Sunteți pe pagina 1din 43

Lect. univ. dr.

Dacian Cosmin DRAGOŞ


Universitatea Babeş – Bolyai
Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative
Catedra de Administraţie Publică

DREPT ADMINISTRATIV
PARTEA I

SUPORT DE CURS PENTRU SEMESTRUL I


ANUL UNIVERSITAR 2004-2005

1
Noţiuni introductive.

1. SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN STAT. Sistemele de drept contemporane consacră,


în marea lor majoritate, separaţia puterilor în stat, înţeleasă ca delimitarea, în cadrul activităţii
statale, a funcţiilor legislativă, executivă şi judecătorească. Funcţia legislativă este îndeplinită
de Parlament, şi constă în adoptarea legilor. Funcţia executivă are ca obiect organizarea
aplicării şi aplicarea în concret a legilor şi asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice,
iar funcţia judecătorească are ca obiect soluţionarea conflictelor ce se nasc în societate în
legătură cu activitatea de aplicare a legilor.
2. Noţiunea de ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ are două sensuri: a) Ansamblul
autorităţilor sau organelor administrative care aplică legea, şi b) Activitatea de aplicare a legii,
în regim de putere publică, în vederea satisfacerii intereselor generale ale societăţii.
3. SERVICIUL PUBLIC este o activitate organizată sau autorizată de o autoritate a
administraţiei publice, pentru a satisface nevoi sociale de interes public. Într-un sens, serviciul
public desemnează organul administrativ însărcinat cu realizarea unei activităţi de interes
general, iar în altul se referă la activitatea de interes general desfăşurată de acel organ
administrativ. Prin urmare, spre exemplu, prin serviciul public de “poliţie” înţelegem atât
poliţia ca instituţie, cât şi activitatea de asigurare a ordinii şi liniştii publice, prevenirea şi
urmărirea infracţiunilor.
4. DREPTUL ADMINISTRATIV cuprinde normele juridice ce reglementează
organizarea şi funcţionarea administraţiei publice, pe baza şi în executarea legii. Izvoarele
dreptului administrativ sunt Constituţia, legile organice şi ordinare, decretele prezidenţiale,
actele administrative emise de Guvern şi de alte autorităţi centrale, actele administrative ale
autorităţilor locale, convenţiile internaţionale ratificate de statul român.
5. RAPORTUL JURIDIC ADMINISTRATIV este acel raport social, stabilit între
două autorităţi administrative sau între o autoritate administrativă şi persoane fizice sau
juridice, care conferă drepturi şi impune obligaţii subiectelor între care se naşte, şi este
reglementat de normele dreptului administrativ. Raporturi juridice administrative se pot naşte
din acte administrative individuale, acte administrative normative, fapte materiale juridice, şi
excepţional pe baza legii.
6. PRINCIPIILE DE BAZĂ APLICABILE DREPTULUI ADMINISTRATIV sunt: a)
principiul legalităţii, conform căruia activitatea autorităţilor administrative trebuie să se
desfăşoare pe baza legii şi în conformitate cu legea, urmărindu-se organizarea executării şi
executarea în concret a acesteia. În principiu, actele administrative nu pot contraveni sau
modifica o lege, deoarece au o forţă juridică inferioară acesteia. Excepţia o constituie
ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, care, deşi sunt acte administrative, pot modifica o
lege. b) în dreptul administrativ, interesul public primează în faţa interesului privat.
Explicaţia stă în faptul că interesele statului sunt interesele colectivităţii, deci trebuie să aibă
întâietate faţă de cele ale individului.

Principii generale de organizare administrativă

1. CENTRALIZAREA ADMINISTRATIVĂ plasează în mâinile puterii centrale


conducerea tuturor problemelor administrative. Într-un regim în care se aplică acest sistem de
organizare administrativă, unităţile administrativ-teritoriale nu au personalitate juridică şi
rămân în strictă dependenţă faţă de puterea centrală, mărginindu-se să-i execute instrucţiunile.
Sistemului centralizării îi este specific controlul ierarhic, exercitat asupra activităţilor
inferiorilor. Controlul ierarhic: a) dă dreptul superiorului ierarhic de a anula, abroga, revoca,
şi chiar uneori de a modifica actele inferiorului; b) poate fi exercitat oricând, fie din oficiu, fie
la cerere (“recurs ierarhic”); c) nu trebuie prevăzut expres de lege, ci decurge din organizarea
centralizată; d) priveşte întreaga activitate a inferiorului – acte, fapte, operaţiuni materiale; e)

2
vizează atât legalitatea cât şi oportunitatea actelor administrative. Exemplu de centralizare:
subordonarea unor instituţii centrale faţă de un minister (Agenţia Naţională a Funcţionarilor
Publici este subordonată Ministerului Administraţiei Publice).
2. DECONCENTRAREA ADMINISTRATIVĂ este o variantă a centralizării,
caracterizată prin faptul că reprezentanţii locali ai puterii centrale capătă unele drepturi de
decizie proprii; în realitate, tot statul decide, însă nu de la nivelul autorităţii centrale, ci direct
în unităţile administrativ-teritoriale. Organele centrale exercită controlul ierarhic asupra celor
teritoriale. În România sunt deconcentrate serviciile exterioare ale ministerelor în teritoriu:
Direcţii generale, inspectorate, agenţii, etc.
3. DESCENTRALIZAREA ADMINISTRATIVĂ teritorială implică dreptul unei
colectivităţi locale, înglobată într-o colectivitate mai vastă, care are dreptul de a se administra
prin propriile mijloace. Descentralizarea poate fi şi pe servicii, prin scoaterea unui serviciu
public din competenţa organelor centrale şi organizarea lui autonomă, atribuirea de organe
proprii şi a unui patrimoniu distinct de autoritatea din care a fost desprins. Organele
descentralizate se bucură de autonomie în gestionarea afacerilor locale, însă nu sunt
independente. Asupra lor se exercită un control statal, numit tutelă administrativă. Tutela
administrativă se exercită, spre deosebire de controlul ierarhic, doar în cazurile prevăzute
expres de lege, numai de organele indicate expres de lege, şi priveşte doar legalitatea actelor
administrative, nu şi oportunitatea acestora. În România, tutela administrativă este
jurisdicţionalizată, adică este redusă doar la dreptul organului de control (prefectul) de a
sesiza instanţa de contencios administrativ.
Recent, prin Legea-cadru a descentralizării nr.339/2004, au fost introduse principiile
fundamentale şi regulile generale, precum şi cadrul instituţional pentru desfăşurarea
procesului de descentralizare administrativă şi financiară în România.
În inţelesul acestei reglementări, prin descentralizare se înţelege “procesul transferului
de autoritate si responsabilitate administrativa si financiara de la nivel central la nivel local”.
Principiile pe baza cărora se desfăşoară procesul de descentralizare în Romania sunt:
a) principiul subsidiarităţii; b) egalitatea cetăţenilor în faţa autorităţilor administraţiei publice
locale; c) garantarea calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor de către autorităţile
administraţiei publice, independent de locul de rezidenţă al acestora; d) stimularea competiţiei
ca mijloc de creştere a eficienţei serviciilor publice; e) exercitarea competenţelor de către
autorităţile administratiei publice locale situate pe nivelul administrativ cel mai apropiat de
cetatean; f) asigurarea unui echilibru între descentralizarea administrativă şi descentralizarea
financiară la nivelul fiecarei unităţi administrativ-teritoriale; g) transparenţa actului decizional
bazat pe accesul cetăţenilor la informaţia publică şi participarea acestora la luarea deciziei; h)
asigurarea descentralizarii financiare bazate pe reguli transparente cu privire la calculul
resurselor financiare alocate unitatilor administrativ-teritoriale.
Unităţile administrativ-teritoriale se administrează în mod autonom de către consiliile
locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, care dispun de
autoritate deliberativă, şi de către presedinţii consiliilor judeţene şi primari, care dispun de
autoritate executiva pentru exercitarea competenţelor lor. Autorităţile administraţiei publice
locale beneficiază de dreptul la experiment, în exercitarea căruia pot organiza, pe durată
determinată, centre-pilot pentru implementarea deciziilor cu privire la descentralizarea
anumitor competenţe de la nivel central la nivel local, înainte de generalizarea acestora la
nivel naţional prin legea descentralizării privind responsabilităţile locale.

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ CENTRALĂ


Preşedintele României.
Funcţiile Preşedintelui României sunt acelea de şef de stat – în exercitarea căreia
reprezintă statul român în raporturile interne şi externe, încheie tratate internaţionale,

3
acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici, etc; ca şef al executivului, alături de
Guvern, Preşedintele garantează independenţa naţională, integritatea teritorială, exercită
atribuţii în domeniul apărării – comandant al forţelor armate şi preşedinte al C.S.A.T.;
Preşedintele este garantul Constituţiei şi mediator între puterile statului, precum şi între stat
şi societate.
Atribuţiile Preşedintelui României: adresează Parlamentului mesaje cu privire la
principalele probleme ale naţiunii; poate dizolva, în cazul prevăzut expres de Constituţie,
Parlamentul; promulgă legea, investind-o astfel cu formulă executorie; desemnează candidatul
pentru funcţia de prim ministru şi apoi numeşte guvernul, pe baza votului de încredere acordat
de Parlament; în caz de remaniere guvernamentală, revocă şi numeşte unii membri ai
Guvernului, la propunerea primului ministru; poate participa la şedinţele Guvernului în care
se dezbat probleme de interes naţional; poate declara starea de asediu şi de urgenţă, precum şi
mobilizarea forţelor armate, cu aprobarea Parlamentului.
În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele emite decrete, care pot fi contestate în
contencios administrativ.
Răspunderea Preşedintelui României este de două feluri: politică – prin suspendarea
din funcţie de către Parlament, în cazul săvârşirii unor fapte grave care încalcă Constituţia şi
legile, urmată de demiterea din funcţie prin referendum – şi juridică – declanşată de punerea
sub acuzare pentru “înaltă trădare”, de către Parlament, şi judecarea sa de către Curtea
Supremă de Justiţie.

Guvernul

1. Rolul şi funcţiile Guvernului


Guvernul este definit în Legea nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Guvernului României şi a ministerelor1 ca autoritatea publică a puterii executive, care
funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea
politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului
naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial, în
condiţiile promovării intereselor naţionale.
Numirea Guvernului se face de Preşedintele României pe baza votului de încredere
acordat de Parlament. Guvernul se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile
constituţionale, având la bază Programul de guvernare acceptat de Parlament.
Pentru realizarea Programului de guvernare Guvernul exercită următoarele funcţii:
a) funcţia de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a
Programului de guvernare;
b) funcţia de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi
instituţional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice;
c) funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin care se asigură administrarea
proprietăţii publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul
este responsabil;
d) funcţia de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea
pe plan intern şi extern;
e) funcţia de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi
respectării reglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale,
precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelor care
îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.
1
Publicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001. Pe data intrării ei în
vigoare a fost abrogată Legea nr. 37/1990 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 8 decembrie 1990, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte
dispoziţii contrare.

4
2. Componenţa Guvernului
În conformitate cu art.2 al Legii nr.90/2001, pot fi membri ai Guvernului persoanele
care îndeplinesc următoarele condiţii: a) au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară, b) se
bucură de exerciţiul drepturilor electorale, c) nu au suferit condamnări penale şi d) nu se
găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1) din lege.
Guvernul este alcătuit din primul-ministru şi miniştri. Din Guvern pot face parte şi
miniştri-delegaţi, cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuţi în lista
Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.
Art.4 din lege prevede incompatibilităţile funcţiei de membru al Guvernului:
a) exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator; b)
exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop
comercial; c) exercitarea de acte de comerţ, cu excepţia vânzării sau cumpărării de acţiuni ori
alte titluri de valoare; d) exercitarea funcţiei de administrator ori de cenzor la societăţile
comerciale sau de reprezentant al statului în adunările generale ale unor asemenea societăţi ori
de membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor naţionale şi
societăţilor naţionale; e) exercitarea unei funcţii publice în serviciul unei organizaţii străine,
cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.
Constatarea stării de incompatibilitate se face de primul-ministru, care va dispune
măsurile necesare pentru încetarea acesteia.
3. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului. Funcţia de membru al Guvernului
încetează, în conformitate cu art.5 al legii, în urma demisiei 2, a revocării3, a pierderii
drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului şi a demiterii4.
În cazul în care încetarea calităţii de membru al Guvernului intervine ca urmare a
demisiei, a pierderii drepturilor electorale, a incompatibilităţii, a decesului şi în alte situaţii
prevăzute de lege, Preşedintele României, la propunerea primului-ministru, ia act de aceasta şi
declară vacantă funcţia de membru al Guvernului.
Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 sau este în
imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al
Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până
la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor,
încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern în cel mult 45 de zile. Prevederile
privind interimatul funcţiei de prim ministru al Guvernului se aplică în mod corespunzător şi
celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel
mult 45 de zile. În acest caz, înăuntrul termenului de 45 de zile, primul-ministru va iniţia
procedurile prevăzute de lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului.
Numirea în funcţia de membru al Guvernului, în caz de remaniere guvernamentală sau
de vacanţă a postului, se face de Preşedintele României, la propunerea primului-ministru.
4. Atribuţiile Guvernului.
În realizarea funcţiilor sale Guvernul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) exercită conducerea generală a administraţiei publice;
b) iniţiază proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului;
c) emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ordonanţe în temeiul unei legi
speciale de abilitare şi ordonanţe de urgenţă potrivit Constituţiei;

2
Demisia din funcţia de membru al Guvernului se anunţă public, se prezintă în scris primului-ministru
şi devine irevocabilă din momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data
depunerii (art.6 al Legii nr.90/2001).
3
Revocarea din funcţia de membru al Guvernului are loc în caz de remaniere guvernamentală şi se face
de Preşedintele României, prin decret, la propunerea primului-ministru (art.7 din lege)
4
În cazul în care un membru al Guvernului a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească
definitivă sau averea sa a fost declarată, în tot sau în parte, ca fiind dobândită în mod ilicit, printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă, el este demis de Preşedintele României, la propunerea primului-ministru (art.8 alin.2
din lege)

5
d) asigură executarea de către autorităţile administraţiei publice a legilor şi a celorlalte
dispoziţii normative date în aplicarea acestora;
e) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de
stat şi le supune spre adoptare Parlamentului;
f) aprobă strategiile şi programele de dezvoltare economică a ţării, pe ramuri şi domenii
de activitate;
g) asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de guvernare;
h) asigură apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranţei cetăţeanului, precum
şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în condiţiile prevăzute de lege;
i) aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea ţării, scop în care
organizează şi înzestrează forţele armate;
j) asigură realizarea politicii externe a ţării şi, în acest cadru, integrarea României în
structurile europene şi internaţionale;
k) negociază tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale care angajează statul
român; negociază şi încheie, în condiţiile legii, convenţii şi alte înţelegeri internaţionale la
nivel guvernamental;
l) conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de
specialitate din subordinea sa;
m) asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului;
n) acordă şi retrage cetăţenia română, în condiţiile legii; aprobă renunţarea la cetăţenia
română, în aceleaşi condiţii;
o) înfiinţează, cu avizul Curţii de Conturi, organe de specialitate în subordinea sa;
p) cooperează cu organismele sociale interesate în îndeplinirea atribuţiilor sale;
r) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau care decurg din rolul şi funcţiile
Guvernului.
Pentru rezolvarea unor probleme din competenţa sa Guvernul poate constitui organisme
cu caracter consultativ. În scopul elaborării, integrării, corelării şi monitorizării de politici
Guvernul poate constitui consilii, comisii şi comitete interministeriale. Modul de organizare şi
funcţionare a acestor structuri şi a serviciilor acestora se stabileşte prin hotărâre a Guvernului,
în limita bugetului aprobat.
5. Primul-ministru.
Primul-ministru îndeplineşte următoarele atribuţii, cuprinse în art. 13-19 din Legea nr.
90/2001:
• conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea
atribuţiilor legale care le revin.
• reprezintă Guvernul în relaţiile acestuia cu Parlamentul, Preşedintele României,
Curtea Supremă de Justiţie, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul
Legislativ, Ministerul Public, celelalte autorităţi şi instituţii publice, partidele şi
alianţele politice, sindicatele, cu alte organizaţii neguvernamentale, precum şi în
relaţiile internaţionale.
• exercită toate atribuţiile care derivă din calitatea de vicepreşedintele Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării.
• numeşte şi eliberează din funcţie:
a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu
excepţia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului,
b) secretarul general şi secretarii generali adjuncţi ai Guvernului, în cazul
utilizării acestor funcţii;
c) personalul din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru;
d) secretarii de stat;
e) alte persoane care îndeplinesc funcţii publice, în cazurile prevăzute de lege.
• prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la
politica Guvernului şi răspunde la întrebările ori interpelările care îi sunt adresate

