Sunteți pe pagina 1din 151

INTRODUCEREINTRODUCERE

-acum 10.000 de ani - creşterea plantelor agricole şi a animalelor pentru a obţine mâncare şi haine. -acum 6.000 de ani - în procesele biologice încep să se utilizeze microorganismele, pentru diversifica gama de produse alimentare (tipuri diferite de pâine, de brânză), şi pentru a conserva produsele alimentare pe o perioada mai lungă de timp -perioada ’60 – ’70 – utilizarea constituientilor celulari în procesele biotehnologice 1.1. CeCe esteeste biotehnologia?biotehnologia? Bio –sugerează utilizarea proceselor biologice; Tehnologie –sugerează realizarea produşilor prin utilizarea de diferite tehnici

definiţie de ansamblu utilizarea controlată sau deliberată a “agenţilor biologici” (celule vii sau moarte, sau componente ale acestora) în cadrul unor operaţii tehnice, sau în cadrul unor procese tehnologice care duc la obţinerea unui produs finit domeniu larg de la totalitatea tehnicilor biologice utilizate în agricultură până la cele utilizate la prepararea mâncării Federaţia Europeană de Biologie (1978) Utilizarea integrală a biochimiei, microbiologiei şi ingineriei în scopul obţinerii unei aplicaţii tehnologice (industriale), cu ajutorul microorganismelor, culturilor de celule şiapărţilor componente ale acestora

ExempleExemple::

-biotehnologia fermentaţiei, cum este cunoscută astăzi, îşi are originea în introducerea pentru prima oară în secolul al IX-lea a agenţilor microbiologici în anumite procese de fermentaţie şi nu în descoperirea vinului sau a verzei acre sau în înţelegerea proceselor biologice care au loc; -obţinerea de biomasă din noroiuri active, selecţia şi producerea la scară largă a microorganismului Clostridia pentru obţinerea de acetonă şi butanol AplicaAplicaţţiiii înîn industrieindustrie -producerea de biomasă pentru hrana animalelor; - a unor compuşi chimici utilizaţi în alimentaţie cum ar fi acidul citric, acidul glutamic, unii aminoacizi, antibiotice şi vitamine; - în industria petrochimică, poate fi utilizată în obţinerea în cantitate mare a etanolului, acetonei, butanolului, acidului acetic etc; -este utilizată în obţinerea de produşi celulari din plante şi animale, obţinerea de celule microbiene modificate pentru a produce antigene, anticorpi sau agenţi terapeutici diverşi; -furnizează agenţi cheie pentru industria alimentară ca de exemplu culturi de celule şi enzime care duc la o mai bună înţelegere a proceselor şi tehnicilor specifice acestei industrii; - are un rol deosebit în tratarea şi purificarea apelor, şi în volatilizarea substanţelor reziduale.

Definirea termenului
Definirea termenului
apelor, ş i în volatilizarea substan ţ elo r reziduale. Definirea termenului din ce în ce
din ce în ce mai greu de realizat
din ce în ce mai greu de realizat

Principalele direcţii de dezvoltare a biotehnologiilor moderne sunt determinate:

descoperirile

recente din domeniul biologiei moleculare;

cerinţele

de

-

-

de

societăţii

faţă

de

anumite

aspecte

cu

care

aceasta

se

confruntă, cum ar fi:

criza

epuizarea

de

planetă,

ecologice

bioremediere.

energetică,

rezervelor

de

pe

probleme

şi

de

hrană

energetic ă , rezervelo r de pe probleme ş i de hran ă Figura 1. Principalele
Figura 1. Principalele aplicaţii ale biotehnologiei
Figura 1. Principalele aplicaţii ale biotehnologiei

Introducere

CClasificarealasificarea diferitelordiferitelor tipuritipuri dede biotehnologiibiotehnologii

1. în funcţie de tipul de celule cu care se lucrează:

în func ţ ie de tipul de celule cu care se lucreaz ă : b micro

b

micro iene

vegetale

animale

2. în funcţie de domeniul în care-şi găseşte aplicaţie deosebim următoarele categorii de biotehnologii:

- industriale, includ obţinerea de produşi farmaceutici, de reactivi de laborator, de produse alimentare;

- agricole, studiază aspecte privind rezistenţa plantelor la anumiţi factori patogeni şi a toleranţei faţă de factorii de mediu defavorabili, implicarea în sisteme simbiotice la diferite specii de plante, multiplicarea speciilor horticole şi obţinerea de noi hibrizi sexuaţi;

- medical veterinare, se referă în special la nutriţia animală, creşterea rezistenţei animalelor la atacul agenţilor patogeni, reproducere artificială şi predeterminare a sexului, conservarea resurselor genetice animale;

- ecologice, sunt incluse toate metodele şi tehnicile de epurare biologică a apelor uzate sau poluate, a aerului sau a solurilor degradate, extracţia de minereuri cu ajutorul microorganismelor;

- sănătate publică, crearea unor sisteme de diagnosticare.

Introducere

RolulRolul cercetcercetăăriirii fundamentalefundamentale

ssatiatisstiticcaa ggllobobalalăă în viitor cea mai mare parte a industriei va utiliza procedeele de fermentaţie, inginerie genetică, biologie moleculară ceea ce imprimă un salt tehnologic covârşitor

nnaturaatura interdisciplinarinterdisciplinarăă

etape

1. manipularea genetică a organismului gazdă

- o genă din ADN animal este clonată într-o celulă a unui microorganism.

- se realizează în laborator de către cercetători specializaţi în domeniul biologiei moleculare geneticii şi biochimie;

- tehnicile utilizate sunt tehnici specifice de biologie moleculară, biochimie, culturi de celule;

- cercetarea se derulează până când se obţin tulpini recombinante stabile iar nivelul de expresie este cel dorit în vederea stabilirii parametrilor optimi - compoziţia mediului, pH, temperatură, concentraţia oxigenului dizolvat

- se porneşte de la cultivarea microorganismului la scară mică, în flacoane de 250 – 1.000 ml, sub agitare;

- performanţele organismului sunt apreciate prin calcularea ratei de creştere, productivitatea specifică, randamentul de obţinere a produsului finit.

2.cultivare-

Introducere

3. etapa pilot

-un bioreactor de 1, 2 sau 5 litri echipat cu instrumente de măsurare a parametrilor ce indică performanţele organismului; pot fi încercate diferite tipuri de bioreactoare; -În condiţiile creşterii culturii în bioreactor parametri sunt uşor modificaţi, dar monitorizarea lor este mai eficientă şi în plus se pot monitoriza parametri care nu fac obiectul creşterii în flacoane de cultură, ca de exemplu caracteristicile de spumare ale mediului; - se identifică limitările impuse de tipul bioreactorului (dacă bioreactorul nu este aerat celulele mor prin înfometare, dacă agitarea nu este la o viteză optimă celulele se pot sparge şi astfel creşterea se realizează pe alte căi metabolice); -se calculează diferiţi parametri cum ar fi: coeficientul de transfer de masă, timpul de agitare, viteza de dizolvare a oxigenului, puterea de agitare, etc; -se decide modul de cultivare cel mai avantajos – sistemul „batch” (discontinuu sau submers) sau sistemul continuu; - se realizează un calcul economic de fezabilitate.

