Accent

Basarabean #4

What
Can You Do
to Be Happy? pag.6

Află-ți phobiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag.03

Things to do before you graduate . . . . pag.05
Rusia vs Nato . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag.08
Ziua Europei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag.12
Pentru o lume mai bună . . . . . . . . . . . . pag.15

Toamna Primul Accent din aceasta


visul lor de mici copii...
Mi se întâmplă adesea să aflu despre
unii oameni care au o anumită funcţie
acum, că în copilărie voiau sa se
facă cu totul şi cu totul altceva. Unii
au ajuns mai bine decât îşi imaginau
sau visau, marea majoritate însă s-au
2
trezit cu vise spulberate. Întrebarea
„Ce am vrut să devenim când eram
mici şi unde am ajuns” nu trebuie însă bine şi să aibă tot ce îşi doresc.
privită doar prin prisma oamenilor.
Atunci când adresăm această
întrebare, ne putem gândi de
exemplu la situaţia R. Moldova. În
1991, atunci când şi-a proclamat
independenţa avea aspiraţii şi vise
măreţe, europene, dar a ajuns
peste puţin timp să fie condusă de
comuniştii de care abia scăpaseră.
În 1991, mii de oameni ieşeau
în Piaţa Marii Adunări Naţionale
(PMAN) şi sărbătoreau ieşirea de
sub dominaţia comunistă a Uniunii
Sovietice. Atunci eram mici, ca stat,
dar cu viziuni şi aspiraţii enorme.
Visam ca atunci când vom de-
veni mari, la propriu (prin unirea cu
România) şi la figurat, să avem o ţară
prosperă, unde oamenii să trăiască
Erau doar vise, care, la aproape 20
de ani nici măcar cei mai optimişti
nu mai speră că se vor realiza.
Cam aceasta este şi istoria unui om.
Când este mic, visează să devină
MARE, în toate. La diferite etape
ale vieţii îşi doreşte să devină ba
preşedinte, ba profesor, ba avia-
tor, ba cosmonaut, ba medic, apoi
poliţist. Aceste aspiraţii le are orice
copil, indiferent de unde provine. Cu
timpul însă, visele se triază. Se triază
şi numărul acelora care ajung să şi
le îndeplinească. Se întâmplă asta
pentru că îndeplinirea unui vis presu-
pune mult efort, dorinţă dar şi noroc.
Ce am vrut să devenim când eram
mici şi unde am ajuns? Adevărul e
că nici noi nu ştim ce vom ajunge la
un moment dat. Viaţa are mai multe
etape şi mai multe momente în care
ne dorim să ajungem ba cineva,
ba altcineva... La diferite vârste,
dorinţele noastre sunt diferite.
Nu cred că atunci când erau mici,
unii politicieni de astăzi se visau la
putere, gândindu-se la funcţii mult mai
importante pentru mijlocul şi finalul
vieţii (aşa cum fac acum). Ajungem în
timp să avem un punct de pornire şi
apoi “opriri” temporare. Unii aleg să
persiste – să meargă într-o anumită
direcţie constant, în timp ce alţii decid
să schimbe sau să dorească mai mult.
Unii pot fi forţaţi de împrejurări să îşi
schimbe opţiunea, iar alţii aleg de
bunăvoie să facă astfel de modificări.
Atunci când am fost solicitat să scriu
acest articol, am început să depăn
amintirile din copilărie. Ce-mi doream
să devin atunci şi ce-am ajuns? Iniţial,
pe când eram la grădiniţă, visam să
devin aviator sau cosmonaut. Visam
să zbor pe lună! Apoi, graţie părinţilor,
mi-am dorit să devin medic. Îmi aduc
aminte cu zâmbetul pe buze cum
dădeam la prietenii din mahala pastile
furate de la mama, sau chiar găsite
pe jos. Dacă îmi spuneau că îi doare
ceva, eu eram cel care îi ajuta. E
adevărat că de obicei le făceam mai
mult rău, pentru că unele medica-
mente aveau termenul expirat.
Apoi, graţie educaţiei primite de
la bunici, parcă doream să devin
preot. Şi acum, de multe ori îmi vin în
memorie slujbele pe care le ţineam în
ograda bunicilor, cântecele bisericeşti
pe care le fredonam, şi Duminicile în
care, împins de la spate de bu-
nica, lăsam fotbalul la o parte, doar
pentru a asista la slujbă. Cu timpul,
pasiunea pentru fotbal însă nu mai
putea fi stăpânită. Aşa am ajuns să-mi
doresc să devin fotbalist. În fiecare
zi eram pe stadion. De mâncare nici
nu putea fi vorba. Adevărul e că nici
nu mă interesa. Visam să-mi ating
visul. Şi acesta însă s-a spulberat
după ani buni de speranţă, chiar
în clipa în care credeam că sunt
extrem de aproape să mi-l realizez.
Deja eram matur! Gândeam pe
măsură! Eram însă indecis în privinţa
viitoarei profesii. Credeam că pot
deveni un bun jurist, însă pe la 17
ani am realizat că de fapt îmi doresc
să devin jurnalist. Am decis să fac
asta atunci când priveam meciu-
rile de fotbal de la postul public de
televiziune, „ Moldova 1”, şi mă irita
la culme comentariul. De multe ori
priveam meciurile cu sonorul închis.
Mi-am zis: Mă fac jurnalist doar
pentru a schimba faţa jurnalismului
sportiv de la noi. Am intrat apoi la
facultate, iar de acolo am început să
scriu. Aşa am ajuns să fac jurnalism,
doar că nu sportiv, aşa cum visam.
Totuşi, pot spune că sunt un norocos!
Fac ceea ce îmi place, iar asta
înseamnă enorm pentru fiecare om.
Din păcate însă, în situaţia mea, nu
se află foarte mulţi tineri. Anual, aici,
în Chişinău, R. Moldova câteva mii
de tineri ajung să obţină o diplomă,
care le oferă teoretic posibilitatea
să profeseze, şi, pentru mulţi, să
facă ceea ce au visat să facă încă
de când erau mici. Doar că reali-
tatea este dură! Mulţi se lovesc de
lipsa unui loc de muncă, de criteriile
dure de angajare, de nepotismul
din sistemul corupt de la noi, sau de
simpla nepăsare a angajatorului, care
preferă oameni cu experienţă. Acei
tineri, cu vise încă de mici copii, ajung
astfel să renunţe, încet dar sigur în
a şi-l realiza. Unii îşi găsesc de lucru
într-un alt domeniu, iar alţii, hotărăsc
să plece din ţară, la cules căpşuni,
sau la îngrijit bătrâni în îndepărtatul
dar ofertantul occident. Cu siguranţă
nu ăsta era visul lor de mici copii...
Victor Moşneag
 3

Altofobia – frica de
înălţime
Agorafobia – frica de
locuri sau evenimente pe care nu le
putem controla (deseori manifestată
cu nevoia de a nu ieşi din casă)
Agrofobia – frica de abuz
sexual

Algofobia – frica de du-

rere (manifestată îndeosebi înainte
de epilat)

Androfobia – frica de Eritrofobia – înroşire (spune-o la beţie!) – frica de Tocofobia – frica de a da

bărbaţi (oare se manifestă numai patologică numărul 666
naştere
la femei?)
Fagofobia – frica de a înghiţi Hoplofobia – frica de Tomofobia – frica de
Anthofobia – frica de arme de foc
intervenţii chirurgicale
Farmacofobia – frica de me-
flori (la băieţii bădărani, aş zice)
dicamente Megalofobia – frica de obi-
Traumatofobia – frica de a
Aquafobia – frica de apă (să ecte supradimensionale
Fasmofobia – frica de suferi un traumatism
nu ne imaginăm miresmele din
preajma lor) fantome sau spectre Neofobia – frica de nou Triskaidekafobia – frica de
Astrafobia – frica de Gelotofobia – frica de Nomofobia – frica de a numărul 13
fulgere sau furtuni a fi luat în râs rămâne fără telefon mobil (dacă
pentru asta s-ar inerna la psihiatrie
Tripanofobia – frica
de injecţii
Aviofobia – frica de avion Gefirofobie – frică de pline ar fi secţiile)
Nosofobia – frica de a Xenofobia
sau zbor poduri – frica de

Bacteriofobia– frica de bacterii Gerontofobia – frica contacta o infecţie străini sau extratereştri
de îmbătrânire (doar nu credeaţi că Hidrofobia – simptom
Chorofobia – frica de dans (nu industria cremelor anti-rid nu are Nictofobia – frica de al rabiei
pot să-i înţeleg) un suport medical) întuneric

