Sunteți pe pagina 1din 3

Timorul de Est

Portugalia vs. Australia

Inainte de a incepe prezentarea propriu-zisa a cazului, as dori sa fac cateva


precizari de ordin istoric , care vor ajuta la intelegerea problemei in intregimea sa, asa
cum a rezultat mai tarziu, tinand cont si de faptul ca aparitia litigiului dintre Australia si |
Portugalia este rezultatul unui lung sir de neintelegeri.

In august 1975 , divergentele intre fortele politice locale s-au agravat si au


condus la o situatie interna de conflict , pe care Portugalia nu a putut sa o impiedice.
Astfel Guvernul Republicii portugheze declanseaza o serie de diligente, si pana in luna
noimbrie va incerca prin intermediul conferintelor cu gruparile opozitiei, sa puna capat
situatiei.Pe 28 noiembrie, Fretilin, va proclama independenta Timorului ca Republica
Democrata a Timorului Oriental. Pe de alta parte, miscarea anticomunista ,MAC,
proclama pe 30 noiembrie intregrarea teritoriului Timorului , Indoneziei. Guvernul
portughez reactioneaza si refuza atat declaratia de independenta cat si declaratia de
integrare. Aceasta din urma nu a obtinut recunoastere internationala.Declaratia prin care
se proclama formarea unui nou stat de asemenea a esuat in obtinerea vreunei recunoasteri
si insusi Fretilin *(frontul revolutionar al timorului de est)a cedat recunoscand ca
Portugalia detine in continuare puterea administrativa a teritoriului.
In luna decembrie a aceluiasi an, trupele armate ale Indoneziei invadeaza teritoriul
Timorului de Est, in ciuda luptelor de eliberare nationala din partea populatiei
autohntone.
Portugalia sesizeaza imediat Adunarea Generala si Consiliul de Securitate
Nationala a Statelor Unite, ce se vor pronunta prin rezolutii. Dintre acestea vom aminti
doar un paragraf seminificativ, si anume : Solicitam tuturor statelor sa respecte dreptul
inalienabil a poporului din Timorul portughez la autodeterminare, la libertate si la
independenta si dreptul de a decide viitorul sau statut polititc in conformitate cu
principiile Cartii Natiunilor Unite si Declaratiei cu privire la acordarea independentei
tarilor si popoarelor coloniale si de asemenea respectarea unitatii si integritatii teritoriale
a Timorului.
Astfel in ciuda ocuparii de fapt a teritoriului, Portugalia este considerata
depozitara drepturilor poporului Timorului, si trebuie sa contribuie , prin toate mijloacele,
la exercitarea dreptului fundamental la autodeterminare.

La 22.02.1991 Portugalia a initiat o actiune impotriva Australiei privind anumite


activitati ale Australiei in Timorul de Est. Potrivit cererii formulate , Australia prin
conduita sa : nu a reusit sa observe ...obligatia de a respecta atributiile si competentele
Portugaliei ca putere administrativa in acest teritoriu .....si nici dreptul poporului din
Timor la autodeterminare si drepturile conexe.

Referitor la actiunile Australiei , trebuie mentionat ca la 9 octombrie 1972 ,


Australia si Indondezia printr-un acord au delimitat platoul continental, iar din aceasta
operatiune de delimitare a reiesit o zona de decalaj , denumire data intregii zone situate
intre Timorul Oriental si Australia. Divergenta cu privire la aceasta zona se mentine
astazi intre Portugalia si Australia.*(s-a mentinut si a constituit baza litigiului .)
Portugalia a notificat Australia in baza articolului 3 al Conventiei de la Geneva
din 1958 ca ea considera ca exista un litigiu cu privire la aceasta zona si isi rezerva
dreptul de a extinde aceasta cerere si daca va fi nevoie va introduce o alta, in vederea
asigurarii drepturilor poporului din Timorul Oriental de a dispune de el insusi si de
suveranitatea sa permanenta asupra bogatiilor si resurselor naturale.
Intre timp Australia a initiat negocierile cu statul vecin si ocupant al Timorului ce
au ca subiect descoperirea si exploatarea platoului continental in zona de decalaj precum
si delimitarea sa. Negocierile s-au rezumat la semnarea unui acord la 11 decembrie 1989.
Acordul este prezentat ca un aranjanment provizoriu si are in vedere doar
explorarea si exploatarea resurselor petroliere ,dar asigurarea si reglementarea actelor de
jurisdictie presupune stabilirea unei zone de cooperare, ce se concretizeaza in trei arii :
Zona/aria A in centru, zona B la sud (deci mai aproape de Australia) si Zona C la nord
deci mai aproape de Timorul Oriental.
In termenii acestui acord zonele B si C urmau a fi explorate si exploatate de
fiecare dintre state, celalalt stat urma sa primeasca o parte din beneficiile fiscale
obtinute.Aria A era o arie de explorare si jurisdictie comuna, garantata de o autoritate sub
supravegherea si controlul unui consiliu ministerial , cele doua organe fiind compuse din
reprezentanti ai celor doua state.
Aria A,in particular, este toata inclusa *(ca si zona C) in plin inima a zonei de
decalaj si corespunde spatiului in care doar Australia si Timorul au drepturi. Intreaga arie
A cat si C fac parte din zona pe care Portugalia o reclama ca fiind subiectul drepturilor
exclusive ale platoului contintental apartinand Timorului.