4.

ridicarea la scară industrială

- ingineriei bioproceselor;

- bioreactoarele sunt mult mai sofisticate, au un volum mult mai mare 100 – 1.000 l;

- rezultatele pot fi mai bune sau mai scăzute faţă de cele obţinute în faza pilot; se hotărăşte dacă se trece sau nu la producţia industrială;

- se proiectează întreaga instalaţie industrială de fabricare a produsului finit;

- recuperarea produsului finit din mediul de producţie - izolarea şi purificarea acestuia până la produsul finit;

- etapă dificilă pentru produsele ADN recombinate;

- costurile reprezintă 80-90% din costul total al procesului tehnologic, deoarece metodele aplicate în laborator nu pot fi extrapolate la scară industrială;

- filtrări, centrifugări, metode mecanice de distrugere a pereţilor celulari, extracţii cu solvenţi, metode cromatografice cristalizări, uscări;

- sunt mari consumatoare de energie şi timp.

5. Pregătirea pentru introducerea pe piaţă -ambalat şi vândut; -produsele farmaceutice noi - testarea pe animale şi apoi pe om; -produsele alimentare - teste specifice; -avize oficiale care sunt în conformitate cu standardele existente pentru fiecare tip de produs.

OperaOperaţţiiii biotehnologicebiotehnologice

Cinci aspecte majore care, în aproape toate instalaţiile industriale corespund stadiilor de procesare

Microbiologie şi biologie celulară

Procese (aspecte)

Sistemică

Genetică

Fiziologie

Chimie

Procese (aspecte) Sistemic ă Genetic ă Fiziologie Chimie Alegerea culturii Cultivarea celulelor R ă spunsul dat

Alegerea culturii

Cultivarea celulelor

Răspunsul dat de celule

Procesul tehnologic

Recuperarea produsului

Proces tehnologic

1. Alegerea culturii: selecţia, creşterea sau crearea de organisme sau populaţii

celulare 2. Cultivarea celulelor

3. Răspunsul dat de celulă

4. Procesul tehnologic

5. Recuperarea produsului

CARACTERISTICILECARACTERISTICILE MICROORGANISMELORMICROORGANISMELOR DEDE INTERESINTERES BIOTEHNOLOGICBIOTEHNOLOGIC

DeDe cece microorganismele?microorganismele?

- diversitatea acestora este enormă;

- microorganismele care pot fi utilizate - procariote (bacteriile); - eucariote (drojdiile şi fungi)

DrojdiileDrojdiile

la producerea alcoolului etilic şi a dioxidului de carbon prin fermentaţie se foloseşte specia Saccharomyces cerevisiae; pentru obţinerea vinului se folosesc specii de S. cerevisiae, şi ellipsoideus, fie sub formă de tulpini selecţionate, fie prin fermentaţie spontană realizată cu drojdii epifite; la fabricarea berii se folosesc cereale germinate ca orzul în Europa, porumbul în America şi sorgul în Africa. Cele mai utilizate tulpini sunt S. cerevisiae şi S. uvarum care au fost selecţionate treptat în diferite laboratoare; la fabricarea pâinii se utilizează S. cerevisiae, care în timpul dospirii pâinii produce o fermentaţie alcoolică cu degajare de dioxid de carbon ce permite afânarea aluatului; proteinele furajere se obţin prin cultivarea drojdiei pe subproduse industriale (alcani, metanol) şi reziduuri agricole (zer de lapte, melasă). Adăugate în furajele animalelor, proteinele aduc un aport de aminoacizi.

FungiFungiii Materii prime :

subproduse ale industriei alimentare şi reziduuri agricole (zer, melasa de la fabricarea zahărului din sfecla de zahăr, drojdia de la distilării, paiele etc.);

multe specii saprofite, care se dezvoltă pe resturile organice animale şi vegetale desăvârşind astfel marele ciclu biologic natural.

Aplicaţii

în industria brânzeturilor fungii au un rol important în înmuierea şi aromatizarea pastei,

,

Penicillium camembertii şi Geotrichium candidum (pastă presată); în industria salamurilor folosirea unui strat alb de Penicillium nalgiovense pe suprafaţa salamurilor previne dezvoltarea microorganismelor care degradează produsul; hidroliza amidonului din orez care precede fermentaţia se realizează cu amilaze biosintetice de Aspergillus oryzae. în industria chimică şi farmaceutică prin biosinteză se produc:

Enzime proteaze, amilaze cu tulpini din genul Aspergillus; acizi organici - acid citric cu Aspergillus niger; antibiotice - penicilina cu tulpina Penicillium chrysogenum, cefalosporinele cu tulpini din genul Cephalosporium; hormoni; biomasă în scopul obţinerii unei surse complementare de proteine pentru furaje animale.

tul inile

p

cele

mai

utilizate

sunt:

Penicillium

ro uofortii

q

(brânză

cu

astă

p

verde)

BacteriiBacterii

Bacteriile acetice (Gluconobacter, Acetobacter)

- fabricarea tradiţională a oţetului de vin, cidru, cartofi;

- obţinerea de vitamină C (oxidarea sorbitolului la sorboză)

Bacteriile lactice (Lactobacillus, Lactococus, Treptococcus)

- fermentează produsele lactate (iaurt, brânză dulce). Ele sunt prezente în mod obişnuit - în lapte şi au rolul de acidifia laptele (transformă lactoza în acid lactic);

- în prepararea brânzeturilor participă la formarea cheagului şi la maturarea lui;

- conferă untului gustul şi aroma specifice, prin producerea de acid diacetic;

- producerea de acid lactic la scară industrială

Bacteriile butirice (Clostridium butyricum) - intervin în înmuierea inului şi a cânepii deoarece distrug pectina şi astfel eliberează fibrele textile Genul Bacillus - Baccilul thuringiensis – în timpul sporulării produce substanţe toxice care sunt toxice pentru larve;

- producerea de enzime: proteaze termostabile pentru ind. detergenţilor, α-amilaze, glucozo izomerază Actinomicetele Bacteriile din genul Corynebacterium şi Brevibacterium şi mutantele derivate Bacteriile metilotrofe cultivate pe metan sau metanol Propionibacterium Bacteriile termofile metanogene