Radiofobia Fotofobia – hipersenzi-

Cibofobia – frica de mâncare Glosofobia – frica de – frica de radiaţii
tivitate la lumină
(nici atât) a vorbi în public (chestionarele au Sociofobia – frica de
Fonofobia – hipersenzitivitate
arătat că lumea ar prefera moartea oameni sau situaţii sociale
Claustrofobia – frica de
decât să ia cuvântul) la sunete
spaţii închise Scopofobia – frica de a fi privit
Osmofobie
Coulfobia Gimnofobia – frică de nudi- – hipersenzi-

(nu neapărat malefici)

– frica de clauni
tate Somnifobia – frica de tivitate la mirosuri
somn
Decidifobia – frica de a lua
Ginofobia – frica de fe-
decizii (se recunoaşte cineva?)
mei Spectrofobia – frica Bibliografie
de oglinde sau reflecţii (mă îndoi-
Dentofobia – frica de stomatologi
Haptefobia – frica de a esc că vreo fată suferă de asta)
Understanding Abnor-
mal Psychology
fi atins
sau intervenţii stomatologice Tanatofobia – frica de – Neil Frude, Black-

Emetofobia – frica de a
Hemofobia – frica de lu- moarte well Publishers 1998
mina soarelui http://en.wikipedia.org
vomita Tehnofobia – frica de http://www.phobia-fear-release.com
Erotofobia – frica de dra-
Hexakosioihex- tehnologie http://phobias.about.com
goste sexuală sau întrebări sexuale ekontahexafobia
Corina Donica

4 grams in Europe or Canada that are
r e
T ice place
h e
a n l d
t s r
exisn this wou can
i ere yo
wh study
Romania of 2010 is different from Romania of
almost 10 years ago when I graduated from the
Academy of Economic Studies in Bucharest and
left for America. In some ways it is worse (for in-
stance, far too many cars on the road) while in
most others it is better. However, some of you
might still contemplate the idea of studying abroad.
Maybe because you want to add this experience
to your resume and then come back to Romania
and enhance your career opportunities or maybe
because you want to leave Romania for good. Per-
sonally, I went to the USA with the idea of studying
for two years and then going back to Romania, but
after I lived here for a while, going back just didn’t
seem appealing at all anymore.
Now, obviously that lately almost anybody
can go and work abroad. But unlike most other
Romanians that do that and somehow end up be-
ing at the lower bottom of the society in the coun-
tries they live in, if you go there and acquire some
higher education first, you have a good chance to
actually be at the top of those societies. This is
especially the case for those students who spe-
cialize in sciences like Mathematics, Physics, Eco-
nomics, Computer Science, etc. This is because
while the Romanian education system has its
faults and shortcomings, it also has the merit of
providing a very good formal background to those
students who take working seriously during their
undergraduate years.
And this brings me to the key prerequisite for
a successful application: taking things seriously
early. This means getting good grades from your
first year of undergraduate studies through the
last. A good grade point average not only signals
your intellectual abilities, but also your work ethic
and your time management skills. The second
condition is that you know a foreign language very
well. The good news is that these two conditions
are not only necessary, but also almost sufficient.
If they are satisfied, then there is at least one uni-
versity in America or Europe that would be happy
to accept you in their graduate programs.
Now, given that these two conditions are
satisfied, once you decide that you would like to
study abroad, the first decision you have to make
is where you want to do that. The two obvious
choices are the North America and the Western
Europe. I personally applied only to universities in
the United States and probably
I did that for two reasons. First,
because it somehow sounded cooler
to me to be here; second, because I
knew that the quality of education
here is the best. However, while on
average, graduate programs in US
are better than in other places, there
is a large degree of heterogeneity and
there are obviously graduate pro-
better than most (but not all) of the
graduate programs in US. Therefore,
if you don’t have your mind set on a
particular geographic area, it might
not hurt applying both in Europe and
in America.
Once you made a decision
about where you would like to go,
you should start gathering as much
information as possible about the
specific requirements that gradu-
ate programs in your field of study
have from their applicants. Most of
them will probably want you to take
at least a test of English language
(for instance, TOEFL) and a stan-
dard test such as GRE that would
allow them to compare some of your
skills with those of the other applicants.
In addition, in many fields you may need
to take another standard exam that would
test your knowledge in that particular field;
you should take that exam very seriously be-
cause it will be the best way for them to objec-
tively evaluate your knowledge.
Next, you have to decide on which program to
apply to. Here, my advice is that you should try to
learn something about the ranking of the depart-
ments in your field (there is always such a thing
– you just need to find it) and apply all over the
spectrum conditional on your particular qualifica-
tions. Also, look for the list of graduate students in
various departments and check whether there are
some Romanians there. If there are, then you will
have a better chance of a successful application at
that department because the admission commit-
tee will already have some idea about what your
credentials mean.
Finally, you have to decide on whether you
will apply to a master’s program or to a PhD pro-
gram. American departments tend to view more
favorably applicants to PhD programs and my
advice is to apply to a PhD program even if you
only want to study abroad for a couple of years.
A master’s degree is usually awarded along the
way for all PhD students so if after two years you
want to go back home, you will have a degree to
write in your resume when you apply for a job and
a diploma to show off with to your grandparents.
There are many other things I could write
here, but the space is limited so in the end I just
want to remind you that, like I said above, as long
as you take things seriously in your undergradu-
ate years, there exists a nice place in this world
where you can study, work and live and where
most things are the way they should be.
Andrei Barbos
 5
So what distinguishes a student?
It is not the student himself that
differs that much from the rest of
the society, it’s student life that has
so much to offer; it’s those 3 years
(or more) of fun, joy, partying,
studying, falling down and rising
up. You’ve probably never heard
a student saying at their gradu-
ation party “Yeayeee! I’m done...I’ve
been sick and tired of this life”, neither
did I; because memories that add up in
these amazing years are the best things
happening in someone’s life. It’s almost
graduation time...and no! i’m not trying
to give a list of advice for those of you
who didn’t have enough fun during col-
lege years, and i’m not even trying to in-
fluence your perception of an awesome
student life. Here is just a list of things that students
should do before they gradu-
ate. So, if you’re still in col-
lege you might want to con-
sider this hilarious list, and if
you’re graduating this sum-
mer, you might one to con-
sider the option of going to
one more university in order
to fulfil this “student guide”.

