CODUL ETIC PENTRU PROFESIONIŞTII CONTABILI

Iunie 2005

CUPRINS

PREFAŢĂ 2
PARTEA A – APLICAREA GENERALĂ A CODULUI 3
SECŢIUNEA 100 - Introducere şi principii fundamentale 4
SECŢIUNEA 110 - Integritate 10
SECŢIUNEA 120 - Obiectivitate 10
SECŢIUNEA 130 - Competenţa profesională şi atenţia cuvenită 10
SECŢIUNEA 140 - Confidenţialitate 11
SECŢIUNEA 150 - Comportamentul profesional 13

PARTEA B: PROFESIONIŞTII CONTABILI ÎN PRACTICĂ PUBLICĂ 15

SECŢIUNEA 200 - Introducere 16
SECŢIUNEA 210 – Numirea profesională 21
SECŢIUNEA 220 - Conflicte de interese 25
SECŢIUNEA 230 - A doua opinie 27
SECŢIUNEA 240 - Onorarii şi alte tipuri de remuneraţii 27
SECŢIUNEA 250 - Marketing-ul serviciilor profesionale 30
SECŢIUNEA 260 - Cadouri şi ospitalitate 30
SECŢIUNEA 270 - Custodia activelor unui client 31
SECŢIUNEA 280 - Obiectivitate – toate serviciile 32
SECŢIUNEA 290 - Independenţă –misiunile de asigurare 33

PARTEA C: PROFESIONIŞTII CONTABILI ANGAJAŢI 93

SECŢIUNEA 300 - Introducere 94
SECŢIUNEA 310 - Conflicte potenţiale 97
SECŢIUNEA 320 - Întocmirea şi raportarea informaţiilor 98
SECŢIUNEA 330 - Deţinerea de cunoştinţe de specialitate suficiente 100
SECŢIUNEA 340 - Interese financiare 101
SECŢIUNEA 350 - Stimulente 103

DEFINIŢII 106
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 111
PREFAŢĂ

Misiunea Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC), aşa cum este stabilită prin statutul
său, este „dezvoltarea şi îmbunătăţirea la nivel mondial a profesiei contabile pe bază de
standarde armonizate, capabilă să ofere servicii uniforme de o calitate ridicată în interesul
public. Pentru realizarea misiunii sale, Consiliul IFAC a înfiinţat Comitetul pentru Etică al
IFAC, pentru a elabora şi publica, sub autoritatea sa, standarde etice de o înaltă calitate şi alte
materiale în sprijinul profesioniştilor contabili din întreaga lume.

Acest Cod de Etică stabileşte cerinţe etice pentru profesioniştii contabili. Un organism membru
al IFAC sau o firmă nu poate aplica standarde mai puţin exigente decât cele stabilite în acest
Cod. Totuşi, dacă unui organism membru sau unei firme i se interzice să respecte anumite părţi
din acest Cod în baza unei legi sau a unei reglementări, ele trebuie să respecte toate celelalte
părţi ale acestui Cod.

Unele jurisdicţii pot avea cerinţe şi îndrumări care diferă de acest Cod. Profesioniştii contabili
trebuie să cunoască aceste diferenţe şi să respecte cerinţele şi îndrumările mai exigente, cu
excepţia cazului în care acestea sunt interzise în baza unei legi sau a unei reglementări.
PARTEA A – APLICAREA GENERALĂ A CODULUI

Secţiunea 100 Introducere şi principii fundamentale

Secţiunea 110 Integritate

Secţiunea 120 Obiectivitate

Secţiunea 130 Competenţa profesională şi atenţia cuvenită

Secţiunea 140 Confidenţialitate

Secţiunea 150 Comportamentul profesional

SECŢIUNEA 100 - Introducere şi principii fundamentale

100.1 Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asumarea responsabilităţii de a

acţiona în interes public. Aşadar, responsabilitatea unui profesionist contabil * nu
constă exclusiv în a satisface nevoile unui client sau ale unui angajator individual.
Acţionând în interes public, un profesionist contabil ar trebui să respecte şi să se
conformeze prevederilor etice ale acestui Cod.

100.2 Acest Cod este structurat în trei părţi. Partea A stabileşte principiile fundamentale ale
eticii profesionale pentru profesioniştii contabili şi oferă un cadru conceptual pentru
aplicarea acestora. Cadrul conceptual oferă îndrumări legate de principiile
fundamentale de etică. Profesioniştilor contabili li se cere să aplice acest cadru
conceptual în identificarea ameninţărilor privind conformitatea cu principiile
fundamentale, în evaluarea importanţei lor şi, dacă aceste ameninţări sunt altfel decât în
mod clar nesemnificative* să aplice măsuri de protecţie pentru a le elimina sau reduce
la un nivel acceptabil astfel încât să nu fie compromisă conformitatea cu principiile
fundamentale.

100.3 Părţile B şi C ilustrează modul în care urmează să se aplice Cadrul conceptual în situaţii
specifice. Acestea oferă exemple de măsuri de protecţie care pot fi adecvate pentru a
soluţiona ameninţările la adresa conformităţii cu principiile fundamentale şi, de
asemenea, oferă exemple de situaţii în care nu sunt disponibile măsuri de protecţie
pentru a soluţiona ameninţările şi, în consecinţă, activitatea sau relaţia care generează
ameninţările trebuie evitată. Partea B se adresează profesioniştilor contabili de
practică publică*. Partea C se aplică profesioniştilor contabili angajaţi*. Partea C
oferă îndrumări pentru anumite circumstanţe specifice, în sprijinul profesioniştilor
contabili de practică publică.

Principii fundamentale

100.4 Un profesionist contabil trebuie să respecte următoarele principii fundamentale:

(a) Integritate

Un profesionist contabil trebuie să fie drept şi onest în toate relaţiile profesionale şi de

afaceri.

*
Vezi definiţiile
(b) Obiectivitate

Un profesionist contabil trebuie să fie imparţial, să nu se afle în conflict de interese sau

sub influenţe nedorite care să îi determine să nu respecte raţionamentele profesionale
sau de afaceri.

(c) Competenţa profesională şi atenţia cuvenită

Un profesionist contabil are o datorie permanentă de a-şi menţine cunoştinţele şi

aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura că un client sau un
angajator primeşte servicii profesionale competente, bazate pe ultimele evoluţii din
practică, legislaţie şi tehnică. În furnizarea serviciilor profesionale*, un profesionist
contabil trebuie să acţioneze cu conştiinciozitate şi în conformitate cu standardele
tehnice şi profesionale aplicabile.

(d) Confidenţialitate

Un profesionist contabil trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor dobândite ca

urmare a unei relaţii profesionale sau de afaceri şi nu trebuie să divulge astfel de
informaţii unei terţe părţi fără o autorizaţie specifică, cu excepţia cazului în care există
un drept sau o obligaţie legală sau profesională de a dezvălui aceste informaţii.
Informaţiile confidenţiale obţinute în cadrul unei relaţii profesionale sau de afaceri nu
trebuie utilizate în avantajul personal al profesionistului contabil sau al unor terţe părţi.

(e) Comportament profesional

Un profesionist contabil trebuie să respecte legile şi normele relevante şi trebuie să

evite orice acţiune care poate discredita profesia.

Fiecare dintre aceste principii fundamentale este Secţiunile de la 110 la 150 prezintă în
detaliu fiecare din aceste principii fundamentale.

Abordarea cadrului conceptual

100.5 Circumstanţele în care acţionează profesioniştii contabili pot conduce la apariţia unor
ameninţări specifice la adresa conformităţii cu principiile fundamentale. Este imposibil
de definit fiecare situaţie care lasă loc unor astfel de ameninţări şi de specificat măsurile
care trebuie luate pentru a le diminua. În plus, natura misiunilor şi sarcinile de serviciu
pot varia, aşadar pot exista ameninţări diferite, care cer aplicarea unor tipuri de măsuri
de protecţie diferite. Este aşadar, în interesul public existenţa unui cadru conceptual
care îi cere profesionistului contabil să identifice, să evalueze şi să răspundă acestor
ameninţări conform principiilor fundamentale, şi nu doar să respecte un set de reguli
specifice care pot fi arbitrare. Pentru conformitatea cu principiile fundamentale, Codul
oferă un cadru general în sprijinul profesionistului contabil pentru identificarea,
evaluarea şi contracararea ameninţărilor. Dacă ameninţările identificate sunt altfel decât
*
Vezi definiţiile
 în mod clar nesemnificativ , un profesionist contabil trebuie, dacă este cazul, să aplice
măsuri de protecţie pentru a le elimina sau reduce la un nivel acceptabil, astfel încât
conformitatea cu principiile fundamentale să nu fie compromisă.

100.6 Un profesionist contabil are obligaţia de a evalua orice ameninţări la adresa conformităţii
cu principiile fundamentale atunci când are cunoştinţă sau se preconizează că are
cunoştinţă de circumstanţe sau relaţii care pot compromite conformitatea cu principiile
fundamentale.

100.7 Un profesionist contabil trebuie să ia în calcul atât factorii calitativi cât şi cantitativi
atunci când apreciază importanţa unei ameninţări. În cazul în care nu poate aplica
măsuri de protecţie adecvate, profesionistul contabil trebuie să refuze sau să întrerupă
serviciul profesional respectiv, sau dacă este cazul să renunţe la clientul respectiv (în
cazul unui profesionist contabil de practică publică) sau la organizaţia angajatoare (în
cazul unui profesionist contabil angajat).

100.8 Un profesionist contabil poate, în mod involuntar, să nu respecte o prevedere a acestui

Cod. O asemenea încălcare involuntară a Codului, în funcţie de natura şi semnificaţia
sa, poate să nu compromită conformitatea cu principiile fundamentale enunţate, dacă,
odată ce a fost descoperită, aceasta a fost corectată prompt şi s-au luat măsurile de
protecţie necesare.