CCăăileile dede biosintezbiosintezăă aa constituienconstituienţţilorilor celularicelulari aiai microorganismelormicroorganismelor

creşterea microbiană

microorganismelor cre ş terea microbian ă Etape: - faza de cre ş tere logaritmic ă ;

Etape:

- faza de creştere logaritmică;

- faza staţionară;

- faza de declin

Figura 2. Diferenţa dintre metabolismul primar şi secundar: a – creşterea celulelor şi biosinteza constituienţilor
Figura 2. Diferenţa dintre metabolismul primar şi secundar: a – creşterea celulelor şi biosinteza
constituienţilor are loc aproape simultan; b- după creşterea celulelor şi eliberarea metabolitului primar acesta
se transformă în metabolit secundar; c- substratul de creştere rămas după finalizarea creşterii celulelor este
transformat în metabolit secundar

Metaboliţii microbieni primari

Procesul microbian tipic în care în timpul fazei de creştere exponenţială (perioada de lag) se formează un metabolit primar se numeşte fermentaţie alcoolică Exemplu:

etanolul este metabolitul primar produs în fermentaţia alcoolică aerobă a drojdiilor sau a unor bacterii în acelaşi timp reprezentând şi un metabolit energetic

acela ş i timp reprezentând ş i un metabolit energetic Figura 3. Cinetica procesului de fermentaţie
Figura 3. Cinetica procesului de fermentaţie în timpul formării (a) metaboliţilor primari şi (b) a
Figura 3. Cinetica procesului de fermentaţie în timpul formării (a) metaboliţilor primari şi
(b) a metaboliţilor secundari

Metaboliţii microbieni secundari

Metaboliţii care se formează în timpul fazei staţionare (de creştere sau trofofaza) sau la finalul acesteia se numesc metaboliţi secundari

Caracteristici:

• sunt sintetizaţi de un număr mic de microorganisme;

• nu sunt importanţi pentru creşterea şi dezvoltarea microorganismului;

• pentru sinteza lor necesită prezenţa unui număr mare de reacţii enzimatice;

• formarea lor este dependentă de condiţiile de creştere şi de compoziţia mediului;

• se prezintă sub forma unui amestec de compuşi cu structură chimică înrudită;

• de obicei se obţin în cantitate mult mai mare decât metaboliţii primari .

Etape de obţinere:

trofofaza - este faza de creştere (prefixul „trofo” în limba greacă înseamnă „creştere”); idiofaza este faza în care se sintetizează metabolitul (prefixul „idio” în limba greacă înseamnă „ceva propriu”);

Interrelaţia dintre căile de biosinteză ale metabolitului primar (diferiţi acizi organici şi aminoacizi) şi a metaboliţilor secundari (o serie de antibiotice)

Figura 4. Relaţia dintre calea metabolică de obţinere a aminoacizilor şi a unor acizi organici
Figura 4. Relaţia
dintre calea
metabolică de
obţinere a
aminoacizilor şi a
unor acizi
organici şi
formarea unor
antibiotice cu
nucleu aromatic
metabolică de obţinere a aminoacizilor şi a unor acizi organici şi formarea unor antibiotice cu nucleu

BiosintezaBiosinteza şşii crecreşştereaterea

BiosintezaBiosinteza şş ii crecre şş tereaterea Figura 5. Prezentarea sintetică a principalelor căi anabolice şi
Figura 5. Prezentarea sintetică a principalelor căi anabolice şi catabolice. Sunt prezentate într-o versiune
Figura 5. Prezentarea sintetică a principalelor căi anabolice şi catabolice. Sunt prezentate într-o
versiune simplificată numai căile majore de biosinteză şi conexiunile acestora cu căile catabolice

ControlulControlul metabolismuluimetabolismului

Necesarul de nutrienţi

Majoritatea nutrienţilor, cu excepţia oxigenului şi a câtorva surse de carbon, sunt preluate din mediul de cultură prin sisteme de transport specifice. Aceste procese pot fi controlate deoarece o dată ce celula şi-a luat nutrientul în cantitatea necesară restul de nutrient poate fi îndepărtat sau direcţionat peoaltă cale astfel încât să nu fie în detrimentul celulei. Aceste sisteme de transport active necesită un aport de energie.

Compartimentarea

reprezintă a doua formă de control metabolic

exemple:

- mitocondria celulelor eucariote care separă reacţiile ciclului acizilor tricarboxilici de alte reacţii din citoplasmă; - în peroxizomi se găsesc enzime care degradează acizii graşi şi care sunt separate de enzimele din citoplasmă care determină sinteza acizilor graşi. Separarea celor două seturi de enzime previne reciclarea oricărui intermediar comun; - alte organite (vacuole, nucleu, cloroplaste etc.) controlează în mod similar alte reacţii care au loc în celulă.

Figura 6. β-Oxidarea acizilor graşi
Figura 6. β-Oxidarea acizilor graşi
Figura 6. β-Oxidarea acizilor graşi

Controlul sintezei enzimatice

Multe dintre enzime sunt prezente în celulă indiferent de condiţiile de creştere ale acesteia. O parte din enzime „apar” atunci când este necesar cum ar fi de exemplu izocitrat liaza din şuntul glioxilatului care apare numai atunci când celulele sunt crescute pe un substrat C 2 . Acest proces este denumit „inducerea” sintezei enzimei.

pe un substrat C 2 . Acest proces este denumit „inducerea” sintezei enzimei . Figura 7.

Figura 7. Ciclul glioxilatului.

Unele enzime pot să „dispară” atunci când nu mai sunt necesare. De exemplu enzimele din calea de biosinteză a histidinei încetează a mai fi produse atunci nd concentraţia de histidină din celulă este suficientă pentru a satisface necesităţile celulei. Acest proces este numit represie. Astfel într-o celulă există un permanent echilibru între procesele de inducţie şi represie a anumitor enzime cheie,

în funcţie de necesităţile celulei. În sistemul de cultivare în suspensie („batch”) celulele se multiplică într-un sistem închis până când se termină unii din nutrienţi sau până când unii produşi acumulaţi determină efecte inhibitorii asupra unor enzime reglatoare sau, numărul de celule formate au ocupat întreg spaţiul de cultivare şi astfel noile celule nu mai au spaţiu să crească. În momentul în care în timpul creşterii celulare unele din componentele celulare se modifică sau unii compuşi moleculari se consumă, celula îşi modifică forma – se alungeşte.