P.S – remember, that

being happy doesn’t
always mean being
right

Camelia
Chitic
6
1. Take a 10-30 minute walk every
day. And while you walk, smile. It is
the ultimate anti-depressant.
2. Sit in silence for at least 10 min-
utes each day.
3. Play more games and read more
books than you did.
4. Dream more while you are awake.
5. Try to make at least three people
smile each day.
6. Clear clutter from your house,
your car, your desk and let new and
flowing energy into your life.
7. Don’t waste your precious energy
on gossip, OR issues of the past,
negative thoughts or things you
cannot control. Instead invest your
energy in the positive present mo-
ment.
8. Realize that life is a school and
you are here to learn. Problems
are simply part of the curriculum
that appear and fade away like al-
gebra class but the lessons you
learn will last a lifetime.
9. Smile and laugh more. It willkeep
the negative blues away.
10. Life is too short to waste time hat-
ing anyone.
11. Don’t take yourself so seriously.
No one else does.
12. You don’t have to win every ar-
gument. Agree to disagree.
13. Make
peace with your past so it
won’t spoil the present.
14. Don’t compare your life to oth-
ers’. You have no idea what their
journey is all about.
15. No one is in charge of your
happiness except you.
16. What other people think of you
is none of your business.
17. However good or bad a
situation is, it will change.
18. Your job won’t take care
of you when you are sick. Your
friends will. Stay in touch.
19. Get rid of anything that isn’t
useful,beautiful or joyful.
20. Envy is a waste of time. You
already haveall you need.
21. The best is yet to come.
22. No matter how you feel, get
up, dress upand show up.
23. Do the right thing!
24. Call your family often.
25. Remember that you are too
blessed to be stressed.
26. Enjoy the ride. Remember this
is not Disney World and you cer-
tainly don’t want a fast pass. You
only have one ride through life so
make the most of it and enjoy the
ride.
27. Laugh when you can, apolo-
gize when you should, and let go
of what you can’t change
 Ce au în comun un
basarabean ,
un chinez
şi un turc ?
La prima vedere nu prea au în
comun mare lucru şi probabil vă
întrebaţi ce naiba mi-a trecut prin
minte atunci când am ales acest
titlu. Totul a pornit de la o discuţie
aprinsă cu o domnişoară de la Iaşi
care lucrează în domeniul juridic
şi care era foarte revoltată că ba-
sarabenii care nu deţin cetăţenia
României sunt trataţi diferenţiat
faţă de ceilalţi străini din afara
spaţiului comunitar care migrează
în România în ultima vreme, deşi
atât statutul basarabenilor cât şi
al străinilor chinezi, turci, şi de alte
naţionalităţi este reglementat de
OUG 194 din 12 decembrie 2002.
Adică din moment ce basarabe-
nii sunt cetăţenii Republicii Mol-
dova, stat suveran, independent,
unitar şi indivizibil atunci când
migrează într-o altă ţară, în ca-
zul nostru România, ar trebui să
fie consideraţi străini imigranţi,
mai nou RTT-işti (resortisanţii
ţărilor terţe) - străini din spaţiul
ex-comunitar. Ea mă întrebase cu
indignare în glas, atâta timp cât
basarabenii, turcii, chinezii şi alţi
străini au acelaşi statut conform
legii, de ce unii dintre ei sunt mai
avantajaţi decât alţii? Iar ceea ce
i se părea o mare nedreptate era
faptul că în România s-au creat
agenţii de depunerea actelor doar
pentru redobândirea cetăţeniei,
dar pentru dobândirea cetăţeniei -
nu. Şi astfel străinii de naţionalitate
turcă, chineză, tunisiană ş.a.m.d
care doresc obţinerea cetăţeniei
sunt nevoiţi să se deplaseze până
la Bucureşti. Dar ce este mai
important e că domnişoara nu
debita aceste chestiuni din pro-
pria sa iubire incredibil de mare
faţă de străinii RTT de care po-
menisem mai sus, ci pentru că
intrase în contact cu mulţi turci
care i se plânseră de acest fapt,
deci, străinii chiar simt că unii
sunt mai favorizaţi decât ceilalţi.
Ea este de părere că afaceriştii
turci şi studenţii tunisieni aduc
mult mai mulţi bani României şi
în consecinţă ar trebui trataţi ca
atare, în schimb basarabenii ce
aduc? Cum se justifică acel îm-
prumut acordat Moldovei de către
România de 100 de milioane de
euro când ţară nu o duce prea
bine (planul de austeritate - re-
ducerea salariilor bugetarilor şi a
autor: Daniela Cervinschi
7
pensiilor). Statul Român cheltuie
mai mult din urma voastră decât
să câştige, spuse domnişoară, iar
ca notă concluzivă m-a întrebat
iarăşi: Ce aduc basarabenii? Votu-
ri lui Băsescu probabil nu? E cam
complicat statutul basarabenilor în
România – în primul rând există o
legătura istorică de neam pe care
nu o putem nega, şi despre care
s-a tot polemizat în presă, în al
doilea rând suntem consideraţi de
către Statul Român etnici români
şi în consecinţă avem dreptul la
redobândirea cetăţenie şi există
politica burselor pentru elevii şi
studenţii din Republica Moldova.
I-am răspuns naiv domnişoarei
că agenţiile pentru redobândirea
cetăţeniei au fost create pentru
că a existat un lobby puternic din
partea comunităţii de basarabeni
din România, dacă comunitatea
de turci din România s-ar fi mo-
bilizat poate ar obţinut acelaşi
rezultat. Normal că există şi
considerentul electoral – au fost
promise anumite lucruri pentru a
se câştiga votul basarabenilor cu
cetăţenie română care sunt o forţă
electorală deloc de neglijat. Dar eu
totuşi cred ca aici este vorba şi de
nereprezentare a intereselor într-
un mod cât mai vizibil autorităţilor.
O înţeleg pe domnişoara şi îi ac-
cept ideile mai ales că îmi deve-
nise dragă, dar i-am explicat că
statutul basarabenilor nu are cum
să fie total egal cu cel al turcilor
sau tunisienilor, basarabenii sunt
etnici români şi vorbesc limba
română, însă, da, basarabenii
sunt şi RTT şi dreptul de şederea
în România le este reglementat
ca în cazul altor străini din ţările
non comunitare. Ceea ce mă
irită foarte, foarte mult e faptul că
atunci când merge vorba despre
,, ce este basarabeanul în 2010’’
apar tot felul de filfizoni patrioţi
care duc discuţia la extreme prin
sentimentalismul lor exagerat.
M-am săturat de discursuri din
acestea: suntem fraţi, România şi
Moldova - surori… Unireeeeeee.
Nu că aş fi împotriva unirii, dar
trebuie să fim pragmatici şi să
ne dăm seama că basarabeanul
în 2010 pe lângă faptul că este
etnic român este şi RTT în Româ-
nia încă şi că nu va avea alt statut
prea curând.
 p iese
doua
c
de jo bla
8 pe o t
a
us
R vs ia s u
te ech
ivoce.
nt foar na politicii
e s a h
d
i cu U E
e sce
e Rusie rtanţi p ca au
o
Relaţiil i actori impo s ne
p u pără
ti d o u te a c u m
Aceş
o n a le , am p ciproce. UE
ţi