100.9 Părţile B şi C ale acestui Cod includ exemple menite să ilustreze modul în care urmează
să se aplice cadrul conceptual. Exemplele nu se doresc a fi, nici nu trebuie să fie
interpretate ca fiind o listă exhaustivă a tuturor circumstanţelor întâlnite de un
profesionist contabil , care pot constitui ameninţări la adresa conformităţii cu principiile
fundamentale. În consecinţă, nu este suficient ca un profesionist contabil să respecte
numai exemplele prezentate; este mai indicată aplicarea cadrului general pentru
situaţiile specifice întâlnite de către un profesionist contabil .

Ameninţări şi măsuri de protecţie

100.10 Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi, teoretic, ameninţată de o mare

varietate de situaţii. Multe ameninţări se încadrează în următoarele categorii:

(a) Ameninţările generat de interesul propriu apar atunci când profesionistul contabil sau
un membru imediat sau un membru apropiat* al familiei acestuia are un interes
financiar sau de alt gen;
(b) Ameninţările generate de auto-revizuire pot apărea atunci când un raţionament anterior
trebuie să fie reevaluat de către profesionistul contabil responsabil de acel raţionament;
(c) Ameninţările generate de reprezentare pot apărea atunci când un profesionist contabil
promovează o poziţie sau o opinie până la un punct în care obiectivitatea sa poate fi
compromisă;
(d) Ameninţările generate de familiaritate pot apărea atunci când, în virtutea unei relaţii
strânse, un profesionist contabil simpatizează prea mult cu interesele altor părţi; şi
 (e) Ameninţările generate de intimidare apar atunci când un profesionist contabil poate fi
împiedicat să acţioneze obiectiv prin intermediul unei ameninţări, reale sau presupuse.

Părţile B şi respectiv C ale acestui Cod prezintă exemple ale unor situaţii care pot genera
aceste categorii de ameninţări pentru profesioniştii contabili de practică publică şi pentru
profesioniştii contabili angajaţi. Profesioniştii contabili de practică publică pot, de
asemenea, găsi îndrumări relevante pentru situaţiile specifice pe care le întâlnesc, în Partea
C.

100.11 Măsurile de protecţie care pot elimina sau reduce la un nivel acceptabil acest gen de
ameninţări se împart în două mari categorii:
(a) măsuri de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementare; şi
(b) măsuri de protecţie aferente mediului de activitate.

100.12 Măsurile de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementare includ, dar nu sunt
limitate la:

• cerinţe educaţionale, de pregătire profesională şi experienţă pentru accesul la profesie;

• cerinţe de dezvoltare profesională continuă;
• reglementări de guvernare corporativă;
• standarde profesionale;
• proceduri disciplinare şi de monitorizare profesională sau reglementară;
 • revizuirea externă a rapoartelor, evaluărilor, comunicatelor sau informaţiilor întocmite
de un profesionist contabil de către o terţă parte împuternicită prin lege.
100.13 Părţile B şi respectiv C ale acestui Cod, prezintă măsurile de protecţie în mediul de
activitate al profesioniştilor contabili de practică publică şi al celor angajaţi.

100.14 Anumite măsuri de protecţie pot spori probabilitatea de identificare sau de eliminare a
comportamentului lipsit de etică. Astfel de măsuri de protecţie, care pot fi generate de
profesia contabilă, de legislaţie, reglementări sau de organizaţia angajatoare, includ dar
nu sunt limitate la:
• sisteme de reclamaţii eficace, bine cunoscute de public puse în aplicare de către
compania angajatoare, de către profesie sau de un organism de reglementare, care îi
împuternicesc pe colegi, angajatori sau persoane din public să atragă atenţia asupra unui
comportament neprofesional sau lipsit de etică.
• o obligaţie explicită de a raporta încălcări ale prevederilor etice.
100.15 Natura măsurilor de protecţie care urmează să fie aplicate va varia în funcţie de
circumstanţe. În exercitarea raţionamentului profesional, un profesionist contabil
trebuie să ia în consideraţie aspectele pe care o terţă parte echitabilă şi informată, şi
care cunoaşte toate informaţiile relevante, inclusiv importanţa unei ameninţări şi
măsurile de protecţie aplicate, ar putea ajunge la concluzia că sunt inacceptabile.

Soluţionarea conflictelor etice

100.16 În evaluarea conformităţii cu principiile fundamentale, unui profesionist contabil i se

poate cere să rezolve un conflict în aplicarea acestora.

100.17 În cazul iniţierii unui proces oficial sau neoficial de soluţionare a unui conflict, un
profesionist contabil trebuie să ia în considerare următoarele, fie individual, fie
împreună cu altele, ca parte a unui proces de soluţionare:
(a) fapte relevante;
(b) aspecte etice implicate;
(c) principii fundamentale legate de problema în cauză;
(d) proceduri interne stabilite; şi
(e) modalităţi de acţiune alternative.
Având în vedere aceste aspecte, un profesionist contabil trebuie să determine
modalităţile adecvate de acţiune care respectă principiile fundamentale identificate.
Profesionistul contabil trebuie, de asemenea, să evalueze consecinţele fiecărei
modalităţi posibile de acţiune, în parte. Dacă problema rămâne nerezolvată,
profesionistul contabil trebuie să se consulte cu alte persoane din cadrul firmei* sau al
organizaţiei angajatoare pentru a obţine sprijin în obţinerea unei soluţii.
*
Vezi definiţiile
100.18 În cazul în care o anumită situaţie implică un conflict cu o organizaţie sau în cadrul
unei organizaţii, un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să ia în considerare
consultarea cu persoanele însărcinate cu guvernarea organizaţiei, cum ar fi Consiliul de
administraţie sau comitetul de audit.

100.19 Poate fi în interesul profesionistului contabil să documenteze fondul problemei şi

detaliile privitoare la discuţiile avute sau la deciziile luate, cu privire la respectiva
problemă.

100.20 În cazul în care un conflict semnificativ nu poate fi rezolvat, un profesionist contabil

poate solicita consultare profesională din partea organismului profesional relevant sau a
consilierilor juridici, şi să obţină astfel îndrumări pe probleme etice, fără a încălca
clauza de confidenţialitate. De exemplu, un profesionist contabil poate întâlni un caz de
fraudă, a cărei raportare ar duce la încălcarea obligaţiei profesionistului contabil de a
păstra confidenţialitatea. Profesionistul contabil trebuie să ia în considerare obţinerea de
consultanţă juridică pentru a determina dacă există vreo cerinţă de a raporta acest lucru.

100.21 Dacă, după epuizarea tuturor posibilităţilor relevante, conflictul etic rămâne nerezolvat,
un profesionist contabil trebuie, acolo unde este posibil, să refuze să mai continue
asocierea cu problema care a generat conflictul. Profesionistul contabil poate determina
că, în situaţia respectivă, este mai indicat să se retragă din echipa misiunii* sau dintr-o
sarcină specifică, sau să renunţe deopotrivă la acea misiune, companie sau organizaţie
angajatoare.

*
Vezi definiţiile
SECŢIUNEA 110 - Integritate

110.1 Principiul integrităţii impune ca obligaţie tuturor profesioniştilor contabili să fie drepţi şi
oneşti în relaţiile profesionale şi de afaceri. Integritatea implică, de asemenea, tranzacţii
corecte şi juste.

110.2 Un profesionist contabil nu trebuie să fie asociat cu rapoartele, evidenţele, comunicatele

sau cu alte informaţii când apreciază că acestea:
• conţin o declaraţie în mod semnificativ falsă sau care induce în eroare;
• conţin declaraţii sau informaţii furnizate cu iresponsabilitate ;
• omit sau ascund informaţii, atunci când aceste omisiuni induc în eroare.

110.3 Nu se va considera că un profesionist contabil încalcă paragraful 110.2 dacă acel

contabil profesionist furnizează un raport modificat cu privire la vreo problemă
menţionată în paragraful 110.2.
SECŢIUNEA 120 - Obiectivitate

120.1 Principiul obiectivităţii impune ca obligaţie tuturor profesioniştilor contabili de a nu îşi

compromite raţionamentul lor profesional sau de afaceri din cauza vreunor îndoieli,
conflicte de conflicte de interese sau din cauza influenţei nedorite a unor alte persoane.

120.2 Un profesionist contabil poate fi pus în situaţii care pot afecta obiectivitatea. Este
imposibil de definit şi de descris toate aceste situaţii. Trebuie evitate relaţiile care dau
naştere la îndoieli sau care influenţează în mod nejustificat raţionamentele profesionale
ale unui profesionist contabil .
SECŢIUNEA 130 - Competenţa profesională şi atenţia cuvenită

130.1 Principiul competenţei profesionale şi al atenţiei cuvenite impune următoarele obligaţii

profesioniştilor contabili:

(a) să menţină cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la un nivel necesar astfel încât să

asigure clienţii sau angajatorii că primesc servicii profesionale competente; şi
(b) să acţioneze cu conştiinciozitate în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale
aplicabile, atunci când oferă servicii profesionale .

130.2 Furnizarea unor servicii profesionale competente necesită exercitarea unui raţionament
solid în aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale pentru efectuarea unor
astfel de servicii. Competenţa profesională poate fi împărţită în două etape separate:
(a) Obţinerea unui nivel de competenţă profesională;
(b) Menţinerea competenţei profesionale.