ă , celula î ş i modific ă forma – se alunge ş te. Figura 8.
Figura 8. Reprezentarea schematică a schimbărilor ideale în mărimea celulei (cell weight), numărul de celule,
Figura 8. Reprezentarea schematică a schimbărilor ideale în
mărimea celulei (cell weight), numărul de celule, masa totală
uscată şi compoziţia chimică în timpul creşterii unei bacterii în
sistemul de cultivare submers. În stânga este scală logaritmică

Controlul sintezei enzimatice

Eficienţa globală de creştere microbiană este discutată în

termeni termodinamici. Empiric, este în mod uzual exprimată în termeni de:

producţia de celule formate pornind de la o unitate masică de substrat de carbon consumat. producţia molară de creştere (Y s ) este producţia de celule per mol de substrat, coeficientul de conversie a carbonului care permite o mai uşoară comparare între numărul de moli de substratele diferite, este producţia de celule per gram de substrat de carbon.

este produc ţ ia de celule per gram de substrat de carbon. ATEN Ţ IE! valoare

ATENŢIE! valoare scăzută a producţiei de creştere atunci când organismele sunt transferate din sistemul de cultivare aerob în cel anaerob, fenomen care evident este direct legat de reducerea fluxului energetic şi astfel o producţie scăzută de ATP.

Tabelul 3. Randamentul de creştere a unor microorganisme pe diferite substrate crescute
Tabelul
3.
Randamentul
de
creştere
a
unor
microorganisme
pe
diferite substrate
crescute
 

Organism

Producţia molară de creştere (g organism uscat/g-mol substrat)

Coeficientul de conversie al carbonului (g organism uscat/g carbon din substrat)

metan

Methylomonas

 

17,5

1,46

methanooxidans

 

metanol

Methylomonas methanolica

16,6

1,38

etanol

Candida utilis

 

31,2

1,30

glicerol

Klebsiella

pneumoniae

50,4

1,40

(Aerobacter aerogenes)

 

glucoză

Escherichia coli:

 

aerob

95,0

1,32

anaerob

25,8

0,36

Saccharomyces cerevisiae:

 

aerob anaerob Penicillium chrysogenum

Kelbsiella

aerogenes)

pneumoniae

 

90,0

1,25

21,0

0,29

sucroză

(A.

81

173

1,13 1,20

xiloză

Kelbsiella

pneumoniae

(A.

52,2

0,87

aerogenes)

acid

Pseudomonas sp. Candida utilis

 

23,5

0,98

acetic

21 6

0,90

 

,

 

hexadec

Saccharomycopsis (Candida) lipolytica Acinetobacter sp

   

an

 

203

1,06

251

1,31

RRandamentulandamentul dede crecreşşteretere aa celulelorcelulelor depindedepinde dede urmurmăătoriitorii factori:factori:

1. natura sursei de carbon;

2. calea catabolică pe care o urmează substratul;

3. proviziile de substrate complexe (îndeosebi unele căi anabolice);

4. necesarul de energie pentru asimilarea nutrienţilor în special al azotului (se administrează mai puţin azot dacă se administrează aminoacizi şi mai mult azot dacă sursa este reprezentată de ionii nitrat);

5. variaţia eficienţei reacţiilor generatoare de atp;

6. substanţele inhibitoare, contrabalansarea echilibrului ionic, sau alte componente ale mediului care interacţionează cu sistemul de transport;

7. statusul fiziologic al organismului aproape toate microorganismele îşi modifică mecanismele de creştere în funcţie de condiţiile mediului de cultură (ca de exemplu formarea sporilor).

8. natura substratelor care limitează creşterea – cea mai eficientă este sursa de carbon care limitează creşterea , deoarece catabolizarea excesului de carbon poate urma anumite căi metabolice care sunt din punct de vedere energetic utile biotehnologului deoarece opresc creşterea;

9. viteză de creştere prestabilită;

BIOREACTOAREBIOREACTOARE

IntroducereIntroducere

Procesul de bază în biotehnologie este „procesul biologic”, şi se realizează în bioreactor

“bioingineria” - se ocupă cu studiul bioproceselor din punctul de vedere al unui biolog, al unui chimist fizician şi al unui inginer

Bioreactorul - instalaţie tehnologică în interiorul căreia are loc transformarea materiilor prime cu ajutorul sistemului enzimatic pus la dispoziţie de microorganismele vii, celulele animale şi vegetale, sau de enzimele izolate din acestea.

CONDIŢIILE CREATE ÎN BIOREACTOR PENTRU CREŞTEREA ORGANISMELOR

IILE CREATE ÎN BIOREACTOR PENTRU CRE Ş TEREA ORGANISMELOR Randamentul cu care p rocesul biotehnolo g
IILE CREATE ÎN BIOREACTOR PENTRU CRE Ş TEREA ORGANISMELOR Randamentul cu care p rocesul biotehnolo g

Randamentul cu care procesul biotehnologic are lor

Pe măsură ce celulele cresc ele se adaptează noilor condiţii de creştere şi-şi modulează activitatea în funcţie de condiţiile de mediu.

ă activitatea în func ţ ie de condi ţ iile de mediu. Avantaj: monitorizarea permanent ă

Avantaj: monitorizarea permanentă a parametrilor creşterii

Etapa de prelucrare i fi z c ă • pregătirea mediului de cultură, • sterilizarea
Etapa de
prelucrare
i
fi
z c
ă
• pregătirea mediului
de cultură,
• sterilizarea utilajelor,
• sterilizarea aerului

Materii prime

bi Etapa de prelucrare i oc hi m c ă • biosinteza propriu-zisă • monitorizarea
bi
Etapa de
prelucrare
i
oc
hi
m c
ă
• biosinteza
propriu-zisă
• monitorizarea
parametrilor
Etapa de prelucrare i chimică fi z co- • separarea pro usu u principal, d
Etapa de
prelucrare
i
chimică
fi
z co-
separarea pro usu u
principal,
d
l
i
concentrarea,
pregătirea pentru
introducerea pe piaţă
• pregătirea pentru introducerea pe piaţă Produs Figura 9. Reprezentarea schematică a unui proces

Produs

Figura 9. Reprezentarea schematică a unui proces biotehnologic
Figura 9. Reprezentarea schematică a unui proces biotehnologic
Modelul similitudinii Etapa pilot Etapa industrială Criterii care permit calcularea mărimilor fizice ale sistemului
Modelul similitudinii
Etapa pilot
Etapa industrială
Criterii care permit calcularea mărimilor fizice ale sistemului
la scară mare, pe baza rezultatelor obţinute în etapa pilot

Alegerea bioreactorului

e g e r e a b i o r e a c t o r
- tipul de organism; În funcţie de: - sistemul de cultivare; - caracteristicile biochimice ale
- tipul de organism;
În funcţie de: - sistemul de cultivare;
- caracteristicile biochimice ale
întregului proces

SistemeSisteme dede cultivarecultivare aa microorganismelormicroorganismelor 2 sisteme majore: - sistem submers - culturi de suprafaţă