6
de către deputaţi sau senatori. Primul-ministru poate desemna un membru al
Guvernului să răspundă la întrebările şi interpelările adresate Guvernului de către
deputaţi sau senatori, în funcţie de domeniul de activitate ce formează obiectul
interpelării.
• contrasemnează decretele emise de Preşedintele României, în cazul în care
Constituţia prevede obligativitatea contrasemnării acestora.
• în scopul rezolvării unor probleme operative primul-ministru poate constitui, prin
decizie, consilii, comisii şi comitete interministeriale.
• primul-ministru îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în Constituţie şi de lege
sau care decurg din rolul şi funcţiile Guvernului.
În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin primul-ministru emite decizii, în condiţiile legii.
6. Organizarea aparatului de lucru al Guvernului
Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din aparatul de lucru al primului-ministru,
Secretariatul General al Guvernului, departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu
atribuţii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Aparatul de lucru al primului-ministru este alcătuit din: a) corpul de consilieri ai
primului-ministru; b) corpul de control al primului-ministru; c) aparatul tehnic al corpului de
consilieri; d) cabinetul primului-ministru; e) cancelaria primului-ministru; f) compartimentul
cu probleme speciale; g) compartimentul documente secrete; h) compartimentul care asigură
protocolul primului-ministru.
Activitatea corpului de consilieri şi a aparatului tehnic al acestuia este coordonată de
unul dintre consilieri, desemnat prin decizie a primului-ministru.
Atribuţiile aparatului de lucru al primului-ministru se stabilesc prin decizie a acestuia.
(4) Personalului din aparatul de lucru al primului ministru nu i se aplică prevederile legii
privind statutul funcţionarului public.
Guvernul are un Secretariat General condus de secretarul general al Guvernului, care
poate avea rang de ministru, ajutat de unul sau mai mulţi secretari generali adjuncţi, care pot
avea rang de secretar de stat, numiţi prin decizie a primului-ministru. Secretariatul General
face parte din aparatul de lucru al Guvernului şi asigură derularea operaţiunilor tehnice
aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice şi
tehnice ale activităţii Guvernului, precum şi reprezentarea Guvernului în faţa instanţelor
judecătoreşti. Organizarea şi atribuţiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului.
Secretariatului General al Guvernului îi pot fi date în coordonare sau trecute în
subordine organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu excepţia ministerel
Guvernul aprobă proiectul bugetului propriu, care se include în bugetul de stat.
Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului sau, după caz, secretarul
general al Guvernului este ordonatorul principal de credite.
Secretariatul general al Guvernului asigură, prin aparatul propriu, continuitatea
derulării operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, constituind elementul de legătură
şi stabilitate al guvernării.
Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităţi
în subordine, subordonat primului-ministru, având rolul de coordonare şi sinteză în domenii
de interes general, în conformitate cu atribuţiile Guvernului. Departamentul este condus de un
demnitar.
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter
individual. Înfiinţarea, modul de organizare şi funcţionare, precum şi atribuţiile
departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
7. Funcţionarea Guvernului şi actele acestuia.
Şedinţele Guvernului se convoacă şi sunt conduse de primul-ministru. Preşedintele
României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes
naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea

7
primului-ministru, în alte situaţii. Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la
care participă.
Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.
În cadrul şedinţelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne şi externe a
ţării, precum şi aspecte privind conducerea generală a administraţiei publice, adoptându-se
măsurile corespunzătoare. La şedinţele Guvernului pot participa, în calitate de invitaţi,
conducători ai unor organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai
unor autorităţi administrative autonome, precum şi orice alte persoane a căror prezenţă se
apreciază a fi utilă, la solicitarea primului-ministru. Dezbaterile din şedinţele Guvernului şi
modul de adoptare a actelor acestuia, precum şi a oricăror alte măsuri stabilite, se
înregistrează pe bandă magnetică şi se consemnează în stenograma şedinţei, certificată de
secretarul general al Guvernului.
În exercitarea atribuţiilor sale Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare sau, în cazuri
excepţionale, ordonanţe de urgenţă, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie.
Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri şi de ordonanţe; de asemenea,
pot propune Guvernului proiecte de lege, în vederea exercitării dreptului de iniţiativă
legislativă a acestuia. Metodologia de elaborare şi înaintare la Guvern a acestor proiecte de
acte normative se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
În cazul încetării mandatului său, în condiţiile prevăzute de Constituţie, până la
depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, Guvernul continuă să îndeplinească
numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor
publice, fără a promova politici noi. În această perioadă Guvernul nu poate emite ordonanţe şi
nu poate iniţia proiecte de lege.
Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe în prezenţa majorităţii membrilor săi. Hotărârile
şi ordonanţele se adoptă prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăşte primul-
ministru. Prevederile referitoare la cvorum şi majoritate sunt aplicabile şi în cazul
documentelor şi al altor măsuri dezbătute în Guvern.
Hotărârile şi ordonanţele Guvernului se semnează de primul-ministru, se
contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a
ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.
În realizarea funcţiei sale de conducere generală a administraţiei publice Guvernul
exercită controlul ierarhic asupra ministerelor, organelor de specialitate din subordinea sa,
precum şi asupra prefecţilor. În exercitarea controlului ierarhic Guvernul are dreptul să
anuleze actele administrative ilegale sau inoportune emise de autorităţile administraţiei
publice din subordinea sa, precum şi ale prefecţilor.
Guvernul se află în raporturi de colaborare cu autorităţile administrative autonome.
Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. Prefectul
este reprezentantul Guvernului pe plan local. În această calitate prefectul răspunde de
aplicarea politicii Guvernului în unităţile administrativ-teritoriale, având obligaţia de a asigura
executarea actelor Guvernului, precum şi pe cele ale ministerelor şi celorlalte organe de
specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor. Prefectul conduce serviciile publice
descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-
teritoriale şi exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative ale consiliului local, ale
primarului, ale consiliului judeţean şi ale preşedintelui consiliului judeţean.
Guvernul organizează, prin Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului
Protocolului de Stat" şi prin Regia Autonomă "Locato"5, administrarea bunurilor proprietate

5
În conformitate cu art. 33 alin.2 din lege, Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte atribuţiile
de minister de resort faţă de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" şi faţă de Regia
Autonomă "Locato".

8
publică şi privată a statului, destinate unor acţiuni de reprezentare şi protocol ale Camerei
Deputaţilor, Senatului, Preşedintelui României şi Guvernului6.

Organizarea şi funcţionarea ministerelor

1. Preliminarii. Ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice


centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora.
Ministerele se organizează şi funcţionează numai în subordinea Guvernului, potrivit
prevederilor Constituţiei şi Legii nr.90/2001. Organizarea şi funcţionarea ministerelor privind
apărarea naţională şi ordinea publică sunt reglementate prin legi speciale. Restul
ministerelor pot fi înfiinţate prin hotărâre de Guvern, după aprobarea lor de către Parlament,
prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare şi întregii liste a
Guvernului, la învestitură. Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii
Guvernului prin înfiinţarea, desfiinţarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor
ministere7.
În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei Preşedintele României,
la propunerea primului-ministru, revocă şi numeşte miniştrii, cu respectarea prevederilor art.
7-10 din lege.
Ministerele au personalitate juridică şi au sediul în municipiul Bucureşti.
2. Organizarea ministerelor
Rolul, funcţiile, atribuţiile, structura organizatorică şi numărul de posturi ale
ministerelor se stabilesc în raport cu importanţa, volumul, complexitatea şi specificul
activităţii desfăşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
În fiecare minister se va organiza cabinetul ministrului, cu personal propriu, căruia nu
i se aplică prevederile legii privind statutul funcţionarului public.
În funcţie de natura atribuţiilor unele ministere pot avea în domeniul lor de activitate
compartimente în străinătate, stabilite prin hotărâre a Guvernului. Înfiinţarea, desfiinţarea sau
schimbarea rangului misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare se aprobă de Preşedintele
României, la propunerea Guvernului.
Ministerele pot înfiinţa în subordinea lor organe de specialitate, cu avizul Curţii de
Conturi, şi pot avea în subordinea lor servicii publice, care funcţionează în unităţile
administrativ-teritoriale. Înfiinţarea sau desfiinţarea serviciilor publice “descentralizate”8 ale
ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale, obiectul de
activitate, structura organizatorică, numărul şi încadrarea personalului, criteriile de constituire
a compartimentelor şi funcţiile de conducere ale acestora se aprobă prin ordin al ministrului,
respectiv al conducătorului organului de specialitate în subordinea căruia aceste servicii sau
organe îşi desfăşoară activitatea.
Ministrul numeşte şi eliberează din funcţie conducătorii organelor de specialitate din
subordinea ministerului. Conducătorii serviciilor publice descentralizate se numesc şi se
eliberează din funcţie de către ministru, cu avizul consultativ al prefectului.
Atribuţiile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare
şi funcţionare a ministerului, aprobat prin ordin al ministrului.
3. Conducerea ministerelor
Conducerea ministerelor se exercită de miniştri. Ministrul reprezintă ministerul în
raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din
străinătate, precum şi în justiţie.
6
Normativele de cheltuieli pentru acţiunile de protocol ale Guvernului se aprobă prin hotărâre a
acestuia (art.33 alin.4 din lege)
7
În astfel de situaţii prevederile art. 36 din lege se aplică în mod corespunzător, adică se cere aprobarea
Parlamentului.
8
Serviciile publice din teritoriu ale ministerelor nu sunt, în fapt, descentralizate, ci doar desconcentrate,
deoarece ele funcţionează în strictă dependenţă de minister.

9
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin ministrul emite ordine şi instrucţiuni, în condiţiile
legii.
Art.37 din lege prevede că în activitatea de conducere a ministerului ministrul este
ajutat de unul sau mai mulţi secretari de stat, potrivit hotărârii Guvernului de organizare şi
funcţionare a ministerului. Secretarii de stat exercită atribuţiile delegate de către ministru.
Secretarul general al ministerului este funcţionar public de carieră, numit prin concurs
sau examen, pe criterii de profesionalism. Acesta asigură stabilitatea funcţionării ministerului,
continuitatea conducerii şi realizarea legăturilor funcţionale între structurile ministerului.
Principalele atribuţii şi responsabilităţi ale secretarului general sunt următoarele: a)
coordonează buna funcţionare a compartimentelor şi activităţilor cu caracter funcţional din
cadrul ministerului şi asigură legătura operativă dintre ministru şi conducătorii tuturor
compartimentelor din minister şi unităţile subordonate; b) colaborează cu compartimentele de
specialitate din cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu secretarii generali din
celelalte ministere, precum şi cu secretarii judeţelor şi cu directorii generali de prefectură, în
probleme de interes comun; c) primeşte şi transmite spre avizare ministerelor proiectele de
acte normative iniţiate de minister şi asigură avizarea actelor normative primite de la alţi
iniţiatori; d) transmite Secretariatului General al Guvernului proiectele de acte normative
iniţiate de minister, pentru a fi discutate în şedinţa Guvernului; e) urmăreşte şi asigură
finalizarea actelor normative aprobate de Guvern, care au fost iniţiate de minister; f)
monitorizează şi controlează elaborarea raportărilor periodice, prevăzute de reglementările în
vigoare; g) coordonează întregul personal al ministerului, activitatea de elaborare a politicilor
de personal şi principiile directoare pentru managementul de personal din cadrul
compartimentelor; h) Secretarul general al ministerului poate îndeplini şi alte însărcinări
prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a ministerului ori încredinţate de
ministru.
În realizarea atribuţiilor ce îi revin secretarul general poate fi ajutat de unul sau doi
adjuncţi. Secretarii generali adjuncţi sunt funcţionari publici de carieră, numiţi prin concurs
sau examen.
În cazul în care ministrul, din diferite motive, nu îşi poate exercita atribuţiile curente,
va desemna secretarul de stat care exercită aceste atribuţii, înştiinţându-l pe primul-ministru
despre aceasta.
Pe lângă ministru funcţionează, ca organ consultativ, colegiul ministerului.
Componenţa şi regulamentul de funcţionare a colegiului ministerului se aprobă prin ordin al
ministrului. Colegiul ministerului se întruneşte, la cererea şi sub preşedinţia ministrului,
pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului.
4. Atribuţiile generale ale miniştrilor
Miniştrii îndeplinesc în domeniul lor de activitate următoarele atribuţii generale: a)
organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanţelor şi hotărârilor
Guvernului, a ordinelor şi instrucţiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de
autoritate şi a principiului autonomiei locale a instituţiilor publice şi a agenţilor economici; b)
iniţiază şi avizează proiecte de lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului, în condiţiile stabilite
prin metodologia aprobată de Guvern; c) acţionează pentru aplicarea strategiei proprii a
ministerului, integrată celei de dezvoltare economico-socială a Guvernului; d) fundamentează
şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Guvernului; e) urmăresc
proiectarea şi realizarea investiţiilor din sistemul ministerului, în baza bugetului aprobat; f)
reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale, în conformitate cu
acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu alte înţelegeri stabilite în acest scop,
şi dezvoltă relaţii de colaborare cu organe şi organizaţii similare din alte state şi cu organizaţii
internaţionale ce interesează domeniul lor de activitate; g) iniţiază şi negociază, din
împuternicirea Preşedintelui României sau a Guvernului, în condiţiile legii, încheierea de
convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale sau propun întocmirea formelor de aderare
la cele existente; h) urmăresc şi controlează aplicarea convenţiilor şi acordurilor

10
internaţionale la care România este parte şi iau măsuri pentru realizarea condiţiilor în vederea
integrării în structurile europene sau în alte organisme internaţionale; i) coordonează şi
urmăresc elaborarea şi implementarea de politici şi strategii în domeniile de activitate ale
ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului; j) avizează, în condiţiile legii,
înfiinţarea organismelor neguvernamentale şi cooperează cu acestea în realizarea scopului
pentru care au fost create; k) colaborează cu instituţiile de specialitate pentru formarea şi
perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului din sistemul lor; l) aprobă, după caz,
editarea publicaţiilor de specialitate şi informare.
Miniştrii îndeplinesc în domeniul lor de activitate şi alte atribuţii specifice stabilite
prin acte normative.
Miniştrii îşi îndeplinesc atribuţiile ce le revin folosind aparatul propriu al
ministerelor, precum şi prin instituţiile aflate în subordonarea, coordonarea sau autoritatea
ministerelor. Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotărâre a
Guvernului, numeşte şi eliberează din funcţie personalul acestuia.
Statele de funcţii ale ministerelor se aprobă de miniştri, în limita numărului de posturi
aprobate prin hotărâre a Guvernului. Guvernul poate aproba modificările ulterioare în
structura ministerelor, a organelor de specialitate, a serviciilor publice descentralizate şi a
instituţiilor subordonate acestora numai în limita alocaţiilor bugetare.
În conformitate cu art. 56 al legii, Guvernul poate dispune prin hotărâre modificări în
organizarea şi funcţionarea ministerelor, precum şi transferul unor activităţi de la un minister
la altul ori la organe de specialitate din subordinea Guvernului.

Autorităţile centrale de specialitate

a) Autorităţile centrale de specialitate, altele decât ministerele. Aceste autorităţi


sunt organizate şi funcţionează în subordinea subordinea Guvernului sau a unui minister.
Înfiinţarea lor a fost determinată fie de necesitatea desfăşurării unei activităţi coordonate şi
unitare în rezolvarea unor probleme de specialitate, fie de volumul mai restrâns de activitate
care nu reclama organizarea unui minister. Este vorba de Oficiul pentru Protecţia
Consumatorului, Comisia Naţională de Statistică, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor,
etc.
b) Autorităţile centrale autonome sunt organizate şi funcţionează ca şi celelalte
organe ale administraţiei publice de specialitate, cu deosebirea că, fiind autonome, nu au
organe ierarhice superioare. Asupra lor se exercită, totuşi, un control din partea unei alte
puteri în stat, puterea legiuitoare, care numeşte conducerea acestora şi în faţa căreia trebuie
prezentat un raport anual. Exemple de astfel de autorităţi: Consiliul Suprem de Apărare a
Ţării, Serviciul Român de Informaţii, Curtea de Conturi, Avocatul poporului, Consiliul
Naţional al Audiovizualului.
Fondul Român de Dezvoltare Socială., reglementat prin Legea nr.129/1998, este
organism de interes public, fără scop lucrativ, cu personalitate juridică, care-şi desfăşoară
activitatea sub autoritatea Guvernului.
Fondul are menirea de a furniza grupurilor de comunităţi rurale sărace, grupurilor
dezavantajate şi grupurilor productive provenind din comunităţi sărace, anumite sume de bani
-“granturi”- cu titlu gratuit, prin încheierea “contractului de grant”.
“Comunităţile rurale sărace” sunt acele grupuri de gospodării şi familii, trăind într-un
sat sau într-o aşezare umană izolată, care se confruntă cu aceleaşi probleme şi obstacole, au
interese identice şi îndeplinesc caracteristicile prevăzute în Manualul de Operare al Fondului.
“Grupurile dezavantajate” sunt alcătuite, după caz, din vârstnici săraci, fără sprijin
familial, anumite categorii de bolnavi, persoane lipsite de locuinţe sau adăpost, femei, victime
ale violenţei domestice, femei sărace, părinţi săraci cu copii în întreţinere, copii ai străzii,
adolescente sărace gravide şi alte asemenea categorii.