130.3 Serviciul profesional competent necesită o conştientizare permanentă şi o înţelegere a

evoluţiilor relevante pe plan profesional tehnic şi în mediul de afaceri. Pregătirea
profesională continuă dezvoltă şi menţine capacităţile care îi permit unui profesionist
contabil să desfăşoare o activitate competentă în mediul profesional.

130.4 Conştiinciozitatea include responsabilitatea de a acţiona în conformitate cu cerinţele

unei misiuni, cu atenţie, meticulozitate şi la momentul potrivit.

130.5 Un profesionist contabil trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că cei care îşi
desfăşoară activitatea sub autoritatea unui profesionist contabil într-o calitate
profesională au pregătirea şi beneficiază de supravegherea adecvată.

130.6 Acolo unde este cazul, un profesionist contabil trebuie să îi facă pe clienţi, angajatori şi
alţi utilizatori ai serviciilor profesionale , să fie conştienţi de limitele inerente serviciilor
pentru a evita înţelegerea eronată a unei opinii exprimate ca afirmare a unui fapt.
SECŢIUNEA 140 - Confidenţialitate

140.1 Principiul confidenţialităţii impune profesioniştilor contabili ca obligaţie să se abţină de

la:

(a) Dezvăluirea în afara firmei sau a organizaţiei angajatoare de informaţii confidenţiale

obţinute ca rezultat al unei relaţii profesionale sau de afaceri fără o autoritate specifică
şi adecvată, cu excepţia cazului în care a fost autorizat în mod special să facă publică o
anumită informaţie sau numai dacă există o obligaţie legală sau profesională de a
dezvălui acele informaţii; şi
(b) Folosirea informaţiilor confidenţiale dobândite ca rezultat al relaţiilor profesionale sau
de afaceri în avantajul lor personal sau în avantajul unor terţe părţi.

140.2 Un profesionist contabil trebuie să respecte confidenţialitatea, chiar şi într-un mediu

social. Profesionistul contabil trebuie să fie vigilent faţă de posibilitatea unor scurgeri
de informaţii, în special în situaţii ce implică o asociere de afaceri pe termen lung sau
un membru apropiat sau imediat al familiei*.

140.3 Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să păstreze confidenţialitatea informaţiilor

prezentate de către un posibil client sau angajator.

140.4 Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să ia în considerare necesitatea de a păstra

confidenţialitatea informaţiilor în cadrul firmei sau al organizaţiei angajatoare.

140.5 Un profesionist contabil trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că

personalul aflat sub controlul său şi persoanele care îi oferă consultanţă sau asistenţă
respectă obligaţia profesionistului contabil de păstrare a confidenţialităţii.

140.6 Necesitatea de a respecta principiul confidenţialităţii continuă chiar şi după încheierea

relaţiei dintre profesionistul contabil şi un client sau un angajator. Atunci când
profesionistul contabil schimbă organizaţia angajatoare sau obţine un nou client, el este
îndreptăţit să folosească experienţa anterioară. Profesionistul contabil nu trebuie, totuşi,
să folosească sau să divulge orice informaţii confidenţiale fie dobândite, ori primite ca
rezultat al unei relaţii profesionale sau de afaceri.

140.7 În următoarele situaţii profesioniştii contabili sunt sau pot fi obligaţi să divulge
informaţii confidenţiale, ori dezvăluirea unor astfel de informaţii este adecvată:
(a) atunci când divulgarea este autorizată de către client sau angajator;

*
Vezi definiţiile
 (b) Atunci când divulgarea este autorizată prin lege, de exemplu:
(i) pentru a furniza documente sau alte probe în cursul unor proceduri judiciare; şi
(ii) pentru a aduce la cunoştinţa autorităţilor publice în măsură eventuale încălcări
ale legii.
(c) În cazul în care există o obligaţie profesională sau un drept de a le divulga, atunci când
nu este interzis prin lege
(i) pentru a se conforma controlului calităţii unui organism membru sau al unui
organism profesional;
(ii) pentru a răspunde unei anchete sau unei investigaţii din partea unui organism
membru sau a unui organism de reglementare.
(iii) pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist contabil în cursul
procedurilor judiciare; şi
(iv) pentru a respecta standardele tehnice şi cerinţele etice.

140.8 Pentru a decide dacă să divulge informaţii confidenţiale, profesioniştii contabili ar

trebui să ia în consideraţie următoarele aspecte:
(a) Dacă interesele tuturor părţilor, inclusiv ale terţelor părţi ale căror interese pot fi
afectate, ar putea fi prejudiciate în cazul în care clientul sau angajatorul consimt ca
profesionistul contabil să divulge informaţii;
(b) Dacă toate informaţiile relevante sunt cunoscute şi fundamentate, în măsura în care
este posibil; în cazul în care situaţia implică fapte nefundamentate, informaţii
incomplete sau concluzii nefondate, ar trebui să se aplice raţionamentul profesional
pentru a determina tipul de prezentare care trebuie făcută, dacă este cazul; şi
(c) Tipul de comunicare care este preconizat şi cui i se adresează; în special,
profesioniştii contabili ar trebui să fie convinşi că părţile cărora li se adresează
comunicarea sunt destinatarii adecvaţi.
SECŢIUNEA 150 - Comportamentul profesional

150.1 Principiul comportamentului profesional impune profesioniştilor contabili obligaţia să

respecte legile şi reglementările relevante şi să evite orice acţiuni care pot discredita
profesia. Acestea includ acţiuni pe baza cărora, o terţă parte raţională şi informată, care
are cunoştinţă de toate informaţiile relevante, ar concluziona că buna reputaţie a
profesiei este afectată în mod negativ.

150.2 În cadrul strategiei lor de promovare şi de marketing şi a activităţii pe care o efectuează,

profesioniştii contabili nu trebuie să furnizeze informaţii eronate despre profesia lor.
Profesioniştii contabili trebuie să fie cinstiţi şi loiali şi nu trebuie:

(a) să nu facă revendicări exagerate pentru serviciile pe care le pot oferi, calificările pe
care le posedă şi experienţa pe care o deţin; sau
(b) să ofere referinţe compromiţătoare sau comparaţii nefundamentate cu referire la
activitatea desfăşurată de alţii.
PARTEA B: PROFESIONIŞTII CONTABILI DE PRACTICĂ PUBLICĂ

Secţiunea 200 Introducere

Secţiunea 210 Acceptarea unui client

Secţiunea 220 Conflicte de interese

Secţiunea 230 Opinii suplimentare

Secţiunea 240 Onorarii şi alte tipuri de remuneraţie

Secţiunea 250 Marketingul serviciilor profesionale

Secţiunea 260 Cadouri şi ospitalitate

Secţiunea 270 Custodia activelor clientului

Secţiunea 280 Obiectivitate – toate serviciile

Secţiunea 290 Independenţa – misiuni de asigurare

SECŢIUNEA 200 - Introducere

200.1 Această parte a Codului ilustrează felul în care trebuie aplicat cadrul conceptual
conţinut în Partea A de către profesioniştii contabili din practica publică. Exemplele din
următoarele secţiuni nu se doresc a fi, şi nici nu trebuie să fie interpretate ca
reprezentând o listă exhaustivă a tuturor cazurilor întâlnite de un profesionist contabil
de practică publică care ar putea crea ameninţări privind conformitatea cu principiile
fundamentale. În consecinţă nu este suficient ca un profesionist contabil de practică
publică să respecte doar exemplele prezentate; mai degrabă, el ar trebui să aplice acest
cadru general, cazurilor specifice cu care se confruntă.

200.2 Un profesionist contabil de practică publică nu ar trebui să se angajeze în nici o afacere,

ocupaţie, sau activitate care îi afectează sau care ar putea afecta integritatea,
obiectivitatea sau buna reputaţie a profesiei şi care ar conduce la incompatibilitatea cu
prestarea serviciilor profesionale .

Ameninţări şi măsuri de protecţie

200.3 Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi afectată într-o gamă largă de cazuri.
Multe ameninţări se încadrează în următoarele categorii:
(a) interes propriu,
(b) auto-revizuire (auto-control) ,
(c) reprezentare,
(d) familiaritate, şi
(e) intimidare.
Aceste ameninţări sunt discutate în Partea A din acest Cod.

Natura şi semnificaţia ameninţărilor pot diferi în funcţie de natura serviciului prestat,

respectiv dacă apar în urma unui serviciu prestat unui client de audit al situaţiilor
financiare* , unui client de asigurare* cu privire la situaţiile non-financiare, sau
pentru alt tip de client.

200.4 Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţări de interes propriu pentru un
profesionist contabil de practică publică includ, dar nu sunt limitate la:
• un interes financiar* în firma client sau deţinerea unui interes împreună cu un client;
• dependenţa neadecvată faţă de onorariile totale primite de la un client;

• întreţinerea unei relaţii de afaceri strânsă cu un client;

*
Vezi definiţiile
 • preocuparea cu privire la posibilitatea pierderii unui client;
• potenţiala angajare la un client;
• onorarii contingente* legate de misiunile de asigurare*;
• un împrumut către sau de la un client de asigurare sau de la oricare din directorii sau de
la alte persoane din conducerea (funcţionarii) acestuia;

200.5 Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţări de auto-revizuire (auto-control)

includ, dar nu sunt limitate la:
• descoperirea unei erori semnificative în timpul unei reevaluări a activităţii
profesionistului contabil de practică publică.
• Raportarea cu privire la operaţionalitatea sistemelor financiare după ce au fost implicaţi
în elaborarea sau implementarea lor;
• întocmirea datelor originale utilizate pentru generarea unor înregistrări care fac obiectul
unui misiune de asigurare.
• un membru al echipei de asigurare* care ocupă, sau a ocupat recent, funcţia de
director sau alte funcţii de conducere* ale clientului de asigurare ;
• un membru al echipei de asigurare care este, sau a fost recent, angajat al clientului de
asigurare într-o poziţie în care exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra
subiectului misiunii.
• prestarea unui serviciu pentru un client care afectează direct misiunea de asigurare.