În sistem submers mediul de cultură este lichid, agitat şi aerat

alimentarea cu energie se realizează continuu în scopul menţinerii interfaţei gaz – lichid trei moduri de operare: discontinuu, semicontinuu şi

i

cont nuu

Operarea în sistem discontinuu Cultivarea - în şarje (sistemul batch); începe la t = 0 şi se termină la t = t’; la început, creşterea celulelor are loc în condiţii nelimitate; în timp se atinge densitatea maximă; începe creşterea în condiţii limitate de substrat şi acumularea produsului final.

se notează DC şi este reprezentată grafic astfel:

se noteaz ă DC ş i este reprezentat ă grafic astfel: caracteristic ă - sistem de

caracteristică - sistem de agitare performant omogenitatea ; uniformitatea tuturor parametrilor

SistemeSisteme dede cultivarecultivare aa microorganismelormicroorganismelor

Operarea în sistem semicontinuu

reactorul este construit astfel încât concentraţia sustratului limitativ să fie păstrată constantă prin aprovizionarea continuă („fed batch”)

se notează SC şi se reprezintă grafic astfel:

se noteaz ă SC ş i se reprezint ă grafic astfel: Operarea în sistem continuu reactoru

Operarea în sistem continuu reactorul este construit astfel încât să se realizeze o aprovizionarea continuă cu nutrienţi şi o evacuare permanentă a unei cantităţi echivalente de mediu de cultură

două tipuri de bioreactoare ideale:

de mediu de cultur ă dou ă tipuri de bioreactoare ideale: Figura 10. Reprezentarea schematică a
Figura 10. Reprezentarea schematică a bioreactoarelor tip R (cu recirculare) şi tip D (cu deplasare)
Figura 10. Reprezentarea schematică a bioreactoarelor tip R (cu recirculare) şi tip D (cu
deplasare)

SistemeSisteme dede cultivarecultivare aa microorganismelormicroorganismelor

cultivare a a microorganismelor microorganismelor Figura 11. Prezentarea sistemelor de operare continuă. S
Figura 11. Prezentarea sistemelor de operare continuă. S – substrat, C – celule
Figura 11. Prezentarea sistemelor de operare continuă. S – substrat, C – celule

Bioreactoarele submerse pot fi:

- cu a itare mecanică

g

,

- cu convecţie forţată (cu pompă de recirculare a lichidului),

- cu aer comprimat.

SistemeSisteme dede cultivarecultivare aa microorganismelormicroorganismelor

Culturi de suprafaţă

- au fost primele sisteme de fermentaţie folosite;

- mediul de cultură este solid, semisolid sau este reprezentat de starturi

lichide aflate în repaus;

- în sisteme omogene compoziţia mediului de fermentaţie este uniformă în orice colţ al bioreactorului, în orice moment;

- în sisteme heterogene – gradiente de celule sau substrat; microorganismele

sunt expuse la diferite cond. de mediu;

- nu depind de sistemul exterior decât în mică măsură;

- sunt utilizate mai mult în laboratoar pentru întreţinerea culturilor, decât industrial pentru biosinteză.

SistemeSisteme dede cultivarecultivare aa microorganismelormicroorganismelor

microorganismele se dezvoltă la atât la suprafaţă cât şi în interiorul mediului de cultură. În
microorganismele se dezvoltă la atât la suprafaţă cât şi în interiorul
mediului de cultură. În mediul nutritiv la care s-a adăugat un agent
gelifiant şi s-a usucat la 45 – 50 0 C, se inoculează microorganismul
la temperatura ambiantă. Coloniile formate după incubare permit
selecţia microorganismelor dorite. Condiţiile de cultivare pot fi
stabilite prin schimbarea compoziţiei mediului. Aerarea se
realizează prin aprovizionarea cu aer steril. De obicei se lucrează în
incubatoare cu CO 2 .

tipuri de bioreactoare : cu tăvi, tip coloană cu umplutură, în strat fluidizat şi cu strat fix

ConfiguraConfiguraţţiaia bioreactoarelorbioreactoarelor

Aspecte care trebuiesc urmărite la alegerea bioreactorului

configuraţia biorectorului; mărimea bioreactorului; condiţiile bioprocesului din interiorul bioreactorului; sistem de operare utilizat (sistem submers/de suprafaţă; continuu/discontinuu); cuplare/necuplare în serie cu alte bioreactoare.

În funcţie de natura procesului biotehnologic

bioreactoare biologice - un proces de fermentaţie (cu biomasă);

- pot fi: pentru fermentaţii anaerobe,

aerobe;

bioreactoare biochimice - procesele enzimatice.

- Pot fi: cu enzime libere,

cu enzime imobilizate şi

cu fază solidă

ConfiguraConfiguraţţiaia bioreactoarelorbioreactoarelor

Au forme constructive şi moduri de operare variate, funcţie de tipul procesului tehnologic

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

Clasificare:

după modul de introducere a energiei necesare amestecării fazei lichide (substrat şi microorganisme) şi dispersării fazei gazoase (aer):

- cu amestecare mecanică;

- cu pompă de recirculare;

- cu aer comprimat

Figura 12. Bioreactoare cu agitare mecanică. (a) cu motorul aşezat la baza vasului; (b) cu
Figura 12. Bioreactoare cu agitare mecanică. (a) cu motorul aşezat la baza vasului; (b) cu
Figura 12. Bioreactoare cu agitare mecanică.
(a) cu motorul aşezat la baza vasului; (b) cu
motorul la baza vasului şi cu draft interior; (c)
bioreactor cu agitator cu turaţie mare

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

Fi ura 13 Bioreactoare cu agitare mecanică cu barbotare cu aer (prin axul agitatorului sau
Fi ura 13 Bioreactoare
cu agitare mecanică cu
barbotare cu aer (prin
axul agitatorului sau
separat).
g
.
(a,b)
cu
barbotare prin axul
agitatorului; (c) cu
barbotator separat cu
agitare pe sus; (d) cu tub
de aspiraţie a aerului.
cu barbotare prin axul agitatorului; (c) cu barbotator separat cu agitare pe sus; (d) cu tub

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

Bioreactoare pentru fermenta ţ ii aerobe Figura 14. Bioreactor cu agitare la mai multe nivele Figura
Figura 14. Bioreactor cu agitare la mai multe nivele
Figura 14.
Bioreactor cu
agitare la mai
multe nivele
Figura 15. Bioreactor cu pompă de recirculare a fazei lichide. (a) cu recirculare externă; (b)
Figura 15. Bioreactor cu pompă de recirculare a fazei lichide.
(a) cu recirculare externă; (b) cu buclă de recirculare; (c) cu
recirculare cu jet; (d) cu recirculare internă, inversată