11
“Grupurile productive” provenind din comunităţi sărace sunt cele ale producătorilor
agricoli, meşteşugarilor şi artizanilor .
Scopul declarat al instituţiei este acela de a contribui la reducerea sărăciei, creşterea
capacităţilor manageriale locale, susţinerea descentralizării administrative, creşterea
capacităţii de organizare la nivel local.
Fondul Român de Dezvoltare Socială a fost înfiinţat pe o durată iniţială de patru ani ,
durată care poate fi prelungită prin lege.
Resursele financiare ale Fondului provin de la organisme financiare internaţionale,
donaţii ale persoanelor private , bugetele locale – în limitele aprobate de Consiliile Locale sau
Judeţene – precum şi de la bugetul de stat. Sumele acordate de la bugetul de stat vor fi
prevăzute în bugetul Secretariatului General al Guvernului.
Contractul de grant este convenţia încheiată de Fond cu reprezentanţii beneficiarilor,
în baza unui proiect întocmit de aceştia, prin care Fondul transmite beneficiarilor, cu titlu
gratuit, sume de bani. Utilizarea sumelor acordate se va face exclusiv în vederea executării
proiectelor aprobate.
Comunităţile sărace şi grupurile productive provenind din acestea, pentru a beneficia
de prevederile legii, trebuie să dobândească personalitate juridică, pe baza actului de
constituire, încheiat de cel puţin zece membrii ai comunităţii şi înregistrat la Primăria
comunei în raza căreia se află satul sau aşezarea rurală respectivă. Legea precizează însă că de
personalitatea juridică astfel dobândită se poate face uz doar în raporturile juridice născute în
legătură cu aplicarea dispoziţiilor ei. După ce proiectul a fost realizat, persoana juridică va
înceta să fiinţeze, potrivit unor proceduri stabilite de Fond.
Contractul se va încheia în formă scrisă, între Directorul executiv şi reprezentanţii
beneficiarilor. Conţinutul – cadru al contractului de grant este stabilit prin reglementări ale
Fondului.
Utilizarea granturilor (sumelor de bani) în alte scopuri decât cele prevăzute în
contractul de grant atrage desfiinţarea contractului, fără intervenţia instanţei de judecată .
Prin urmare, Fondul va constata abaterile, va stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru
desfacerea contractului, şi prin act administrativ individual va dispune desfiinţarea
contractului.
Dacă în cursul executării contractului de grant se constată încălcări ale obligaţiilor
contractuale sau nesocotiri ale dispoziţiilor Legii nr.129/1998, sau ale reglementărilor
Fondului, acesta poate proceda la rezilierea contractului, iarăşi fără intervenţia instanţei de
judecată.
O prevedere importantă cuprinde art. 31 din lege, conform căruia pe toată perioada
iniţierii, elaborării, aprobării şi realizării proiectelor, beneficiarii sau reprezentanţii acestora
au dreptul la asistenţă juridică gratuită din partea autorităţilor administraţiei publice locale
de pe raza judeţului, indiferent de nivelul ierarhic al acestora, pentru pregătirea şi încheierea
oricăror acte juridice aferente prezentării unui proiect spre finanţare de către Fond.
Credem că refuzul acestor autorităţi de a acorda asistenţă juridică gratuită în condiţiile
prevăzute de lege, poate fi considerat refuz nejustificat de a rezolva o cerere privitoare la un
drept recunoscut de lege (fapt administrativ asimilat de Legea nr.29/1990, a contenciosului
administrativ, cu actul administrativ) şi poate fi atacat în contencios administrativ.

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ

I. Principiile de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale.


În conformitate cu art.2 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale,
administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în
temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii
autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea

12
problemelor locale de interes deosebit. Aplicarea acestor principii nu poate aduce atingere
caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al României.
Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor
administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul
colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.
Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene,
autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat. Dispoziţiile amintite nu aduc atingere posibilităţii de a recurge la consultarea
locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăţenilor la
treburile publice, în condiţiile legii.
Prin colectivitate locală se înţelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-
teritorială.
Componentele autonomiei locale. Autonomia locală este numai administrativă şi
financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. Autonomia locală priveşte
organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care,
potrivit legii, aparţin comunei, oraşului sau judeţului, după caz, şi conferă autorităţilor
administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile,
cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice.
Competenţele şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc numai
prin lege. Aceste competenţe sunt depline şi exclusive, cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege.
Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale din comune şi oraşe şi
autorităţile administraţiei publice de la nivel judeţean se bazează pe principiile autonomiei,
legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi solidarităţii în rezolvarea problemelor întregului
judeţ. În relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean, pe de o
parte, precum şi între consiliul local şi primar, pe de altă parte, nu există raporturi de
subordonare.
Principiul subsidiarităţii. Exercitarea competenţelor şi atribuţiilor stabilite prin lege
revine autorităţilor administraţiei publice locale care se găsesc cel mai aproape de cetăţean.
Stabilirea de competenţe şi atribuţii pentru alte autorităţi trebuie să ţină seama de amploarea şi
de natura răspunderii ce le revine, precum şi de cerinţele de eficienţă şi eficacitate.
Obligaţia de consultare. Autorităţile administraţiei publice centrale vor consulta,
înainte de adoptarea oricărei decizii, structurile asociative ale autorităţilor administraţiei
publice locale, în toate problemele care le privesc în mod direct, potrivit legii.
Dreptul la resurse proprii. În cadrul politicii economice naţionale, comunele, oraşele
şi judeţele au dreptul la resurse proprii, pe care autorităţile administraţiei publice locale le
gestionează potrivit atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii.
Resursele financiare ale autorităţilor publice locale trebuie să fie proporţionale cu
competenţele şi cu responsabilităţile prevăzute de lege. Autorităţile administraţiei publice
centrale nu pot stabili sau impune nici un fel de responsabilităţi autorităţilor administraţiei
publice locale în procesul de descentralizare a unor servicii publice ori al creării de noi
servicii publice, fără asigurarea mijloacelor financiare corespunzătoare pentru realizarea
respectivelor responsabilităţi.
Autorităţile administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de
resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor,
oraşelor şi judeţelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale.
Dreptul de cooperare şi asociere. Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul
ca, în limitele competenţelor lor, să coopereze şi să se asocieze cu alte autorităţi ale
administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii.
Pentru protecţia şi promovarea intereselor lor comune autorităţile administraţiei publice locale
au dreptul de a adera la asociaţii naţionale şi internaţionale, în condiţiile legii.

13
Cooperarea transfrontalieră. Sediul materiei este completat cu Ordonanţa
Guvernului nr.120/1998 privind ratificarea Convenţiei-cadru europene privind cooperarea
transfrontalieră a colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale, adoptată la Madrid în 1980.
Cooperarea transfrontalieră reprezintă concertarea care vizează întărirea şi dezvoltarea
raporturilor de vecinătate între colectivităţi sau autorităţi teritoriale aparţinând mai multor
state, precum şi încheierea de acorduri şi înţelegeri utile în acest scop. Convenţia referitoare la
cooperarea transfrontalieră, conţine scheme de statute, acorduri şi contracte ce pot fi încheiate
de autorităţile locale, cu respectarea legislaţiei naţionale. Prin aceste instrumente juridice se
constituie asociaţii de drept privat sau public, cu personalitate juridică, sau sunt prestate
servicii publice.
Referitor la cooperarea transfrontalieră, noua lege a administraţiei publice locale
vine să aducă câteva precizări de ordin juridic, din care reiese că:
1. Proiectul acordului de asociere sau de cooperare a unei autorităţi locale române cu o
autoritate locală străină, trebuie înaintat Ministerului Afacerilor Externe şi DAPL, spre
avizare.
2. Dacă avizul nu este emis în 30 de zile de la solicitare, se va considera că nu sunt
obiecţii şi că proiectul poate fi supus aprobării Consiliului local sau judeţean.
3. Hotărârea de aprobare a asocierii sau cooperării transfrontaliere trebuie adoptată cu
majoritatea calificată de două treimi şi în şedinţă publică. De asemenea, Primarul poate
propune consultarea cetăţenilor prin referendum local
4. Acordul sau convenţia este încheiată de reprezentanţii părţilor, şi angajează doar
responsabilitatea autorităţii locale respective, nu şi pe cea a statului. Actele emise în virtutea
acordului au aceeaşi valoare în dreptul intern român ca şi actele administrative obişnuite ale
acelei autorităţi administrative, şi fac obiectul controlului de legalitate exercitat de prefect şi
de instanţa de contencios administrativ.
5. Foarte importantă este precizarea conform căreia doar autorităţile din zonele
limitrofe zonelor de frontieră pot participa la încheierea de acorduri de cooperare
transfrontalieră.
6. Prin asociere sau cooperare transfrontalieră pot fi create organisme cu personalitate
juridică, însă fără competenţe administrativ-teritoriale, cu respectarea legislaţiei statului unde
va fi sediul lor.
Dezvoltarea regională. Autorităţile administraţiei publice locale pot încheia între ele
acorduri şi pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la iniţierea şi la realizarea unor
programe de dezvoltare regională.
Legea dezvoltării regionale nr.151/1998 conferă doar Consiliilor judeţene posibilitatea
de a constitui regiuni de dezvoltare.
Consiliile locale pot însă să se asocieze, în conformitate cu O.G. nr.26/2000 privind
asociaţiile şi fundaţiile, în scopul promovării dezvoltării regionale. Asociaţiile sau fundaţiile
înfiinţate în scopul sprijinirii dezvoltării regionale – aşa zisele „microregiuni de dezvoltare”
nu vor putea însă beneficia în mod direct de programele naţionale de dezvoltare regională, ci
doar prin intermediul Consiliilor judeţene care fac parte din regiunea de dezvoltare. Ele vor
putea însă acorda consultanţă şi sprijin colectivităţilor locale în acest domeniu, sprijinind
astfel activitatea Consiliului judeţean. De aceea, este de dorit ca asociaţia sau fundaţia
constituită de consiliile locale să cuprindă printre membrii lor şi consiliul judeţean.
O.G.26/2000 prevede că după constituire, asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile interesate
vor solicita autorităţilor administrative autonome, ministerelor, celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale să
fie luate în evidenţa acestora, în funcţie de domeniul în care activează, iar autorităţile publice
sunt obligate să ţină evidenţa asociaţiilor şi fundaţiilor care li s-au adresat în acest scop.
Prin urmare, asociaţiile constituite prin asocierea unor Consilii locale sau/şi judeţene
în scopul dezvoltării regionale trebuie să se adreseze, pentru luarea în evidenţă, Ministerului

14
Dezvoltării şi Prognozei, care a preluat atribuţiile referitoare la dezvoltarea regională de la
Agenţia Naţională de Dezvoltare Regională, desfiinţată.
Constituirea de persoane juridice. Consiliile locale şi consiliile judeţene pot hotărî
participarea cu capital sau cu bunuri, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le
reprezintă, la constituirea de societăţi comerciale sau la înfiinţarea unor servicii de interes
public local ori judeţean, după caz, în condiţiile legii.
Drepturile minorităţilor naţionale. În unităţile administrativ-teritoriale în care
cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numărul
locuitorilor, autorităţile administraţiei publice locale vor asigura folosirea, în raporturile cu
aceştia, şi a limbii materne.
Unităţile administrativ teritoriale. Comunele, oraşele şi judeţele sunt unităţi
administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi
funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale.
Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate.
Unele oraşe pot fi declarate municipii, în condiţiile legii.
În municipii se pot crea subdiviziuni administrativ-teritoriale, a căror delimitare şi
organizare se fac potrivit legii.
Autorităţile administraţiei publice locale se pot constitui şi în subdiviziunile
administrativ-teritoriale ale municipiilor.
Comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au
patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină.
Delimitarea teritorială a comunelor, oraşelor şi judeţelor se stabileşte prin lege. Orice
modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege şi numai după
consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective prin
referendum, care se organizează potrivit legii.

II. Autorităţile administraţiei publice locale


a) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în
comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi
primarii, ca autorităţi executive.
Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de Legea privind alegerile
locale nr.70/1991, şi funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale care rezolvă
treburile publice din comune şi oraşe, în condiţiile legii.
b) În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei
publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea
realizării serviciilor publice de interes judeţean. Consiliul judeţean este ales în condiţiile Legii
privind alegerile locale.
c) Aleşii locali sunt primarul, consilierii locali şi consilierii judeţeni. În asigurarea
liberului exerciţiu al mandatului lor aceştia îndeplinesc o funcţie de autoritate publică,
beneficiind de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat.
d) Mandatul primarului, consilierului local, respectiv al consilierului judeţean, este de
4 ani. Mandatul se exercită în condiţiile legii. Consiliul local sau consiliul judeţean, precum şi
primarul ales în cursul unui mandat, ca urmare a dizolvării consiliului local sau judeţean,
respectiv a vacanţei postului de primar, încheie mandatul precedentei autorităţi a
administraţiei publice locale. Consiliul local sau consiliul judeţean, precum şi primarul, aleşi
în urma organizării unor noi unităţi administrativ-teritoriale sau în urma dizolvării unor
consilii, respectiv vacantării unor posturi de primari, îşi exercită mandatul numai până la
organizarea următoarelor alegeri locale generale.
e) În scopul asigurării autonomiei locale autorităţile administraţiei publice locale au
dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe locale, să elaboreze şi să aprobe bugetele
de venituri şi cheltuieli ale comunelor, oraşelor şi judeţelor, în condiţiile legii.

15
f) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti Guvernul numeşte câte un prefect.
Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice
descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-
teritoriale.
Prefectul poate ataca, în total sau în parte, în faţa instanţei de contencios administrativ,
hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, precum şi dispoziţiile emise de
primar sau de preşedintele consiliului judeţean, în cazul în care consideră aceste acte sau
prevederi din ele ca fiind ilegale. Actul sau prevederile acestuia care au fost atacate sunt
suspendate de drept.
Prefectul răspunde, în condiţiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, la
cererea autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene ale căror acte au fost atacate, în
cazul în care instanţa de contencios administrativ hotărăşte că actul administrativ a fost atacat
în mod abuziv.

III. Consiliul local


III. 1. Compunerea şi constituirea consiliului local.
III. 1. 1. Compunerea consiliului local. Consiliile locale sunt compuse din consilieri
aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea
privind alegerile locale.
Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al prefectului, în
funcţie de populaţia comunei sau a oraşului, raportată de Institutul Naţional de Statistică şi
Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a
anului care precedă alegerile, fiind între 9 şi 31 de consilieri, iar Consiliul General al
Municipiului Bucureşti este compus din 55 de consilieri.
III. 1. 2. Constituirea consiliului local. Constituirea consiliilor locale se face în termen
de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor.
Convocarea consilierilor declaraţi aleşi, pentru şedinţa de constituire, se face de către
prefect. La şedinţa de constituire pot participa prefectul sau reprezentantul său, precum şi
primarul, chiar dacă procedura de validare a mandatului acestuia nu a fost finalizată.
Regulile aplicabile şedinţei de constituire sunt următoarele:
a) Şedinţa este legal constituită dacă participă cel puţin două treimi din numărul
consilierilor aleşi. În cazul în care nu se poate asigura această majoritate şedinţa se va
organiza, în aceleaşi condiţii, peste 3 zile, la convocarea prefectului.
b) Dacă nici la a doua convocare şedinţa9 nu este legal constituită, se va proceda la o
nouă convocare, de către prefect, peste alte 3 zile, în aceleaşi condiţii.
c) În situaţia în care consiliul local nu se poate reuni nici la ultima convocare datorită
absenţei, fără motive temeinice, a consilierilor, prefectul va declara vacante, prin ordin,
locurile consilierilor aleşi care au lipsit nemotivat10 de la cele 3 convocări anterioare, dacă
aceştia nu pot fi înlocuiţi de supleanţii înscrişi pe listele de candidaţi respective, organizându-
se alegeri pentru completare, în termen de 30 de zile, în condiţiile Legii privind alegerile
locale. Ordinul prefectului prin care se declară vacante locurile consilierilor care au lipsit
nemotivat poate fi atacat de cei în cauză la instanţa de contencios administrativ în termen de 5
zile de la comunicare. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.
Lucrările şedinţei de constituire sunt conduse de cel mai în vârstă consilier, asistat de
2 consilieri dintre cei mai tineri.
Validarea consilierilor în funcţie. Pentru validarea mandatelor consiliile locale aleg
prin vot deschis, dintre membrii lor, pe întreaga durată a mandatului, o comisie de validare
9
Textul legii foloseşte termenul de ”reuniune”, absolut impropriu pentru a desemna şedinţa de
constituire.
10
Absenţa consilierilor de la şedinţa de constituire este considerată motivată dacă se face dovada că
aceasta a intervenit din cauza unei boli care a necesitat spitalizare sau a făcut imposibilă prezenţa acestora, a unei
deplasări în străinătate în interes de serviciu sau a unor evenimente de forţă majoră.

16
alcătuită din 3-5 consilieri. Comisia de validare examinează legalitatea alegerii fiecărui
consilier şi propune consiliului local validarea sau invalidarea11 mandatelor.
Validarea sau invalidarea mandatelor se face, în ordine alfabetică, cu votul deschis al
majorităţii consilierilor prezenţi la şedinţă. Persoana al cărei mandat este supus validării sau
invalidării nu participă la vot.
Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesaţi la
instanţa de contencios administrativ în termen de 5 zile de la adoptare sau, în cazul celor
absenţi de la şedinţă, de la comunicare. Instanţa de contencios administrativ este obligată să se
pronunţe în termen de 30 de zile.
Consilierii ale căror mandate au fost validate depun în faţa consiliului local
jurământul12, în limba română. Consilierii care refuză să depună jurământul sunt consideraţi
demisionaţi de drept.
În cazul în care consilierul declarat ales renunţă la mandat înainte de validare sau
refuză să depună jurământul, se supune validării mandatul primului supleant înscris pe lista
partidului politic, alianţei politice sau alianţei electorale respective, dacă până la validarea
mandatului partidele şi alianţele politice confirmă în scris apartenenţa la partid.
Dacă locurile rămase vacante nu pot fi completate cu supleanţi, iar numărul de
consilieri se reduce sub două treimi, se vor organiza alegeri pentru completare, în termen de
30 de zile, în condiţiile Legii privind alegerile locale.
După validarea mandatelor şi depunerea jurământului de către cel puţin două treimi
din numărul membrilor consiliului local consilierul care a condus şedinţa declară consiliul
legal constituit.
III. 2. Incompatibilităţile calităţii de consilier.
Calitatea de consilier este incompatibilă cu: a) funcţia de prefect şi de subprefect; b)
calitatea de funcţionar public în aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei
publice centrale şi locale; calitatea de funcţionar public în aparatul propriu de specialitate al
consiliului judeţean, al prefectului, al serviciilor publice de interes local sau judeţean, al
serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei
publice centrale; calitatea de angajat în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale
respective sau în cadrul aparatului propriu al prefectului din judeţul respectiv; c) funcţia de
manager sau membru în consiliul de administraţie al regiilor autonome ori de conducător al
societăţilor comerciale înfiinţate de consiliile locale sau de consiliile judeţene; d) calitatea de
primar; e) calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi cele
asimilate acestora.
Incompatibilitatea intervine numai după validarea mandatului, cel în cauză trebuind
să opteze în termen de 10 zile, după care, dacă acesta nu a optat pentru calitatea de consilier,
în şedinţa de consiliu următoare preşedintele de şedinţă va supune validării mandatul
supleantului acestuia de pe lista partidului, alianţei politice sau a alianţei electorale respective.
III. 3. Preşedintele de şedinţă al Consiliului local. După declararea ca legal
constituit, consiliul local alege dintre membrii săi, prin votul deschis al majorităţii
consilierilor în funcţie, un preşedinte de şedinţă, pe o perioadă de cel mult 3 luni, care va
conduce şedinţele consiliului şi va semna hotărârile adoptate de acesta. Preşedintele de şedinţă
poate fi schimbat din funcţie la iniţiativa a cel puţin unei treimi din numărul consilierilor, cu
votul majorităţii consilierilor în funcţie.
III. 4. Atribuţiile consiliului local

11
Comisia de validare va propune invalidarea alegerii unui consilier numai în cazul în care se constată
încălcarea condiţiilor de eligibilitate sau dacă alegerea consilierului s-a făcut prin fraudă electorală, constatată în
condiţiile Legii privind alegerile locale.
12
Textul jurământului este următorul: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac, cu bună
credinţă, tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei ... (oraşului, judeţului).
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Jurământul poate fi depus şi fără formulă religioasă.

