено ный конфликт, возникающий в жизни
по шкале «ценности». От степени, с ко- домохозяек среднего возраста, нарушая
торой женщины-домохозяйки разделя- привычный ход жизни, дезорганизуя
ют ценности самоактуализирующейся или даже делая невозможной обычную
личности, зависит их самоотношение жизнедеятельность, требует от женщи-
(аутосимпатия r=0,226, p≤0,01), уве- ны переосмысления своей жизни и ее
ренность с своих силах (автономность наиболее существенных составляю-
r=0,165, p≤0,0116), способность к ис- щих, переоценки своих жизненных це-
креннему и адекватному самовыра- лей, отношений с окружающими, обра-
жению (гибкость в общении r=0,204, за жизни и др. Успешное преодоление
p≤0,01), а так же умение устанавливать конфликта является жизненно значи-

86
Осбенности самоактуализации домохозяек в период сореднего возраста Ψ

мой задачей для человека, а результа- мы самореализации личности / Под


том его разрешения часто становится ред. Л.А. Головей, Л.А. Коростылевой.
появление каких-то новых качеств и Вып.3 СПб., 1999, с.154-168
условий жизни. 7. Кораблина, Е. П., Психологи-
ческая помощь в процессе становле-
Библиография: ния личности женщины // Психоло-
гическая помощь и консультирование
1. Абульханова-Славская, К. А., в практической психологии / Под ред.
Стратегия жизни.- М: Мысль, 1991, М. К. Тутушкиной. — СПб.: Дидактика
299с. Плюс, 1998. - Часть 3, с. 172 - 191.
2. Алешина, Ю. Е., Волович, А. 8. Коростылева, Л. А., Самореа-
С., Проблемы усвоения ролей мужчин лизация в личной жизни как в одной из
и женщин // Вопросы психологии. — основных сфер жизнедеятельности //
1991.-№ 4, с. 74 - 82. Психологические проблемы саморе-
3. Волынская, Л. Б., Смысл се- ализации личности. Вып. 3 / Под ред.
редины жизни: подведение итогов как Л. А. Головей, Л. А., Коростылевой. -
основа дальнейшего пути // Психология СПб.: С.-Петербургский университет,
зрелости и старения.- 2002, №1 (17). 1999, с. 144 - 153.
4. Гупаловская, В. А., Образо- 9. Маслоу, А., Мотивация и лич-
вание и самоактуализация личности ность. - СПб.: Евразия, 1999, 478 с.
женщины // Ананьевские чтения: Тези- 10. Маслоу, А., Дальние пределы
сы докл., Санкт-Петерб., 23 - 25 октяб- человеческой психики. - СПб.: Евразия,
ря 2001 г. - СПб., 2001, с. 259-260. 1997, 430 с.
5. Карцева, Т. Б., Личностные 11. Поливанова, К. Н., Психоло-
изменения в ситуациях жизненных гия возрастных кризисов.- М..: Акаде-
перемен // Психологический журнал .- мия, 2000, 184 с.
1988.- № 5, с. 88-101. 12. Франкл, В., Доктор и душа.
6. Клецина, И. С., Гендерные Человек в поисках смысла - СПб.:
барьеры на пути личностной саморе- Ювента, 1997, 288 с.
ализации. // Психологические пробле-

