Tiliaceele sunt plante lemnoase, arbori şi arbuşti şi mai puţine plante erbacee, cu
răspândire mai ales în ţinuturile tropicale. Din cele vreo 400 de specii unele se află în
ţinuturile temperate.
Tulpina formează un liber stratificat şi între strate se află fibre elastice de sclerenchim.
Din scoarţa de tei se extrag fibre pentru legat în viticultură şi pomicultură, pentru
frânghii, rogojini etc
Frunzele şi florile sunt bogate în celule cu mucilagii. Frunzele sunt simple, peţiolate, cu
nervaţiunea penată, dispuse pe ramuri distih şi însoţite de stipele caduce.
Florile sunt bisexuate şi pentamere, grupate în inflorescenţă cimoasă, al cărei ax principal
este concrescut cu o bractee membranoasă, alungită ca o limbă. Aceasta serveşte mai
târziu la răspândirea fructelor. Fiecare floare constă din 5 sepale mici, albe-gălbui, şi 5
petale asemănătoare, toate libere între ele. Androceul este format dintr-un număr mare de
stamine, dispuse în două cicluri şi grupate în 5 sau 10 fascicule, unite la bază. De fapt
fiecare fascicul de stamine provine dintr-o singură stamină, care s-a despicat (dedublat).
Uneori, ciclul extern de stamine devine staminodial. Gineceul este format din 5 carpele,
unite într-un ovar superior cu 5 loji, fiecare din ele cu câte 2 ovule aşezate axilar. Dintre
cele 10 ovule, numai unul se dezvoltă şi formează sămânţă, astfel încât fructul este o
nuculă cu o singură sămânţă. Polenizarea se face prin insecte.
Florile de tei au efect emolient (mucilagii) şi antiinflamator
(triterpene), care, alături de acţiunile expectorantă şi behică,
diaforetică (farnesol), febrifugă şi imunostimulatoare
(poliholozide) sunt utilizate mai ales în afecţiuni respiratorii
(faringită, laringită, traheită, bronşită, astm bronşic, tuse de diverse
cauze, viroze respiratorii).
Sunt antispastice (prin flavone) şi sedative (prin farnesol acetilat),
florile de tei regenerează psihic şi mental, fiind utile în tulburările
neuropsihice (nevroze, anxietate, insomnie, agitaţie), inclusiv cu
manifestări somatoforme: tulburări de motilitate biliară, simptome cardiace (palpitaţii,
dureri precordiale, dispnee), cefalee (inclusiv migrene).
Fiind şi diuretice, sunt utile în afecţiunile urinare (mai ales când există un fond de agitaţie
şi insomnie şi/sau o afecţiune respiratorie asociată).
FamiliaTiliaceae are un singur reprezentant important în Europa, genul Tilia.
Celelalte genuri aparţin în general florei din regiunile tropicale şi subtropicale.
Mai răspândite în pădurile din ţara noastră sunt speciile: teiul cu frunza mare (Tilia
platyphyllos Scop.), teiul pucios sau teiul cu frunza mica (Tilia cordata Mill.) şi teiul alb
sau teiul argintiu (Tilia tomentosa Moench
De asemenea, se întâlnesc frecvent prin parcuri, grădini, alei, precum şi în păduri, o serie
de alte specii şi hibrizi naturaili cum ar fi: Tilia vulgaris, T. pallida, T. americana, T.
rubra, T.euchlora. O importanţă deosebită pentru economia forestiera, ca şi pentru
apicuitură, prezintă însă primele trei specii care se caracterizează printr-o mare capacitate
1
nectariferă având totodată o răspândire largă pe teritoriul României.
Teiul ocupă suprafeţe însemnate, îndeosebi în judetele: Tulcea (circa 15 000 ha), Iaşi
(circa 15000 ha), Caras-Severin (circa 5 700 ha), .Ilfov (5 500 ha), Bacău (5 300 ha).
Cetatuia, Luncavita,Niculitel, Babadag, Ciucurova, Topolog (jud. Tulcea); Lipia-Bojdani,
Snagov, Ciofliceni, Mihai Bravu,Comana, Calugareni, Vinatorii Mici, Malu Spart (jud.
Ilfov) c.a.
La aceste masive se deplasează anual un număr important de stupi, realizandu-se în anii
favorabili producţii de 15 pana la 40 kg miere pe familia de abine.
Caracleristici apicole.
Teii înfloresc în cursul lunilor iunie-iulie. De obicei declanşarea înfloritului la teiul alb se
produce aproximativ in 20—25 de zile dupa înflorirea salcâmului. Prima specie care
înfloreşte este teiul cu frunza mare, urmează apoi în 10—14 zile teiul pucios şi apoi la 20
—22 zile fata de prima specie, teiul alb. Durata înfloririi celor trei specii luate împreună
în cadrul sezonului apicol este aproximativ de 30 zile.
Secreţia de nectar la tei, variază în funcţie de varietate, expoziţie şi condiţii
pedoclimatice.
Factorii meteorologici cei mai favorabili pentru înregistrarea unor sporuri ridicate la tei
trebuie să se situeze în urmatoarele limite : temp 24-30°C, umiditatea atmosferică 70-
80%, precipitatii moderate (1-21mm) şi vânt slab.
Productia de nectar la cele trei specii oscilează dupa cum urmează:
- teiul cu frunza mare = 0,09 si 0,22 mg/floare, cu o concentratie în zahăr de 36 - 48%;
- teiul pucios = 0,15 si 0,35 mg/floare, cu o concentratie de 45 la 56%
- teiul alb = 0,20 si 0,50 mg/floare, cu o concentraţie de 46 la 62%.