17
Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de
interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice,
locale sau centrale.
Consiliul local are următoarele atribuţii principale:
a) alege din rândul consilierilor viceprimarul, respectiv viceprimarii, după caz;
b) aprobă statutul comunei sau al oraşului, precum şi regulamentul de organizare şi
funcţionare a consiliului;
c) avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze şi programe de dezvoltare
economico-socială, de organizare şi amenajare a teritoriului, documentaţii de amenajare a
teritoriului şi urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională,
zonală şi de cooperare transfrontalieră, în condiţiile legii;
d) aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a
rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciţiului bugetar; stabileşte impozite şi taxe
locale, precum şi taxe speciale, în condiţiile legii;
e) aprobă, la propunerea primarului, în condiţiile legii, organigrama, statul de funcţii,
numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu de
specialitate, ale instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi ale regiilor autonome de interes
local;
f) administrează domeniul public şi domeniul privat al comunei sau oraşului;
g) hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate
publică a comunei sau oraşului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în
condiţiile legii;
h) hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a
comunei sau oraşului, după caz, în condiţiile legii;
i) înfiinţează instituţii publice, societăţi comerciale şi servicii publice de interes local;
urmăreşte, controlează şi analizează activitatea acestora; instituie, cu respectarea criteriilor
generale stabilite prin lege, norme de organizare şi funcţionare pentru instituţiile şi serviciile
publice de interes local; numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, conducătorii
serviciilor publice de interes local, precum şi pe cei ai instituţiilor publice din subordinea sa;
aplică sancţiuni disciplinare, în condiţiile legii, persoanelor pe care le-a numit;
j) hotărăşte asupra înfiinţării şi reorganizării regiilor autonome de interes local;
exercită, în numele unităţii administrativ-teritoriale, toate drepturile acţionarului la societăţile
comerciale pe care le-a înfiinţat; hotărăşte asupra privatizării acestor societăţi comerciale;
numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, membrii consiliilor de administraţie ale
regiilor autonome de sub autoritatea sa;
k) analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi
urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea
realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare
împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase;
l) stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea
drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de
interes local;
m) aprobă, în limitele competenţelor sale, documentaţiile tehnico-economice pentru
lucrările de investiţii de interes local şi asigură condiţiile necesare în vederea realizării
acestora;
n) asigură, potrivit competenţelor sale, condiţiile materiale şi financiare necesare
pentru buna funcţionare a instituţiilor şi serviciilor publice de educaţie, sănătate, cultură,
tineret şi sport, apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă, de
sub autoritatea sa; urmăreşte şi controlează activitatea acestora;
o) hotărăşte, în localităţile cu medici sau cu personal sanitar în număr insuficient,
acordarea de stimulente în natură şi în bani, precum şi de alte facilităţi, potrivit legii, în scopul

18
asigurării serviciilor medicale pentru populaţie; asemenea facilităţi pot fi acordate şi
personalului didactic;
p) contribuie la organizarea de activităţi ştiinţifice, culturale, artistice, sportive şi de
agrement;
q) hotărăşte cu privire la asigurarea ordinii publice; analizează activitatea gardienilor
publici, poliţiei, jandarmeriei, pompierilor şi a formaţiunilor de protecţie civilă, în condiţiile
legii, şi propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii acestora;
r) acţionează pentru protecţia şi refacerea mediului înconjurător, în scopul creşterii
calităţii vieţii; contribuie la protecţia, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a
monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor şi rezervaţiilor naturale, în condiţiile
legii;
s) contribuie la realizarea măsurilor de protecţie şi asistenţă socială; asigură protecţia
drepturilor copilului, potrivit legislaţiei în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea
locuinţelor sociale; înfiinţează şi asigură funcţionarea unor instituţii de binefacere de interes
local;
t) înfiinţează şi organizează târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţie, baze
sportive şi asigură buna funcţionare a acestora;
u) atribuie sau schimbă, în condiţiile legii, denumiri de străzi, de pieţe şi de obiective
de interes public local;
v) conferă persoanelor fizice române sau străine, cu merite deosebite, titlul de cetăţean
de onoare al comunei sau al oraşului;
x) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române
sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali, în vederea finanţării şi
realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;
hotărăşte înfrăţirea comunei sau oraşului cu unităţi administrativ-teritoriale similare din alte
ţări;
y) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi ale
administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii
naţionale şi internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea promovării
unor interese comune;
z) sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase;
w) asigură libertatea comerţului şi încurajează libera iniţiativă, în condiţiile legii.
III. 5. Funcţionarea consiliului local
Consiliul local îşi exercită mandatul de 4 ani de la data constituirii până la data
declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales.
Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, lunar, la convocarea
primarului.Consiliul local se poate întruni şi în şedinţe extraordinare, la cererea primarului
sau a cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului.
Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unităţii
administrativ-teritoriale, cu cel puţin 5 zile înaintea şedinţelor ordinare sau cu cel puţin 3 zile
înainte de şedinţele extraordinare. În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru
rezolvarea intereselor locuitorilor comunei sau ai oraşului convocarea consiliului local se
poate face de îndată. În toate cazurile, convocarea se consemnează în procesul-verbal al
şedinţei.
Ordinea de zi a şedinţei consiliului local se aduce la cunoştinţă locuitorilor comunei
sau ai oraşului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate. În comunele sau
oraşele în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din
numărul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunoştinţă publică şi în limba maternă a
cetăţenilor aparţinând minorităţii respective.
Şedinţele consiliului local sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea
consilierilor în funcţie. Prezenţa consilierilor la şedinţă este obligatorie.

19
Şedinţele consiliului local sunt conduse de preşedintele de şedinţă, şi sunt publice, cu
excepţia cazurilor în care consilierii decid, cu majoritate de voturi, ca acestea să se desfăşoare
cu uşile închise. Problemele privind bugetul local, administrarea domeniului public şi privat al
comunei sau al oraşului, participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală
sau de cooperare transfrontalieră, organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi
amenajarea teritoriului, precum şi cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi
publice, organizaţii neguvernamentale, persoane juridice române sau străine se vor discuta
întotdeauna în şedinţă publică. În legătură cu aceste probleme primarul poate propune
consultarea cetăţenilor prin referendum, în condiţiile legii.
Lucrările şedinţelor se desfăşoară în limba română, limba oficială a statului. În
consiliile locale în care consilierii aparţinând unei minorităţi naţionale reprezintă cel puţin o
treime din numărul total, la şedinţele de consiliu se poate folosi şi limba maternă. În aceste
cazuri se va asigura, prin grija primarului, traducerea în limba română. În toate cazurile
documentele şedinţelor de consiliu se întocmesc în limba română.
Dezbaterile din şedinţele consiliului local, precum şi modul în care şi-a exercitat votul
fiecare consilier se consemnează într-un proces-verbal, semnat de consilierul care conduce
şedinţele de consiliu şi de secretarul unităţii administrativ-teritoriale.
Ordinea de zi a şedinţelor se aprobă de consiliul local, la propunerea celui care a
cerut întrunirea consiliului. Modificarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme
urgente şi numai cu votul majorităţii consilierilor prezenţi.
Problemele înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local nu pot fi dezbătute
dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului propriu
de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, care va fi elaborat în termen de 30 de
zile de la solicitarea iniţiatorului, precum şi de avizul comisiei de specialitate a consiliului,
cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 40 alin. (2) şi (4) din Legea nr.215/2001 – şedinţă
extraordinară şi cazde forţă majoră.
III. 6. Actele consiliului local.
a) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul
majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de
organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate.
b) Hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii, administrarea
domeniului public şi privat al comunei sau al oraşului, participarea la programe de dezvoltare
judeţeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră, organizarea şi dezvoltarea
urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului, precum şi cele privind asocierea sau
cooperarea cu alte autorităţi publice, cu organizaţii neguvernamentale, cu persoane juridice
române sau străine se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul consilierilor în
funcţie.
c) Hotărârile privind bugetul local, precum şi cele prin care se stabilesc impozite şi
taxe locale se adoptă cu votul majorităţii consilierilor în funcţie. Dacă bugetul local nu poate
fi adoptat după două şedinţe consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile,
activitatea se va desfăşura pe baza bugetului anului precedent până la adoptarea noului buget
local, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii bugetului de stat.
d) Consiliul local poate stabili ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile
cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu
excepţiile prevăzute de lege.
e) Proiectele de hotărâre pot fi propuse de consilieri, de primar sau de cetăţeni 13.
Proiectul depus de cetăţeni trebuie să fie susţinut de cel puţin 5% din numărul cetăţenilor cu
drept de vot din unitatea administrativ teritorială. Redactarea proiectelor se face de cei care le
propun, cu sprijinul secretarului şi al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale.

13
A se vedea art.1201 din Legea nr.215/2001, introdus prin Legea nr.141/2004.

20
Nulitatea de drept a hotărârii. Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea
hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al
patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.
Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispoziţiilor de mai sus sunt nule
de drept. Nulitatea se constată de către instanţa de contencios administrativ. Acţiunea poate fi
introdusă de orice persoană interesată.
Semnarea şi contrasemnarea hotărârilor. Hotărârile consiliului local se semnează
de preşedintele de şedinţă şi se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretar. În cazul în
care preşedintele de şedinţă lipseşte sau refuză să semneze, hotărârea consiliului local se
semnează de 3-5 consilieri.
Secretarul nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este
ilegală sau că depăşeşte competenţele ce revin, potrivit legii, consiliului local. În acest caz
secretarul va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-
verbal al şedinţei.
Comunicarea hotărârii. Secretarul va comunica hotărârile consiliului local
primarului şi prefectului, de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile de la data adoptării.
Comunicarea, însoţită de eventualele obiecţii cu privire la legalitate, se face în scris de către
secretar şi va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui scop.
Efecte juridice. Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de
la data aducerii lor la cunoştinţă publică, iar cele individuale, de la data comunicării.
Aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile
de la data comunicării oficiale către prefect.
În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi
naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor hotărârile cu caracter normativ
se aduc la cunoştinţă publică şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinînd minorităţii
respective, iar cele cu caracter individual se comunică, la cerere, şi în limba maternă.
III. 7. Delegatul sătesc. Locuitorii satelor care nu au consilieri aleşi în consiliile
locale vor fi reprezentaţi la şedinţele de consiliu de un delegat sătesc. Delegatul sătesc este
ales pe perioada mandatului consiliului local de către o adunare sătească, constituită din câte
un reprezentant al fiecărei familii, convocată şi organizată de primar şi desfăşurată în prezenţa
primarului sau viceprimarului. La discutarea problemelor privind satele respective delegaţii
săteşti vor fi invitaţi în mod obligatoriu. Votul acestora are caracter consultativ. Delegatului
sătesc îi sunt aplicabile, în mod corespunzător, prevederile privind indemnizaţia şi decontarea
cheltuielilor.
III. 8. Dizolvarea consiliului local.
Dizolvarea facultativă. Consiliul local poate fi dizolvat dacă a adoptat, într-un
interval de cel mult 6 luni, cel puţin 3 hotărâri care au fost anulate de instanţa de contencios
administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă.
Dizolvarea se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea motivată a prefectului,
bazată pe hotărârile judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.
Hotărârea de dizolvare poate fi atacată de oricare dintre consilieri la instanţa de
contencios administrativ, în termen de 10 zile de la data publicării acesteia în Monitorul
Oficial al României, Partea I. În acest caz procedura prealabilă prevăzută de lege nu se mai
efectuează, iar introducerea acţiunii suspendă executarea măsurii de dizolvare.
Data pentru organizarea alegerii noului consiliu local se stabileşte de Guvern, la
propunerea prefectului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului de 10 zile sau, după
caz, de la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care a
fost respinsă acţiunea consilierilor.
Până la constituirea noului consiliu local primarul, viceprimarul sau, în absenţa
acestora, secretarul va rezolva problemele curente ale comunei sau ale oraşului, potrivit
competenţelor şi atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii.

21
Dizolvarea de drept. În cazul în care consiliul local nu se întruneşte timp de 3 luni
consecutive sau nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nici o hotărâre, precum şi în
situaţia în care numărul consilierilor se reduce sub jumătate plus unul şi nu se poate completa
prin supleanţi, acesta se consideră dizolvat de drept.
Situaţiile precizate mai sus se comunică de primar, viceprimar sau, în absenţa
acestora, de secretar, prefectului care, prin ordin, ia act de situaţia de dizolvare a consiliului
local şi propune Guvernului organizarea de noi alegeri.
Ordinul prefectului poate fi atacat de consilierii interesaţi la instanţa de contencios
administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare sau de la luarea la cunoştinţă.
Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de
zile. În acest caz procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar introducerea acţiunii suspendă
executarea măsurii de dizolvare. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.
Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu local se face de către
Guvern, la propunerea prefectului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului de 10
zile sau, după caz, de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care
s-a respins acţiunea împotriva ordinului prefectului.
III.9. Suspendarea şi încetarea mandatului de consilier.
Mandatul de consilier se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost
arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către parchet sau de
instanţa de judecată, după caz, prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului.
Suspendarea durează până la soluţionarea definitivă a cauzei. Ordinul de suspendare
se comunică de îndată consilierului.
În cazul în care consilierul suspendat a fost găsit nevinovat acesta are dreptul la
despăgubiri în condiţiile legii.
Mandatul de consilier încetează de drept în următoarele cazuri: a) demisie; b)
incompatibilitate; c) schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială; d)
imposibilitatea exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu
excepţia cazului în care este suspendat de drept din funcţie; e) constatarea, după validarea
mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a Legii
privind alegerile locale; f) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o
pedeapsă privativă de libertate; g) punerea sub interdicţie judecătorească; h) pierderea
drepturilor electorale; i) lipsa nemotivată de la 3 şedinţe ordinare consecutive ale consiliului
local; j) deces.
Încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de consiliul local, prin
hotărâre, la iniţiativa primarului sau a oricărui consilier.
În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), d) şi i) hotărârea consiliului local poate fi atacată
de consilier la instanţa de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare.
Instanţa este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz procedura prealabilă
nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă.

IV. Primarul şi viceprimarul.


Comunele şi oraşele au câte un primar şi un viceprimar, iar oraşele reşedinţă de judeţ,
câte 2 viceprimari, aleşi în condiţiile legii. Viceprimarii nu pot fi în acelaşi timp şi consilieri.
Primarul participă la şedinţele consiliului local şi are dreptul să îşi exprime punctul de
vedere asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii.
IV. 1. Incompatibilităţi. Calitatea de primar, respectiv de viceprimar, este
incompatibilă cu: a) funcţiile şi calităţile cu care este incompatibilă şi calitatea de consilier,
care se aplică în mod corespunzător; b) orice funcţie de conducere din cadrul societăţilor
comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar majoritar ori din
cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale sau regiilor autonome; c) orice alte
activităţi sau funcţii publice, cu excepţia funcţiilor didactice şi a funcţiilor din cadrul unor
fundaţii ori organizaţii neguvernamentale.