87
Ψ Psihologie 2010, 1

REALIZĂRI ÎN PSIHOLOGIA APLICATĂ

ЛИЧНОСТЬ В МЕЖКУЛЬТУРНОМ ПРОСТРАНСТВЕ


Ирина Ивановна КАУНЕНКО

В Москве (Россия), 19-20 ноября бок Г. В, канд. психол. наук, доцент


2009 г.проходила IV международная МГЛУ, Минск, Белоруссия), Кауненко
конференция, посвящённая 50-летию И. И. канд. психол, наук, доцент (Ака-
Российского университета дружбы на- демия Наук Молдовы, Кишинёв, Мол-
родов. В данной конференции приняли дова), Хухлаев О. Е. канд.психол.наук,
участие этнопсихологи, филологи, со- доцент (зав. кафедрой этнопсихологии,
циологи, педагоги. Были представлены МГППУ, Москва).
исследователи из России, Белоруссии, В данном обзоре мы коснёмся
Украины, Молдовы, Приднестровья. психолого-педагогических проблем
Во время конференции работали развития личности в межкультурном
следующие секции – «Актуальные про- пространстве.
блемы этнопсихологии и исследований В своём сообщении о конферен-
межкультурной коммуникации и адап- ции «Личность в межкультурном про-
тации личности», «Личность и язык в странстве» мы коснёмся психолого-пе-
литературе», «Личность в образова- дагогических проблем.
тельном, профессиональном и инфор- В докладе «Проблема времени в
мационном пространстве», «Психо- онтогенезе личностного пространс-
логия личности и индивидуальности: тва» (А. К. Болотова, А. К. Захарова;
теоретические, прикладные и практи- Россия, Москва) была освящена про-
ческие аспекты», «Личность в меж- блема времени в онтогенезе личностно-
культурном пространстве: молодёжная го развития. Исследователи выделяют
секция». уровни субъектного времени, как осво-
К началу конференции был выпу- ение времени (путём использования и
щен сборник статей в 2-х т. “Личность распределения наличного физического
в межкультурном пространстве: Мате- времени), владение временем жизни
риалы IV Международной конферен- и управление временем. Временные
ции, посвящённой 50-летию Российс- признаки это, прежде всего, присваи-
кого университета дружбы народов», ваемая личностью в течение жизни сис-
Москва, РУДН, 19-20 ноября, 2009. тема субъективно значимых, реальных
В пленарном заседании высту- связей с другими индивидами. Присво-
пили с докладами А. Г. Коваленко д. ение, является активным процессом,
филол. н., профессор (декан филологи- развитые формы которого позволяют
ческого факультета РУДН), Резников личности не только усвоить опыт, на-
Е. Н. д. психол. н., профессор (Инсти- копленный человечеством в прошлом,
тут психологии РАН, Москва), Вержи- но и выйти за его пределы в реальном
88
Личность в межкультурном пространстве Ψ

настоящем, осваивая и обогащая его ческих маркеров в самоописании ведёт


для будущего. Способность подчинять к увеличению согласия с установками
своё поведение всё более отдалённым на позитивную оценку феномена наци-
целям, превращение этих целей в ре- ональности и одновременно на не «зна-
ально действующие, регулирующие чимость» феномена национальности.
текущее поведение, - это не только Интерес вызывает статья А. Ф.
закономерность онтогенетического Зёйнулиной «Полиязыковая личность
развития человека, но и критерий его в поликультурном образовательном
нравственной зрелости. В заключение пространстве» (Казахстан). Автор от-
доклада А. К. Болотова, А. К. Захарова мечает, что в связи с многонациональ-
приходят к выводу, что в становлении и ностью Казахстана, на территории ко-
развитии личности временной фактор, торого проживаю более 146 националь-
структурирование времени выступают ностей, есть необходимость владения
как неотъемлемый элемент личности, тремя языковыми системами: системой
как одно из проявлений регуляцион- родного или государственного языка,
ных возможностей человека в течение языка межнационального общения,
онтогенеза. иностранным языком. Автор предпола-
Проблеме национализма в мо- гает, что трёхязычие должно привести
лодёжной среде был посвящён доклад к межнациональному согласию. В шко-
О. Е. Хухлаева «Социальная психоло- лах Казахстана начался эксперимент
гия национализма: экспериментальное по внедрению обучения на трёх языках
исследование национальных установок – казахском, русском, английском. В
современной российской молодёжи». «Концепции развития образования РК
В исследовании было выявлено, что до 2015» базовыми моментами являет-
на основе этнонациональных устано- ся трёхязычие, поликультурность, ком-
вок можно прогнозировать как гене- муникативность.
рализованные «националистические» В высших школах продолжается
установки, так и предубеждения. Вы- постепенный переход на преподавание
явлено в исследовании, что негатив- некоторых дисциплин на английском
ный национализм связано со склон- языке. Поликультурная личность в
ностью к соперничеству в ситуации Концепции этнокультурного образо-
межнационального конфликта, груп- вания даётся как индивид с развитым
повой дискриминации. Нейтральный лингвистическим сознанием. Концеп-
национализм связан со склонностью ция языковой личности представляет
к приспособлению в ситуации межна- собой синтез психологического и язы-
ционального конфликта, увеличением кового знания.
социальной дистанции. Декларируемая Проблеме адаптации в кризис-
выраженность этнической идентичнос- ный период было посвящено сообще-
ти прямо влияет на позитивное отно- ние О. Б. Михайловой «Развитие ин-
шение к людям своей национальности. новационной деятельности в процессе
С другой стороны, уменьшение этни- профессионального обучения как стра-
89
Ψ Ирина Ивановна КАУНЕНКО