In toate cererile sale, Portugalia reclama dreptul poporului de a dispunde de el


insusi cat si calitatea sa proprie de putere administrativa. Reafirma obligatiile si drepturile
pe care le are prin statutul sau si drepturile poporului de care Australia nu a tinut cont
prin negocierea cu un stat tert.
Australia ca raspuns , invoca libertatea fiecarui stat de a recunoaste sau de a nu
recunoaste drepturi sau situatii si de a incheia intelegeri cu alte state.
In cererile sale Portugali amai arata ca este preocupata obiectiv de atitudinea
Australiei care consta in a fi negociat , stabilit si aplicat prevederile acordului cu
Indonezia si ca aceasta intrebare este separabila de orice alta problema referitoare la
legalitatea comportamentului Indoneziei.
Avand in vedere argumentul invocat de reclamanta , care cauta sa separe
comportamentul Australiei de cel al Indoneziei , Curtea conchide ca comportamentul
Australiei nu poate fi analizat fara a lua in calcul intrebare de ce Indonezia nu ar fi putut
in mod legal incheia tratatul de la 1989 , in timp ce se presupune ca Portugalia ar fi putut
face acest lucru. Punctul cheie al deciziei Curtii ar fi in mod obligatoriu o determinare
daca, avand in vedere circumstantele in care Indonezia a intrat si a ramas in Timor , ar fi
putut sau nu obtine puterea de a intra in tratatele referitoare la beneficiile Timorului de
Est cu privire la resursele platoului sau contintental . Curta, insa nu ar putea face o
asemenea determinare in absenta consimtamantului Indoneziei.

Curtea respinde argumentul aditional al Portugaliei conform caruia drepturile


incalcate , erau drepturi erga omnes .In opinia Curtii afirmatia Portugaliei potrivit careia
dreptul popoarelor la autodeterminare asa cum a evoluat din Carta si din practica
Natiunilor Unite are un caracter erga omnes, este ireprosabila. Principiul autodeterminarii
popoarelor a fost recunoscut de Carta Natiunilor Unite si de jurisprudenta Curtii , este
unul din principiile esentiale ale dreptului international contemporan. Insa se considera ca
caracterul erga omnes al normei si regula consimtamantului cu jurisdictia sunt doua
lucruri diferite , indiferent de natura obligatiilor invocate, curtea nu s-ar putea pronunta
cu privire la legalitatea comportamentului unui stat, atunci cand hotararea sa ar presupune
o evaluare a legalitatii atitudinii unui alt stat care nu este parte la caz.
Curtea continua sa ia in considerare un alt argument al Portugaliei care se
bazeaza pe premisa ca rezolutiile Natiunilor Unite si in special cele ale Consiliului de
Securitate , pot fi interpretate ca obligatii pentru state de a nu recunoaste nici o autoritate
asupra partii indoneziene din Timorul de Est si in cazul in carea acesta din urma este
interesata , intelegerile sa se realizeze doar cu Portugalia.
Curtea tine cont de faptul ca pentru cele doua parti teritoriul in cauza ramane in
continuare non-autoguvernat si poporul sau are dreptul la autodeterminare si ca referinta
expresa la Portugalia ca la putere administrativa intr-o serie de rezolutii nu poate fi o
problema intre ele. Statutul sau nu poate fi dedus din simplul fapt ca o serie de rezolutii
ale Adunarii Generale si ale Consiliului de Securitate se refera la Portugalia ca putere
administrativa , si care au incercat sa stabileasca o obligatie pentru statele terte sa trateze
exlcusiv cu Portugalia in ceea ce priveste resursele platoului continetal din Timorul de
est.
Rezulta din acestea ca Curtea va fi obligata sa se pronunte asupra legalitatii
comportamentului Indoneziei ca o conditie prealabila pentru a decide nemultumirea,
litigiul Portugaliei conform caruia Australia a incalcat obligatia de a respecta statutul tarii
reclamante ca putere administrativa. Drepturile si obligatiile Indoneziei ar contitui o
chestiune delicata al unei hotarari pronuntate in lipsa consimtamantului statului respectiv.
O astfel de hotarare ar fi in contradictie cu principiul bine stabilit al dreptului
international cuprins in Statutul Curtii si anume : curtea isi poate exercita jurisdictia
asupra unui stat numai cu acordului acestuia din urma.

Concluzii

In consecinta , Curtea decide ca nu este obligata sa ia in considerare alte obiectii


ale Australiei si ca nu se poate pronunta cu privire la cererile Portugaliei , pe fond,
indiferent de importanta problemelor ridicate prin aceste cereri si a normelor de drept
international pe care le implica.
Pentru orice eventualitate , Curtea reaminteste ca in hotararea sa a tinut cont ,
pentru ambele parti ca teritoriul Timorului de Est ramane un teritoriu in care poporul sau
are dreptul la autodeterminare si nu se autoguverneaza , si suveranitatea permanenta
asupra resurselor naturale si a bogatiilor.

Opinez ca respingerea cererii Portugaliei pe baza lipsei de competenta a Curtii


este justificata si corecta , insa aceasta nu ar trebui sa se bazeze pe lipsa
consimtamantului Indoneziei ci pe consideratia ca Portugalia nu avea calitate procesuala
activa , care reiese din faptul ca Indonezia si-a cerut titlul inca din 1970 ca stat de coasta
al Timorului ,in zonele relevante, tratand cu Australia.Daca Portugalia ar fi vrut de
asemenea sa isi reclame titlul ar fi putut si ar fi trebuit sa initiez o disputa asupra titlului
corespunzator platoului continental cu Indonezia si nu cu Australia. Daca ar fi procedat
asa , tratatul incheiat de Australia cu Indonezia ar fi fost lovit de nulitate.