O
e
interna e interese r porturil
e

T
ed din ex imi din

A
mulţim de jumatate ativ două tre

N
ia
mai m
u lt
ă apro
xim ca Rus enuma
-
şi ofer e Rusiei. provoa z ă de n esul
ruseşti in NATO sug e r e a
inter
ţiile str
ă ropeni aţională că
investi aţii eu rn ceasta
Diplom a in te u t. A
te o r i în pres ropa a scăz E . Aces
te
ra
li n u lu i în Eu A T O şi a U o p r o-
Krem N r sa fie m de
d in lă rgirea s e p a ti
a
rezulta i spectaculo sia. Ne amin rilie
ăr Ru in ap
schimb rava pentru ş ti , d în
g Bucure arat rău, că
nzime vocare l NATO din p
in profu - a s u în tr - o
iune imple, Summ
it-u
Kremli
nul s nit ca
O tens c r u r il e par s o A tu n c i it s - a conve m b r i a i
lu, lu servă 2008. i Summ or deveni m nit furia
e
e r a nsamb zime se ob doua acestu v r
Deşi, p
profu n
joară c e le cadrul a şi Georgia decizie a stâ nu,
a te în în c o n r e par in tă sau
totuşi
lu
tă care a ved e zi Ucra ractic aceas tamp lă to r
ne c iu d a p r im .E 008 a
tensiu dacă la cu totul alta NATO
.P ultat, în gust 2
u te r i. Chiar e s te is ic ă. o v e i. ca rez tarziu, în au
mari p litatea e şi p Mosc ni mai .
ni, rea şoarec e putere pe teva lu eorgia
a fi p r ie te
goste
în tr e
fieca r u dar câ n flic tu l din G
de dra il joaca Toţi ştim, şi n izbucn
it co
un fel o lu l pisicii U E . e s te
ă r nd Rusia
Doar c d Rusia, câ lt fel, că e s te
c â n d e a cve n t
rând, nimen
i
plu elo na
iră pe n exem ficial estonia u ea
mai m io n . U o ntr ceea c
to t s p n d u n n i p e riul stil, r. Rusii
peste rie, câ d e 10 a în p r o p a
fe b r u a
ai m u lt
iei. nizeze autorit -
cel din ntru m ” , Rus moder ri la un regim iment în dez
chis pe etele NATO să se e o p e d usa
fost în c r e m u lt u n im a fi r e d
ea „se dus d ca pe e că v ma
că vind NATO se tem periu”, „ma
percep lor. Aceasta i im .
a arelu nuit
voltare ensiunile „m nui stat obis ii pe
u n jo c dur e la d im u n il e u
te p il on
o n i – sau a
d
, la d imenis epe să miş i jocurile
ta r e de pil te din ca
u z rusia ”
o s c
c
ova în reu să dedu
c
re
M u nd, p o a
te apa
r - M
Şi aici, cţiile. Este g o pute
o m ent, câ etinit, o liniş i d o i d ir e ş te m că este u poate fi
s t m c c e toate cuno a terna n
În ace tinderea a în relaţia dintre o Dar re a sa in
crizei,
ex
, d o m ină r e ş te ferm „ Rusiei. şi stabilitate
tă îşi d o ritate” , ra
hilibra , Rusia e secu nuclea de nimeni.
ent ec todata uropeană d rca să lase jată
r i. T o n e g li
acto ră e înce cordată -
rhitectu are ar lţi ruşi a extin
nouă a s, o putere c entru că mu to r ia S ta g nare în n ţi o n at, e c p a r e m şi d
e
altfel s
pu sta p
ATO. A un duşman. tat mereu
Din is
ebuie
de me acest lucru
tă o r g ia , precu ării
r a N c e tr it , ia r c e a s şi Ge ion
în um b
ca pe ta a că
u Ceea r
s-a op nului. Desi a Rusia aproviz , din
NATO aceas NATO li dintre a rginea in a
percep noaşem că derea c ul Krem p e m şi U c r a
,
cu pe p la disputa intre Rusia i an. În plus
Rusiei sa fie
u g a z d
a c e s tu .
c a R
nuarie 009 din ri
luna ia din aprilie 2 i preocupă
u- r i no
rece R tulbur ă s c it a t n ii .
d a tă , deoa r e a va au
su egiu
atea r at în
a fi înc
o r
fi urma
to a Moldo la stabilit rim
g n a r e pare ca, care va cu pr iv ir e e x p
sa si-a emulţumirile
sta e în a R u
pricep Feder
ati
rându
ri n
sia nu rior arate eriat, d
e-
mutare
.
in a tă din inte nenum cest parten ri trebuie
a
măc faţă de ă cele şase ova fie
ţă
ltumire i este
Nemu e a Rusie ele şase ţăr
i, dc
clarân ă „fie cu Mo
sc
u lţ u m ir u c le ag
n e m U E c in s ă a
O altă iatul estic al unt d iva ei”
.
ă că s r- împotr teri
Parten
er c o nsider ze oua pu
le
e Rusia enţă: Armen ldova şi
ia , A
z ie , cele d relaţiile
c a r clu a
p e
i de in
flu ia, Mo i În con ă-şi menţin
sfera e Georg a programulu trebuie
s
n , B e larus, n s a r e fi c ia lii
baidja cu la aga, o u
r a in a . Odata ului de la Pr a relaţiilor nica
Russ
Uc mit rire o
rul Sum clarat că întă teres vital” V e r
în cad gera
n i a u d e
te d e „ in
estui l de a su
europe ea estica es încheierii ac tul dre p tu
a are
n a ic usia are r Europ a-
cu re g iu esita te e co fl n iciţie. R nvenţuire, ia nă ang
tr u U E. Nec confirmată d de am d e c o s ă -ş i m e n ţi
la
pe n fos t u li sie i vir e
eriat a noi reg ere Ru l cu pri
parten l de a c nte în specia
dreptu te
le exis t.
jamente tatul de drep
s
 din Chisinau. De
9
vo r- Adunari Nationale are
l ne -a r pa rea , existat o alta adun
Oricât de superficia ropeana a RM ca atunci nu a mai co ns id era -
eu poata fi
bim despre vocatia re ca re ne va nationala care sa tin nu da tor i-
lva toa cel pu
despre o calitate sa tadrept legitima, istat,
ensa toate celelalte lor acesteia. Au ex
salva si care va comp in sti tu tii le eu ro - ta di me ns iu ni
îm po tri va ru sifi-
te de te
neajunsuri invoca desigur, acele protes ea ist or iei
troducer
pene. carii fortate prin in nd era m eu lic e-
doar la integrate, pe vremea câ
ca tia se ref era di n ap ril ie
Si totusi, vo tele masive
sel e de ca re un actor dispune sau an, apoi protes re da ta , ob iec tiv ul
premi - trecut, dar de fieca
a unui anumit rezul nu s-a
nu, pentru obtinere rte a po po ru lu i principal al acestora din urma
nt at , or no i, ca pa me le mi sca ri popu-
tat sco tit i si ne identi- putut compara cu pri
în dr ep ta ‘90 , de fini-
român, suntem utul anilor
dr ep t eu ro pe ni si sa pretindem re- lare de la încep si existenta statului
ficam ari torii pentru însa
r putini contestat Ei bine,
cunoasterea acelo ad ar , as pir at iil e în care existam astazi cu totii.
au ma i ra ma s. As ad a am av ut parte
care
cet at en ilo r mo ld oveni îsi daca în acea perio si cea mai
europene ale nd din acel prin- de cea mai simpli
sta, dar
tei
a în pri mu l râ pu bli ca a vo in
iau sev tra ta tel e consti- eficienta exprimare n-
t în toa te pu tu t co
cipiu enunta i cetatenilor, dupa cum am
na le de pâ na acum ale Uniuni fi foa rte gr eu sa ne
tutio n- stata, acum ne-ar
ice stat aflat pe co suntem
conform caruia or iti ma t sa in i- dam seama cât de „europeni”
tinen tu l eu ro pe an , est e leg
ves te me nt al itatea,
ril e de ad era re la Uniu- noi în ceea ce pri ele pe care
tieze demersu ate, obiectiv
Eu ro pe an a, ia r statele membre sa principiile asum nu în ultimul rând,
nea re ni le propunem si
în momentul în ca noi ca
îi accepte cererea te cri ter iil e de mecanismele prin care credem
a în de pli ne ste toa ob iec tiv e. Tr eb uie sa
acest
ad era re. Fie ca acestea din vom atinge aceste Ba ro metru
baza pentru dent, acel
se ref era la ref or me economice, ju- mentionam, evi iei Publice, aplicat
urma , Opin
nu în ultimul rând bi-anual al Publice pe
ridice sau politice si r ma ss- me dia de Institutul pentru Politici
libera liz ar ea do me ni ilo
ca 10 00 de persoane
tii lor no n- gu ver namentale, un esantion de cir ap ro ape 70%
si organiza t faptul ca
toa te ob lig at or ii si trebuie luate ca si care a releva ld ov en i îsi doresc
sunt
, ch ia r da ca ar e si ea ne- dintre cetatenii mo jul est e rela-
atare, or UE . Procenta
de sta tel e de la granita ei, ea este aderarea la UE a fost demult mai mic
voie de tiv constant si nu
daca da unda ver c, exista
cea care hotaraste nu vo ca tia eu- de 60%. Totusi, la nivel de publi
or a sa u nu . De ci, ch ia r da ca procen-
acest
bu ie sa ne pre oc upe, ci mai pareri împartasite, r ma i mare
ropeana tre nant si chia
ab a în de pli ni rea treptata a aquis- tajul e impresio cet at en i di n statele
degr tic pe nt ru toate decât cel al unor
ta r, id en sa ra mâna
ului comuni UE care prefera ca
tara lor
e. fi ni mi c ex tra or dinar
statel în Un iune. Nu ar
io- ere ca „eu-
tratatele constitut în acest sens, avân
d în ved
Pe de alta parte, spr e un spa - e ma i red us în noile
rbesc de cismul” est
nale ale Uniunii vo sa roscepti ne sub sem-
eu ro pe an , ceea ce nu poate ta ri- me mbre, doar ca ramâ
tiu un ic,
r eu ro pe ne . cit at ea no astra de a
excluda cultura po
poarelo
in ta nu l îndoielii capa sis temului si
asadar, reprez ne asuma transfor
marea
Fondul cultural, rta nt e cri te- de la o str uto-cami-
i impo acestuia
unul dintre cele ma perioada de pre- tranzitia niste la o veritabila
rii avute în vedere
în
at e de la cu sechele comu an ta jel e acesteia.
aprecier ile leg cratie cu toa te av
aderare. Iar toate te- de mo
âns-legate de apar vernare stie ce
acest lucru sunt str spa tiu cultural Tind sa cred ca noua gu
un , cel
nenta noas tra la r actiunile acesteia
cel ro mâ ne sc. Asadar, cel putin vrea sa faca, ia gesturi politice si di-
un ic, e putin la nivel de
vedere, nu mai est toare. În
din acest punct de ca tia no as tra rectii stabilite, sunt îmbucura
vo ie si ar gu me nt ez „vo
tem in ter ven i doar de
ne
. ac est sens, noi pu res pe ctiv din
europeana” acolo de unde ne
situam,
si fie lu at în fie ca me mb ri de ONG-
Un alt element care
trebuie
dr u- soc ietatea civila, ex erc itâ ndu-
vorbim despre denti,
calcul atunci când tfe l, a uri, sau doar ca stu spe cif ica no ua,
de al cti e
mul european al
RM care,
al e ne puterea de rea
mele moment e
început înca din pri tinerilor.
ac est eia ca stat, daca anali-
existentei di n
si documentele
zam declaratiile
, su nt aspiratiile europene Tudor Cojocaru
acea vreme
popor înca în Piata
deschis-enuntate de Ma rii
 Nicu Ţîbrigan
LSB Bucureşti
Proiectul
10 Moldovenesc
Am descoperit acum câteva zile
pe blogul „emeritului” Igor Dodon o
nouă „găselniţă” a neocomuniştilor
de la Chişinău intitulat „Proiectul
Moldovenesc”. Evident, că imediat
a apărut şi spotul publicitar lacrimo-
gen cu care „geme” necontenit NIT şi
OMEGA. Toate bune şi frumoase, dar
proiectul nu reprezintă altceva decât
un „ucaz” tipic troţkist, şi nu unul sim-
plu, ci: „uniţi-vă moldoveni acasă,
pentru interesul naţional (bine că nu
proletari), creşteţi economia ţării (dar
cum, e treaba voastră), Moldova are
valori unice, de aceea putem reuşi
singuri să ne integrăm în UE şi nu
numai... mai avem nevoie de relaţii
strânse cu CSI (ceea ce presupune
desigur dependenţa faţă de structura
euroasiatică tronată de Federaţia
Rusă); valea, şesul, codrul sunt ale
noastre şi trebuie să le iubim (păcat
că am rămas numai cu natura) etc...”
La nivel ideal-tipului, totul pare
să sune frumos, dar acest „proi-
ect” ascunde câteva capcane. Să
pornim de la premisa că experienţa,
de aproape 19 ani, de integrare
europeană a Rep. Moldova ne
vorbeşte despre existenţa unei
axe Chişinău-Bucureşti-Bruxelles.
„Vocaţia europeană” a Chişinăului,
fie că vrem, fie că nu vrem, trece prin
Bucureşti, sau invers, fie că ne place
sau nu. Chestiunea nu ţine de gust,
ci de realităţi politice şi geopolitice.
A aclama adeziuni pro-occidentale
şi de o parte şi de alta a Prutului, ig-
norând sistematic legătura dintre cele
două capitale reprezintă o ipocrizie
şi viziune politică opacă. Mizând pe
vechiul principiu de natură sovietică a
„statului multietnic” sau a „prieteniei
dintre popoare”, proiectul ascunde
interesul meschin al PCRM, de a de-
turna relaţiile diplomatice a Rep. Mol-
dova cu România, care au evoluat pe
calea construcţiei europene. Iată de
ce, acest proiect (re)aduce politica
de stat a moldovenismului primitiv –
un proiect identitar, ascuns, de data
aceasta, sub „paravanul” unei ingin-
erii de stat.
- noua utopie a Chişinăului sau
Cum să-ţi faci o vocaţie
europeană în
manieră comunistă
Dosarul integrării euro-atlantice
al Rep.Moldova a fost pus pe biroul
MAE încă din 2002. După aproape
8 ani, cramponarea fostei conduc-
eri în relaţia firească de prietenie cu
România, precum şi numeroasele
atacuri - au determinat un eşec dip-
lomatic al ambilor parteneri. R. Mol-
dova este la poarta Europei, nu
datorită propriului merit, ci pentru că
se află la porţile României. Iată de
ce, după aproape 19 ani, la Chişinău
trebuie să se înţeleagă că drumul
spre UE, care se opune Bucureştiului
sau vrea să-l ocolească, este unul
eşuat din start. Nimic nu s-a obţinut
după ani de ridicolă încrâncenare
anti-românească, decât sărăcie,
creşterea migraţiei sau dependenţa
accentuată faţă de Tiraspol sau de
Moscova. Realitatea este că Româ-
nia nu este “ultimul imperiu” - ea este
astăzi membru NATO şi UE. A cata-
loga un stat-prieten ce-ţi oferă ajutor
drept “imperiu” reprezintă lipsă de
decenţă. Ce se întâmplă cu R. Moldo-
va? E pur şi simplu nedumerită cum
de au putut românii să intre în UE şi
moldovenii nu? Cât va mai fi ţinută
la porţile Occidentului? A ales o cale
care s-a dovedit perdantă, iar acum
trebuie să-şi descleşteze pumnii şi să
vină pe acelaşi drum pe care a păşit
România. Cu cât va sta mai aproape,
cu atât va rătăci mai puţin. Prin “Proi-
ectul moldovenesc” Chişinăul ar vrea
să ardă etapele, ceea ce e dificil. Im-
punerea unei pretinse „solidarităţi” în
numele a ceva abstract riscă să com-
plice şi mai mult situaţia. Instituţiile
pentru implementarea acestui plan
lipsesc cu desăvârşire, iar ele nu se
creează peste noapte. În acest caz,
Moldova are de pierdut timp şi ener-
gii, într-un mod inutil, pentru a merge
pe calea Europeană, preferând să
adopte propriul proiect utopic, lip-
sit de dimensiunea pragmatică. De
aceea, existenţa unei axe diplomatice
Bruxelles-Bucureşti-Chişinău devine
una vitală pentru vocaţia europeană
a Moldovei care poate fi descoperită
prin intermediul României.

