Sunteți pe pagina 1din 9

Urinoterapie - tratamente cu propria urină

Se vorbeşte din ce în ce mai des despre terapia cu


urină sau urinoterapie. Numai gîndul că acest lichid
considerat produs de dejecţie este introdus în
organism poate crea repulsie. "Cum să bem urină?",
se întreabă mulţi oameni, asociind o astfel de terapie
cu obiceiuri sectante sau cu cele din MISA lui guru
Bivolaru. Desigur că, este greu de acceptat consumul
propriei urine. Totuşi există o sumedenie de teorii,
unele chiar verificate prin punerea lor în practică,
precum că urina proprie ar putea vindeca omul de
boli.
După cum ne-a spus dl Fănică Voinea Ene, terapeut
naturist care, alături de o sumedenie de metode
terapeutice recomandate, acceptă şi calităţile terapiei
cu urină, ceea ce ne împiedică să acceptăm urina ca
remediu terapeutic sînt, de altfel, prejudecăţile:
"Dacă am ştii şi, mai ales am constata că, în
pofida mirosului său uneori pestilenţial şi a
gustului total dezagreabil, efectul terapeutic al
consumului de urină este remarcabil, mai ales în
tratarea unor boli grave cum este cancerul, am
trece peste toate aceste inconveniente. Urina nu
este cu nimic mai impură decît unele alimente.
Carnea, de exemplu, înglobează toate substanţele
conţinute de urină şi în plus altele dăunătoare
organismului".
Folosirea urinei în tratarea unor afecţiuni nu datează
de azi, de ieri, ci se pierde în negura veacurilor.
Omul primitiv, spune terapeutul naturist Fănică
Voinea Ene, a împrumutat procedeul de la animale:
"Observînd că vulpea, rîsul, leul şi alte
sălbătăciuni se tăvălesc, atunci cînd sînt rănite, în
propria urină, omul le-a imitat cînd s-a aflat în
situaţii critice. Avea astfel să constate că efectul
este mai mult decît benefic".
Primele menţiuni scrise ale urinoterapiei apar încă de
acum 5000 de ani în papirusurile egiptene de la Rig-
Veda, apoi în operele lui Hipocrate (460-375 î.Hr.),
părintele medicinei. Acest remediu există de cînd e
lumea şi este consemnat chiar şi în Biblie, în Vechiul
Testament: "Bea apă din fîntîna ta şi din izvoarele
puţului tău". Se spune că terapia cu urină n-a fost
niciodată pierdută, ci numai tăinuită. Paracelsus a
recunoscut şi el virtuţile terapeutice ale urinei.
În epoca modernă, metoda este tratată pe larg
îndeosebi de J.W.Armstrong, naturist englez, în
lucrarea "Apa vieţii", de medicul german Kurt
Hertz - "Urinoterapie cu urina proprie", de
Beatrice Bortnet, din Franţa, dr. Ryosuku Uryu din
Japonia. Recomandăm şi cîteva cărţi apărute în
România: "Urina, tratament pentru viaţă" -
Daniel Menrath, "Noţiuni introductive despre
autoterapia cu urină" - dr. Camelia Roşu,
"Tratamente naturale cu argilă, urină şi hrană
vie" - Elena Niţă Ibrian. Terapeuţi din toată lumea
fac referire la eficienţa tratamentului cu urină. În
satele din Maramureş şi Bucovina urina este folosită
şi astăzi ca mijloc de tratament, mulţi bătrîni
povestind cum au scăpat de boală consumînd propria
urină.
Din urină, unele firme produc medicamente
valoroase şi, totodată, scumpe. De pildă, societatea
Porta-Jolm, din S.U.A., fabrică Urinokinase, un
medicament pentru tratarea infarctului, în care scop
are amenajate circa 10.000 de puncte de colectare a
urinei bărbaţilor pe întreg teritoriul Statelor Unite.