200.6 Exemple de circumstanţe care pot genera o ameninţare de reprezentare includ, dar nu
sunt limitate la:
• promovarea acţiunilor într-o entitate cotată* atunci când acea entitate este un client de
audit al situaţiilor financiare .
• apărarea unui client de asigurare în cazul unor litigii sau în rezolvarea disputelor cu
terţe părţi.

200.7 Exemple de circumstanţe care pot genera o ameninţare de familiaritate includ, dar nu
sunt limitate la următoarele situaţii:
• un membru al echipei misiunii care o relaţie de familie apropiată cu un director sau cu o
altă persoană cu funcţie de conducere din cadrul clientului sau este un afin al acestora;
• un membru al echipei misiunii care o relaţie de familie apropiată cu un director sau cu o
altă persoană cu funcţie de conducere din cadrul clientului sau este un afin al acestora,
care este în poziţia de a exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului
misiunii de asigurare;

*
Vezi definiţiile
 • un fost partener al firmei care ocupă funcţia de director sau funcţionar al clientului sau
este angajat într-o poziţie în care exercită o influenţă directă şi semnificativă asupra
subiectului misiunii;
• acceptarea unor cadouri sau a unui tratament preferenţial din partea clientului, cu
excepţia cazului în care valoarea acestora este nesemnificativă.
• asocierea de lungă durată a personalului cheie al echipei cu clientul de asigurare;

200.8 Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţarea de intimidare includ, dar nu sunt
limitate la:
• ameninţarea înlocuirii sau a concedierii în relaţie cu misiunea la un client;
• ameninţarea cu litigiul;
• exercitarea unei presiuni în vederea reducerii inadecvate a cantităţii de muncă executată
pentru a reduce onorariile.
200.9 Un profesionist contabil de practică publică poate observa, de asemenea, că unele
situaţii specifice dau naştere unor ameninţări specifice privind respectarea unuia sau a
mai multor principii fundamentale. Astfel de ameninţări specifice este evident că nu pot
fi clasificate. Fie în cadrul relaţiilor profesionale sau al celor de afaceri, , un
profesionist contabil de practică publică ar trebui să fie întotdeauna atent la astfel de
cazuri şi ameninţări.

200.10 Măsurile de protecţie care ar putea elimina sau reduce ameninţările la un nivel
acceptabil se împart în două mari categorii:

(a) măsuri de protecţie generate de profesie, legislaţie sau reglementări; şi

(b) măsuri de protecţie în mediul de activitate.
Exemple de măsuri de protecţie create de către profesie, legislaţie sau reglementări sunt
descrise în paragraful 100.12 din Partea A a acestui Cod.

200.11 În mediul de activitate, măsurile de protecţie relevante variază de la caz la caz.

Măsurile de protecţie din cadrul mediului de activitate cuprind măsuri de protecţie la
nivelul firmei şi măsuri de protecţie specifice misiunii. Un profesionist contabil de
practică publică trebuie să-şi exercite raţionamentul pentru a determina modul în care
să abordeze cel mai bine o ameninţare identificată. În exercitarea acestui raţionament,
un profesionist contabil de practică publică trebuie să ia în consideraţie aspectele pe
care o terţă parte rezonabilă şi informată şi cunoştinţă despre toate informaţiile
relevante, inclusiv semnificaţia ameninţării şi măsurile de protecţie aplicate, ar ajunge
la concluzia că sunt acceptabile. Această luare în consideraţie va fi afectată de aspecte
precum semnificaţia ameninţării, natura misiunii şi structura firmei.

200.12 Măsurile de protecţie la nivelul firmei, în mediului de lucru pot include:

 • Conducerea firmei care subliniază importanţa conformităţii cu principiile
fundamentale;
• Conducerea firmei care stabileşte premisa că membrii echipei de asigurare vor acţiona
în interesul public;
• politici şi proceduri pentru implementarea şi monitorizarea controlului calităţii
misiunilor;
• politici documentate cu privire la identificarea ameninţărilor la adresa conformităţii cu
principiile fundamentale, evaluarea importanţei acestor ameninţări şi identificarea şi
aplicarea măsurilor de protecţie pentru a elimina sau reduce până la un nivel acceptabil
ameninţările, diferite de cele care sunt în mod evident lipsite de importanţă;
• pentru firmele care efectuează misiuni de asigurare , politici documentate privind
independenţa* , privind identificarea ameninţărilor la adresa independenţei , evaluarea
semnificaţiei acestor ameninţări şi evaluarea şi aplicarea măsurilor de protecţie pentru a
elimina sau reduce aceste ameninţări, altele decât cele care sunt în mod clar
nesemnificativ , la un nivel acceptabil;
• politici şi proceduri interne documentate care solicită conformitatea cu principiile
fundamentale.
• politici şi proceduri care vor permite identificarea intereselor sau relaţiilor dintre firmă
sau membrii echipelor de misiune şi clienţi;
• politici şi proceduri pentru a monitoriza şi, atunci când este necesar, pentru a gestiona
credibilitatea datelor privind veniturile ce provin de la un singur client;
• utilizarea unor parteneri diferiţi şi echipe de misiune cu linii de raportare separate în
vederea prestării serviciilor de non-asigurare pentru un client de asigurare ;
• politici şi proceduri pentru a interzice indivizilor care nu sunt membrii ai unei echipei
de misiune să influenţeze ‚într-un mod inadecvat rezultatele misiunii;
• comunicarea la timp a politicilor şi procedurilor unei firme, inclusiv a oricăror
modificări ale acestora, tuturor partenerilor şi personalului profesional, şi instruirea şi
pregătirea corespunzătoare a acestora în ceea ce priveşte astfel de politici şi proceduri;

*
Vezi definiţiile
 • desemnarea unui membru cu experienţă al conducerii care să fie responsabil pentru
supravegherea funcţionării adecvate a sistemului de control al calităţii din cadrul firmei;
• Consultarea partenerilor şi a personalului profesional al acelor clienţi de asigurare şi al
entităţilor asociate faţă de care trebuie să îşi păstreze independenţa ;
• un mecanism disciplinar pentru a promova a conformităţii cu politicile şi procedurile; şi
• politici şi proceduri publicate care să îi încurajeze şi să îi abiliteze pe angajaţi să
comunice nivelelor superioare din cadrul firmei orice problemă legată de conformitatea
cu principiile fundamentale care îi preocupă.

200.13 Măsurile de protecţie specifice misiunii, în mediul de activitate pot include:

• implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a revizui activitatea efectuată

sau pentru oferi consiliere, dacă este necesar;
• consultarea unei terţe părţi independente, cum ar fi un comitet de directori
independenţi, un organ profesional de reglementare sau un alt profesionist contabil;
• discutarea problemelor de etică cu persoane însărcinate cu guvernarea clientului;
• discutarea cu cei însărcinaţi cu guvernanţa din cadrul clientului a serviciilor prestate şi a
mărimii onorariilor percepute;
• implicarea altei firme care să efectueze sau să re-efectueze o parte a misiunii;
• Rotaţia personalului cu rol de conducere din cadrul echipei de asigurare .

200.14 În funcţie de natura misiunii, un profesionist contabil de practică publică poate, de

asemenea, să se bazeze pe măsurile de protecţie pe care le-a implementat clientul său.
Totuşi, pentru a reduce ameninţările la un nivel acceptabil nu este posibil să pună bază
doar pe astfel de măsuri de protecţie.

200.15 Măsurile de protecţie legate de sistemele şi procedurile clientului, includ următoarele

situaţii:
• în cazul în care clientul numeşte o firmă de practică publică pentru a efectua o misiune,
numirea o face alte peroane decât conducerea.;
• clientul are angajaţi competenţi, cu experienţă şi vechime în muncă, care pot lua decizii
manageriale;
• clientul a implementat proceduri interne care asigură alegeri obiective în mandatarea
misiunilor care nu sunt de asigurare; şi
• clientul deţine o structură de guvernanţă corporativă care asigură o supraveghere
corespunzătoare şi comunicarea informaţiilor privind serviciile unei firme.

SECŢIUNEA 210 – Numirea profesională

Acceptarea unui client

210.1 Înainte de acceptarea unei noi relaţii cu un client, un profesionist contabil de practică
publică ar trebui să ia în considerare dacă acceptarea ar crea anumite ameninţări privind
conformitatea cu principiile fundamentale. Ameninţările potenţiale la adresa integrităţii
sau a comportamentului profesional pot apărea, de exemplu, ca urmare a unor aspecte
neclare legate de un client (acţionarii acestuia, managementul şi activităţile
desfăşurate).

210.2 Problemele clientului care, dacă sunt cunoscute, ar putea ameninţa conformitatea cu
principiile fundamentale, de exemplu implicarea clientului în activităţi ilegale (cum ar
fi spălarea banilor), lipsa de onestitate sau practici de raportare financiară care pot fi
puse sub semnul întrebării.

210.3 Semnificaţia oricăror ameninţări trebuie să fie evaluată. Dacă sunt identificate
ameninţări, altele decât cele care sunt în mod clar nesemnificativ , ar trebui luate în
considerare şi aplicate măsuri de protecţie, dacă este cazul, pentru a le elimina şi pentru
a le reduce la un nivel acceptabil.