22
IV. 2. Rolul primarului în administraţia locală.
Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică. El este şeful administraţiei
publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale, pe care îl conduce şi îl controlează. Primarul răspunde de buna funcţionare a
administraţiei publice locale, în condiţiile legii.
Primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu
persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie.
IV. 3. Atribuţiile primarului. Primarul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a
prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui
României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului; dispune măsurile necesare şi acordă
sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor şi ale
celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, precum şi a hotărârilor
consiliului judeţean;
b) asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situaţia în care
apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect;
c) poate propune consiliului local consultarea populaţiei prin referendum, cu privire la
problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului local ia măsuri pentru
organizarea acestei consultări, în condiţiile legii;
d) prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări, privind
starea economică şi socială a comunei sau a oraşului, în concordanţă cu atribuţiile ce revin
autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi informări asupra modului de aducere la
îndeplinire a hotărârilor consiliului local;
e) întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi
le supune spre aprobare consiliului local;
f) exercită funcţia de ordonator principal de credite;
g) verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local şi
comunică de îndată consiliului local cele constatate;
h) ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor,
incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate ale statului. În
acest scop poate mobiliza populaţia, agenţii economici şi instituţiile publice din comună sau
din oraş, acestea fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de protecţie şi
intervenţie elaborate pe tipuri de dezastre;
i) asigură ordinea publică şi liniştea locuitorilor, prin intermediul poliţiei,
jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi unităţilor de protecţie civilă, care au obligaţia
să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile legii;
j) îndrumă şi supraveghează activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor
contractuale;
k) ia măsurile prevăzute de lege cu privire la desfăşurarea adunărilor publice;
l) ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentaţiilor sau a
altor manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la
ordinea şi liniştea publică;
m) controlează igiena şi salubritatea localurilor publice şi produselor alimentare puse
în vânzare pentru populaţie, cu sprijinul serviciilor de specialitate;
n) ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea pericolelor provocate de animale, în
condiţiile legii;
o) ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localităţii şi îl supune spre
aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic general,
precum şi ale planurilor urbanistice zonale şi de detaliu;
p) asigură repartizarea locuinţelor sociale pe baza hotărârii consiliului local;

23
q) asigură întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau a
oraşului, instalarea semnelor de circulaţie, desfăşurarea normală a traficului rutier şi pietonal,
în condiţiile legii;
r) exercită controlul asupra activităţilor din târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de
distracţii şi ia măsuri pentru buna funcţionare a acestora;
s) conduce serviciile publice locale; asigură funcţionarea serviciilor de stare civilă şi
de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistenţă şi ajutor social;
ş) îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă;
t) emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege;
ţ) propune consiliului local spre aprobare, în condiţiile legii, organigrama, statul de
funcţii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu
de specialitate;
u) numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul din aparatul propriu
de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, cu excepţia secretarului; propune
consiliului local numirea şi eliberarea din funcţie, în condiţiile legii, a conducătorilor regiilor
autonome, ai instituţiilor şi serviciilor publice de interes local;
v) răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public
şi domeniului privat al comunei sau al oraşului;
x) organizează evidenţa lucrărilor de construcţii din localitate şi pune la dispoziţie
autorităţilor administraţiei publice centrale rezultatele acestor evidenţe;
y) ia măsuri pentru controlul depozitării deşeurilor menajere, industriale sau de orice
fel, pentru asigurarea igienizării malurilor cursurilor de apă din raza comunei sau a oraşului,
precum şi pentru decolmatarea văilor locale şi a podeţelor pentru asigurarea scurgerii apelor
mari.
Primarul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege sau de alte acte normative,
precum şi însărcinările date de consiliul local.
Atribuţiile delegate. În exercitarea atribuţiilor de autoritate tutelară şi de ofiţer de
stare civilă, a sarcinilor ce îi revin din actele normative privitoare la recensământ, la
organizarea şi desfăşurarea alegerilor, la luarea măsurilor de protecţie civilă, precum şi a altor
atribuţii stabilite prin lege primarul acţionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau în
oraşul în care a fost ales.
În această calitate primarul poate solicita, inclusiv prin intermediul prefectului, în
condiţiile legii, concursul şefilor serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale, dacă sarcinile ce îi revin nu
pot fi rezolvate prin aparatul propriu de specialitate.
Delegarea atribuţiilor primarului.
a) delegarea obligatorie. Primarul deleagă viceprimarului sau, după caz,
viceprimarilor, prin dispoziţie emisă în cel mult 30 de zile de la validare, exercitarea
atribuţiilor ce îi revin potrivit art. 68 alin. (1) lit. j) îndrumă şi supraveghează activitatea
gardienilor publici, conform angajamentelor contractuale; m) controlează igiena şi
salubritatea localurilor publice şi produselor alimentare puse în vânzare pentru populaţie, cu
sprijinul serviciilor de specialitate; p) asigură repartizarea locuinţelor sociale pe baza hotărârii
consiliului local; r) exercită controlul asupra activităţilor din târguri, pieţe, oboare, locuri şi
parcuri de distracţii şi ia măsuri pentru buna funcţionare a acestora;, v) răspunde de
inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi domeniului privat al
comunei sau al oraşului;, x) organizează evidenţa lucrărilor de construcţii din localitate şi
pune la dispoziţie autorităţilor administraţiei publice centrale rezultatele acestor evidenţe; şi
y) ia măsuri pentru controlul depozitării deşeurilor menajere, industriale sau de orice fel,
pentru asigurarea igienizării malurilor cursurilor de apă din raza comunei sau a oraşului,
precum şi pentru decolmatarea văilor locale şi a podeţelor pentru asigurarea scurgerii apelor
mari.

24
b) delegarea facultativă. Atribuţiile de ofiţer de stare civilă pot fi delegate
viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari cu competenţe în acest domeniu, potrivit
legii.
c) atribuţiile ce nu pot fi delegate. Atribuţiile ce revin primarului, ca reprezentant al
statului, potrivit art. 69, cu excepţia celor de ofiţer de stare civilă, precum şi cele prevăzute la
art. 68 alin. (1) lit. a)-f), h), i), k), l) şi t) din Legea nr.215/2001 nu pot fi delegate.
IV. 4. Actele primarului. În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu
caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la
cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.
Prevederile art. 49 şi ale art. 50 alin. (2) din Legea nr.215/2001 se aplică în mod
corespunzător (este vorba de contrasemnarea dispoziţiei de către secretar, comunicarea actului
şi aducerea la cunoştinţă publică a actelor normative).
IV. 5. Viceprimarul
Consiliul local alege din rândul membrilor săi viceprimarul, respectiv viceprimarii, cu
votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie. Durata mandatului viceprimarului este egală
cu cea a mandatului consiliului local.
Schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, la propunerea
motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau a primarului, prin hotărâre adoptată cu
votul a două treimi din numărul consilierilor în funcţie.
Viceprimarul exercită atribuţiile ce îi sunt delegate de către primar.
IV. 6. Mandatul primarului încetează de drept în unul dintre următoarele cazuri: a)
demisie; b) incompatibilitate; c) schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-
teritorială; d) imposibilitatea de a fi exercitat mandatul pe o perioadă mai mare de 6 luni
consecutive, cu excepţia cazului când este suspendat; e) când se constată, după validarea
mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a Legii
privind alegerile locale; f) a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la
o pedeapsă privată de libertate; g) punerea sub interdicţie judecătorească; h) pierderea
drepturilor electorale; i) când, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin prin lege, a emis 3
dispoziţii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanţa de
contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă; j)
deces;
În cazurile prevăzute mai sus, prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului
primarului.
În cazul prevăzut la lit. d) ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de
contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare. Instanţa de contencios
administrativ este obligată se se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz procedura
prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă.
Data organizării alegerilor pentru funcţia de primar se stabileşte de către Guvern, la
propunerea prefectului, în termen de 30 de zile sau după expirarea termenului de 10 zile.
Încetarea mandatului primarului prin referendum local. În conformitate cu art.73
din lege, mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen ca urmare a
rezultatului unui referendum local, organizat în condiţiile legii.
Referendumul pentru încetarea mandatului primarului se organizează ca urmare a
14
cererii adresate în acest sens prefectului de locuitorii comunei sau oraşului, ca urmare a
nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităţii locale sau neexercitării
atribuţiilor ce îi revin potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al
statului.

14
Cererea va cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele şi prenumele, data şi locul naşterii,
seria şi numărul buletinului sau ale cărţii de identitate şi semnătura olografă ale cetăţenilor care au solicitat
organizarea referendumului.

25
1. Organizarea referendumului trebuie să fie solicitată, în scris, de cel puţin 25% dintre
locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie să fie realizat în fiecare dintre localităţile
componente ale comunei sau oraşului.
2. După primirea cererii prefectul va proceda la analizarea temeiniciei motivelor
invocate, a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 73, precum şi la verificarea veridicităţii şi
autenticităţii semnăturilor, în termen de 30 de zile.
3. După verificare prefectul va transmite Guvernului, prin Ministerul Administraţiei
Publice, o propunere motivată de organizare a referendumului.
4. Pe baza propunerii motivate a prefectului, avizată de Ministerul Administraţiei
Publice, Guvernul se va pronunţa, prin hotărâre, în termen de 60 de zile de la solicitarea
prefectului. Hotărârea Guvernului va stabili data organizării referendumului şi va fi adusă la
cunoştinţă locuitorilor comunei sau ai oraşului prin grija prefectului.
5. Referendumul local se organizează, în condiţiile legii, prin grija prefectului, cu
sprijinul secretarului şi al aparatului propriu de specialitate al consiliului local respectiv.
Cheltuielile necesare în vederea desfăşurării referendumului se suportă din bugetul local. În
acest caz procedurile prevăzute de lege privind campania pentru referendum nu se mai aplică.
6. Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin jumătate plus unul
din numărul total al locuitorilor cu drept de vot. Mandatul primarului încetează înainte de
termen dacă s-a pronunţat în acest sens cel puţin jumătate plus unul din numărul total al
cetăţenilor cu drept de vot15.
Mandatul primarului respectiv al viceprimarului se suspendă de drept numai în cazul
în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de
către parchet sau de instanţa de judecată, după caz, prefectului care, prin ordin, constată
suspendarea mandatului. Ordinul de suspendare se comunică de îndată primarului sau
viceprimarului.
Suspendarea durează până la încetarea situaţiei prevăzute mai sus. Dacă primarul sau
viceprimarul suspendat din funcţie a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în
condiţiile legii.
IV.7. Vacanţa funcţiei de primar şi viceprimar. În caz de vacanţă a funcţiei de
primar, precum şi în caz de suspendare din funcţie a acestuia atribuţiile ce îi sunt conferite
prin prezenta lege vor fi exercitate de drept de viceprimar sau, după caz, de unul dintre
viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie
(art.82 alin.1). În această situaţie, consiliul local poate delega prin hotărâre, din rândul
membrilor săi, un consilier care va îndeplini temporar atribuţiile viceprimarului (art.82
alin.2).
În situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie, în acelaşi timp, atât primarul, cât şi
viceprimarul, consiliul local deleagă un consilier care va îndeplini atât atribuţiile primarului,
cât şi pe cele ale viceprimarului, până la încetarea suspendării.
Dacă devin vacante, în acelaşi timp, atât funcţia de primar, cât şi cea de viceprimar,
consiliul local alege un nou viceprimar, prevederile alin. (1) şi (2) aplicându-se până la
alegerea unui nou primar.

V. Secretarul, serviciile publice locale şi aparatul propriu de specialitate.


V. 1. Secretarul. Fiecare comună, oraş sau subdiviziune administrativ-teritorială a
municipiilor are un secretar salarizat din bugetul local.
Secretarul comunei, oraşului şi al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor
este funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative. În mod
excepţional în funcţia de secretar al comunei poate fi numită şi o persoană cu alte studii
superioare sau cu studii liceale atestate prin bacalaureat.

15
În acest caz, data organizării alegerilor pentru funcţia de primar se stabileşte de către Guvern, la
propunerea prefectului, în termen de 30 de zile sau după expirarea termenului de 10 zile.

26
Secretarul nu poate fi membru al unui partid politic, sub sancţiunea eliberării din
funcţie. Secretarul nu poate fi soţ, soţie sau rudă de gradul întâi cu primarul sau cu
viceprimarul.
Funcţia de secretar se ocupă pe bază de concurs sau de examen, după caz, iar
numirea se face de către prefect. Secretarul se bucură de stabilitate în funcţie, în condiţiile
legii.
Secretarul îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii principale:
a) participă în mod obligatoriu la şedinţele consiliului local;
b) coordonează compartimentele şi activităţile cu caracter juridic, de stare civilă,
autoritate tutelară şi asistenţă socială din cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliului
local;
c) avizează proiectele de hotărâre ale consiliului local, asumându-şi răspunderea
pentru legalitatea acestora, contrasemnând hotărârile pe care le consideră legale;
d) avizează pentru legalitate dispoziţiile primarului;
e) urmăreşte rezolvarea corespondenţei în termenul legal;
f) asigură îndeplinirea procedurilor de convocare a consiliului local şi efectuarea
lucrărilor de secretariat;
g) pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului local;
h) asigură comunicarea către autorităţile, instituţiile şi persoanele interesate a actelor
emise de consiliul local sau de primar, în termen de cel mult 10 zile, dacă legea nu prevede
altfel;
i) asigură aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor şi dispoziţiilor cu caracter
normativ;
j) eliberează extrase sau copii de pe orice act din arhiva consiliului local, în afara celor
cu caracter secret, stabilit potrivit legii;
k) legalizează semnături de pe înscrisurile prezentate de părţi şi confirmă
autenticitatea copiilor cu actele originale, în condiţiile legii.
Secretarul poate coordona şi alte servicii ale aparatului propriu de specialitate al
autorităţilor administraţiei publice locale, stabilite de primar. Secretarul îndeplineşte şi alte
atribuţii prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local ori de primar.
V. 2. Serviciile publice ale comunei sau oraşului
Serviciile publice ale comunei sau oraşului se înfiinţează şi se organizează de consiliul
local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului şi nevoilor locale, cu
respectarea prevederilor legale şi în limita mijloacelor financiare de care dispune.
Vom prezenta, în continuare, pe scurt, câteva dintre ele16, aşa cum sunt ele
reglementate prin ordonanţe sau legi.
a) Serviciile comunitare pentru cadastru şi agricultură (O.G. 13/2001). Serviciile
comunitare pentru cadastru şi agricultură se constituie, după caz, în compartimente distincte,
organizate în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale, cu încadrarea în numărul maxim
de posturi aprobat potrivit legii, sau ca servicii publice cu personalitate juridică, în subordinea
consiliilor locale, finanţate din venituri extrabugetare şi din subvenţii acordate de la bugetul
local.
Îndrumarea tehnico-metodologică a serviciilor comunitare pentru cadastru şi
agricultură se asigură de către oficiile judeţene de cadastru, geodezie şi cartografie şi de
direcţiile generale judeţene pentru agricultură şi industrie alimentară.
Atribuţii: a) participă la acţiunea de delimitare a teritoriului administrativ al comunei,
oraşului sau municipiului şi asigură conservarea punctelor de hotar materializate prin borne;
b) efectuează măsurători topografice pentru punerea în posesie pe amplasamentele stabilite de
comisiile locale de aplicare a legii fondului funciar; c) întocmesc fişele de punere în posesie;

16
A se vedea şi Ordonanţa Guvernului nr.32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice
de alimentare cu apă şi canalizare, Ordonanţa Guvernului nr.83/2001 privind organizarea şi funcţionarea
serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor

27
d) constituie şi actualizează evidenţa proprietăţilor imobiliare şi a modificărilor acestora; e)
constituie şi actualizează evidenţa terenurilor care fac parte din domeniul public sau privat; f)
delimitează exploataţiile agricole din teritoriul administrativ al localităţilor; g) fac propuneri
şi avizează proiectele de organizare şi funcţionare a exploataţiilor agricole şi aplică în teren
elementele necesare pentru funcţionarea acestora - proiectarea şi amenajarea reţelei de
drumuri şi de alimentare cu apă, de irigaţii; h) urmăresc modul în care deţinătorii de terenuri
asigură cultivarea acestora; i) furnizează date pentru completarea şi ţinerea la zi a registrului
agricol; j) acordă consultanţă agricolă, urmăresc aplicarea tehnologiilor adecvate şi iau măsuri
de protecţie fitosanitară; k) acordă consultanţă în domeniul zootehniei şi asigură operaţiunile
de însămânţare artificială; l) iau măsuri pentru prevenirea îmbolnăvirii animalelor şi asigură
efectuarea tratamentelor în cazul îmbolnăvirilor; m) întocmesc documentaţiile necesare pentru
acordarea de sprijin producătorilor agricoli, în condiţiile prevăzute de lege, şi urmăresc
realizarea acestor acţiuni.
Atribuţiile care presupun prestări de servicii la cererea cetăţenilor, se execută pe bază
de taxe stabilite de consiliile locale, potrivit reglementărilor legale.
Serviciile comunitare pentru cadastru şi agricultură vor fi încadrate cu personal
specializat - ingineri geodezi, subingineri cadastru, tehnicieni topografi, ingineri, subingineri
şi tehnicieni agronomi, horticoli, zootehnişti, medici veterinari, operatori însămânţări
artificiale şi alţi specialişti, după caz.
Numărul şi specialităţile profesionale ale personalului din serviciile comunitare
pentru cadastru şi agricultură se stabilesc de consiliile locale respective, în funcţie de
specificul activităţilor, de mărimea unităţilor administrativ-teritoriale şi de posibilităţile de
finanţare.
Consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor vor înfiinţa societăţi
comerciale pentru preluarea şi valorificarea produselor agroalimentare de la producătorii
individuali, de la exploataţiile agricole asociative şi de la exploataţiile familiale. Asemenea
societăţi comerciale se pot înfiinţa şi prin asocierea între mai multe consilii locale. Serviciile
pentru cadastru şi agricultură vor sprijini, vor coordona înfiinţarea unor asemenea societăţi
comerciale şi vor acorda consultanţă şi sprijin producătorilor în valorificarea producţiei
agricole vegetale şi animaliere.
b) Serviciile de transport public local de călători (O.G. 86/2001).
b) 1. Organizare şi principii de funcţionare.
Serviciul de transport public local de persoane (transport public local de călători), are
la bază următoarele principii: a) respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale călătorilor;
b) asigurarea deplasării în condiţii de siguranţă şi de confort; c) protecţia mediului; d)
tratament egal şi nediscriminatoriu pentru toţi utilizatorii; e) servicii de calitate în condiţiile
unor tarife accesibile; f) administrarea eficientă a bunurilor şi a fondurilor băneşti; g)
dezvoltarea durabilă.
Pentru asigurarea dezvoltării durabile în domeniul serviciului de transport public local
de călători consiliile locale stabilesc strategia de dezvoltare şi funcţionare pe termen mediu şi
lung a acestor servicii, ţinând seama de planurile de urbanism şi de programele de dezvoltare
economico-socială a localităţii.
Consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, precum şi consiliile judeţene
sunt abilitate să organizeze, să reglementeze, să conducă, să monitorizeze şi să controleze
servicii de transport public local de călători. Autorităţile administraţiei publice locale au
obligaţia de a întreprinde măsurile necesare pentru extinderea, dezvoltarea şi modernizarea
transportului public urban şi suburban de persoane.
b) 2. Gestiunea serviciilor de transport public local de călători
Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi prestatorii de servicii de
transport public local de călători se bazează pe relaţii contractuale stabilite în conformitate cu
contractul de concesiune a serviciului respectiv.