Fie că ne place
nouă să credem 11
Fie că ne place noua să cre-
dem, fie că, la un moment dat
contextul istoric ne-a obligat să
ajungem la concluzia asta, dar
Moldova este un loc special, atât
din punct de vedere cultural cât,
mai ales, politic. Chiar dacă au
vrut sa ne supună otomanii, apoi
ruşii, noi ne-am ţinut într-un fel
uniţi şi dedicaţi valorilor pe care
le avem în sânge de sute de ani.
Toate aceste încercări de a în-
genunchea Moldova au ajuns,
totuşi, să o transforme într-un
loc pustiit de cultură, în care
sistemul te obligă să gândeşti ca
o “bîciară”. Din punct de vedere
politic, Moldova se află nu numai
într-o gravă criză parlamentară
internă, dar este şi câmpul de
luptă a două mari puteri.
În această ordine de idei, Mol-
dova rămâne la fel de săracă şi
plină de probleme, nu pentru că
nu am avea resursele umane
necesare ca să le rezolvăm, ci
pentru că, suntem presaţi din
toate părţile.
DEX-ul oferă următoarea
explicaţie pentru cuvântul vocaţie
:“Aptitudine deosebită pentru o
anumită artă sau ştiinţă; che-
mare, predispoziţ’’ie pentru un
anumit domeniu de activitate sau
pentru o anumită profesiune.”
Moldova are această vocaţie
şi ştim cu toţii că s-ar descurca
mult mai bine decât unele ţări
membre, însă ţara noastră este
ca un copil de care nu a avut
grijă nimeni, nici măcar el însuşi.
Pe de alta parte însă, Moldova
nu vrea să facă parte din acest
sistem unitar o mare parte din
oameni nu sunt de acord cu
ideea aderării Moldovei la Uni-
une Europeană, fapt datorat tot
mentalităţii de “bîciară”. Oamenii
au frică de schimbări, se poate
spune că Moldova este singurul
loc unde oamenii trăiesc rău, dar
se mulţumesc cu ceea ce au, nu-
mai pentru că, cred ei, o schim-
bare le-ar aduce mai multe neca-
Cristina Talpa
zuri decât avantaje.
Trecută printr-o adolescentă
timpurie, în care toţi vecinii îşi
reveneau după alte mii de prob-
leme, Moldova a căutat să se
răzvrătească asupra celor care îţi
duc zilele acolo, doar ca, acum,
când lucrurile stau cu totul altfel
, nu mai putem să acuzăm sau sa
învinuim pe nimeni. Aşa stau lu-
crurile, fie că ne plângem, fie ca
învinuim pe cineva, de la asta nu
se rezolva nimic, iar soluţiile ar
trebui sa vină de la noi, cei care,
cica”trăim pentru Moldova”.
Chiar dacă este înfundată
acolo, “pe-un picior de plai”, de
care nu mai are nevoie nimeni
şi pe care, in acelaşi timp, toată
lumea vrea sa îl exploateze, Mol-
dova continuă să existe pentru
noi, care ne-am născut acolo.
Problemele cu care se confrunta
sunt grave, însă până când nu se
va ridica singura in picioare, Mol-
dova nu va putea sa îşi demon-
streze vocaţia pentru Uniunea
Europeana. Dacă Moldova vrea
sa fie parte dintr-un tot întreg
cum este Uniunea, atunci ea tre-
buie să contribuie la bunăstarea
acestui întreg. Din păcate însă, la
acest moment, Moldova nu poate
face acest lucru şi deci, trebuie
sa îşi strângă forţele pentru a
lupta singură cu propriile prob-
leme.
Probabil ca aceasta este nu-
mai o părere dintr-un alt haos al
discuţiilor şi argumentelor despre
Republica Moldova, este de ase-
menea foarte posibil ca, aceasta
sa fie una greşită, însă eu ,ca
şi cetăţean al acestei ţări aş fi
gata să mă întorc pe acel”picior
de plai” şi să îmi fac datoria de
cetăţean dacă ţara mi-ar da
această oportunitate.
Voi aţi fi gata sa daţi cu pici-
orul străinătăţii şi să mergeţi la
locul problemei pentru a ajuta
Moldova sa devină parte a unui
întreg numit Uniune Europeana?
 Ce făceai luni, 15 martie, înainte de apusul soarelui?
Eu una dormeam dusă, încâlcită în sacul fierbinte de
dormit, mirosind a praf şi călătorie, chiar pe culoarul îngust
al autocarului, între scaunele colegilor mei dormitânzi. De
deasupra, din lumea de la suprafaţă, am auzit vag vocea
a profei. “Bla bla... Treziţi-vă... Bla bla... ştergeţi-vă pasta
de dinţi de pe faţă... Bla bla, ajungem în jumătate de oră
la francezi...”. Hopa! Toată relaxare de care m-am lăsat
învăluită ca să adorm se risipi brusc, făcându-mă mai trează
decât atunci când am descoperit camera de hotel plină de
hârtie igienică.