210.4 Măsurile de protecţie corespunzătoare pot include cunoaşterea şi înţelegerea clientului,

a acţionarilor săi, a celor din conducere şi a celor responsabili pentru guvernarea sa şi a
activităţilor de afaceri, sau obţinerea certitudinii că clientul se angajează să-şi
îmbunătăţească practicile de guvernare corporativă sau controalele sale interne

210.5 Atunci când nu este posibilă reducerea ameninţărilor la un nivel acceptabil, un

profesionist contabil de practică publică ar trebui să refuze acceptarea relaţiei cu
clientul.

210.6 Deciziile privind acceptarea ar trebui revizuite periodic pentru misiunile la clienţi
recurenţi.

Acceptarea misiunii

210.7 Un profesionist contabil de practică publică trebuie să fie de acord să ofere numai acele
servicii pentru care are acel profesionist contabil are competenţa de a le presta. Înainte
de a accepta o misiune specifică la un anumit client, un profesionist contabil de practică
publică ar trebui să ia în considerare dacă acceptarea ar da naştere la orice fel
ameninţări privind conformitatea cu principiile fundamentale. De exemplu, o
ameninţare de interes propriu la adresa competenţei profesionale şi la acordarea atenţiei
cuvenite apare dacă echipa misiunii nu posedă sau nu poate dobândi competenţele
necesare pentru a efectua misiunea în mod adecvat.

210.8 Un profesionist contabil de practică publică ar trebui să evalueze semnificaţia

ameninţărilor identificate şi, dacă sunt altfel decât în mod clar nesemnificativ , ar trebui
aplicate, după caz, măsuri de protecţie pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un
nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
 • Dobândirea unei înţelegeri adecvate a naturii afacerii clientului, a complexităţii
operaţiunilor sale, a cerinţelor specifice misiunii şi a scopului, naturii şi ariei de
acoperire a activităţii ce urmează a fi prestată.
• Dobândirea cunoştinţelor despre domeniile de activitate relevante sau aspectele cheie.
• Deţinerea sau obţinerea experienţei în ceea ce priveşte cerinţele relevante de raportare
şi de reglementare.
• Desemnarea unui personal suficient şi cu toate competenţele necesare.
• Utilizarea unor experţi, acolo unde este necesar.
• Convenirea unui orizont de timp realist pentru realizarea misiunii.
• Respectarea politicilor şi procedurilor de controlul calităţii menite să ofere o asigurare
rezonabilă că misiunile specifice sunt acceptate numai atunci când pot fi realizate cu
competenţă.

210.9 Atunci când un profesionist contabil de practică publică intenţionează să se bazeze pe

sfatul sau pe activitatea unui expert, profesionistul contabil de practică publică ar trebui
să evalueze dacă această încredere este garantată. Profesionistul contabil de practică
publică ar trebui să ia în consideraţie factori cum sunt reputaţia, experienţa, resursele
disponibile şi standardele profesionale şi etice aplicabile. Aceste informaţii pot fi
obţinute dintr-o asociere anterioară cu respectivul expert sau din consultarea cu alte
părţi.

Modificări legate de desemnarea profesională

210.10 Un profesionist contabil de practică publică care este solicitat pentru a înlocui un alt
profesionist contabil de practică publică, sau care doreşte să preia o misiune deţinută în
prezent de către un alt profesionist contabil de practică publică, ar trebui să determine
dacă există motive, profesionale sau de altă natură, pentru a nu accepta misiunea, cum
ar fi circumstanţe care ameninţă conformitatea cu principiile fundamentale. De
exemplu, poate exista o ameninţare la adresa competenţei profesionale şi a atenţiei
cuvenite dacă un profesionist contabil de practică publică acceptă misiunea înainte de a
cunoaşte toate faptele pertinente.

210.11 Trebuie evaluată semnificaţia ameninţărilor. În funcţie de natura misiunii, acest lucru
poate cere comunicarea directă cu contabil existent* pentru a stabili faptele şi
circumstanţele care stau la baza modificării propuse, astfel încât profesionistul contabil
de practică publică să poată decide dacă ar fi adecvat să accepte misiunea. De exemplu,
este posibil ca motivele aparente pentru modificarea survenită în misiune să nu reflecte
în totalitate faptele şi poate indica existenţa unor neînţelegeri cu contabilul existent care
pot influenţa decizia de a accepta numirea.

*
Vezi definiţiile
210.12 Un contabil existent trebuie să respecte confidenţialitatea. Măsura în care profesionistul
contabil de practică publică poate şi ar trebui să discute despre problemele unui client
cu un profesionist contabil propus va depinde de natura misiunii şi de:
• Faptul dacă a fost obţinută permisiunea clientului de a face acest lucru; sau
• cerinţele legale sau etice referitoare la acest tip de comunicări sau prezentări, care pot
varia în funcţie de jurisdicţie.

210.13 În absenţa unor instrucţiuni specifice din partea clientului, un contabil existent nu ar
trebui, în mod obişnuit, să ofere în mod voluntar informaţii despre afacerile clientului.
Circumstanţele în care ar putea fi adecvat să divulge informaţii confidenţiale sunt
prezentate în Secţiunea 140 a Părţii A din acest Cod.

210.14 Dacă sunt identificate ameninţări altele decât cele care sunt, în mod clar,
nesemnificative, ar trebui avute în vedere şi aplicate măsuri de protecţie, dacă este
necesar, pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.

210.15 Aceste măsuri de protecţie pot include:

• discutarea în totalitate şi fără reţineri a afacerilor clientului cu contabilul existent ;
• solicitarea contabilului existent să ofere informaţii cunoscute cu privire la orice fapte
sau circumstanţe care, după părerea contabilului existent , ar trebui aduse la cunoştinţa
contabilului propus înainte ca acesta să decidă dacă acceptă sau nu misiunea;
• atunci când se răspunde unor cereri de ofertă, să se prezinte în respectiva ofertă că,
înainte de a accepta misiunea, va fi solicitat contactul cu contabilul existent , astfel încât
să poată fi puse întrebări dacă există motive profesionale sau de orice altă natură din
cauza cărora numirea nu ar trebui să fie acceptată.
210.16 Un profesionist contabil de practică publică, în mod obişnuit, va fi necesar să obţină
permisiunea clientului, de preferat în scris, pentru a iniţia discuţii cu contabilul existent
. Odată obţinută permisiunea, contabilul existent ar trebui să respecte reglementările
legale şi de altă natură care guvernează astfel de cereri. Atunci când contabilul existent
oferă informaţii, acestea trebuie să fie oferite cu onestitate şi fără ambiguitate. Dacă
contabilul propus nu poate comunica cu contabilul existent , contabilul propus ar trebui
să încerce să obţină informaţii despre orice ameninţări posibile prin alte metode, cum ar
fi chestionarea terţelor părţi sau investigaţii de fond privind conducerea superioară sau
a celor însărcinaţi cu guvernanţa clientului.

210.17 Atunci când ameninţările nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin
aplicarea metodelor de protecţie, şi nu pot fi obţinute, prin alte modalităţi, informaţii
satisfăcătoare cu privire la fapte, un profesionist contabil de practică publică trebuie să
refuze misiunea.

210.18 Unui profesionist contabil de practică publică i se poate solicita să realizeze activităţi
complementare sau suplimentare faţă de activitatea contabilului existent . Astfel de
împrejurări pot da naştere la ameninţări potenţiale la adresa competenţei profesionale şi
acordarea atenţiei cuvenite, care rezultă, de exemplu, din lipsă de informaţii sau din
informaţii incomplete. Măsurile de protecţie împotriva unor astfel de ameninţări includ
notificarea contabilului existent cu privire la activitatea propusă, ceea ce ar da
contabilului existent ocazia de a oferi orice informaţii relevante necesare pentru
desfăşurarea activităţii în mod corespunzător.
SECŢIUNEA 220 - Conflicte de interese

220.1 Un profesionist contabil de practică publică trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru

a identifica circumstanţele în care ar putea apărea un conflict de interese. Acest tip de
circumstanţe ar putea genera ameninţări privind respectarea principiilor fundamentale.
De exemplu, o ameninţare la adresa obiectivităţii poate apărea atunci când un
profesionist contabil de practică publică concurează direct cu un client sau are o
asociere în participaţie sau un acord similar cu un competitor important al unui client. O
ameninţare la adresa obiectivităţii sau confidenţialităţii poate fi, de asemenea, generată
atunci când un profesionist contabil de practică publică prestează servicii pentru clienţi
ale căror interese sunt în conflict sau pentru clienţi care au o dispută între ei cu privire
la aspectul sau tranzacţia în cauză.

220.2 Un profesionist contabil de practică publică ar trebui să evalueze importanţa oricăror

ameninţări. Evaluarea include luarea în consideraţie, înainte de acceptarea sau
continuarea unei relaţii cu un client sau a unei misiuni specifice, dacă profesionistul
contabil independent are interese de afaceri sau relaţii cu acel client sau cu o terţă parte
care ar putea genera ameninţări. Dacă există ameninţări, altele decât cele în mod clar
nesemnificativ , ar trebui luate în consideraţie şi aplicate măsurile de protecţie necesare
pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil.

220.3 În funcţie de circumstanţele care generează conflictul, măsurile de protecţie ar trebui să

includă, de obicei, următoarele acţiuni ale profesionistului contabil de practică publică:
(a) Notificarea clientului cu privire la interesul de afaceri sau la activităţile firmei care pot
reprezenta un conflict de interese şi obţinerea consimţământului clientului de a acţiona
în asemenea împrejurări; sau
(b) Notificarea tuturor părţilor relevante cunoscute cu privire la faptul că profesionistul
contabil de practică publică acţionează în numele a două sau mai multe părţi într-un
aspect în privinţa căruia interesele lor sunt în conflict şi obţinerea consimţământului
acestora de a acţiona astfel; sau
(c) Notificarea clientului cu privire la faptul că profesionistul contabil de practică publică
nu acţionează în mod exclusiv pentru nici un client pentru furnizarea serviciilor
propuse (de exemplu, într-un sector anume al pieţei sau în ceea ce priveşte un anumit
serviciu) şi obţinerea consimţământului clientului de a acţiona astfel.