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

Figura 16. Bioreactoare cu aer comprimat. (a) bioreactor tip coloană cu bule; (b) bioreactor tip
Figura 16.
Bioreactoare cu aer
comprimat. (a)
bioreactor tip
coloană cu bule; (b)
bioreactor tip turn cu
site perforate; (c)
bioreactor tip „air –
lift”; (d) bioreactor
tip “air lift” cu
coloană cu bule
turn cu site perforate; (c) bioreactor tip „air – lift”; (d) bioreactor tip “air lift” cu

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

Figura 17. Bioreactoare biochimice. (a) în sistem discontinuu, cu enzime libere; (b) în sistem continuu,
Figura 17. Bioreactoare
biochimice.
(a) în sistem discontinuu,
cu enzime libere;
(b) în sistem continuu, cu
enzime libere;
(c) în pat fluidizat (cu
enzime libere;
(d) cu enzime imobilizate
pe suport
în sistem continuu, cu enzime libere; (c) în pat fluidizat (cu enzime libere; (d) cu enzime

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

Figura 18. Alte tipuri constructive de bioreactoare. (a) cu film lichid; (b) pentru culturi de
Figura 18.
Alte tipuri
constructive de
bioreactoare.
(a) cu film
lichid; (b)
pentru culturi
de suprafaţă
aerobe Figura 18. Alte tipuri constructive de bioreactoare. (a) cu film lichid; (b) pentru culturi de

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

BioreacBioreactoaretoare cucu agitareagitare mecanicmecanicăă

Bioreactoaretoare cucu agitareagitare mecanicmecanic ăă Figura 19. Bioreactor cu agitare tip pentru culturi aerobe
Figura 19. Bioreactor cu agitare tip pentru culturi aerobe
Figura 19. Bioreactor cu
agitare tip pentru culturi
aerobe

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

Figura 20. Tipurile de rotoare utilizate la realizarea agitatoarelor pentru amestecarea mediului de cultură din
Figura 20. Tipurile de
rotoare utilizate la
realizarea agitatoarelor
pentru amestecarea
mediului de cultură din
bioreactor. (a) ancoră,
(b) elice, (c) turbină cu
palete plane, (d) cu
palete tip zbatură, (e)
ancoră complexă, (f)
şurub elicoidal
(b) elice, (c) turbină cu palete plane, (d) cu palete tip zbatură, (e) ancoră complexă, (f)

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

Caracteristicile bioreactorului:

Amestecarea şi dispersia bulelor de aer – agitare mecanică; Omogenizarea mediului şicane; Degajarea bulelor de aer – spărgător de spumă; Transferul de căldură – prin agitare şi turbulenţă,

o în timpul sterilizării (când se realizează în bioreactor),

o în timpul fermentaţiei (sterilizarea se realizează în alt vas); Preluarea căldurii de reacţie degajată în timpul fermentaţiei

- sistem de răcire, cel mai des cu serpentine; dezavantaj – greu

de spălat şi sterilizat, incomodează sistemul de agitare; - sistem de răcire cu schimbător de căldură exterior

Utilizare

- celule libere sau imobilizate şi

- reacţii enzimatice cu enzime libere sau imobilizate

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

BioreacBioreactoaretoare cucu agitareagitare mecanicmecanicăă şşii cucu draftdraft interiorinterior

creşte coeficientul de transfer de masă

circulaţia lichidului este modificată prin introducerea unui cilindru metalic axial fără fund şi capac numit „draft

Figura 23. Circulaţia lichidului într-un bioreactor cu draft. (a) complet imersat în lichidul de cultură,
Figura 23. Circulaţia lichidului într-un
bioreactor cu draft. (a) complet imersat în
lichidul de cultură, (b) cu revărsare
(adaptat după Keitel, 1978)
bioreactor cu draft. (a) complet imersat în lichidul de cultură, (b) cu revărsare (adaptat după Keitel,

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

BioreacBioreactoaretoare cucu aeraer comprimatcomprimat

BioreactoareBioreactoare tiptip „coloan„coloanăă cucu bule”.bule”.

variantă a bioreactoarelor cu agitare mecanică

agitarea mediului de cultură se realizează exclusiv prin barbotare de aer

Caracteristicile hidrodinamice şi transferul de masă depind în totalitate de comportamentul bulelor eliberate de barbotor

utilizată în industria drojdii de bere, în industria berii, a vinului şi în tratarea apelor reziduale

Figura 24. Bioreactor tip coloană cu bule
Figura 24. Bioreactor tip coloană cu bule

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

Sistem omogen - bulele urcă cu aceeaşi viteză şi nu se amestecă între ele, iar agitarea lichidului este limitată,

Sistem eterogen - viteza de barbotare este mai mare; circulaţie haotică a celulelor; bulele şi lichidul tind să se ridice prin centrul coloanei, curentul de lichid coboară pe lângă pereţii bioreactorului, antrenează bulele, amestecarea aerului cu mediul de cultură.

avantaj - cost de construcţie mic, transfer de masă şi căldură satisfăcător

l

prob eme - de spumare a mediului

Figura 25. Circulaţia fluidului într-o coloană cu bule aflată în regim eterogen
Figura 25. Circulaţia fluidului într-o coloană
cu bule aflată în regim eterogen

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

Pentru îmbunătăţirea caracteristicilor de curgere şi amestecare se construiesc bioreactoare tip coloană cu bule în mai multe trepte. Astfel întâlnim:

- coloane cu bule divizate în câteva secţiuni prin site perforate şi

- coloane cu bule care sunt prevăzute cu agitatoare locale.

Introducerea sitei perforate sau a agitării locale reduce intensitatea amestecării axiale a lichidului şi creşte coeficientul de transfer de

masă.

Datorită varietăţii mari de configuraţii de bioreactoare tip coloană cu bule (diametrul găurilor, secţiunea transversală liberă, numărul de site perforate, varietatea compoziţiei mediului) nu s-au elaborat relaţii generale de calcul şi control a parametrilor.