28
Concesiunea sau delegarea serviciului de transport public local de călători se face în
condiţiile stabilite prin contractul-cadru de concesiune şi prin regulamentul-cadru de delegare
sau de concesiune a serviciilor publice locale de transport local de călători.
b) 3. Operatorii de servicii de transport public local de călători
Operatorii de transport public local de călători sunt societăţile comerciale, regiile
autonome şi serviciile de interes local autorizate, care prestează servicii publice în condiţiile
stabilite de autorităţile administraţiei publice locale, în temeiul legii.
c) Serviciile publice de salubrizare a localităţilor (O.G. 87/2001).
Organizarea, gestionarea, reglementarea şi monitorizarea serviciului public de
salubrizare în localităţi se realizează ţinându-se seama de strategia naţională cu privire la
deşeurile solide şi de prevederile directivelor Uniunii Europene.
Salubrizarea localităţilor este un serviciu public local de gospodărie comunală,
organizat, coordonat, reglementat, condus, monitorizat şi controlat de autorităţile
administraţiei publice locale, fiind parte componentă a serviciilor publice de gospodărie
comunală.
Serviciul public de salubrizare este organizat şi funcţionează pe baza următoarelor
principii: a) protecţia sănătăţii publice; b) autonomia locală şi descentralizarea; c)
responsabilitatea faţă de cetăţeni; d) conservarea şi protecţia mediului înconjurător; e)
calitatea şi continuitatea serviciului; f) tarife echitabile şi accesibile tuturor consumatorilor; g)
nediscriminarea şi egalitatea tuturor consumatorilor; h) transparenţa, consultarea şi antrenarea
în decizii a cetăţenilor; i) administrarea corectă şi eficientă a bunurilor din proprietatea
publică şi a banilor publici; j) securitatea serviciului;k) dezvoltarea durabilă.
Serviciul public de salubrizare cuprinde următoarele activităţi: a) precolectarea,
colectarea, transportul şi depozitarea reziduurilor solide, cu excepţia deşeurilor toxice,
periculoase şi a celor cu regim special; b) înfiinţarea şi administrarea depozitelor ecologice de
reziduuri şi producerea de compost; c) incinerarea şi producerea de energie termică; d)
măturatul, spălatul căilor publice, întreţinerea spaţiilor verzi şi a parcurilor; e) curăţarea şi
transportul zăpezii de pe căile publice şi menţinerea în funcţiune a acestora pe timp de polei
sau de îngheţ; f) preselectarea şi organizarea reciclării deşeurilor; g) dezinsecţia, dezinfecţia şi
deratizarea.
Pentru asigurarea dezvoltării durabile în domeniul salubrităţii consiliile locale
stabilesc strategia de dezvoltare şi funcţionare pe termen mediu şi lung a serviciilor de
salubrizare, ţinându-se seama de planurile de urbanism şi de programele de dezvoltare
economico-socială a unităţii administrativ-teritoriale.
Prin modul de organizare şi desfăşurare a activităţii serviciilor publice de salubrizare
autorităţile publice locale sunt obligate să asigure realizarea următoarelor obiective:
a) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor prin promovarea calităţii şi eficienţei
acestor servicii; b) creşterea calităţii vieţii cetăţenilor prin susţinerea dezvoltării economice a
localităţilor, în principal prin stimularea mecanismelor economiei de piaţă şi prin realizarea
unei infrastructuri edilitare moderne, ca bază a dezvoltării economice şi în scopul atragerii
investiţiilor profitabile pentru comunităţile locale; c) dezvoltarea durabilă a serviciilor; d)
protecţia mediului înconjurător.
Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de salubrizare:
1.Gestiunea serviciilor publice de salubrizare. Relaţiile dintre prestatorii de servicii de
salubrizare şi utilizatori se desfăşoară pe baze contractuale. Între autorităţile administraţiei
publice locale şi prestatorii de servicii de salubrizare se pot încheia contracte de delegare de
gestiune.
Gestiunea serviciilor publice de salubrizare se realizează în următoarele modalităţi: a)
gestiune directă; b) gestiune indirectă sau gestiune delegată.
Alegerea formei de gestiune a serviciilor publice de salubrizare se face prin hotărâre a
consiliilor locale sau judeţene, după caz: a) În cadrul gestiunii directe autorităţile
administraţiei publice locale îşi asumă nemijlocit toate sarcinile şi responsabilităţile privind

29
organizarea, conducerea, administrarea şi gestionarea serviciilor publice de salubrizare.
Gestiunea directă se realizează prin compartimente ale consiliului local, organizate ca servicii
publice şi autorizate conform legii. Desfăşurarea activităţilor specifice serviciilor publice de
salubrizare, organizate şi exploatate în sistemul gestiunii directe, se face pe baza unui
regulament de organizare şi funcţionare aprobat de către consiliul local. b) În cazul gestiunii
delegate autorităţile administraţiei publice locale pot apela, pentru realizarea serviciilor de
salubrizare, la unul sau mai mulţi operatori de servicii publice, cărora le încredinţează, în baza
unui contract de delegare a gestiunii sau de concesiune, gestiunea propriu-zisă a serviciilor de
salubrizare, precum şi administrarea şi exploatarea sistemelor publice necesare în vederea
realizării acestora.
Delegarea gestiunii sau concesiunea se face în condiţiile respectării contractului-cadru
de delegare sau de concesiune şi a regulamentului-cadru de delegare sau de concesiune a
serviciilor publice locale.
În procesul delegării, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce le revin potrivit
legii, autorităţile administraţiei publice locale păstrează prerogativele privind adoptarea
politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a
serviciilor de salubrizare, precum şi dreptul de a urmări, controla şi supraveghea:
a) modul de respectare şi de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de operatorii
furnizori/prestatori de servicii publice; b) calitatea serviciilor furnizate/prestate; c) parametrii
serviciilor furnizate/prestate; d) modul de administrare, exploatare, conservare şi menţinere în
funcţiune, dezvoltare şi/sau modernizare a sistemelor publice din infrastructura edilitar-urbană
încredinţată prin contractul de delegare a gestiunii sau de concesiune; e) modul de formare şi
de stabilire a tarifelor pentru serviciile publice.
Aprobarea strategiei de dezvoltare a serviciului public de salubrizare, a regulamentului
de organizare şi funcţionare a acestuia, a criteriilor şi procedurilor de exercitare a controlului,
precum şi a actelor de autoritate stabilite de lege intră în competenţa exclusivă a consiliului
local sau judeţean, după caz. Consiliile locale sau judeţene pot delega integral sau parţial
numai activităţile de operare, gestionare şi administrare a serviciilor publice de salubrizare,
pregătirea şi realizarea investiţiilor aferente acestora, precum şi colectarea sumelor datorate de
utilizatori.
2. Finanţarea şi realizarea investiţiilor aferente serviciilor publice de salubrizare se
fac cu respectarea legislaţiei în vigoare privind iniţierea, fundamentarea, promovarea şi
aprobarea investiţiilor publice, în temeiul principiilor prevăzute la art. 8 din Legea serviciilor
publice de gospodărie comunală nr.326/2001, precum şi al principiilor autonomiei financiare
a prestatorilor, al suportabilităţii utilizatorilor şi al recuperării integrale prin tarif a costurilor
de exploatare, reabilitare şi dezvoltare.
Pentru finanţarea investiţiilor necesare în vederea dezvoltării şi modernizării
infrastructurii serviciilor de salubrizare autorităţile administraţiei publice locale pot apela la
credite interne şi/sau externe sau se pot adresa unor investitori privaţi cărora le pot concesiona
serviciul respectiv pe o perioadă limitată, în funcţie de specificul activităţii.
Operatori de servicii publice de salubrizare pot fi societăţi comerciale autorizate să
furnizeze/presteze servicii publice în condiţiile stabilite de autorităţile administraţiei publice
locale, cu respectarea prevederilor Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr.
326/2001 şi ale Ordonanţei nr. 87/2001. Operatorii de servicii publice de salubrizare
beneficiază de acelaşi regim juridic, indiferent de forma de organizare sau de proprietate.
Delegarea gestiunii şi concesionarea serviciilor publice de salubrizare către operatorii
atestaţi se fac prin licitaţie publică, în conformitate cu prevederile regulamentului de delegare
a serviciilor publice locale. Operatorii de servicii publice de salubrizare pot fi privatizaţi în
condiţiile legii. Hotărârea de privatizare aparţine consiliului local sau judeţean sub a cărui
autoritate îşi desfăşoară activitatea operatorul de servicii publice de salubrizare. Privatizarea,
respectiv vânzarea bunurilor din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, în parte

30
sau în totalitate, se poate face numai prin procedura de licitaţie publică, concomitent cu
delegarea serviciului public de salubrizare sau cu concesiunea acestuia.
Societăţile comerciale de gospodărie comunală înfiinţate de consiliile locale sau
judeţene potrivit legii pot fi de interes local sau judeţean, în funcţie de limitele teritoriale în
care îşi desfăşoară activitatea. Consiliile locale se pot asocia în vederea organizării unor
servicii publice de salubrizare sau a realizării unor obiective specifice comune.
Drepturi şi obligaţii ale autorităţii administraţiei publice locale. În exercitarea
atribuţiilor ce le revin în domeniul administrării şi conducerii serviciilor publice de
salubrizare autorităţile administraţiei publice locale pot adopta hotărâri sau pot emite
dispoziţii privitoare la: a) stabilirea programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a
dotărilor existente, precum şi a programelor de înfiinţare a unor noi sisteme publice de
salubrizare, în condiţiile legii; b) coordonarea proiectării şi execuţiei lucrărilor de investiţii în
scopul realizării acestora într-o concepţie unitară, corelată cu programele de dezvoltare
economico-socială a localităţilor, de amenajare a teritoriului, urbanism şi mediu; c) aprobarea
studiilor de fezabilitate privind reabilitarea, extinderea şi modernizarea dotărilor publice
aferente serviciilor publice de salubrizare; d) asocierea intercomunală în vederea realizării
unor investiţii de interes comun din infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciilor publice
de salubrizare; e) delegarea gestiunii serviciilor publice de salubrizare, precum şi
încredinţarea spre administrare a bunurilor aparţinând patrimoniului public din infrastructura
aferentă; operaţiunile de delegare şi încredinţare se pot realiza numai prin licitaţie publică
organizată în condiţiile legii. f) participarea cu capital sau cu bunuri la societăţi comerciale
pentru realizarea de lucrări şi servicii publice de salubrizare; g) contractarea sau garantarea
împrumuturilor pentru finanţarea programelor de investiţii din infrastructura aferentă
serviciilor publice de salubrizare, extinderi, dezvoltări de capacităţi, reabilitări şi modernizări;
h) elaborarea şi aprobarea normelor locale şi a regulamentelor de serviciu pe baza normelor-
cadru elaborate de Ministerul Administraţiei Publice; i) stabilirea taxelor şi aprobarea tarifelor
pentru serviciile publice de salubrizare, cu respectarea reglementărilor în vigoare;
Contractul de delegare a serviciului public de salubrizare va cuprinde în mod
obligatoriu clauze referitoare la cantitatea şi calitatea serviciului prestat şi la indicatorii de
performanţă: ritmicitatea serviciului, tarifele practicate şi modul de încasare a facturilor,
redevenţe, răspunderea contractuală, forţa majoră, durata contractului, clauze speciale privind
rezilierea contractului etc.
Patrimoniul public şi patrimoniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, utilizate
pentru prestarea serviciilor publice de salubrizare, vor fi încredinţate spre administrare, pe
perioada contractului de concesiune sau de delegare de gestiune, prestatorului de servicii
publice de salubrizare cu care s-a încheiat contractul, iar acesta va plăti proprietarului o
redevenţă.
d) Serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor (O.G. 84/2001).
Serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor se organizează la nivelul
consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi la nivelul consiliilor
judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti.
Serviciile publice comunitare asigură întocmirea, păstrarea, evidenţa şi eliberarea, în
sistem de ghişeu unic, a actelor de stare civilă, cărţilor de identitate, cărţilor de alegător,
listelor electorale permanente, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a
autovehiculelor, precum şi eliberarea paşapoartelor simple.
Coordonarea şi controlul metodologic al serviciilor publice comunitare se asigură în
mod unitar de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, denumit în continuare
Inspectorat.
Servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor se înfiinţează, în subordinea
consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, servicii publice comunitare locale de
evidenţă a persoanelor, denumite în continuare servicii publice comunitare locale, prin

31
reorganizarea compartimentelor de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor locale şi a
formaţiunilor locale de evidenţă a populaţiei din structura Ministerului de Interne.
Atribuţii: a) eliberează, în sistem de ghişeu unic, certificatele de stare civilă, cărţile de
identitate, cărţile de alegător, paşapoartele simple, permisele de conducere şi certificatele de
înmatriculare a autovehiculelor; b) înregistrează actele şi faptele de stare civilă, precum şi
menţiunile şi modificările intervenite în statutul civil, în domiciliul şi reşedinţa persoanei, în
condiţiile legii; c) întocmesc şi păstrează registrele de stare civilă, în condiţiile legii; d)
întocmesc, completează, rectifică, anulează sau reconstituie actele de stare civilă, precum şi
orice menţiuni făcute pe actele de stare civilă şi pe actele de identitate, în condiţiile legii; e)
constituie, actualizează şi administrează Registrul local de evidenţă a persoanei, care conţine
datele de identificare şi de adresă ale cetăţenilor având domiciliul în raza de competenţă
teritorială a serviciului public comunitar local respectiv; f) furnizează, în condiţiile legii,
datele de identificare şi de adresă ale persoanei către autorităţile şi instituţiile publice centrale,
judeţene şi locale, agenţii economici şi către cetăţeni; g) întocmesc listele electorale
permanente; h) constată contravenţiile şi aplică sancţiuni, în condiţiile legii;
i) primesc cererile şi documentele necesare în vederea eliberării paşapoartelor simple,
permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor şi le înaintează,
după caz, serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor, respectiv
serviciilor abilitate cu evidenţa şi producerea permiselor de conducere şi a certificatelor de
înmatriculare;j) primesc paşapoartele simple, permisele de conducere şi certificatele de
înmatriculare a autovehiculelor, întocmite de serviciile publice comunitare judeţene, respectiv
al municipiului Bucureşti, pe care le eliberează solicitanţilor; k) ţin registrele de evidenţă
pentru fiecare categorie de documente eliberate.
În subordinea consiliilor judeţene se înfiinţează servicii publice comunitare judeţene
de evidenţă a persoanelor, denumite în continuare servicii publice comunitare judeţene, prin
reorganizarea serviciilor de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor judeţene, precum şi a
birourilor de evidenţă a populaţiei şi regim permise de conducere şi certificate de
înmatriculare din cadrul serviciilor judeţene de evidenţă informatizată a persoanei din
structura Ministerului de Interne.
Serviciile publice comunitare judeţene respectiv al municipiului Bucureşti,
funcţionează ca instituţii publice de interes judeţean, respectiv municipal, cu personalitate
juridică. Atribuţii: a) constituie, actualizează şi valorifică Registrul judeţean de evidenţă a
persoanei şi Registrul judeţean de evidenţă a permiselor de conducere şi certificatelor de
înmatriculare a autovehiculelor; b) coordonează şi controlează metodologic activitatea
serviciilor publice comunitare locale; c) controlează modul de gestionare şi de întocmire a
registrelor de stare civilă şi a listelor electorale permanente de alegător; d) asigură producerea
şi emiterea certificatelor de stare civilă, a cărţilor de identitate, a permiselor de conducere şi a
certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor, precum şi a cărţilor de alegător; e)
monitorizează şi controlează modul de respectare a prevederilor legale în domeniul asigurării
protecţiei datelor referitoare la persoană; f) gestionează resursele materiale şi de dotare
necesare activităţii proprii; g) ţin evidenţa şi păstrează registrele de stare civilă, exemplarul 2,
şi efectuează menţiuni pe acestea, conform comunicărilor primite.
Organizarea şi funcţionarea ghişeului unic se realizează în mod unitar, pe baza unei
metodologii aprobate prin ordin al ministrului administraţiei publice.
e) Serviciile publice comunitare pentru situaţii de urgenţă (O.G. 88/2001).
Serviciile publice comunitare pentru situaţii de urgenţă se organizează în subordinea
consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului
Bucureşti.
Serviciile publice comunitare sunt profesioniste şi voluntare.
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă se înfiinţează şi functionează ca organ
de specialitate al administraţiei publice centrale, demilitarizat, cu personalitate juridică în
subordinea Ministerului Administraţiei Publice.