220.4 De asemenea, ar trebui luate în considerare următoarele măsuri de protecţie

suplimentare:
(a) Utilizarea unor echipe distincte ale misiunii; şi
(b) Proceduri de împiedicare a accesului la informaţii (de exemplu, o strictă separare fizică
a unor astfel de echipe, completarea confidenţială şi securizată a datelor); şi
(c) Îndrumări clare pentru membrii echipei misiunii privind aspectele de siguranţă şi
confidenţialitate; şi
 (d) Utilizarea acordurilor de confidenţialitate semnate de către angajaţii şi partenerii firmei;
şi
(e) Revizuirea regulată a aplicării măsurilor de protecţie de către o persoană cu experienţă
şi care nu este implicată în misiunile relevante ale clienţilor.

220.5 Atunci când un conflict de interese reprezintă o ameninţare la adresa unuia sau mai
multor principii fundamentale, inclusiv obiectivitatea, confidenţialitatea sau
comportamentul profesional, ameninţare care nu poate fi eliminată sau redusă la un
nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecţie, profesionistul contabil de practică
publică ar trebui să concluzioneze că nu este adecvat să accepte o anumită misiune sau
că este necesară demisionarea din una sau mai multe misiuni conflictuale.

220.6 Atunci când un profesionist contabil de practică publică a solicitat consimţământul unui
client (care poate fi un client existent sau nu) de a acţiona pentru o altă parte într-o
problemă în care interesele celor doi sunt în conflict, iar acest consimţământ i-a fost
refuzat de către client, atunci contabilul profesionist de practică publică nu trebuie să
acţioneze în numele uneia dintre părţi în problema care a dat naştere conflictului de
interese.
SECŢIUNEA 230 - A doua opinie

230.1 Situaţiile în care un profesionist contabil de practică publică este solicitat să ofere o a
doua opinie cu privire la aplicarea standardelor sau principiilor de contabilitate, de
audit, de raportare sau a altor standarde sau principii în anumite circumstanţe sau
tranzacţii specifice de către, o companie sau entitate, care nu este un client curent, sau
în numele acesteia, pot genera ameninţări la adresa conformităţii cu principiile
fundamentale. De exemplu, poate exista o ameninţare privind competenţa profesională
şi atenţia cuvenită, atunci când cea de-a doua opinie nu se bazează pe acelaşi set de
fapte ca cele pe care le-a avut la dispoziţie contabilul existent , sau se bazează pe probe
necorespunzătoare. Semnificaţia ameninţării va depinde de circumstanţele cererii şi de
toate faptele şi prezumţiile relevante disponibile pentru exprimarea unui raţionament
profesional.

230.2 Atunci când este solicitat să ofere o astfel de opinie, un profesionist contabil de practică
publică ar trebui să evalueze importanţa ameninţărilor şi, dacă acestea sunt altfel decât
în mod clar nesemnificativ , ar trebui avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie
necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de
măsuri de protecţie pot include obţinerea acordului clientului de a contacta contabilul
existent , descrierea, în cadrul comunicării cu acel client, a limitărilor aferente oricărei
opinii şi furnizarea unei copii a opiniei profesionistului contabil existent .

230.3 Dacă entitatea sau compania care solicită opinia nu va permite comunicarea cu
contabilul existent , un profesionist contabil de practică publică ar trebui să evalueze
dacă, în circumstanţele date este corespunzător să ofere opinia solicitată.
SECŢIUNEA 240 - Onorarii şi alte tipuri de remuneraţii

240.1 Atunci când încep negocierile privind serviciile profesionale, un profesionist contabil
de practică publică poate menţiona orice onorariu pe care îl consideră corespunzător.
Faptul că un profesionist contabil de practică publică percepe un onorariu mai mic
decât altul nu este, în sine, ne-etic. Cu toate acestea, pot exista ameninţări la adresa
conformităţii cu principiile fundamentale care apar din nivelul onorariului perceput. De
exemplu, o ameninţare de interes propriu la adresa competenţei profesionale şi a
atenţiei cuvenite este generată dacă onorariu perceput este atât de mic încât poate fi
dificil ca misiunea să fie realizată la acel preţ în conformitate cu standardele tehnice şi
profesionale aplicabile.

240.2 Importanţa unor astfel de ameninţări va depinde de factori cum ar fi nivelul onorariului
perceput şi serviciile pentru care se aplică. Ţinând cont de aceste potenţiale ameninţări,
măsurile de protecţie necesare ar trebui avute în vedere şi aplicate pentru a le elimina
sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Măsurile de protecţie care pot fi adoptate
includ:
• Atragerea atenţiei clientului asupra termenilor misiunii şi, în special, a bazei pe care
sunt percepute onorariile şi a serviciilor pe care le acoperă onorariul perceput.
• Alocarea timpului necesar şi a personalului calificat pentru realizarea sarcinii.

240.3 Onorariile contingente sunt utilizate adesea pentru anumite tipuri de misiuni de altă
natură decât cele de asigurare1. Totuşi, ele pot genera, în anumite circumstanţe,
ameninţări la adresa respectării principiilor fundamentale. Ele pot genera o ameninţare
de interes propriu la adresa obiectivităţii. Importanţa acestor ameninţări depinde de
factori care includ:
• natura misiunii;
• limitele valorilor posibile ale onorariului;
• baza pentru determinarea onorariului;
• dacă rezultatul tranzacţiei urmează să fie revizuit de o terţă parte independentă.

240.4 Importanţa unor astfel de ameninţări ar trebui evaluată şi, dacă acestea sunt altfel decât
în mod clar nesemnificativ , ar trebui avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie
necesare pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de
măsuri de protecţie pot include:

1
Onorariile contingente pentru serviciile care nu sunt de asigurare oferite clienţilor de asigurare sunt discutate în
Secţiunea 290 a acestei părţi a Codului.
 • un pre-contract scris cu clientul privind baza de remunerare.
• prezentarea pentru grupul ţintă de utilizatori a activităţii realizate de către profesionistul
contabil de practică publică şi a bazei de remunerare.
• politici şi proceduri de control al calităţii.
• revizuirea de către o terţă parte obiectivă a activităţii efectuate de către profesionistul
contabil de practică publică.

240.5 În anumite circumstanţe, un profesionist contabil de practică publică poate primi un

onorariu de recomandare sau un comision în legătură cu un client. Spre exemplu, atunci
când un profesionist contabil de practică publică nu furnizează serviciile specifice
solicitate, poate primi un onorariu pentru recomandarea clientului existent unui alt
profesionist contabil de practică publică sau unui alt expert. Un profesionist contabil de
practică publică poate primi un comision de la o terţă parte (spre exemplu de la un
furnizor de software) pentru vânzarea de bunuri sau servicii unui client. Acceptarea
unui asemenea comision sau onorariu de recomandare poate da naştere unor ameninţări
de interes propriu la adresa obiectivităţii, competenţei profesionale şi atenţiei cuvenite.

240.6 Un profesionist contabil de practică publică poate, de asemenea, să plătească un onorariu

de recomandare pentru a obţine un client, spre exemplu, atunci când clientul respectiv
continuă să rămână client al unui alt profesionist contabil de practică publică dar
solicită servicii specifice, care nu îi sunt oferite de profesionistul existent. Plata unor
asemenea onorarii de recomandare poate, de asemenea, să dea naştere unei ameninţări
de interes propriu la adresa obiectivităţii, competenţei profesionale şi atenţiei cuvenite.

240.7 Un profesionist contabil de practică publică nu ar trebui să plătească sau să primească un

onorariu sau un comision de recomandare, în afara cazului în care profesionistul
contabil de practică publică respectiv a luat măsuri de protecţie pentru a elimina
ameninţările sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie
pot include:
• informarea clientului în legătură cu orice acord de plată a unui onorariu de recomandare
de către un alt profesionist contabil pentru serviciul recomandat;
• informarea clientului în legătură cu orice acord pentru primirea unui onorariu de
recomandare a clientului către un alt profesionist contabil de practică publică ;
• obţinerea unui acord prealabil din partea clientului în ceea ce priveşte stabilirea
comisionului în corelaţie cu vânzarea de către o terţă parte a unor bunuri sau servicii
clientului.

240.8 Un profesionist contabil de practică publică poate achiziţiona integral sau parţial o altă
firmă , pe bază de plăţi efectuate către persoanele care au deţinut anterior firma, sau
către moştenitorii acestora. Astfel de plăţi nu sunt considerate onorarii sau comisioane
de recomandare aşa cum sunt definite în paragrafele de la 240.5-240.7 de mai sus.
SECŢIUNEA 250 - Marketing-ul serviciilor profesionale

250.1 Atunci când un profesionist contabil de practică publică solicită noi misiuni prin
publicitate* sau alte forme de marketing, pot exista ameninţări potenţiale la adresa
conformităţii cu principiile fundamentale. De exemplu, este generată o ameninţare de
interes propriu la adresa conformităţii cu principiul competenţei profesionale dacă
serviciile, realizările sau produsele sunt promovate într-un mod care este inconsecvent
cu acest principiu.

250.2 Un profesionist contabil de practică publică nu ar trebui să compromită profesia atunci

când promovează serviciile profesionale. Profesionistul contabil de practică publică ar
trebui să fie onest şi loial şi nu ar trebui:
• Să exagereze modul în care prezintă calitatea serviciilor oferite, calificările deţinute sau
experienţa câştigată.
• Să facă referiri compromiţătoare cu trimitere la comparaţii nefundamentate cu activitatea
altora.