тегия адаптации к кризисным явлениям природа, нефть. Эти элементы конкре-


общества» (Россия, Москва). Исследо- тизируются в периферической систе-
вательница отмечает, что в контексте ме за счёт элементов: газ, лес, берёзы,
проблемы профессионального разви- Москва, кризис. Исследование продол-
тия специалиста адаптация означает не жается, но предварительные резуль-
приспособиться и потреблять, а найти таты позволяют отметить, что Россия
условия и выработать средства для по-прежнему остаётся центом влияния,
становления и развития личности. Еди- однако мир ещё не многополярен, в
ницей измерения «силы специалиста» представлениях испытуемых, а куль-
является компетентность. Признака- тура не является ключевым элементом
ми компетентности являются мобиль- представления.
ность знаний, эффективность метода, Представляет интерес опыт учас-
критичность мышления. Сформиро- тия студентов выпускных курсов в
ванность готовности к инновационной данной конференции. В работе данной
деятельности определяется динамикой конференции приняла делегация сту-
восприятия инноваций и степенью их дентов и преподавателей Якутского Го-
освоения. Целью современного образо- сударственного Университета. (Кстати,
вания в период кризиса является: студенты приехали на собственные де-
1) помочь ориентироваться в ньги, которые сами заработали.)
мире; Так совместно с учёными из раз-
2) внести вклад в развитие инно- ных регионов, они приняли участие в
вационной деятельности специалиста, дискуссиях, а так же представили свои
как необходимого условия адаптации в дипломные исследования. Надо было
изменяющемся обществе. видеть «широко раскрытые глаза» сту-
Большой интерес вызвал доклад дентов, эмоциональный подъём, кото-
Малышевой Н. Г., которая совместно с рые они переживали, отвечая на вопро-
Т. Г. Стефаненко, И. Б. Бовиной, О. А. сы маститых учёных. Многие впервые
Тихомандрицкой, Е. О. Голынчик про- посетили Москву.
водит исследования по представлениям Так же студентами данного ре-
о современном мире и о России, как его гиона были прослушаны лекции по
части. Исследователи хотят выявить спецкурсам, совместно со студентами
центры влияния современного мира и РУДН. Представляется, что пребыва-
место России в этих представлениях. ние и соучастие в работе с учёными
Результаты исследования выявили, что разных стран по-новому откроет осо-
для граждан России, их страна являет- бенности научного поиска, а так же
ся одним из центров влияния в совре- останется Событием в их жизни. А зна-
менном мире. Зона ядра представления чит, есть основа, что наука будет «мо-
о России образована элементами, име- лодеть». Представляется целесообраз-
ющими геополитическую и экономи- ным и нам, несмотря на все трудности,
ческую значимость – территория, сила, перенять данный опыт.
Путин, богатство ресурсов, держава,
90
Psihologie 2010, 1 Ψ

CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ A PSIHOLOGILOR


PRACTICIENI

Tatiana GROSU

La 24 septembrie, 2009, Asociaţia părinţi-copii în societatea contemporană.