12 E stresant rău, ce-i drept, să fii obligat să comunici cu

un străin, mai ales un străin francez. Primul meu gând în
legătură cu Doriann Defemme? ”Ce mare şi păros e!” Căci,
pe lângă coama şi bărbuţa naturală, mai avea şi o imensă
căciulă de blană, Siberia style, care îi mărea capul de două
ori.
Cu sau fără nevăstuica lui, ajunsese spre sfârşitul
săptămânii să-mi fie drag Doriann ăsta (care, după ce mă
auzi pronunţându-i numele o dată, sugerase că ar fi mai bine
să-i spun Doudou [adică Dudu, pentru cei nefamiliarizaţi cu
franceza]). Universul ne-a repartizat foarte bine – unii chiar
au elaborat teoria cu el fiind clona mea masculină franceză.
Amândoi nu prea responsabili, zăpăciţi, neîndemânatici,
by Renata Donica

sociabili şi artistici pe de altă parte. Nu prea am învăţat

noi multe despre cultura franceză, căci ei ca adolescenţi
adevăraţi ne duceau numai pe la bowling, pub-uri (folosesc
pluralul ca sa nu-i supăr: era numai unul la care erau clienţi
fideli) şi pizza, iar când eram în excursiile organizate, vor-
beam şi ne gândeam la ei.
Miercuri, pe 7 aprilie, la ora 21, eu băteam darabana.
Eram îmbrăcată de ceva vreme, afară era întuneric şi ei
întârziau! Şi ce diferită era emoţia care m-a cuprins când am
văzut autocarul făcându-şi loc prin noapte, faţă de cea care
pusese stapânire pe mine când am zărit liceul francez, în
ziua aceea de luni! Curios lucru cum în curtea întunecată şi
rece, în îmbulzeala tânără, deosebeai cu uşurinţă francezii
de români, şi nu doar după diferenţa „Ça va?” versus „Ce
faci?”.
Au ei ceva culturalizat în ei, vestic. Şi, cel puţin a mñeu
(nume cod pentru corespondentul francez, ca să îi putem
bârfi pe faţă) avea o dragoste de patrie teribilă şi mândrie
indistructibilă. O săptămână cu el te convinge că Franţa este
ţara mamă. O primă teorie pasional susţinută de Doudou
este că limba franceză ar trebui, de fapt, să fie prima limbă
vorbită pe glob. De asemenea, “Ză best cook iz frrranch” şi
“Ză best rrrugby team iz frrranch”, dar – atenţie – “Frrrench
music is shit” („Particia Kas at Eurovision??? Nooo! Shit!”)
şi, să nu uităm, “Renata is shit in bowling”. Am aflat curând
că acest epitet îi place nespus, motiv pentru care a memorat
cu sârguinţă şi varianta lui românească, împreună cu alte
formule mai piperate de la baza vocabularului majorităţii ele-
vilor români.
Un lucru ce i-a plăcut nespus la România au fost drumu-
rile. Abia îşi stăpânea chicotelile pe drumul de munte, cu
hopuri, serpentine şi gropi. “It’s so funny!” tot repeta (părând
sincer) “In France, only like this: vâââjjj“ (şi mimă cu palmele
paralele în faţa lui o direcţie evident dreaptă, continuă şi
regulată, care amintea într-adevăr de autostrăzile franceze).
Simpatici francezii aceştia. Zâmbăreţi şi amuzant de
atenţi să nu facă ceva greşit, ceva mai maturi decât gru-
pul român. Totuşi, aveau şi acea vitalitate şi energine
inepuizabilă, dorinţă continuă de distracţie, şi manifestau o
dragoste nejustificată pentru toţi şi tot: ca orice om tânăr,
Oameni plângând, îmbrăţişându-se,
indiferent de naţionalitate.
promisiuni nebune de întoarcere.
Probabil acesta este unul dintre motivele pentru care ne- Poate nu chiar atât de nebune, până
am înţeles atât de uşor, bine şi repede. Şi, ca orice om tânăr, la urmă. Totuşi, până vom ajunge
aveau şi doza lor de nonconformism, de rebeliune. Acum, să ne revedem, rămâne o lecţie de
că erau la sute de kilometri distanţă de ceea ce reprezintă o cultură europeană, câteva mii de
viaţă plină de responsabilitate şi constrângeri, vroiau mereu poze, un bec lipsă în Karma, un arti-
în cluburi, să bea, să fumeze, să danseze. Să “profite”, cum col să sperăm simpatic şi o listă de
spuneau în naivitatea lor. Sunt deja maestră în comandarea mess cu vreo 10 id-uri noi. Şi, mai
Vodkăi, preferata lui Doriann... ales, o amintire frumoasă.
În dimineaţa despărţirii – dramă, tragedie!
 - Saru’mana Sfinte Petre!, ce mai
faci?

- Uite, stau aici la porţile Raiului,

ca de obicei;... dar tu încotro te
grăbeşti, măi suflete? Nu ţi-e bine
în Rai?

- Vreau să fiu om, Sfinte, vreau să mă

nasc, să cresc, să învăţ să vorbesc
limba pământenilor, să alerg desculţ
prin iarbă, să înot în mare, să îmi

13
bată vântul în plete, să stau iarna
lângă sobă şi să-l ascult pe bunicu’
cum îmi povesteşte din tinereţile lui,
şi să mă joc de-a pituluşu cu fraţii
mei; vreau sa mănânc un măr direct
din pom, vreau să împletesc cununa
de păpădii primăvara şi să fac om
de zăpadă iarna; vreau să învăţ să
fac chiftele de la mama, şi să beau
o bere cu tata; vreau să ştiu de ce
râd oamenii, şi să înţeleg de ce curg
lacrimile. Vreau să simt, să cunosc,
să descopăr. Vreau să cânt şi să
laud pe Domnul. Vreau să iubesc.
Vreau să fiu OM!

- Of, nici nu ştii ce ceri, suflete! nu

mulţi se mai întorc. Eu sper să ne
revedem. Domnul fie cu tine, mergi
în pace!

Şi aşa am plecat eu din sânul lui

Avraam, şi m-am făcut om, şi am
deschis ochii şi am văzut-o pe
mama, dar decât un pic, că dup-aia
ea m-a băgat într-o pungă neagră şi
m-a aruncat la gunoi. M-am speriat
şi am început să plâng, m-a găsit o
doamnă mai batrână şi m-a dus la
spital, după ce s-au mirat toţi şi s-au
holbat la mine o vreme, m-au dus
la un centru de plasament. Mi-au
zis că aşteaptă să-mi găsească o
mămică şi un tătic, dar eu mă tot în-
trebam ce s-a-ntâmplat cu mămica
mea... câteva zeci din fraţii mei au
plecat, eu se pare că am fost mai
by Mihai Vlad

ghinionist. Am vreo 14 ani, şi încă

nu am mamă, nici tată, d-apoi bu-
nic. Ce-i drept am mai mers desculţ,
dar nu prin iarbă, iar marea nu o văd
decât în poze. Nu ştiu când e ziua
mea, dar de ar fi să aleg, aş vrea
să fie atunci când e şi ziua ta, să
mă bucur şi eu cu tine. Nu ştiu care
e numele meu adevărat, dar oricum
nu contează... Încă nu ştiu ce e aia
iubire, dar am cam înţeles de ce
curg lacrimile...

Eu sunt copilul ce stă seara la 9

jumate în faţa unui magazin încă
deschis, cu un teanc de “Adevărul
de Seară” în braţe, îmbrăcat
sărăcăcios, dar curat, cuminte, fără
să deranjez pe nimeni. Nu cred că
mă ştii, pentru că nu mă vezi, nu
mă auzi pentru că nu mă jelesc şi
nici nu cer, nu mă observi pentru
că eu nu stau cu mâna întinsă. Eu
stau aici, în colţul meu cu ziarul în
braţe, şi mă uit la tine cum treci pe
lângă mine, şi îţi mulţumesc... îţi
mulţumesc că mi-ai zâmbit, dar de-
mi permiţi, aş vrea să te întreb şi eu
ceva...