Dacă profesionistul contabil de practică publică are îndoieli dacă o formă propusă de
publicitate sau de marketing este adecvată sau nu, profesionistul contabil de practică
publică ar trebui să se consulte cu organismul profesional relevant.

*
Vezi definiţiile
SECŢIUNEA 260 - Cadouri şi ospitalitate

260.1 Unui profesionist contabil de practică publică sau unui afin sau unei rude apropiate a
acestuia i se pot oferi cadouri sau ospitalitate din partea unui client. O astfel de ofertă
generează, în mod obişnuit, ameninţări la adresa conformităţii cu principiile
fundamentale. De exemplu, pot fi create ameninţări de interes propriu la adresa
obiectivităţii dacă un cadou este acceptat din partea unui client; ameninţări de
intimidări la adresa obiectivităţii pot apărea din posibilitatea ca astfel de oferte să fie
făcute publice.

260.2 Importanţa unor astfel de ameninţări va depinde de natura, valoarea şi intenţia din
spatele ofertei. Atunci când unui profesionist contabil de practică publică îi sunt oferite
cadouri şi ospitalitate pe care o terţă parte rezonabilă şi informată, care cunoaşte toate
informaţiile relevante, le-ar considera în mod clar nesemnificativ , contabilul
profesionist de practică publică poate concluziona că oferta este făcută în cursul normal
al afacerilor, fără intenţia specifică de a influenţa luarea deciziilor sau de a obţine
informaţii. În astfel de cazuri, profesionistul contabil de practică publică poate
concluziona, în general, că nu există o ameninţare importantă la adresa conformităţii cu
principiile fundamentale.

260.3 Dacă ameninţările evaluate sunt altele decât cele care sunt în mod clar nesemnificativ , ar
trebui avute în vedere şi aplicate, dacă este necesar, măsuri de protecţie necesare pentru
a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Atunci când ameninţările nu
pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecţie,
un profesionist contabil de practică publică nu ar trebui să accepte o astfel de ofertă.
SECŢIUNEA 270 - Custodia activelor unui client

270.1 Un profesionist contabil de practică publică nu ar trebui să îşi asume custodia

lichidităţilor şi a altor active ale unui client decât dacă acest lucru este permis prin lege,
şi, în acest caz, în conformitate cu orice obligaţii legale suplimentare impuse unui
profesionist contabil de practică publică care deţine astfel de active.

270.2 Deţinerea activelor unui client creează ameninţări în ceea ce priveşte conformitatea cu
principiile fundamentale; spre exemplu, există un o ameninţare de interes propriu la
adresa comportamentului profesional şi poate fi o ameninţare de interes propriu la
adresa obiectivităţii, rezultată din deţinerea activelor unui client. Pentru protecţia
împotriva unor astfel de ameninţări, un profesionist contabil de practică publică , căruia
i se încredinţează lichidităţi (sau alte active) aparţinând altor persoane, ar trebui:
• să păstreze astfel de active separat de activele personale sau ale firmei;
• să folosească astfel de active numai pentru scopul în care au fost destinate;
• în orice moment, să fie pregătit să răspundă oricărei persoane îndreptăţite, pentru
acele active, precum şi pentru orice venit, dividend sau câştig generat de acestea;
• să respecte toate legile şi reglementările relevante privind deţinerea şi evidenţa unor
astfel de active.

270.3 În plus, profesioniştii contabili de practică publică, ar trebui să cunoască ameninţările la

adresa conformităţii cu principiile fundamentale prin asocierea cu astfel de active, spre
exemplu, în cazul în care se constată că activele provin din activităţi ilegale, cum ar fi
spălarea banilor. Ca parte integrantă a procedurilor de acceptare a misiunilor şi
clienţilor pentru astfel de servicii, profesioniştii contabili de practică publică trebuie să
efectueze investigaţii adecvate privind provenienţa unor astfel de active şi trebuie să
aibă în vedere obligaţiile legale şi regulamentare care le revin. Totodată, aceştia pot lua
în consideraţie să solicite consiliere juridică.
SECŢIUNEA 280 - Obiectivitate – toate serviciile

280.1 Un profesionist contabil de practică publică trebuie să aibă în vedere, atunci când oferă
orice servicii profesionale , dacă există ameninţări la adresa conformităţii cu principiul
fundamental al obiectivităţii, care rezultă din interese în relaţiile cu un client sau cu
directori, funcţionari sau angajaţi sau din relaţiile cu aceştia. De exemplu, o ameninţare
de familiaritate la adresa obiectivităţii poate fi generată de o relaţie de familie sau o
relaţie apropiată personală sau de afaceri.

280.2 Unui profesionist contabil de practică publică care oferă un serviciu de asigurare i se
cere să fie independent de clientul de asigurare. Independenţa de fapt şi aşa cum este ea
percepută de alţii este necesară pentru a permite profesionistului contabil de practică
publică să exprime o concluzie, care să fie percepută ca neafectată de erori, conflict de
interese sau influenţă necorespunzătoare din partea altor părţi. Secţiunea 290 oferă
îndrumări specifice privind cerinţele de independenţă pentru profesioniştii contabili de
practică publică atunci când efectuează o misiune de asigurare .

280.3 Existenţa ameninţărilor la adresa obiectivităţii în oferirea oricărui serviciu profesional

depinde de circumstanţele particulare ale misiunii şi de natura activităţii pe care
profesionistul contabil de practică publică o desfăşoară.

280.4 Un profesionist contabil de practică publică ar trebui să evalueze importanţa

ameninţărilor identificate, şi, dacă acestea sunt altele decât cele care sunt în mod clar
nesemnificativ , trebuie avute în vedere şi aplicate măsurile de protecţie necesare pentru
a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie
pot include:
• Retragerea din echipa misiunii .
• Proceduri de supraveghere.
• Încheierea relaţiei financiare sau de afaceri care generează ameninţarea.
• Discutarea problemei cu nivelurile superioare ale conducerii firmei.
• Discutarea problemei cu cei însărcinaţi cu guvernanţa clientului.
SECŢIUNEA 290 - Independenţă – misiuni de asigurare 2

290.1 În cazul unei misiuni de asigurare , este în interesul public şi, prin urmare, stipulat de
prezentul Cod Etic, ca membrii echipelor de asigurare*, şi, atunci când este cazul, ai
firmelor din reţea* să fie independenţi faţă de clienţii de asigurare.

290.2 Misiunile de asigurare au ca scop sporirea încrederii utilizatorilor cu privire la rezultatul

unei evaluări sau a unei cuantificări a unui aspect în conformitate cu o serie de criterii.
Cadrul General Internaţional pentru Misiunile de asigurare (Cadrul general de
asigurare), emis de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurare,
descrie obiectivele şi elementele unei misiuni de asigurare şi identifică misiunile la care
se aplică Standardele Internaţionale de Audit (ISA), Standardele Internaţionale privind
misiunile de revizuire (ISRE), Standardele internaţionale privind misiunile de asigurare
(ISAE). Pentru o descriere a elementelor şi obiectivelor unui misiune de asigurare
trebuie să se facă referiri la Cadrul General de Asigurare.

290.3 Aşa cum este detaliat în Cadrul General de Asigurare, într-o misiune de asigurare ,
profesionistul contabil de practică publică exprimă o concluzie menită să sporească
gradul de încredere a potenţialilor utilizatori, alţii decât persoanele responsabile, în
legătură cu rezultatele evaluării sau cuantificării unui anumit aspect în relaţie cu o serie
de criterii.

290.4 Rezultatul evaluării sau cuantificării unei anumite probleme este reprezentat de
informaţiile care rezultă din aplicarea criteriilor asupra subiectului în cauză. Termenul
“informaţii asupra subiectului în cauză” este utilizat pentru explicarea rezultatului
evaluării sau cuantificării subiectului în cauză. Spre exemplu:

• recunoaşterea, cuantificarea, prezentarea şi publicarea cuprinse în situaţiile

financiare* (informaţii despre subiectul în cauză), rezultă din aplicarea unui cadru
general de raportare financiară, cum ar fi Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRS), privind poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de
trezorerie ale unei entităţi (subiectul în cauză (criterii), pentru recunoaştere,
cuantificare, prezentare şi publicare.
• o afirmaţie privind eficacitatea controlului intern (informaţii asupra subiectului în
cauză) rezultă din aplicarea unui cadru general de evaluare a eficacităţii controlului
intern, cum ar fi COSO sau CoCo, (criteriu), asupra controlului intern, procesului
(subiectul în cauză).

2
În iulie 2006, Consiliul pentru Standarde de Etică pentru Contabili a revizuit definiţia „reţelei de firme” folosită
în Secţiunea 290. Revizuirea Secţiunii 290 este în vigoare pentru rapoartele de asigurare datate la 31 decembrie
2008 sau după această dată şi este inclusă în Manual la pagina 124.
290.5 Misiunile de asigurare se pot baza pe afirmaţii, sau pe raportarea directă. În oricare
dintre aceste tipuri sunt implicate trei părţi distincte: un contabil de practică publică, o
parte responsabilă şi utilizatorii cărora li se adresează.

290.6 În misiunile de asigurare bazate pe declaraţii, care includ misiunea de audit al

situaţiilor financiare*, evaluarea sau cuantificarea subiectului în cauză, se realizează
de partea responsabilă şi informaţiile privind subiectul în cauză se regăsesc sub forma
unei afirmaţii făcută de partea responsabilă şi adresată utilizatorilor identificaţi.