Psihologilor Practicieni din Moldova şi În raportul “Formarea continuă a
Centrul de Diagnosticare şi Reabilitare psihologului practician” dna L. Savca, dr.
“Armonie” al DGETS au desfăşurat con- conf. univ., şefa CDR “Armonie”, a men-
ferinţa internaţională cu genericul “Orga- ţionat importanţa calităţilor personale în
nizarea eficientă a serviciului psihologic formarea celor profesionale ale psihologu-
din sistemul învăţământului preuniver- lui. Autocunoaşterea şi autoevaluarea ţine
sitar la etapa contemporană”. Conferin- de formarea continuă a psihologului şco-
ţa a avut în calitate de oaspeţi şi partici- lar. Psihologul, unicul specialist în şcoa-
panţi profesori, conferenţiari universitari, lă care are de efectuat concomitent patru
doctori în ştiinţe, cercetători ştiinţifici de la direcţii de activitate cu trei categorii de
UPS “I. Creangă”, ULIM, UPS Tiraspol, subiecţi: elevii, părinţii, cadrele didactice
AŞRM, membri ai Comisiei Parlamentare şi echipa managerială. Toţi aceşti aşteap-
de Învăţământ, psihologi, logopezi, cadre tă de la psiholog susţinere şi îndrumare
didactice. în rezolvarea corectă a problemelor care
Şedinţa în plen a fost deschisă de îi frământă. Funcţia de psiholog impune
dna T. Nagnibeda - Tverdohleb, directo- formarea continuă la nivel calitativ a cali-
rul general al DGETS. În discursul său tăţilor personale şi profesionale. În ajutor
de salut ea a subliniat rolul important al psihologilor vine CDR „Armonie” şi ca-
serviciului psihologic din sistemul de în- tedrele de la toate Universităţile cu profil
văţământ, importanţa calităţii asistenţei pedagogic, care pregătesc psihologi.
psihologice acordate copiilor, părinţilor şi Dna S. Rusnac, dr. conf. univ., şef
profesorilor. catedră psihologie, ULIM, în informaţia sa
Pe parcursul şedinţei în plen au fost „Asistenţa psihologică a cazurilor de vio-
prezentate diferite rapoarte cu variate ge- lenţă în familie” a relevat un program apli-
nerice: formarea continuă a psihologului cat de specialiştii catedrei de psihologie
practician, reflecţii moderne privind pre- asupra cazurilor de violenţă. Programul dat
gătirea profesională iniţială şi continuă a a inclus date statistice selectate pe teren şi
psihologilor şcolari, rolul psihologului în după aplicarea unui set de măsuri profilac-
educarea toleranţei, rolul psihologului în tice şi de corecţie. Informaţia prezentată a
psihologizarea cadrelor didactice, asisten- fost interesantă din punct de vedere ştiin-
ţa psihologică a cazurilor de violenţă în ţific şi practic: cum să aplici la momentul
familie, abordarea psihologică a abando- necesar măsurile preventive şi de corecţie,
nului şcolar, psihologizarea raporturilor care sunt evaluările asistenţei acordate.