Bioreactoare pentru fermentaţii aerobe

BioreacBioreactoaretoare “air“air lift”lift”

formă de turnuri cu buclă;

o „air lift” cu circulaţie internă

o „air lift” cu circulaţie externă

circulaţia dif

i d

erenţe

e

lichidului

d

i

ens tate a

se aze aerate

f

i

datorează

n

di

turn şi a zonelor nearerate;

utilizate culturi de celule vegetale, culturi de celule animale, culturi de celule imobilizate biosinteza proteinelor microbiene tratamentul biologic al nămolurilor

Figura 26. Configuraţia bioreactoarelor „air lift”
Figura 26. Configuraţia bioreactoarelor „air lift”
Figura 26. Configuraţia bioreactoarelor „air lift”

BioreacBioreactoaretoare cucu membranmembranăă dede dializdializăă

Motivaţii: membranele de dializă sunt un mijloc eficient de îndepărtare continuă a inhibitorilor sau a produşilor toxici rezultaţi în timpul fermentaţiei alimentarea cu substrat a culturii microbiane se realizează prin membrană se pot obţine concentraţii mari de microorganisme, deoarece substratul este separat de microorganism şi nu poate exercita efecte inhibitorii Utilizare: cultivarea sistemelor de două sau mai multe tipuri de microorganisme cultivarea celulelor umane

Modele:

Primul tip

două vase între care schimbul de substrat sau produs se realizează prin pomparea conţinutului printr-un modul de dializă situat între cele două vase.

dezavantaje – sterilizarea sistemului (sistem multi-component);

- suspensia fermentată este pompată prin by-pas

BioreacBioreactoaretoare cucu membranmembranăă dede dializdializăă

cu cu membran membran ăă dede dializdializ ăă Figura 28. Reprezentarea schematică a bioreactoarelor cu

BioreacBioreactoaretoare cucu membranmembranăă dede dializdializăă

Al doilea tip

două tuburi flexibile care sunt fixate în interiorul bioreactorului de oţel, de fund şi de capac. Tubul mare, care formează peretele fermentatorului, este confecţionat din folie de poliamidă cu o grosime a porilor de 80µm, în timp ce tubul mic formează un cilindru în interiorul bioreactorului. Tubul mic este o membrană de dializă a căror pori au dimensiunea de 20µm. Bioreactorul este echipat cu două unităţi de agitare cu motoare separate ceea ce face ca turaţia motorului să poată fi controlată separat. Aeraţia se poate realiza în ambele incinte în acelaşi timp. Fermentatorul poate fi sterilizat in situ ca un fermentator obişnuit, la 121 0 C, în timpul sterilizării pereţii din folie de poiamidă putând fi protejaţi de o manta din cilindri de oţel.

BioreacBioreactoaretoare cucu membranmembranăă dede dializdializăă

Bioreac Bioreactoare toare cu cu membran membran ăă dede dializdializ ăă Figura 29. Bioreactor cu dializă
Figura 29. Bioreactor cu dializă
Figura 29. Bioreactor cu dializă

BioreacBioreactoaretoare cucu ttăăvivi

Aplicaţiile sunt limitate la microorganismele care se dezvoltă la suprafaţă şi formează peliculă

În industrie s-au construit bioreactoare cu mai multe tăvi, aşezate una deasupra

celeilalte, astfel încât sterilizarea şi inocularea să poată fi efectuate automat. În interior se introduce aer steril. Bioreactorul este exploatat în regim discontinuu.

O variantă a acestui tip de bioreactor a fost descrisă de Kybal şi Vlcek (1976)

care au propus utilizarea unor perne gonflabile de plastic, care pot fi umplute

cu mediu nutritiv, inoculate şi aerate prin tubul de fixare.

BioreacBioreactoaretoare cucu ttăăvivi

Figura 30. Bioreactor cu tăvi, sterilizabil, cu răcire, cu alimentare prin partea superioară
Figura 30. Bioreactor cu
tăvi, sterilizabil, cu
răcire, cu alimentare prin
partea superioară
cu cu tt ăă vivi Figura 30. Bioreactor cu tăvi, sterilizabil, cu răcire, cu alimentare prin

BioreacBioreactoaretoare tiptip coloancoloanăă cucu umpluturumpluturăă

O coloană verticală, umplută cu granule de biocatalizator sau cu biocatalizator imobilizat. Alimentarea cu mediu se face prin partea de sus - se formează o fază de lichid continuă printre particule. Datorită frecării particulelor, deteriorarea celulelor, este minimă comparativ cu bioreactoarele cu agitare. Transferul de masă dintre faza lichidă şi catalizatorul solid se realizează relativ uşor dacă viteza de trecere a acestuia prin coloană este mare, iar pentru a fi îmbunătăţit mediul lichid este recirculat. Aerarea mediului este bine să fie realizată separat. Dacă aerul este barbotat direct se produce coalescenţa bulelor, apar canale prin umplutură şi distribuţia nu este uniformă. Din acelaşi motiv, bioreactoarele cu umplutură nu sunt potrivite pentru bioprocesele din care rezultă CO 2 sau alte gaze. De obicei, aerul circulă în contracurent cu lichidul pentru a intensifica înlăturarea căldurii degajate în timpul fermentaţiei sau a reacţiei enzimatice.

Când se lucrează cu microorganisme acestea formează un „film biologic” în jurul particulelor de umplutură.

Bioreactoarele cu umplutură se utilizează şi în cazul enzimelor sau celulelor imobilizate.

Figura 31. Bioreactor tip coloană cu umplutură cu recirculare a mediului
Figura 31. Bioreactor tip coloană cu umplutură cu recirculare a mediului
Figura 31. Bioreactor tip coloană cu umplutură cu recirculare a mediului

BioreacBioreactoaretoare înîn stratstrat fluidizatfluidizat

Când bioreactorul cu umplutură este operat cu stratul în suspensie, atunci el se numeşte „strat fluidizat”.

pentru prima oară, a fost descris de Moebus în 1981, şi a fost folosit la fermentaţia glucozei la etanol folosind un strat fluidizat format din granule de drojdie.

Gazul de fluidizare păstrează în acelaşi timp granulele în mişcare şi le usucă. Aerul este introdus pe la partea inferioară a bioreactorului şi menţine în suspensie cultura de celule sau enzime imobilizate. Uneori se foloseşte nisip sau un alt material care se amestecă cu celulele microbiene.

Procedeul este uneori folosit cu microorganisme floculate, în fabricarea berii şiaoţetului.

BioreacBioreactoaretoare înîn stratstrat fluidizatfluidizat

Figura 32. Bioreactor în pat fluidizat
Figura 32.
Bioreactor în pat
fluidizat
Bioreac Bioreactoare toare în în strat strat fluidizat fluidizat Figura 32. Bioreactor în pat fluidizat

BioreacBioreactoaretoare cucu stratstrat fixfix

Reprezintă o variantă a bioreactoarelor cu umplutură, deosebirea constând în introducerea şi distribuirea mediului lichid prin partea superioară a bioreactorului

lichidul circulă în jos cu viteză mică, scurgându-se pe particulele de umplutură. Acest tip de bioreactor este mult mai utilizat în tratamentelor apelor reziduale, când configuraţia bioreactorului se modifică prin introducerea unor „biofiltre” (figura ).

Aerul pătrunde prin ferestrele de la partea inferioară a bioreactorului, se ridică prin convecţie naturală şi alimentează cultura de microorganisme cu oxigen.