Ce viaţă am eu?
14
Democraţia generează
bunăstare şi libertate. Dar cine/
ce generează Democraţia? Întreg
demersul de studiere a religiilor pe
schema stat-societate-biserică, la
a carui etapă 3 suntem, porneşte
de la această întrebarea: ce
generează democraţia? De unde şi
cum apare?
Studii întinse pe zeci de ani
ne arată că dintr-un lung şir de
explicaţii posibile, dintre care amin-
tesc situaţia economică, contextul
internaţional, rasa, etc, cele care
mizează pe factori culturali tind să
explice mai mult şi mai bine decât
oricare altă categorie de termeni.
Lipset, Dahl, Huntington şi alţi
cercetători pun în prim plan acest
gen de factori. Dintre toţi factorii
culturali, religia ocupă principalul
rol în acest gen de explicaţii.
Al treilea val al democratizării
este cel mai extins ca şi număr
şi a cuprins ţări diverse etnic,
cultural, religios. Cu toate aces-
tea, ţări care au făcut parte din cel
de-al treilea val şi care să aibă o
religie predominant islamică sau
confucianistă au fost foarte puţine.
Această evidenţă empirică este
explicată prin caracteristicile aces-
tor doua tipuri de religii.
Spre deosebire de oricare
altă religie, în societăţile
musulmane lipsesc un-
ele noţiuni care fac ca
apariţia democraţiei sa
fie aproape imposibil de
realizat. Vatikiotis, într-
un studiu din 1988
susţine că „noţiunea de liber-
tate politică nu există la nivelul
gândirii colective... sunt alienaţi
islamului”. Această afirmaţie este
esenţială desluşirii relaţiei dintre
stat, biserică şi societate. Gellner,
Wright şi alţii aderă la această
opinie adăugând că lipsa concep-
tului de libertate politică la nivelul
gândirii comune duce la o imediată
subordonare a politicii religiei, iar
societatea ambelor. Societate şi
statul sunt conduse după regulile
stabilite religios, biserica oferă
seturi de credinţe spirituale care au
menire de a ordona întreaga viaţă
a indivizilor.
Statele musulmane sunt
teocraţii, dar nu aşa cum vedem
noi această formă de guvernare,
ca şi stat condus de un cler, ci mult
mai literar. Statul este al lui Dumne-
zeu, peste poporul lui Dumnezeu,
prin legile lui Dumnezeu (Lewis).
Este evident faptul că nu există o
disociere între sfera politică şi cea
religioasă, totul se petrece sub
tutela bisericii.
Confucianismul are multe
trăsături comune islamului. Soci-
etatea este tributară atât statului
cât şi religiei, doar relaţia stat-
biserică este alta. „Nici o biserică
sau organizaţie culturală nu va
exista fară tutela statului” este o
regulă nescrisă şi consemnată
de către Eisenstadt. Huntington
susţine că problema autorităţii
şi modul în care e folosită este
cheia desluşirii relaţiei stat-
biserică. Autoritatea centrală
este deţinută de stat, central. Ea
are monopolul întregii activităţi
sociale, religioase sau culturale.
Biserica devine un liant, o punte
între stat şi societate, dar nu
poate acorda legitimitate unor
instituţii sociale paralele celor
acceptate de stat (He Bao-
gang).
Anatolie Coşciug