91
Ψ Tatiana GROSU

În raportul său „Psihologizarea instituţiile statale de învăţământ există


cadrelor didactice” Dna. M. Vîrlan, dr., posibilitatea de a crea condiţii suficiente
conf. univ., şef catedră asistenţă socială, pentru obţinerea unei instruiri de calitate
UPS „I. Creangă”, a subliniat faptul că înaltă şi de dezvoltare stabilă şi multilate-
succesul şcolar, dezvoltarea personalităţii rală a copiilor în combinare cu fortificarea
elevului, sănătatea psihică a lui, formarea sănătăţii lor. A descris succint problemele
şi interiorizarea valorilor moral - spiritu- de bază ale învăţământului preuniversitar
ale , etc – toate în mare parte depind de din R. Moldova, modalităţile de comba-
nivelul de psihologizare a cadrelor didac- tere a lor. Autorul a relatat o formă de in-
tice. Pregătirea psihologică a pedagogilor struire, care s-a practicat în R. Moldova cu
pentru activitatea lor didactică ar trebui să succes o perioada de timp, care întrunea
se realizeze la facultăţi. Dar, spre regret, în sine următoarele condiţii: concordanţa
în planul de învăţământ la facultăţile pe- cu documentele internaţionale şi a actelor
dagogice este rezervat un număr destul de normative ale RM, depăşirea orientării
mic de ore ce prevede studierea Psihologi- „centrate pe interesele statului”, crearea
ei generale, Psihologia vârstelor, Psiholo- unei şcoli „centrate pe personalitatea co-
gia pedagogică. Învăţătorul, însă, necesită pilului”, spre dezvoltarea personalităţii
cunoştinţe mai vaste vizavi de formarea copilului şi a aptitudinilor sale, înfruntarea
deprinderilor de stabilire a contactului stereotipizării şi a caracterului uniform.
productiv şi de comunicare cu diferite ca- Toate atributele şi mijloacele învăţămân-
tegorii de elevi din clasă, cu grupe mici tului, incluzând sistemul de „lecţii în cla-
de părinţi ai elevilor, cu administraţia in- să” se adaptează, se modifică în raport cu
stituţiei, cu colegii din colectiv ş. a.. Dna particularităţile de grup şi cele individuale
Vîrlan a evidenţiat domeniile de nevoi ale ale elevilor.
învăţătorilor claselor primare, profesori- Dna. V. Mâsliţchi, dr. lector univ.,
lor de la clasele gimnaziale şi liceale pe UPS Tiraspol, în prezentarea sa „Reflecţii
care poate să le acopere psihologul şco- moderne privind pregătirea profesională
lar, cunoştinţele despre organizarea lec- iniţial şi continuă a psihologilor şcolari”
ţiilor cu conţinut psihologic, măsurile de a pus accentul pe necesitatea unei predări
profilaxie, elementele de training pentru ample, minuţioase şi ştiinţifice la facultă-
pedagogi organizate de psihologi. La fel, ţile de psihologie. Psihologia este un do-
a specificat următoarele domenii în care meniu special al ştiinţei şi practicii. Viaţa
psihologul poate acorda sprijin şi ajutor profesională a psihologului rezidă în miş-
cadrelor didactice: învăţător-clasă, învăţă- carea permanentă de la necunoaştere spre
tor-elev, învăţător-şcoală, învăţător-fami- cunoaştere, în formarea unui mod specific
lie, eu-învăţător. de gândire şi chiar de viaţă. Un psiholog
Dl. N. Fiodoreţ, dr., conf. univ., adevărat trebuie să fie apt de a oferi grijă
a prezentat un raport interesant despre de propria sănătate psihică, de a face faţă
„Concepţia educaţională în învăţământ”. crizelor psihologice, de a ajuta persoane-
În discursul său a subliniat faptul că în le din jur. În activitatea sa profesională
psihologul acordă ajutor persoanelor în
92
Conferinţa internaţională a psihologilor practicieni Ψ

autocunoaşterea şi cunoaşterea celor din nu numai rolul familiei în formarea unei