Dezavantaje: utilizarea volumului reactorului în scopul creării unei interfeţe cât mai mari; repartizarea uniformă a lichidului peste umplutură pentru ca întreaga suprafaţă de lichid să lucreze uniform.

BioreacBioreactoaretoare cucu stratstrat fixfix

Figura 33. Bioreactor cu flux fix
Figura 33. Bioreactor cu flux fix
Bioreac Bioreactoare toare cu cu strat strat fix fix Figura 33. Bioreactor cu flux fix

BioreacBioreactoaretoare cucu stratstrat fixfix

Bioreac Bioreactoare toare cu cu strat strat fix fix Figura 34. Biofiltru utilizat la purificarea apelor
Figura 34. Biofiltru utilizat la purificarea apelor reziduale
Figura 34. Biofiltru utilizat la purificarea apelor reziduale

BioreacBioreactoaretoare cucu enzimeenzime imobilizateimobilizate

avantaje la transformarea substanţelor în cataliză eterogenă :

• permite utilizarea repetată a enzimei;

• permite lucrul în instalaţii semicontinue şi continue (volumul mic

ocupat de instalaţie permite automatizarea proceselor);

• se elimină faza de inactivare termică deoarece enzima nu se regăseşte amestecată cu produsul;

• se pot trata soluţii diluate de substrat (ape reziduale, subproduse);

• scade timpul de contact între enzimă, substrat şi produse; •nu se formează produşi secundari.

BioreacBioreactoaretoare cucu enzimeenzime imobilizateimobilizate

Avantaje

microorganismelor:

faţă

de

procesul

de

transformare

a

substratului

cu

ajutorul

• se elimină faza de inactivare termică

• se pot trata soluţii diluate de substrat

•Scade timpul de contact între enzimă, substrat şi produse

• nu se formează produţi secundari

•în procesul de transformare se utilizează întreaga cantitate de substrat (în cazul proceselor fermentative 1% din cantitatea de substrat este utilizată la

dezvoltarea microorganismelor); •datorită existenţei unei singure enzime există posibilitatea efectuării unei singure reacţii enzimatice specifice (în cazul proceselor fermentative microorganismele produc un complex de enzime care pot duce la transformări secundare); •costurile sunt reduse deoarece este eliminată faza de cultivare a microorganismelor. tehnici de imobilizare a enzimelor:

Procedee fizice:

- adsobţia pe suporturi solide; - includerea în structuri macromoleculare; - microîncapsularea;
- adsobţia pe suporturi solide;
- includerea în structuri macromoleculare;
- microîncapsularea;

Procedee chimice:

- reticularea intramoleculară; - legarea covalentă pe suporturi insolubile reactive
- reticularea intramoleculară;
- legarea covalentă pe suporturi
insolubile reactive

BioreacBioreactoaretoare cucu enzimeenzime imobilizateimobilizate

Cantitatea de enzimă care se cuplează la suport variază de la 1mg – 1g proteină/g
Cantitatea de enzimă care se cuplează la suport variază de la 1mg – 1g
proteină/g preparat imobilizat

Reactivitatea preparatelor imobilizate este influenţată de următorii factori:

granulometria –;

masa moleculară a substratului

pH mediului de reacţie

stabilitatea preparatelor enzimatice imobilizate -

Bioreactoarele conţinând preparate enzimatice imobilizate se clasifică în:

• Discontinue cu agitare;

• Continue cu agitare;

• Continue de tip coloană;

• Continue în pat fluidizat

Alegerea tipului de bioreactor depinde de caracteristicile fizice ale preparatului imobilizat, de capacitatea de producţie a instalaţiei şi de natura substratului ce trebuie transformat.

ETAPEETAPE PRELIMINAREPRELIMINARE ÎNTRÎNTR--UNUN PROCESPROCES BIOTEHNOLOGICBIOTEHNOLOGIC

totalitatea paşilor necesari în vederea recuperării produsului final în orice tip de industrie

Ex.: procesul de fermentatie clasic La sfârşitul fermentaţiei - separarea fazei solide (de obicei celule, dar şi celule împreună cu enzime pe un anumit tip de suport, sau componente ale mediului de cultură) de cea lichidă care în 90% din cazuri este apoasă.

Tabelul 4. Proprietăţile celulelor cu referire la procesul de separare Proprietăţi Bacterii Drojdii Fungi formă
Tabelul 4. Proprietăţile celulelor cu referire la procesul de separare
Proprietăţi
Bacterii
Drojdii
Fungi
formă
baghete, sfere,
sfere, elipsoidice,
filamente
filamente
catene
mărime
0.5µm – 3 µm
1 – 50 µm
5 –15 µm diametru
50 – 500 µm
lungime
greutate
1,05 –1,1
1,05 – 1,1
1,05 – 1.1
specifică
greutatea
10
-12 g
10 -11 g
-
celulei

IntroducereIntroducere

Tabelul 5. Clasificarea metodelor de separare
Tabelul 5.
Clasificarea metodelor
de separare
Principiul de Metoda de separare separare Mărimea particulelor (µm) mărimea particulelor Filtrarea pe fibre
Principiul de
Metoda de separare
separare
Mărimea
particulelor (µm)
mărimea
particulelor
Filtrarea pe fibre
Microfiltrarea
>200 – 10
20 – 0,5
Mărimea
Ultrafiltrare
Hiperfiltrare
Gel cromatografie
Dializă
2
– 0,005
moleculei
0,008 – 0,00025
2
– 0,0003
0,002 – 0,00025
Temperatură
Cristalizare
<0,002
Solubilitate
Adsorbţie
<0,002
Extracţie
<0,002
Sarcina
Electroforeză
Electrodializă
Cromatografie de schimb
ionic
2
–0,02
electrică
0,02 – 0,00025
0,02 – 0,00025
Densitate
Sedimentare
>1000
Decantare
1000
– 5
Centrifugare
1000
– 0,5
ultracentrifugare
2 – 0,02

FiltrareaFiltrarea

- separarea filamentelor de fungi şi bacteriilor filamentoase de bulionul de fermentatie

- separarea floculelor de fungiîn toate cazurile se foloseşte vacuum sau suprapresiune . Tipuri de filtrare:

filtrare de suprafaţă,

filtrare de adâncime ,

filtrare prin centrifugare; Parametri filtrarii:

vacuum / suprapresiune

1. Rata de filtrare –

2. Rezistenţa filtrelor –

Tipuri de filtre:

simple, plate,

ansamblu de filtre Exemple:

1. Separarea microorganismelor din bulionul de fermentatie

- baterie de filtre rotative

2. filtrarea mediilor de biosinteza

- cu ajutorul adjuvantilor de filtrare:

- în strat subţire pe materialul filtran