32
Serviciile publice comunitare şi Inspectoratul au ca scopuri principale: apărarea vieţii,
bunurilor şi mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor, precum şi realizarea măsurilor de
protecţie civilă şi fac parte din forţele de protecţie ale sistemului de securitate naţională.
Serviciile publice comunitare şi Inspectoratul asigură îndeplinirea atribuţiilor specifice de
protecţie civilă şi de prevenire şi stingere a incendiilor, potrivit competenţelor stabilite prin
legile în vigoare.
Serviciile publice comunitare profesioniste se înfiinţează în subordinea consiliilor
judeţene prin preluarea de la Ministerul de Interne a structurilor unificate ale inspectoratelor
de protecţie civilă, a grupurilor şi brigăzilor de pompieri militari. Serviciile publice
comunitare profesioniste funcţionează ca instituţii publice cu personalitate juridică.
Serviciile publice comunitare voluntare se organizează în subordinea consiliilor
locale prin unificarea serviciilor publice de pompieri civili şi a formaţiunilor de protecţie
civilă din subordinea acestora.
Structura organizatorică şi dotarea serviciilor publice comunitare se realizează pe baza
criteriilor minime de performanţă elaborate de Inspectorat şi aprobate prin ordin comun al
ministrului administraţiei publice şi ministrului de interne.Regulamentele de organizare şi
funcţionare ale serviciilor publice comunitare se întocmesc pe baza metodologiei elaborate de
Inspectorat şi se aprobă prin hotărâre de către consiliile judeţene şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, respectiv de consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor.
Activitatea serviciului public comunitar este coordonată de preşedintele consiliului
judeţean şi de primarul general al municipiului Bucureşti, respectiv de primarii comunelor,
oraşelor, municipiilor şi ai sectoarelor capitalei.
Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului din serviciile publice ale comunei sau
oraşului se fac de conducătorii acestora, în condiţiile legii. Funcţionarii din cadrul serviciilor
publice ale comunei sau oraşului se bucură de stabilitate în funcţie, în condiţiile legii.
V. 3. Aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale. Funcţionarii din aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice
locale se bucură de stabilitate în funcţie.
Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului din aparatul propriu de specialitate al
consiliului local se fac de către primar. Consiliul local poate recomanda motivat primarului
eliberarea din funcţie a conducătorilor compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al
consiliului local.
În raporturile dintre cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice locale se foloseşte
limba română. În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi
naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu autorităţile
administraţiei publice locale şi cu aparatul propriu de specialitate aceştia se pot adresa, oral
sau în scris, şi în limba lor maternă şi vor primi răspunsul atât în limba română, cât şi în limba
maternă. În condiţiile prevăzute mai sus, în posturile care au atribuţii privind relaţii cu
publicul vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba maternă a cetăţenilor aparţinând
minorităţii respective.
Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii
localităţilor şi a instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de
interes public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective.
Actele oficiale se întocmesc în mod obligatoriu în limba română.

VI. Consiliul judeţean.


VI. 1. Rolul şi componenţa consiliului judeţean. Consiliul judeţean este autoritatea
administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean, pentru coordonarea activităţii
consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
Consiliul judeţean este compus din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale nr.70/1991.

33
Numărul membrilor fiecărui consiliu judeţean se stabileşte de prefect, în funcţie de
populaţia judeţului, raportată de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice la data
de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile,
şi este între 31 şi 37.
VI. 2. Atribuţiile consiliului judeţean.
Consiliul judeţean, ca autoritate deliberativă a administraţiei publice locale constituită
la nivel judeţean, îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) alege din rândul consilierilor un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi;
b) aprobă, la propunerea preşedintelui, regulamentul de organizare şi funcţionare a
consiliului judeţean, numărul de personal în limitele normelor legale, organigrama, statul de
funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu de specialitate, a
instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi a regiilor autonome de interes judeţean;
c) adoptă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială a judeţului
sau a unor zone din cuprinsul acestuia pe baza propunerilor primite de la consiliile locale,
dispune, aprobă şi urmăreşte, în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale
comunale şi orăşeneşti interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru
realizarea acestora;
d) coordonează activitatea consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor în vederea
realizării serviciilor publice de interes judeţean;
e) aprobă bugetul propriu al judeţului, împrumuturile, virările de credite şi modul de
utilizare a rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciţiului bugetar; stabileşte
impozite şi taxe, precum şi taxe speciale, în condiţiile legii; hotărăşte repartizarea pe comune,
oraşe şi municipii a cotei din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau din
alte surse, în condiţiile legii;
f) administrează domeniul public şi domeniul privat al judeţului;
g) hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate
publică a judeţului sau, după caz, a serviciilor publice de interes judeţean, în condiţiile legii;
hotărăşte cu privire la vânzarea, concesionarea şi închirierea bunurilor proprietate privată a
judeţului, în condiţiile legii;
h) hotărăşte înfiinţarea de instituţii publice şi de servicii publice de interes judeţean, în
condiţiile legii; numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, conducătorii instituţiilor
şi serviciilor publice pe care le-a înfiinţat şi le aplică, dacă este cazul, sancţiuni disciplinare, în
condiţiile legii;
i) hotărăşte asupra reorganizării regiilor autonome de interes judeţean; exercită în
numele unităţii administrativ-teritoriale toate drepturile acţionarului la societăţile comerciale
pe care le-a înfiinţat; hotărăşte asupra privatizării acestor societăţi comerciale;
j) stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale comunale şi
orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de
dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente;
urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile administraţiei publice
locale comunale şi orăşeneşti implicate;
k) aprobă construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a
întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes judeţean; acordă sprijin şi
asistenţă tehnică de specialitate autorităţilor administraţiei publice locale comunale şi
orăşeneşti pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor comunale şi orăşeneşti;
în acest sens consiliul judeţean poate înfiinţa servicii publice specializate;
l) aprobă documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes
judeţean, în limitele şi în condiţiile legii;
m) asigură, potrivit competenţelor sale, condiţiile materiale şi financiare necesare în
vederea bunei funcţionări a instituţiilor de cultură, a instituţiilor şi serviciilor publice de
educaţie, ocrotire socială şi asistenţă socială, a serviciilor publice de transport de sub
autoritatea sa, precum şi a altor activităţi, în condiţiile legii;

34
n) asigură sprijin financiar pentru acţiuni culturale sau desfăşurate de cultele
religioase, precum şi pentru activităţi educativ-ştiinţifice şi sportive;
o) înfiinţează instituţii sociale şi culturale, precum şi pentru protecţia drepturilor
copilului şi asigură buna lor funcţionare, prin alocarea fondurilor necesare;
p) analizează propunerile făcute de autorităţile administraţiei publice locale comunale
şi orăşeneşti, în vederea elaborării de prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială
sau pentru refacerea şi protecţia mediului înconjurător;
q) atribuie, în condiţiile legii, denumiri de obiective de interes judeţean;
r) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi ale
administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii
naţionale şi internaţionale a autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea promovării
unor interese comune;
s) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române
sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali, în vederea finanţării şi
realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean;
t) hotărăşte, în condiţiile legii, asocierea cu consiliile locale, pentru realizarea unor
obiective de interes comun, scop în care poate înfiinţa împreună cu acestea instituţii publice,
societăţi comerciale şi servicii publice;
u) coordonează activităţile Corpului gardienilor publici, în condiţiile legii.
VI. 3. Funcţionarea consiliului judeţean. Consiliul judeţean se alege pentru un
mandat de 4 ani.
Consiliul judeţean se întruneşte în şedinţe ordinare o dată la două luni, la convocarea
preşedintelui consiliului judeţean. Consiliul judeţean se poate întruni şi în şedinţe
extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi
din numărul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresată preşedintelui
consiliului judeţean, în cazuri excepţionale care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru
prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor,
epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea ordinii şi liniştii publice.
Convocarea consiliului judeţean se face în scris, prin intermediul secretarului general
al judeţului, cu cel puţin 5 zile înaintea şedinţelor ordinare sau cu cel mult 3 zile înaintea celor
extraordinare. În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor
locuitorilor judeţului convocarea consiliului judeţean se face de îndată. În invitaţia la şedinţă
se vor preciza data, ora, locul desfăşurării şi ordinea de zi a acesteia. În situaţia în care
preşedintele consiliului judeţean se află în imposibilitatea de a convoca consiliul în şedinţă
ordinară, aceasta se va face de către vicepreşedintele consiliului, desemnat în condiţiile
art.118. În toate cazurile convocarea se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.
Ordinea de zi a şedinţei consiliului judeţean se aduce la cunoştinţă locuitorilor
judeţului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.
În judeţele în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste
20% din numărul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunoştinţă publică şi în limba maternă
a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective.
Şedinţele consiliului judeţean sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea
consilierilor în funcţie.
Prezenţa consilierilor la şedinţă este obligatorie. Şedinţele consiliului judeţean sunt
conduse de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedinte.
VI. 4. Actele consiliului. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin consiliul judeţean
adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau
regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate.
Hotărârile se semnează de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele
consiliului judeţean care a condus şedinţa şi se contrasemnează pentru legalitate de secretarul
general al judeţului.

35
Dispoziţiile privind actele şi funcţionarea consiliilor locale (art. 43, art. 45-54 şi art. 56
din legea administraţiei locale) se aplică în mod corespunzător.
VI. 5. Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean. Consiliul judeţean alege
dintre membrii săi, pe toată durata exercitării mandatului, un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi.
Preşedintele şi vicepreşedinţii se aleg cu votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie.
Eliberarea din funcţie a preşedintelui consiliului judeţean se face prin votul secret a
cel puţin două treimi din numărul consilierilor în funcţie, la propunerea a cel puţin unei treimi
din numărul acestora, dacă a emis, în decurs de 3 luni, cel puţin 3 dispoziţii care au fost
anulate irevocabil de instanţa de judecată întrucât au contravenit intereselor generale ale
statului ori ale judeţului sau au încălcat Constituţia şi legile ţării.
Vicepreşedinţii pot fi eliberaţi din funcţie, în aceleaşi condiţii, numai dacă s-a
constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă că aceştia au contravenit, în exercitarea
sarcinilor ce le-au revenit, intereselor generale ale statului sau ale judeţului ori au încălcat
Constituţia şi legile ţării.
Preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi
publice, cu persoanele fizice şi juridice române şi străine, precum şi în justiţie. Preşedintele
răspunde în faţa consiliului judeţean de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene.
Aparatul propriu al consiliului judeţean este subordonat preşedintelui acestuia.
Funcţionarii din aparatul propriu de specialitate se bucură de stabilitate în funcţie, conform
legii.
Preşedintele consiliului judeţean răspunde de buna funcţionare a aparatului propriu de
specialitate pe care îl conduce şi îl controlează. Coordonarea unor compartimente din aparatul
propriu de specialitate va fi delegată vicepreşedinţilor sau secretarului general al judeţului,
prin dispoziţie.
Preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii
principale: a) asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a
decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor
consiliului judeţean, precum şi a altor acte normative; b) întocmeşte proiectul ordinii de zi a
şedinţei consiliului judeţean; c) dispune măsurile necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în
bune condiţii a lucrărilor consiliului judeţean; d) întocmeşte şi supune spre aprobare
consiliului judeţean regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia; e) asigură aducerea
la îndeplinire a hotărârilor consiliului judeţean şi analizează periodic stadiul îndeplinirii
acestora; f) conduce şedinţele consiliului judeţean; g) coordonează şi controlează activitatea
instituţiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea consiliului judeţean; h) exercită funcţia de
ordonator principal de credite; i) întocmeşte proiectul bugetului propriu al judeţului şi contul
de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului judeţean, în condiţiile
şi la termenele prevăzute de lege; j) urmăreşte modul de realizare a veniturilor bugetare şi
propune consiliului judeţean adoptarea măsurilor necesare pentru încasarea acestora la
termen; k) propune consiliului judeţean spre aprobare, în condiţiile legii, organigrama, statul
de funcţii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului
propriu de specialitate, a instituţiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea acestuia; l)
prezintă consiliului judeţean, anual sau la cererea acestuia, rapoarte cu privire la modul de
îndeplinire a atribuţiilor proprii şi a hotărârilor consiliului; m) propune consiliului judeţean
numirea şi eliberarea din funcţie, în condiţiile legii, a conducătorilor instituţiilor publice şi
serviciilor publice de sub autoritatea acestuia; n) emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date
în competenţa sa prin lege; o) îndrumă metodologic, urmăreşte şi controlează activităţile de
stare civilă şi autoritate tutelară, desfăşurate în comune şi oraşe; p) acordă, prin aparatul
propriu şi serviciile de specialitate ale consiliului judeţean, sprijin şi consultanţă tehnică şi
juridică pentru autorităţile administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, la solicitarea
acestora; q) coordonează, controlează şi răspunde de activitatea privind protecţia drepturilor
copilului.

36
Preşedintele consiliului judeţean poate delega vicepreşedinţilor, prin dispoziţie,
atribuţiile prevăzute la lit. g) şi p). El îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege sau sarcini
date de consiliul judeţean.
Actele preşedintelui consiliului judeţean. În exercitarea atribuţiilor sale preşedintele
consiliului judeţean emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual.
Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean îşi păstrează calitatea de
consilier. Durata mandatului preşedintelui şi al vicepreşedinţilor este egală cu cea a
mandatului consiliului judeţean.
VI. 6. Dizolvarea de drept a consiliului judeţean şi încetarea mandatului de
consilier judeţean. În cazul în care consiliul judeţean nu se întruneşte timp de 6 luni
consecutive sau nu a adoptat, în 3 şedinţe ordinare consecutive, nici o hotărâre, precum şi în
situaţia în care numărul consilierilor se reduce sub două treimi şi nu se poate completa prin
supleanţi, acesta se dizolvă de drept. Situaţia se comunică de secretar prefectului care, prin
ordin, ia act de dizolvarea de drept a consiliului şi propune Guvernului organizarea de noi
alegeri. Prevederile art. 58 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător (atacarea ordinului
prefectului şi stabilirea datei alegerilor).
Pe perioada în care consiliul judeţean este dizolvat sau în care nu s-a putut constitui
potrivit legii, problemele curente ale administraţiei judeţului vor fi rezolvate de secretarul
general al judeţului în baza unei împuterniciri speciale date de Guvern, prin Ministerul
Administraţiei Publice.
Mandatul de consilier judeţean încetează de drept în condiţiile în care încetează şi
mandatul de consilier local, dispoziţiile Legii nr.215/2001 aplicându-se în mod corespunzător.

VI.7. Secretarul judeţului. Fiecare judeţ are un secretar general salarizat din bugetul
acestuia. Secretarul general este funcţionar public de conducere şi are studii superioare
juridice sau administrative. Secretarul general se bucură de stabilitate în funcţie, în condiţiile
legii. El nu poate fi membru al vreunui partid politic sau al vreunei formaţiuni politice, sub
sancţiunea eliberării din funcţie.
Numirea secretarului general al judeţului se face de Ministerul Administraţiei Publice,
la propunerea preşedintelui consiliului judeţean, pe bază de concurs sau de examen.
Secretarul general al judeţului îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile prevăzute
de lege pentru secretarul localităţii.
Secretarul general al judeţului coordonează compartimentele de stare civilă şi
autoritate tutelară din aparatul propriu de specialitate al consiliului judeţean. Secretarul
general al judeţului îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile stabilite de lege pentru
secretarul general al ministerului.

VII. Administraţia publică a municipiului Bucureşti


VII.1. Municipiul Bucureşti este organizat în 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale,
numite sectoare. Sectoarele municipiului Bucureşti au câte un primar şi un viceprimar, iar
municipiul Bucureşti are un primar general17 şi 2 viceprimari.
Autorităţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti sunt Consiliul
General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale ale sectoarelor, ca autorităţi deliberative,
precum şi primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii sectoarelor, ca autorităţi
executive, alese în condiţiile Legii privind alegerile locale.
Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti se constituie, funcţionează
şi pot fi dizolvate în condiţiile prevăzute pentru consiliile locale.
Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti exercită, în principal,
următoarele atribuţii: a) aleg, din rândul consilierilor, consilierul care conduce şedinţele
consiliului, precum şi un viceprimar; aceştia îşi păstrează calitatea de consilier; b) aprobă
17
Validarea alegerii primarului general al municipiului Bucureşti se face de preşedintele Tribunalului
Bucureşti, în condiţiile legii administraţiei publice locale.