jur, dezvoltă abilităţile de comunicare şi personalităţi armonioase, dar şi măsurile
de soluţionare a conflictelor, formează de- de profilaxie a comportamentului deviant
prinderi de autoreglare a emoţiilor, com- la minori, importanţa serviciului psiholo-
portamentului, studiază procesul dezvol- gic în OŞP a elevilor, strategii de abordare
tării personalităţii elevilor, acordă ajutor a conflictului, organizarea eficientă a pro-
elevilor, profesorilor şi părinţilor în or- filaxiei în clasele gimnaziale la capitolul
ganizarea procesului instructiv-educativ. reuşita şcolară, eficacitatea serviciului
Aceste sarcini psihologul le poate realiza psihologic în organizarea orientării pro-
prin următoarele activităţi de bază: psiho- fesionale, specificul examenului multias-
profilaxia, psihodiagnoza, psihocorecţia şi pectual în clasele liceale, monitorizarea
psihoconsilierea. dezvoltării personalităţii elevilor de către
Dna. V. Uncu, doctorand, lect. su- profesor, relaţiile dintre strategiile com-
perior, UPS Tiraspol, a luat în dezbatere portamentale şi tipul de personalitate la
tema „Abordarea psihologică a abando- profesor, specificul cunoaşterii şi interio-
nului şcolar”. Au fost prezentate formele rizării valorilor general umane la adoles-
abandonului şcolar, cauzele, particularită- cenţi din familii temporar dezintegrate,
ţile de vârstă ale elevilor claselor gimnazi- rolul terapiei prin dans şi art - terapie etc.
ale şi liceale, specificul relaţiilor interper- Multitudinea de rapoarte a inclus
sonale între elev-elev, elev-profesor, elev- informaţii utile atât pentru psihologii prac-
părinte. S-au propus metode de prevenire ticieni din instituţiile preunuversitare, cât
a abandonului şcolar, ce s-ar manifesta şi pentru cadrele didactice ce au în vizorul
prin: studierea mai amănunţită a contin- lor copii cu diverse tulburări.
gentului de elevi din clasă, a particularită- Dna C. Gurov, magistru în psiho-
ţilor individuale, a capacităţilor intelectu- logie, psiholog în CDR „Armonie”, în
ale şi a reuşitei şcolare. S-a accentuat rolul discursul său despre terapia prin dans a
psihologului în informarea profesorilor menţionat eficienţa acestei terapii în acti-
despre facilitarea relaţiei învăţător-clasă, vitatea psihoterapeutică cu elevii. Terapia
învăţător-elev, elev-şcoală. Toate acestea prin dans include în activitate sa terapia
psihologul le realizează prin propagarea muzical-motoră şi aromaterapia. S-au de-
cunoştinţelor psihologo-pedagogice, prin scris mişcările folosite în terapia de dans,
organizarea măsurilor de profilaxie, prin cazurile când ele pot fi utilizate. S-au indi-
organizarea org - şopingurilor cu profe- cat obiectivele terapiei de dans şi eficienţa
sorii, elevii, prin organizarea consilierilor ei în practica activităţii cu copiii. Psiholo-
individuale şi de grup. gul a propus un şir de compoziţii muzicale
Şedinţa în plen a fost urmată de lu- care se utilizează efectiv în activitatea de
crul în două ateliere. Atelierul I şi-a axat psihoterapie cu copiii din instituţiile pre-
activitatea pe “Organizarea serviciului universitare.
psihologic în ciclul gimnazial şi cel lice- Dna I. Chicu, psiholog. gr. did. II,
al”. În acest atelier au fost puse în discuţie LT „A. I. Cuza” a relevat rolul familiei în

93
Ψ Tatiana GROSU

formarea unei personalităţi armonioase. specialişti cu informaţii utile la temele:


Au fost evidenţiate etapele şi metodele de campania antinicotină, corelaţia logo-
lucru cu familia în scopul profilaxiei di- ped-psiholog în activitatea de psihocorec-
verselor greşeli în educaţia copiilor. Dna ţie a elevului, eficienţa psihocorecţiei la
I.Chicu a atras atenţia la importanţa asis- elevii de vârstă şcolară mică, organizarea
tenţei psihologice familiilor cu un singur eficientă a psihoconsilierii individuale la
părinte sau unde ambii părinţi sunt ple- elevi, educarea părintelui în motivarea
caţi peste hotare. la un comportament decent al copilului,
Dna. D. Pavalachi, psiholog, şc. valoarea maturităţii şcolare în adapta-
medie nr. 59, a propus spre audiere infor- rea elevului la condiţiile şcolii primare,
maţia „Eficacitatea serviciului psihologic dificultăţile în adaptarea ciclului gimna-
în organizarea orientării profesionale”. zial, violenţa şcolară cauzată de factorii
Orientarea profesională reprezintă o acti- socio-familiali şi metodele de lichidare a
vitate organizată în plan social cu scopul ei, lucrul psihologului şcolar în profilaxia
de a facilita tinerilor posibilitatea de a-şi adaptării şcolare. O problemă deosebită
alege o profesie care să le permită valori- ridicată de psihologi a fost necesitatea
ficarea fondului de aptitudini, deprinderi interacţiunii dintre grădiniţă şi şcoală,
şi cunoştinţe consolidate pe parcursul pe- dintre educatorii din grupa pregătitoare
rioadei de pregătire. Cunoaşterea parti- şi învăţătorii din clasa I, învăţătorii din
cularităţilor individuale şi a aptitudinilor clasa IV şi profesorii care încep lucrul în
pot fi suficiente pentru alegerea corectă clasele V, VI, dintre profesorii care înva-
a viitoarei profesii. În acest caz intervine ţă elevii în ciclul gimnazial şi cel liceal.
psihologul şcolar cu o baterie de teste, ce Anume conlucrarea dintre aceste verigi,
va ajuta viitorul specialist să decidă ce înaintarea cerinţelor unice ar ameliora
vrea şi ce poate. În setul de teste privind nu numai problema reuşitei şcolare, dar
orientarea profesională se includ cele ce şi a disciplinei.
studiază aptitudinile intelectuale, intere- Dna N.Perciun în raportul său ”Lu-
sele, tipul de personalitate profesională, crul psihologului şcolar în profilaxia adap-
nivelul maturităţii profesionale. La fel, tării şcolare la elevi” a menţionat că efici-
psihologul organizează şedinţe pentru enţa şi calitatea învăţării elevilor depind
orientarea profesională ce sunt orienta- de condiţiile prielnice create în şcoală.
te pentru creşterea nivelului maturităţii Adaptarea şcolară retardată se caracteri-
profesionale, năzuinţei spre acumularea zează prin incapacitatea sau / şi, neaccep-
informaţiei noi şi planificarea locului de tarea de către persoană a condiţiilor noi,
muncă preferat, corespunderea preferin- a cerinţelor înaintate de mediul şcolar.
ţelor şi aptitudinilor, intereselor şi activis- Adaptarea şcolară retardată poate fi con-
mului subiectului. siderată un aspect al inadaptării sociale. O
Genericul atelierului II a fost “Or- persoană cu adaptare şcolară retardată cu
ganizarea serviciului psihologic în ciclul greu se încadrează şi în activităţile de grup
primar”. În acest atelier au activat 16 şi în societate. Dna Perciun a evidenţiat

94
Conferinţa internaţională a psihologilor practicieni Ψ

aspectele psiho-pedagogice privind profi- respectarea indicaţiilor logopedului, co-