Grupul Ares-Serano, una dintre cele mai mari
companii de medicamente din lume, produce din
urina femeilor aflate la menopauză Pergonal-ul
pentru stimularea fertilităţii. În multe ţări se
utilizează pe scară largă autourinoterapia. Numai în
Japonia există peste 2 milioane de asemenea
practicanţi.
Pe ce se bazează această metodă?
Este posibil ca urina proprie să acţioneze în
organismul omului conform principiilor
homeopatiei. Urina, odată introdusă în organism, ar
putea acţiona ca un autovaccin, nu numai vindecînd,
ci şi întinerind. Regretatul terapeut Valeriu Popa
avea convingerea că urina este un elixir al vieţii
dăruit de natură şi că reprezintă o soluţie terapeutică
pentru aproape toate bolile. Mulţi urmaşi ai săi într-
ale terapeuticii naturale au văzut în preajma dînsului
multe cazuri vindecate de cancer, diabet, boli de
piele, boli de inimă, boli de rinichi şi chiar SIDA cu
ajutorul acestei terapii. După cum ne-a spus dl
Fănică Voinea Ene, "metoda se bazează atît pe
efectul homeopatic al produşilor metabolici
specifici stărilor patologice ale organismului (acid
uric, uree şi alte asemenea toxine, celule moarte,
etc.) conţinuţi de urină, cît şi pe cel alopatic şi
revitalizant al unor substanţe active din
compoziţia sa (urinochinaza, alantoina, anumiţi
hormoni, în special melatonina - hormonul care
prelungeşte viaţa; enzime, îndeosebi creatinina,
pepsina, tripsina, lipaza, amilaza şi maltoza;
săruri minerale, mai ales de magneziu, calciu,
sodiu, potasiu şi amoniu; aminoacizi, polipeptide,
vitamine etc.)". Urina are deci o acţiune terapeutică
deosebit de complexă: "Ea stimulează reacţiile
imunitare ale organismului, restabileşte echilibrul
acido-bazic şi hormonal al acestuia, accelerează
metabolismul şi eliminarea reziduurilor rezultate
în urma sa, purifică şi energizează zonele afectate,
contribuie la distrugerea germenilor patogeni,
echilibrează funcţia renală, reduce colesterolul
sanguin, lizează tumorile maligne şi benigne,
dizolvă cheagurile de sînge (prin urinochinază),
cicatrizează rănile (prin alantoină), prelungeşte
durata vieţii (prin melatonină)".
Ce boli poate vindeca terapia cu urină?
Terapia cu urină poate fi făcută de oricine, tînăr sau
bătrîn, chiar şi copil, la domiciliu şi fără nici o
cheltuială. Bolile sînt numeroase, iar remediul este
însăşi propria noastră urină, care, spune dl Fănică
Voinea Ene, vindecă boala prin îndepărtarea
toxinelor şi deşeurilor din organism şi prin
stimularea mecanismului de apărare al corpului:
"Consumul intern al urinei proprii este indicat în
boli de sînge (leucemie, trombocitemie), cancer
(epitelioame, sarcoame, limfoame, adenoame,
etc.), afecţiuni urogenitale (nefrite, pielite,
uretrite, cistite, insuficienţă renală, litiază renală,
sterilitate), boli metabolice (diabet zaharat,
obezitate, hipercolesterolemie, etc.), afecţiuni
endocrine (diabet insipid, insuficienţă
paratiroidiană, insuficienţă corticosuprarenală),
afecţiuni ale aparatului respirator (astm bronşic,
emfizem pulmonr, pneumonii, tuberculoză
pulmonară), boli cardiovasculare (cardiopatie
ischemică, hipertensiune arterială, arterită),
afecţiuni digestive (gastrite, colite, constipaţie,
balonări abdominale), afecţiuni hepatobiliare
(ciroză, dischinezie biliară, hepatite), afecţiuni ale
sistemului nervos (migrene, nevroze, tulburări
neurovegetative) şi chiar SIDA. Extern, se
utilizează în afecţiuni dermatologice (alopecie,
arsuri, eczeme, cangrene, psoriazis, etc.) şi în
cosmetică (pentru tratarea acneei, seboreei,
celulitei şi a ridurilor)".