37
regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului; c) avizează studii, prognoze şi
programe de dezvoltare economico-socială, de organizare şi amenajare a teritoriului şi
urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare regională şi zonală, în condiţiile
legii, pe care le supune spre aprobare Consiliului General al Municipiului Bucureşti; d)
aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a rezervei
bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciţiului bugetar; stabilesc impozite şi taxe locale,
precum şi taxe speciale, în condiţiile legii; e) aprobă, la propunerea primarului, în condiţiile
legii, organigrama, statul de funcţii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi
funcţionare ale aparatului propriu de specialitate şi ale serviciilor publice de interes local; f)
administrează, în condiţiile legii, bunurile proprietate publică sau privată a municipiului, de
pe raza sectorului, pe baza hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti; g)
hotărăsc cu privire la concesionarea sau închirierea serviciilor publice de sub autoritatea lor,
în condiţiile legii; h) înfiinţează instituţii, societăţi comerciale şi servicii publice; instituie, cu
respectarea criteriilor generale stabilite prin lege, norme de organizare şi funcţionare pentru
instituţiile şi serviciile publice, precum şi pentru societăţile comerciale pe care le înfiinţează
sau care se află sub autoritatea lor; numesc şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii,
conducătorii instituţiilor publice şi ai serviciilor publice de interes local; i) aprobă, în
condiţiile legii, planurile urbanistice zonale şi de detaliu ale sectoarelor, pe care le comunică
Consiliului General al Municipiului Bucureşti; aprobă, în limitele competenţelor sale,
documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local şi asigură
condiţiile necesare pentru realizarea lor, în concordanţă cu prevederile planului urbanistic
general al municipiului Bucureşti şi ale regulamentului aferent; j) asigură, potrivit
competenţelor sale, condiţiile necesare bunei funcţionări a instituţiilor şi serviciilor publice de
educaţie, sănătate, cultură, tineret şi sport, apărarea ordinii publice, de interes local; urmăreşte
şi controlează activitatea acestora; k) contribuie la organizarea activităţilor ştiinţifice,
culturale, artistice, sportive şi de agrement; l) contribuie la asigurarea ordinii publice,
analizează activitatea gardienilor publici şi propune măsuri de îmbunătăţire a acesteia; m)
acţionează pentru protecţia şi refacerea mediului înconjurător, în scopul creşterii calităţii
vieţii; contribuie la protecţia, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor
istorice şi de arhitectură, a parcurilor şi a rezervaţiilor naturale; n) contribuie la realizarea
măsurilor de protecţie şi asistenţă socială, asigură protecţia drepturilor copilului, potrivit
legislaţiei în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale; înfiinţează şi
asigură funcţionarea unor instituţii de binefacere de interes local; o) înfiinţează şi organizează
târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţie, baze sportive şi asigură buna funcţionare
a acestora; p) hotărăsc, în condiţiile legii, cu acordul Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, cooperarea sau asocierea cu autorităţi ale administraţiei publice locale din ţară sau
din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi internaţionale ale autorităţilor
administraţiei publice locale, în vederea promovării unor interese comune; q) hotărăsc, în
condiţiile legii, cu acordul prealabil al Consiliului General al Municipiului Bucureşti,
cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii
neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor
acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local; r) asigură libertatea comerţului şi
încurajează libera iniţiativă, în condiţiile legii; s) sprijină, în condiţiile legii, activitatea
cultelor religioase.
Atribuţiile prevăzute la lit. c)-h), p) şi q) pot fi exercitate numai pe baza împuternicirii
exprese date prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Consiliile locale ale sectoarelor exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege sau delegate
de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Consiliul General al Municipiului Bucureşti se constituie, funcţionează şi
îndeplineşte atribuţiile prevăzute de dispoziţiile Legii 215/2001 pentru consiliile locale, care
se aplică în mod corespunzător.

38
Primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti funcţionează în
condiţiile prevăzute de dispoziţiile legii administraţiei publice locale pentru primarii şi
viceprimarii comunelor şi oraşelor şi îndeplinesc atribuţiile stabilite de lege pentru aceştia, cu
excepţia celor prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. c) şi k), care se exercită numai de primarul
general al municipiului Bucureşti. Primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti
funcţionează şi îndeplinesc atribuţiile prevăzute de dispoziţiile legii administraţiei publice
locale pentru primarii şi viceprimarii comunelor şi oraşelor, care se aplică în mod
corespunzător
Primarilor şi viceprimarilor sectoarelor municipiului Bucureşti, Primarului general şi
viceprimarilor municipiului Bucureşti li se aplică în mod corespunzător dispoziţiile legii
administraţiei publice locale cu privire la suspendare şi demitere.
Secretarilor sectoarelor municipiului Bucureşti le sunt aplicabile în mod corespunzător
prevederile privind secretarii oraşelor şi comunelor, iar secretarului general al municipiului
Bucureşti, prevederile referitoare la secretarul judeţului.
Hotărârile Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi dispoziţiile cu caracter
normativ ale primarului general sunt obligatorii şi pentru autorităţile administraţiei publice
locale organizate în sectoarele municipiului Bucureşti.
Primarul general al municipiului Bucureşti împreună cu primarii sectoarelor
municipiului Bucureşti se întrunesc cel puţin o dată pe lună, la convocarea primarului general
sau la propunerea a cel puţin 3 primari de sectoare. La şedinţe se analizează modul în care
sunt aduse la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi
dispoziţiile cu caracter normativ ale primarului general şi se prezintă informări reciproce
privitoare la activitatea consiliilor locale de sector, avându-se în vedere corelarea unor
activităţi necesare în vederea bunei funcţionări a administraţiei municipiului Bucureşti. La
şedinţe participă de drept şi prefectul municipiului Bucureşti.
Primarii sectoarelor participă de drept la şedinţele Consiliului General al Municipiului
Bucureşti şi pot avea intervenţii la dezbaterea problemelor aflate pe ordinea de zi.
La şedinţele comisiilor Consiliului General al Municipiului Bucureşti pot participa
preşedinţii comisiilor de specialitate ale consiliilor locale de sector. Preşedinţii comisiilor de
specialitate ale consiliilor locale de sector au dreptul să intervină la discuţii fără a avea drept
de vot.

VIII. Bunuri şi lucrări publice de interes local


VIII. 1. Administrarea bunurilor de interes local. Constituie patrimoniu al unităţii
administrativ-teritoriale bunurile mobile şi imobile care aparţin domeniului public al unităţii
administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum şi drepturile şi obligaţiile cu
caracter patrimonial.
Aparţin domeniului public de interes local sau judeţean bunurile care, potrivit legii sau
prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi nu sunt declarate prin lege de uz sau de
interes public naţional. Bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile,
imprescriptibile şi insesizabile.
Domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile şi
imobile, altele decât cele din domeniul public, intrate în proprietatea acestora prin modalităţile
prevăzute de lege. Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispoziţiilor de drept
comun, dacă prin lege nu se prevede altfel. Donaţiile şi legatele cu sarcini pot fi acceptate
numai cu aprobarea consiliului local sau, după caz, a consiliului judeţean, cu votul a două
treimi din numărul membrilor acestuia.
Toate bunurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii
anuale. Consiliilor locale şi judeţene li se prezintă anual de către primar, respectiv de
preşedintele consiliului judeţean, un raport asupra situaţiei gestionării bunurilor.
Consiliile locale şi consiliile judeţene hotărăsc ca bunurile ce aparţin domeniului
public sau privat, de interes local sau judeţean, după caz, să fie date în administrarea regiilor

39
autonome şi instituţiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu
privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat,
de interes local sau judeţean, în condiţiile legii.
Vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în
condiţiile legii.
Consiliile locale şi consiliile judeţene pot da în folosinţă gratuită, pe termen limitat,
bunuri mobile şi imobile proprietate publică sau privată locală ori judeţeană, după caz,
persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate
publică ori serviciilor publice.
VIII.2. Lucrările publice. Consiliile locale sau consiliile judeţene pot contracta prin
licitaţie efectuarea de lucrări şi servicii de utilitate publică, în limita sumelor aprobate prin
bugetul local, respectiv judeţean.
Lucrările de construcţii şi reparaţii de interes public, finanţate din bugetele comunelor,
oraşelor sau judeţelor, se execută numai pe baza unor documentaţii tehnico-economice avizate
sau aprobate, după caz, de consiliul local sau de consiliul judeţean şi numai în baza unei
licitaţii publice, în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.
Documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului privind comuna, oraşul şi
judeţul se elaborează, se aprobă şi se finanţează în conformitate cu prevederile legii.

IX. Prefectul.
IX. 1. Prefectul – reprezentant al Guvernului în teritoriu. Guvernul numeşte câte
un prefect, ca reprezentant al său, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. Prefectul este
ajutat de un subprefect.
Numirea şi eliberarea din funcţie a prefecţilor se fac prin hotărâre a Guvernului.
Pentru a fi numit în funcţie prefectul trebuie să aibă studii superioare de lungă durată.
Numirea şi eliberarea din funcţie a subprefecţilor se fac prin decizie a primului-
ministru, la propunerea prefectului şi a Ministerului Administraţiei Publice. Pentru a fi numit
în funcţie subprefectul trebuie să aibă studii superioare.
IX. 2. Incompatibilităţi. Prefectul şi subprefectul nu pot fi deputaţi sau senatori,
primari, consilieri locali sau consilieri judeţeni şi nu pot îndeplini o funcţie de reprezentare
profesională, o altă funcţie publică sau o funcţie ori o activitate profesională remunerată în
cadrul regiilor autonome, precum şi al societăţilor comerciale cu capital de stat sau privat.
IX. 3. Atribuţii. În calitate de reprezentant al Guvernului prefectul veghează ca
activitatea consiliilor locale şi a primarilor, a consiliilor judeţene şi a preşedinţilor consiliilor
judeţene să se desfăşoare în conformitate cu prevederile legii. Între prefecţi, pe de o parte,
consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii consiliilor judeţene, pe
de altă parte, nu există raporturi de subordonare.
Prefectul conduce activitatea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale
celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, organizate la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale. Numirea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor
serviciilor publice descentralizate ale ministerelor se fac cu avizul consultativ al prefectului,
în condiţiile legii. În situaţii bine motivate prefectul îşi poate retrage avizul acordat,
propunând, în condiţiile legii, eliberarea din funcţie a conducătorilor acestora. Prefectul poate
propune ministerelor şi celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate
măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii serviciilor publice descentralizate, organizate la nivelul
judeţului.
Prefectul, ca reprezentant al Guvernului, îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) asigură realizarea intereselor naţionale, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a
hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii
publice; b) exercită controlul cu privire la legalitatea actelor administrative adoptate sau
emise de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene, precum şi ale preşedintelui
consiliului judeţean, cu excepţia actelor de gestiune curentă; c) dispune măsurile

40
corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor cetăţenilor, prin
organele legal abilitate; d) asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, pregătirea şi
aducerea la îndeplinire, în condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de apărare care nu au
caracter militar, precum şi a celor de protecţie civilă; autorităţile militare şi organele locale ale
Ministerului de Interne au obligaţia să informeze şi să sprijine prefectul pentru rezolvarea
oricărei probleme de interes naţional sau judeţean, în condiţiile legii; e) prezintă anual
Guvernului un raport asupra stadiului realizării sarcinilor ce îi revin potrivit programului de
guvernare, precum şi în legătură cu controlul exercitat asupra legalităţii actelor autorităţilor
administraţiei publice locale.
IX. 4. Tutela administrativă. Ca urmare a exercitării controlului asupra legalităţii
actelor adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale ori judeţene, precum şi
de preşedintele consiliului judeţean, prefectul poate ataca în faţa instanţei de contencios
administrativ aceste acte în termen de 30 de zile de la comunicare, dacă le consideră ilegale,
după îndeplinirea procedurii prealabile, cu excepţia celor de gestiune curentă. Acţiunea prin
care prefectul sesizează instanţa de judecată este scutită de taxă de timbru. Actul atacat este
suspendat de drept.
Procedura prealabilă. Înainte de a intenta acţiunea în justiţie, prefectul va solicita
autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene, în termenul prevăzut la art. 50 alin. (2)18,
cu motivarea necesară, să reanalizeze actul pe care îl apreciază ca ilegal, în vederea
modificării sau, după caz, a revocării acestuia.
IX. 5. Actele prefectului. Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin prefectul emite
ordine cu caracter normativ sau individual, în condiţiile legii.
Ordinele care stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise după
consultarea serviciilor descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din
unităţile administrativ-teritoriale şi sunt contrasemnate de conducătorii acestora. Prefecţii sunt
obligaţi să comunice aceste ordine ministerelor de resort. Ministerele pot propune Guvernului
măsuri de anulare a ordinelor emise de prefect, dacă le consideră ilegale sau inoportune.
Ministerele şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate au obligaţia
să comunice prefecţilor, imediat după emitere, ordinele şi celelalte dispoziţii cu caracter
normativ pe care le transmit serviciilor publice descentralizate.
Ordinul prefectului care conţine dispoziţii normative devine executoriu numai după ce
a fost adus la cunoştinţă publică sau de la data comunicării, în celelalte cazuri.
IX. 6. Subprefectul îndeplineşte atribuţiile ce îi sunt date prin acte normative, precum
şi sarcinile ce îi sunt delegate de către prefect prin ordin. În lipsa prefectului subprefectul
îndeplineşte, în numele prefectului, atribuţiile ce revin acestuia.
IX. 7. Aparatul propriu al prefectului. Pentru exercitarea atribuţiilor ce îi revin
prefectul are un aparat propriu de specialitate, ale cărui structură şi atribuţii se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei Publice. Funcţionarii publici
din aparatul propriu de specialitate al prefectului beneficiază de stabilitate în funcţie, în
condiţiile legii.
Aparatul propriu de specialitate al prefectului are un secretar general, funcţionar
public de conducere. Secretarul general are studii superioare, de regulă juridice sau
administrative, şi se bucură de stabilitate în funcţie, în condiţiile legii. Numirea şi eliberarea
din funcţie a secretarului general se fac de către Ministerul Administraţiei Publice, la
propunerea prefectului, în condiţiile legii. Numirea se face pe bază de concurs sau de examen,
organizat de Ministerul Administraţiei Publice, cu participarea prefectului sau a
subprefectului. Eliberarea din funcţie se poate face, în condiţiile legii, şi la iniţiativa
Ministerului Administraţiei Publice, în baza concluziilor unei anchete administrative.

18
Textul art.50 alin.2 este următorul: “aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor cu caracter normativ
se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect”.

41
IX. 8. Oficiile prefecturale. În judeţele cu o suprafaţă întinsă, cu localităţi amplasate
la mari distanţe de reşedinţa judeţului sau în mari aglomerări urbane, prefectul poate organiza,
cu aprobarea Ministerului Administraţiei Publice, oficii prefecturale.
Oficiile prefecturale sunt componente ale structurii aparatului propriu al prefectului, în
subordinea directă a acestuia, şi sunt conduse de un director, ale cărui numire şi eliberare din
funcţie se fac de prefect. Oficiile prefecturale se organizează în limita numărului de posturi
legal aprobate.

X. Comisia judeţeană consultativă. Comisia consultativă este formată din: prefect şi


preşedintele consiliului judeţean; subprefect şi vicepreşedinţii consiliului judeţean; secretarul
general al prefecturii şi secretarul general al judeţului; primarul municipiului reşedinţă de
judeţ, respectiv primarul general, viceprimarii şi secretarul general al municipiului Bucureşti;
primarii oraşelor şi comunelor din judeţ, respectiv primarii sectoarelor municipiului
Bucureşti; şefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
centrale organizate la nivelul judeţului sau al municipiului Bucureşti; şefii compartimentelor
din aparatul propriu de specialitate al consiliului judeţean, respectiv al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti; conducătorii regiilor autonome de interes judeţean, ai sucursalelor
regiilor autonome de interes naţional şi ai societăţilor naţionale din judeţul respectiv sau din
municipiul Bucureşti, precum şi conducătorii altor structuri organizate în judeţ sau în
municipiul Bucureşti.
Comisia consultativă se convoacă de prefect şi de preşedintele consiliului judeţean,
respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti, o dată la două luni sau ori de câte ori
este necesar.
Lucrările comisiei consultative sunt conduse prin rotaţie de prefect şi de preşedintele
consiliului judeţean.
Secretariatul comisiei consultative este asigurat de 2 funcţionari din aparatul propriu al
prefectului şi de 2 funcţionari din aparatul propriu al consiliului judeţean.
Comisia consultativă dezbate şi îşi însuşeşte prin consens programul anual orientativ
de dezvoltare economică şi socială al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, pe baza
Programului de guvernare acceptat de Parlament.
Programul orientativ de dezvoltare economică şi socială al judeţului, respectiv al
municipiului Bucureşti, se comunică serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe centrale, filialelor din judeţ ale regiilor autonome sau ale societăţilor
naţionale, regiilor autonome de interes local şi societăţilor comerciale şi serviciilor publice de
interes local interesate, precum şi autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene.
În cadrul şedinţelor comisiei consultative pot fi convenite şi alte acţiuni ce urmează să
fie întreprinse de prefect şi de serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor
autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate organizate în judeţ, pe de o parte,
şi de consiliul judeţean şi serviciile publice de sub autoritatea acestuia, pe de altă parte, în
scopul armonizării măsurilor prevăzute în Programul de guvernare cu activităţile desfăşurate
de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene, în conformitate cu atribuţiile şi cu
responsabilităţile ce le revin, potrivit legii.

XI. Comitetul operativ-consultativ. Pentru dezbaterea şi elaborarea unor soluţii


operative, precum şi pentru informarea reciprocă cu privire la principalele acţiuni ce urmează
să se desfăşoare pe teritoriul judeţului se constituie în fiecare judeţ un comitet operativ-
consultativ, format din prefect şi preşedintele consiliului judeţean, subprefect şi
vicepreşedinţii consiliului judeţean, secretarul general al prefecturii, secretarul general al
judeţului şi primarul municipiului reşedinţă de judeţ.
Comitetul operativ-consultativ se întruneşte săptămânal, de regulă în ziua de luni, iar
şedinţele acestuia sunt conduse prin rotaţie de prefect, preşedintele consiliului judeţean şi,
respectiv, de primarul general al municipiului Bucureşti.

42
În cadrul comitetului operativ-consultativ se poate stabili iniţierea, de comun acord, a
unor proiecte de hotărâre a Guvernului sau, potrivit competenţelor decizionale specifice
fiecărei instituţii şi autorităţi, emiterea de ordine ale prefectului, dispoziţii ale preşedintelui
consiliului judeţean ori iniţierea de hotărâri ale consiliului judeţean, care să concretizeze
măsurile stabilite de comun acord.

Bibliografie de specialitate ce poate fi consultată pentru informaţii detaliate:


1. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Ed. All-Beck, 2001
(vol.I), 2002 (vol. II).
2. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Ed. Accent, 2004.
3. Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, Ed. All Beck, 2003.
4. Anton Trăilescu, Tratat elementar de drept administrativ, Ed. All
Beck, 2002.
5. Verginia Vedinaş, Introducere în studiul dreptului administrativ, Ed.
Era, 1999.
6. Dacian C. Dragoş, Procedura contenciosului administrativ, Ed. All
Beck, 2002.
7. Călin Ghiolţan, Dacian C. Dragoş, Marton Balogh, Ioan Hosu,
Dezvoltare regională şi locală – teorie şi practică, Ed. Gewalt, 2001.
8. Revista transilvană de ştiinţe administrative, 1999-2004.

43