laxia adaptării şcolare retardate la elevi. rectarea şi dezvoltarea proceselor psihice.
Munca de prevenire presupune cunoaşte- A fost propusă participanţilor la conferin-
rea şi eliminarea condiţiilor nefavorabile ţă o listă de teste psihologice, care includ
care generează adaptarea şcolară retardată itemi ce descriu nivelul dezvoltării limba-
la nivel microsocial (familie, şcoală, grup jului la copii. Utilizarea lor va contribui
de prieteni), dar şi la nivel macrosocial. la depistarea tulburărilor de limbaj, care
Dna. T. Popov, psiholog al CDR vor confirma necesitatea de a recomanda
„Armonie” în prezentarea sa „Eficienţa consultaţia logopedului.
psihocorecţiei la elevii de vârstă şcolară L. Chisari, psiholog LT „M. Vitea-
mică” a evidenţiat prezenţa unui număr zul” în raportul „Profilaxia - Campania
mare de tulburări la elevii claselor prima- AntiNicotină” a descris un experiment
re, eficienţa activităţii de psihocorecţie cu efectuat pe un eşantion de 340 de elevi
aceşti copii. Tulburările în sfera cognitivă, cu scopul profilaxiei AntiNicotina. Scopul
emoţională, comportamentală şi somatică profilaxiei a fost orientat la elucidarea
influenţează negativ procesul instructiv- metodelor întru transmiterea, asimilarea
educativ în şcoală. În consecinţă elevii în şi aplicarea mesajului psihologic. Premi-
cauză devin subiecţii procesului psihoco- sele profilaxiei includ obiectivele cerce-
recţional. Şedinţele corecţionale aplicate tării: studierea, elucidarea şi trecerea în
la timp şi în consecinţă de cauză schimbă revistă a cazurilor de utilizare a nicotinei.
atitudinea elevilor faţă de sine şi faţă de Psihologul a relevat concluziile că din
alţii, autoreglarea emoţională, adaptarea cele 340 de persoane încadrate în campa-
rapidă la noile condiţii, ridică eficacitatea nia AntiNicotină 85% posedă informaţia
şi productivitatea în activităţile de bază. justă despre daunele consumului de tutun,
Dna. T. Grosu, logoped în CDR 30% sunt conştiente că schimbarea pozi-
„Armonie” în raportul „Interacţiunea lo- tivă şi lupta împotriva fumatului porneşte
goped-psiholog în activitatea de psihoco- de la spiritul volitiv personal ce poate fi
recţie a eşecului şcolar” a relevat tangen- dezvoltat odată cu motivarea intrinsecă a
ţele de influenţă a dezvoltării memoriei, fiecărui copil.
gândirii, percepţiei în corecţia tulburări- Informaţiile prezentate la forul ştiinţi-
lor de limbaj, în special a citit–scrisului. fic la care ne-am referit au inclus date sta-
Au fost enumerate cele mai des întâlnite tistice, rezultate variate a diferitor experi-
tulburări de limbaj la vârsta şcolară pri- mente, programe de evaluări, instruiri şi
mară, cauzele lor, manifestările prezente. dezvoltări. Organizarea acestei conferinţe
S-au evidenţiat etapele de colaborare psi- a fost utilă din punct de vedere ştiinţific,
holog-logoped: depistarea tulburărilor de teoretic şi practic pentru psihologii şcolari
limbaj, adresarea la specialistul logoped, şi cadrele didactice din republică.
includerea elevului în grupul corecţional,

95
Ψ

AUTORII NOŞTRI

BOTEZAT Tatiana, psiholog şcolar, gr. did. II, lic. „I. Creangă”, Chişinău.

CAUNENCO Irina, dr, conf. univ., Institutul patrimoniului cultural al AŞ RM, Chişi-
nău.

GROSU Tatiana, logoped, grad. did. I, CDR “Armonie” al DGETS, Chişinău.

JELESCU Petru, dr., hab., prof. univ., Catedra Psihologie, UPS ”I. Creangă”, Chişi-
nău.

PASCARU-GONCEAR Valeria, lector univ., catedra psihologie, USM, magistru în


psihologie, psiholog gr. did. II, lic. „Prometeu” Chişinău.

PERCIUN Natalia, psiholog superior, grad. did. I, CDR “Armonie” al DGETS, Chi-
şinău.

ROBU Viorel, dr., lector univ., Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Univer-
sitatea „Petre Andrei” din Iaşi, România.

SANDOVICI Anişoara, lect. univ., Dr., Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi.

SAVCA Lucia, dr., conf. univ., director , CDR „Armonie” al DGETS, mun. Chişinău.

TOLOCENCO Diana, dr., lect. univ. UPS ”I. Creangă”, Chişinău.

ТОЛСТАЯ Светлана, lect. univ., USM, Chişinău.

UNCU Veronica, dr., lector univ., superior, Universitatea de Stat din Tiraspol (cu se-
diul în Chişinău).

ŢAPU Gheorghe, dr., conf. univ., Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul în
Chişinău).

96