Cum se face tratamentul cu urină?
Este de preferat să nu se folosească alte
medicamente în timpul acestei terapii şi să fie
consultat un specialist. Înainte cu două săptămîni de
a începe acest tratament, cît şi în timpul curei, sînt
interzise chimioterapicele de orice natură şi
consumul de alcool, cafea, ceai chinezesc, zahăr
rafinat, conserve de orice fel, carne, lapte, ouă,
grăsimi animaliere, condimente iuţi, sare în exces,
pîine albă, orez decorticat, paste făinoase, produse
fine de panificaţie şi de cofetărie.
Ca tonic general pentru menţinerea unei stări
corespunzătoare de sănătate si energie şi, de
asemenea, preventiv, contra tuturor bolilor
infecţioase, studiile arată că 200 ml (un pahar) de
urină, o dată pe zi sau chiar de două ori, poate fi luat
în siguranţă (primul şi ultimul jet se aruncă). Cu cît
cantitatea este mai mare, cu atît terapia este mai
benefică şi nu este dăunătoare. Pentru orice
îmbolnăviri minore, 1-2 pahare/zi reprezintă o
cantitate suficientă. Se poate ţine post de 1-3-7-14-
21 de zile numai cu urină şi apă (plus 2 clisme/zi),
vindecîndu-se astfel multe boli cronice. O perioadă
lungă de post se face sub controlul unui expert,
pentru că au loc tot felul de eliminări de toxine, în
special erupţii cutanate şi vomă.
În tratament, spune dl Fănică Voinea Ene, se
foloseşte numai urina proprie proaspătă, colectată
dimineaţa (deoarece are cel mai mare conţinut de
melatonină), de la mijlocul jetului. Primul şi ultimul
jet se aruncă. Lichidul de la începutul micţiunii, cît şi
cel din imediata apropiere a sfîrşitului acesteia nu va
fi preluat pentru cură, deoarece conţine toxine
dăunătoare: "În uz intern, remediul se
administrează în doze de 1-2 pahare pe zi,
dimineaţa, cu 20-30 de minute înainte micului
dejun, în amestec cu ceai medicinal, sucuri de
fructe şi legume sau cu apă, pentru a-i diminua
gustul şi mirosul dezagreabil. Durata unei cure
este de 1-6 luni. Tratamentul poate fi reluat după
o pauză de 1-2 luni. Eficienţa curei creşte, dacă se
ţin posturi de curăţire de 1-2 zile pe săptămînă
sau de 3-6 zile pe lună, în care nu se consumă
altceva decît apă, ceaiuri medicinale şi sucuri de
fructe şi legume amestecate cu urină. Pe timpul
acestora este bine să se facă 1-2 clisme pe zi cu
decocturi de plante medicinale. În uz extern, se
pun de 2-3 ori pe zi cataplasme cu urină pe zona
afectată. După 2-3 ore, regiunea se spală cu apă şi
săpun neutru (pentru copii sau săpun pentru
bărbierit). Atît în cura internă, cît şi în cea
externă, la începutul tratamentului s-ar putea să
constataţi o agravare a simptomelor, sau apariţia
unei erupţii cutanate, a senzaţiei de greaţă, a
scaunelor moi sau a altor asemenea reacţii. Nu vă
impacientaţi! Este semnul că remediul lucrează la
vindecarea dumneavoastră. Aceste reacţii dispar
automat în 2-3 zile. De asemenea, odată început,
tratamentul nu se întrerupe decît în cazuri
excepţionale, pentru că remediul induce în
organism un ansamblu de procese succesive
(drenaj, revitalizare, stimularea reacţiilor
imunitare), a căror oprire reduce efectul curativ
al acestuia". Specialiştii în urinoterapie spun că ar fi
bine ca oamenii să încerce această metodă cel puţin
pentru acele suferinţe pentru care nu există încă o
vindecare şi să afle singuri rezultatele minune.