Capacitatea nectariferă a celor trei specii de tei este diferită şi anume: 800 kg/ha la teiul
cu frunza mare, 1000 kg/ha la teiul pucios şi 1200 kg/ha la teiul argintiu.
2
Scoarţa este mult timp netedă, cenuşie iar la bătrâneţe formează ritidom subţire,
negricios.
Lujerii sunt geniculaţi, cenuşii, tomentoşi, cu peri
stelaţi.
Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Malvales
Familia : Malvaceae
Genul : Tilia
Specia : Tilia cordata
3
ajungând la o lungime de 6–7 cm. Acest arbore are o tulpină groasă de peste 1 m
diametru, scoarţa tânără cenuşie netedă, după 20 -30 ani dezvoltă ritidom negricios,
destul de gros, îngust brazdat longitudinal şi coroana piramidală;globulus –ovoidală.
Florile sunt galbene, mici şi mai puţin mirositoare decăt la ceilalţi tei, înfloreşte relativ
târziu, prin mai iunie, la cca 2 săptămâni după teiul cu frunză mare. Uscate se folosesc
mult pentru proprietăţile lor medicinale, calmante. Teii se plantează adeseori prin parcuri,
Este rezistent la frig şi vânt, putând fi găsit în zone montane rareori în campi.
Formează arborete întinse numite teişuri în special în Dobrogea de nord, apărute în
special datorită aplicării greşite a tăierilor de îngrijire şi regenerare a pădurilor atât în
trecut (când se urmărea extragerea stejarilor ) cât şi în prezent datorită aceloraşi motive
de către silvicultori. Stimulează creşterea stejarilor, elagajul acestora şi ameliorează
solul prin litiera sa abundentă, uşor alterabilă, bogată în substanţe minerale.
Lemnul este alb – gălbui fără duramen, uşor moale, omogen, puţin durabil în apă.
Este folosit pentru celuloză PAL PFL, chibrituri, ambalaje, tâmplărie, sculptură dar şi în
industria încălţămintei. Liberul, rezultat după cojirea scoarţei şi topirea ei, se foloseşte ca
sfoară sau funii.
Tilia cordata este cel mai răspândit în ţara noastră. Rezistent la geruri, suportă mai greu
seceta, crescănd bine unde media precipitaţiilor este de 600—700 mm ; relativ pretenţios
faţă de sol, fiind un indicator al fertilităţii acestora, întîlnindu-se pe cele brune sau brun-
roşcate de pădure, cu textură nisipo-lutoasă pînă la lutoasă; este specie de semiumbră.
Altitudinal se întâlneşte în zona de deal — la 500—600 m de preferinţă fie în amestecuri,
fie în arborete pure („teişuri"), mai rar în păduri din câmpie sau montane. Frecvent în
special în Transilvania şi Banat (Arad, Caraş-Severin, Maramureş, Timiş), Muntenia
(Argeş,Prahova), Moldova (Bacău, Neamţ, Suceava).
4
Direcţia Silvică Cluj
BONSAI
5
respectând regula generala pentru bonsai: substratul să aibă timp să se usuce în straturile
superioare înainte de udarea urmatoare, dar să nu fie niciodată total uscat. Fertilizarea
este recomandată o dată la două-trei săptămâni, în tot sezonul de creştere.
Replantarea trebuie făcută din doi în doi ani la plantele tinere, cele mai în vârsta (peste
20-25 ani) putând fi replantate la intervale de 3-4 ani. Cu această ocazie, rădăcinile vor fi
scurtate cu maxim 1/3 din lungimea lor.
Formare – tăierile masive se fac cel mai bine în lunile februarie-martie, înainte de
deschiderea mugurilor. Teiul are o mare capacitate de vindecare, dezvoltând un ţesut
calos de mari dimensiuni şi foarte rapid. De aceea, se recomandă ca tăieturile să fie un pic
mai adanci ca de obicei, pentru a nu rămâne urme inestetice. Tunderile corectoare se pot
face pe parcursul întregului sezon de dezvoltare a plantei prin ciupirea noilor lastari.
Deasemeni, specia are tendinţa de a dezvolta noi lăstari direct din rădăcini sau de la baza
trunchiului, care trebuie înlaturaţi din motive estetice. Legarea cu sârma se poate face cu
ocazia tăierilor de primăvară sau a defolierii în lunile mai-iunie. Ramurile trebuie
protejate deoarece scoarţa este sensibilă şi pot rămâne semne foarte uşor.
Înmultirea nu diferă de arbuştii cultivaţi normal din seminţe, dacă acestea sunt semănate
toamna direct în pământ, sau primăvara după ce au trecut printr-o perioadă de stratificare.
Butăşirea se face la sfârşitul verii sau toamna, folosind butaşi lemnificaţi. Marcotajul se
poate executa la începutul verii (mai-iunie).
6
BIBLIOGRAFIE
1.
USAMVB Timisoara Învăţământ la Distanţă ARBORICULTURĂ ORNAMENTALĂ
Daniela Sabina Poşta Editura SOLNESS Timişoara 2006
2.
3.
Dragmar Vişoiu SPECIILE LEMNOASE ORNAMENTALE DIN ROMÂNIA Editura
Eurobit Timişoara 2004
SURSA INTERNET
1. http://www.bonsaiclub.ro/ingrijire/tiliacordata.html
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Tei_argintiu
3. http://www.vignetoconsult.com/garden/tilia-tomentosa.php