O dată cu aderarea Poloniei, Ungariei, Ce-
hiei, Slovaciei, Sloveniei, a Ţărilor Baltice, în
2004 la Uniunea Europeana, respectiv cea a
României şi Bulgaria o cutumă a geopoliticii
clasice a fost încălcată: cea a statului tampon
sau aşa numitul “le cordon sanitaire”. Statele
menţionate anterior sunt actori statali creaţi în
perioada interbelică la masa negocierilor cu
intenţia de a reprezenta un material izolant în-
tre două mari puteri rivale, care la ora actuală
sunt reprezentate de NATO, respectiv Uniunea
Europeană şi Federaţia Rusă .
Schimbarea orientării ideologice a puterii
politice de la Chişinău din primăvara anului 2009
face ca bătălia dintre acele puteri să se transfere
din Europa Centrală către partea estică a con-
tinentului European, Republica Moldova fiind
ultimul stat tampon între aceste două forţe. În
acest articol aş dori să realizez un scurt scenariu
al aderării Republice Moldova, aderare care ar
duce la o posibilă reconfigurare de forţe pentru
Europa .
Un cunoscut politolog a acordat Republicii
Moldova un timp determinat de 20 ani pentru
a se putea integra în Structurile Nord-Atlantice,
respectiv in Uniunea Europeană. Pentru început
aş dori să creionez liniile mari de acţiune pe care
statul moldovean trebuie să le îndeplinească
pentru a ajunge la „visul occidental”:
•instaurarea unui stat de drept viabil bazat
pe respectarea drepturilor şi libertăţilor civile,
bazat şi pe o separe clară între sfera publică şi
cea privată ;
•rezolvarea “crizei morale” cu care se
confruntă societatea moldovenească;
•rezolvarea conflictului transnistrean care la
ora actuală reprezintă un focar de instabilitate şi
o ameninţare la suveranitate şi integritate;
•pe plan extern, diplomaţii de la Chişinău
Big-bangul
geopoliticii ?
15
trebuie să construiască acea însuşire esenţială
unui stat pe scena internaţională: predictibili-
tatea.
Toate acestea fiind spuse, aş dori să faceţi un
efort de imaginaţie şi să va transpuneţi în 2030,
anul în care Republica Moldova îndeplineşte
toate condiţiile necesare aderării la Uniunea
Europeană. Însă va renunţa Rusia la statul care
face parte din primul cerc de securitate, alături
de Ucraina, Georgia şi Azerbaijan? Poate da, în
schimbul unei concesii a Uniunii Europene: Re-
publica Moldova în schimbul Belarusului? Dar,
Uniunea Europeană este suficient de puternică
pentru a face faţă ameninţărilor asimetrice ce-ar
proveni din spaţiul euro asiatic?
Cu aceste întrebări în minte fac următoarea
afirmaţie: nu se poate vorbi despre rescrierea
regulilor geopolitice, cel puţin nu încă, însă am-
bele puteri se afla în şah. Următoarea mutare va
fi decisivă: şah mat!
autor: Teodora Buga
 Pentru o lume mai bună
16 It’s easy to breathe, it’s easy to breathe, breathe
only air where life should be Ocean Spray – Manic
Street Preachers
Corina Donica
Azi e ziua cea mare. Nu merg la-
nsurătoare, am văzut (în sfârşit) filmul anu-
lui, „Avatar”. Bine-realizat, efecte de-ţi lasă
gura căscată, imaginaţie a creatorilor de
neimaginat şi o lume de basm. În fine, pe
cei întârziaţi îi sfătuiesc să meargă – este
într-adevăr o experienţă unică. Şi scepticilor
le recomand acelaşi lucru, consider că e un
film despre care fiecare merită să-şi facă
propria părere. Oricum, aceasta nu se vrea
o recenzie a filmului ci cel mult o explorare
a ideii sale primare. Cum ar fi viaţa perfectă.
Căci evident, o naţiune cu piele albastră
de pe o planetă fără electricitate ştie mai
multe despre bucuria de a trăi în armonie
cu Universul decât toată înţelepciunea şi
tehnologia omenirii. Iar secretul e chiar sim-
plu: trebuie să trăieşti simplu. Să îţi satisfaci
dorinţele primare, să ai grijă de aproape, să
iubeşti natura şi să realizezi că eşti doar in-
finita parte a unui trunchi comun de viaţă. Să
vânezi atunci când trebuie, să te odihneşti
atunci când simţi, să nu te temi de moarte
căci niciun spirit nu se şterge vreodată.
Să te bucuri de micile nimicuri şi de marile
învingeri. În sfârşit, să înţelegi că viaţa nu
e o colecţie de reuşite, viaţa e doar clipa pe
care o trăieşti.
Aşa că mi-am pus întrebarea: ce-ar fi
dacă şi noi am trăi aşa, căci după succe-
sul avut de film, după obsesia albastră, mă
gândesc că nu sunt singura emoţionată de o
lume atât de pură încât aproape că te face
să o renegi pe a ta.
Cum ar fi să trăim numai pentru bucuria
de a fi vii? Să renunţi la atitudinea „aşa tre-
buie”, la frica de ce spun ceilalţi, până şi la
gândurile „unde o să fiu mâine”. Să faci acele
lucruri care ştii că o să-ţi aducă un zâmbet
pe faţă când vei fi aproape de moarte. Acele
pete de culoare pe care le ţii minte după ce
ai uitat toată ziua. Zâmbetul unui copil, un
stol de păsări, un parc cu lalele, mirosul de
tei – chiar că nu trebuie să zbori „on Pan-
dorra” ca să găseşti adevărata frumuseţe
a vieţii. Viaţă. Până şi acest cuvânt, cât de
frumos sună, cât de multe ascunde!
Sunt conştientă că vorbesc fraze supra-
folosite şi că pentru un student flămând, un
emigrant stresat şi un salariat cu trei copii
acasă sunt numai nişte litere pe hârtie, însă
lucururile frumoase se întâmplă atunci când
ne deschidem mintea şi întindem mâna. Pe
planeta oamenilor albaştri fiecare copac,
fiecare om sau animal sunt uniţi printr-o
energie comună, o legătură între orice vie-
tate. Oare dacă am închide ochii şi ne-am
aminti de prietenul din copilărie, cântecele
bunicii sau primul sărut nu am simţi şi noi
Legătura? Căci de existat, există – nu trăim
noi pe acelaşi Pământ?
Îmi cer scuze faţă de cei pe care i-am
amuzat cu discursul meu, întorceţi-vă la
Mess-ul şi deadline-urile voastre. Scepticilor
le recomand în continuare să vadă filmul. Iar
celor rămaşi, puneţi-vă întrebări. Şi căutaţi
mereu frumuseţea în jurul şi înăuntrul vost-
ru. Iar dacă n-o găsiţi, e simplu: faceţi-o voi.
şi Credeţi.
D i c t a t u ra c a p i t a l u l u i
“The nation-state is just about through
as an economic unit” - este afirmaţia care în-
cheie era „statului naţiune” ca principal mo-
tor economic al pieţei economice mondiale
şi deschide o nouă etapă, cea a „dictaturii
capitalului”, caracterizată de mişcarea liberă
capitalului însoţită de dominaţia crescândă a
pieţelor financiare globale şi a corporaţiilor
multinaţionale asupra economiilor naţionale”.
La începutului secolului XXI un nou tip de
actor al politicii internaţionale, care datorită
capacităţilor financiare începe să submineze
autoritatea şi suveranitatea statului-naţiune
emerge pe scena relaţiilor internaţionale.
Acest nou actor se regăseşte în literatura
de specialitate sub denumirea de corporaţie
transnaţională. Definite ca fiind companii
care deţin, controlează şi manageriază
producţia şi distribuţia de bunuri şi/sau
servicii în câteva ţări şi caracterizate
de către documentele Naţiunilor
Unite ca “bază a procesului
de producţie a globalizării lu-
mii economice”, corporaţiile
transnaţionale exercită o
influenţă puternică atât
asupra politicilor eco-
nomice din societatea
mamă, cât şi asupra ce-
lor din societăţile gazdă.
Activităţile şi forţa
capitalului companiilor
transnaţionale reduc
abilitatea statului de a-şi
decide propria soartă,
ducând astfel la o erozi-
une a puterii acestuia din
interior. Guvernele state-
lor naţiune le este mult mai
greu să-şi managerieze pro-
priile economii atunci când
pe teritoriul lor se afla aceşti
actori ai internaţionalismul lib-
eral. Prin urmare, două chestiuni
sunt ridicate: pierderea graduală
a suveranităţii statele, precum şi a
eficienţei tradiţionalelor politici eco-
nomice. Toate acestea sunt rezultatul
transnaţionalizării activităţilor TNCs.
Corporaţiile transnaţionale, reprezintă
pentru spaţiul cultural al statele aflate în curs
de dezvoltare o problemă. Cunoscute drept
agenţi ai “schimbării culturale”, corporaţiile
transnaţionale au modificat “configuraţia
gusturilor“ locale, înlocuindu-le uneori bru-
tal cu cele ale consumerismului occidental
(nota bene: sunt arhicunoscute exemplele
Macdonaldization, Coca-Colanazition), izb-
utind chiar să transforma cultura şi ethosurile
acestor spaţii în veritabile “forme fără fond”.
Pe de altă parte, în unele viziuni nu lipsite
de obiectivare, corporaţiile transnaţionale,
sunt considerate ca nişte “relee” prin interme-
diul cărora centrul sistemului mondial mod-
ern controlează periferia, ele având, printre
altele, şi rolul negativ de menţinere a respec-
tivelor zone periferice într-o anumită stare de
subdezvoltare. Acolo unde au fost realizate
investiţii ale corporaţiilor transnaţionale,
aceste au dus la dezvoltarea unei economii
de enclavă, care de obicei nu are nimic de
a face cu dezvoltarea reală economiei lo-
cale, iar unde s-a realizat industrializarea în
termenii acceptaţi azi de teoria economică
modernă, această industrializare s-a făcut in
detrimentul pierderii specificului economic şi
cultural naţional.
Lucrurile sunt însă mult mai complicate
decât pot fi ele prezentate sau sintetizate
într-un studiu precum cel de faţă.
În mod cert, corporaţiile transnaţionale
reprezintă una din provocările secolului
XXI, pe care actorii statali şi cei îndrituiţi să
vegheze la apărarea valorilor umane sunt
chemaţi, dacă nu să le redimensioneze în
coordonatele lor fundamentale, cel puţin să
le reducă sau d i -
min-
u e z e
efectele
negative. Întrebar- e a
esenţială este în ce măsură corporaţiile
transnaţionale ajung să pună în pericol valo-
rile fundamentale ale democraţiei de fapt, val-
orile fundamentale ale umanităţii? Pot fi con-
vertite acţiunile corporaţiilor transnaţionale în
fapte benefice pentru ţările în care acestea
operează?
Răspunsul este categoric da. Însă un
asemenea efort trebuie conjugat la nivel
planetar, prin mecanismele organismelor
internaţionale de tip ONU, FMI, Banca
Mondială, etc. (referitor chiar la asemenea
organisme, în unele cazuri, de pildă FMI
sau Banca Mondială, există chiar suspiciuni
că acestea ar conlucra uneori mai degrabă
în sensul servirii intereselor transnaţionale
decât în alt sens!). Probabil nu va fi de-
parte vremea când va apărea chiar necesi-
tatea adoptării unei veritabile „Carte a
transnaţionalelor”, pe care guvernele
naţionale să o adopte sub formule juridice
limitative, capabile să securizeze economiile
statelor în cauză.
În această ordine de idei, considerăm
că până şi conceptul de securitate naţională,
17
subsumat conceptului de securitate zonală
(continentală) sau internaţională ar tre-
bui revizuit, date fiind implicaţiile factoru-
lui economic transnaţional în problem-
atica securităţii generale (inclusiv în cea a
securităţii militare).
Globalizarea economiei este
emblematică azi, dar ea acoperă, ca
fenomen obiectual şi obiectiv, o parte mult
mai mică a globului pământesc decât lasă
să se înţeleagă terminologia ştiinţifică.
Se discută puţin de alte procese
macrosociale şi umane, cum ar
fi apariţia populaţiilor „hibride”
în spaţiul Uniunii Europene.
Sute de mii de italieni sunt
căsătoriţi în Germania,
sute de mii de ger-
mani sunt căsătoriţi în
Franţa, s.a.m.d. Acest
proces continuu de
amestecare este
o realitate care, în
timp, îşi va face
simţită prezenţa şi
nu întâmplător se
discută deja despre
o „mare naţiune
europeană”. Ceea
ce azi NU sun-
tem capabil să
acceptăm, mâine
poate deveni posi-
bil şi real - cam aşa
ar suna un fel tâlc
al ştiinţelor sociale.
Şi atunci, ce rol au, în
acest context, corporaţiile
transnaţionale?
Unul coagulant desigur,
dar acum, la modul cel mai con-
cret cu putinţă, trebuie discutat
despre capacitatea guvernelor sau
mai exact: a statelor, de a reacţiona
în cazuri de extremă urgenţă generate
de acţiunile corporaţiilor transnaţionale pe
plan mondial. Foarte probabil că o legislaţie
comună, similară legilor consacrate ale anti-
trustului, va trebui gândită şi aplicată pe vi-
itor, tocmai de către actorii statali generatori,
în primă fază, de multinaţionalism economic
şi bineînţeles, împreună cu statele pe terito-
riul cărora transnaţionalele sunt găzduite.
„Pozitivarea” TNCs s-ar putea funda-
menta pe efectul pacificator al reprezentan-
telor naţionale ale corporaţiilor, deoarece e
greu de crezut că, într-un caz fictiv de pildă,
Coca-Cola din Rusia ar fi de acord ca Rusia
să intre în conflict cu state ale Uniunii Euro-
pene, câtă vreme şi în Uniune Coca-Cola
reprezintă una din companiile de superforţă!
Principiul „nici un organism nu îşi retează de
bunăvoie braţul, decât dacă acesta este can-
grenat iremediabil” trebuie aplicat în cazul
acestor politici comune de pozitivare a efec-
telor acţiunilor TNCs.
autor: Teodora Buga
 Doriți să ne
susțineți financiar?
revista.accentbasarabean@gmail.com

Redacția:
Coordonator
Daniela Cervinschi
Layout design
Ştefan Creţu
Daniel Muntean
Fotografie
Daniel Muntean
Redactor
Corina Donica
Echipa de redacţie
Corina Donica
Constanţa Cucu
Andrei Vatavu
Camelia Chitic
Ana Bacioi
Alina Tcaci
Cristina Talpa
Teodora Buga
Anatolie Coşciug
Iulian Corunga
Colaboratori
Sven Gallinelli
Mihai Vlad
Tudor Cojocaru
Nicu Ţibrigan
Veronica Russu
Victor Moşneag
Andrei Barboş

Cluj-Napoca 2010 - www.gibcluj.ro