290.7 Într-o misiune de asigurare bazat pe raportarea directă, profesionistul contabil de practică
publică, fie efectuează direct evaluarea sau cuantificarea subiectului în cauză, fie obţine
o reprezentare din partea părţii responsabile, că a efectuat evaluarea sau cuantificarea
care nu este disponibilă utilizatorilor identificaţi. Informaţiile privind subiectul în cauză
sunt furnizate utilizatorilor identificaţi în raportul de asigurare.

290.8 Independenţa implică:

Independenţa de spirit (de drept).

Starea de spirit care permite emiterea unei concluzii fără a fi afectat de influenţe care
compromit raţionamentul profesional şi care permit unei persoane să acţioneze cu
integritate, să exercite obiectivitate şi scepticism profesional.

Independenţa în aparenţă (de fapt).

Evitarea faptelor şi a situaţiilor care sunt atât de semnificative încât o terţă parte
informată şi rezonabilă, care cunoaşte toate informaţiile relevante, inclusiv măsurile de
protecţie aplicate, ar concluziona în mod rezonabil că integritatea, obiectivitatea sau
scepticismul profesional al firmei sau al unui membru al echipei de asigurare au fost
compromise.

290.9 Utilizarea termenului “independenţă” de unul singur poate crea neînţelegeri. Prin el
însuşi, termenul îi poate face pe observatori să presupună că o persoana care exercită
raţionamentul profesional trebuie să nu fie implicată în nici o relaţie economică,
financiară sau de altă natură. Acest lucru este imposibil, deoarece orice membru al
societăţii are relaţii cu ceilalţi membri. De aceea, importanţa relaţiilor economice,
financiare sau de altă natură ar trebui evaluată, de asemenea, în lumina a ceea ce o terţă
parte, rezonabilă şi informată în legătură cu toate aspectele relevante, ar concluziona în
mod rezonabil ca fiind inacceptabil.

*
Vezi definiţiile
290.10 Multe circumstanţe diferite sau combinaţii de circumstanţe pot fi relevante şi, în
consecinţă, este imposibil să fie definită fiecare situaţie care poate genera ameninţări la
adresa independenţei şi să se specifice acţiunile adecvate pentru reducerea acestor
ameninţări care ar trebui să fie întreprinse. În plus, natura misiunilor de asigurare poate
fi diferită şi, prin urmare, pot exista ameninţări diferite care să necesite aplicarea unor
măsuri de protecţie diferite. De aceea, pentru apărarea interesului public, este necesar
un cadru general conceptual care să ceară firmelor şi membrilor echipelor de asigurare
să identifice, să evalueze şi să soluţionează ameninţările la adresa independenţei şi nu
doar să respecte un set de reguli specifice, care pot fi arbitrare.

O abordare conceptuală a independenţei

290.11 Membrilor echipelor misiunilor de asigurare , firmelor şi firmelor din reţea lise cere să
aplice cadrul general conceptual din Secţiunea 100 acelor circumstanţe specifice luate
în considerare. În plus faţă de identificarea relaţiilor firmei, firmelor din reţea,
membrilor echipei de asigurare cu clientul de asigurare, ar trebui să se ia în consideraţie
dacă relaţiile dintre persoanele din afara echipei de asigurare şi clientul de asigurare
generează ameninţări la adresa independenţei .

290.12 Exemplele prezentate în această secţiune sunt menite să ilustreze aplicarea cadrului
general conceptual şi nu sunt menite să fie, şi nici nu ar trebui să fie interpretate ca o
listă exhaustivă a tuturor circumstanţelor care pot genera ameninţări la adresa . În
consecinţă, nu este suficient ca un membru al unei echipe de asigurare, o firmă sau o
reţea din firmă să respecte doar exemplele prezentate, mai degrabă ei ar trebui să aplice
cadrul general pentru fiecare caz specific cu care se confruntă.

290.13 Natura ameninţărilor la adresa independenţei şi măsurile de protecţie aplicabile

necesare pentru a elimina ameninţările sau pentru a le aduce la un nivel acceptabil
diferă în funcţie de caracteristicile misiunii individuale de asigurare: dacă este o
misiune de audit al situaţiilor financiare sau un alt tip de misiune de asigurare ; şi în
acest caz din urmă, scopul, informaţiile privind subiectul cheie şi utilizatorii ţintă ai
raportului. O firmă ar trebui, prin urmare, să evalueze circumstanţele relevante, natura
misiunii de asigurare şi ameninţările la adresa independenţei atunci când decide dacă
este potrivit sau nu să accepte sau să continue o misiune, precum şi natura măsurilor de
protecţie necesare şi dacă o anumită persoană ar trebui să fie membră a echipei de
audit.

Misiuni de asigurare bazate pe declaraţii

Misiuni de audit al situaţiilor financiare

290.14 Misiunile de audit al situaţiilor financiare sunt relevante pentru o gamă largă de
utilizatori identificaţi; în consecinţă, pe lângă independenţa de drept, independenţa de
fapt este de o deosebită importanţă. În consecinţă, clienţii de audit al situaţiilor
financiare, membrii echipei de asigurare , firma şi firmele din reţea trebuie să fie
 independenţi faţă de clientul de audit al situaţiilor financiare . Astfel de cerinţe de
independenţă includ interdicţii privind anumite relaţii dintre membrii echipei de
asigurare şi directori, funcţionari şi angajaţi ai clientului care se află în poziţia de a
exercita influenţă directă şi semnificativă asupra informaţiilor din subiectul în cauză
(situaţiile financiare). De asemenea, ar trebui să se ia în consideraţie dacă ameninţările
la independenţă sunt create de relaţii cu angajaţii clientului aflaţi în poziţia de a exercita
influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului în cauză (poziţia financiară,
performanţă financiară şi fluxurile de trezorerie).

Alte misiuni de asigurare bazate pe declaraţii

290.15 Într-o misiune de asigurare bazat pe afirmaţii în care clientul nu este un client de audit
al situaţiilor financiare , membrilor echipei de asigurare şi firmei li se cere să fie
independenţi faţă de clientul de audit (partea responsabilă, care este responsabilă pentru
informaţiile despre subiectul în cauză şi care poate fi responsabilă pentru subiectul în
cauză). Astfel de cerinţe de independenţă includ interdicţii cu privire la anumite relaţii
dintre membrii echipei de asigurare şi directori, funcţionari şi angajaţi ai clientului care
se află în poziţia de a exercita influenţă directă şi semnificativă asupra informaţiilor
despre subiectul în cauză. De asemenea, ar trebui să se acorde atenţie şi faptului dacă
ameninţările la adresa independenţei sunt create de către relaţii cu angajaţii clientului
aflaţi în poziţia de a exercita influenţă directă şi semnificativă asupra obiectului în
cauză. Ar trebui, de asemenea, să fie acordată atenţie oricăror ameninţări despre care
firma are motive să creadă că pot fi generate de către interesele şi relaţiile firmei din
reţea.

290.16 În majoritatea misiunilor de asigurare bazate pe afirmaţii, care nu sunt misiuni de audit
al situaţiilor financiare, partea responsabilă răspunde pentru informaţiile despre
subiectul în cauză şi subiectul în cauză în sine. Totuşi, în anumite misiuni, partea
responsabilă se poate să nu fie responsabilă pentru subiectul în cauză. De exemplu,
atunci când un profesionist contabil de practică publică este angajat pentru a efectua o
misiune de asigurare cu privire la un raport pe care l-a întocmit un consultant de mediu
cu privire la practicile de dezvoltare durabilă ale unei companii pentru a fi distribuit
utilizatorilor ţintă, consultantul de mediu este partea responsabilă pentru informaţiile
despre subiectul în cauză dar compania este responsabilă pentru subiectul în cauză
(practicile de dezvoltare durabilă).

290.17 În misiunile de asigurare bazate pe afirmaţii care nu sunt misiuni de audit al situaţiilor
financiare, atunci când partea responsabilă răspunde pentru informaţiile despre
subiectul în cauză, dar nu şi pentru subiectul în cauză, membrilor misiunii de asigurare
şi firmei li se cere să fie independenţi faţă de părţile responsabile pentru informaţiile
despre subiectul în cauză (clientul de asigurare). În plus, ar trebui să se acorde atenţie
oricăror ameninţări despre care firma are motive să creadă că au fost create de către
interese şi relaţii între un membru al echipei de asigurare , firmă , o firmă din reţea şi
partea responsabilă pentru subiectul în cauză.

Misiuni de asigurare bazate pe raportare directă

290.18 Într-o misiune de asigurare bazată pe raportarea directă, membrilor echipei de asigurare
şi firmei li se cere să fie independenţi de clientul de asigurare (partea responsabilă
pentru subiectul în cauză).

Utilizarea restricţionată a rapoartelor

290.19 În cazul unui raport de asigurare cu privire la situaţiile nefinanciare ale unui client de
audit emis a cărei folosire se restrânge la un număr limitat de utilizatori identificaţi,
utilizatorii raportului se presupune că au cunoştinţă de scopul, informaţiile despre
subiectul în cauză şi limitele raportului prin participarea lor la stabilirea naturii şi ariei
de acoperire a instrucţiunilor firmei cu privire la serviciile oferite, inclusiv criteriile pe
baza cărora urmează să fie evaluate şi cuantificate informaţiile despre subiectul în
cauză. Aceste cunoştinţe şi capacitatea sporită a firmei de a comunica tuturor
utilizatorilor raportului în legătură cu măsurile de protecţie sporesc eficacitatea
măsurilor de protecţie pentru independenţa de fapt. Aceste circumstanţe pot fi luate în
considerare de către firmă la evaluarea ameninţărilor la adresa independenţei şi la
luarea măsurilor de protecţie necesare pentru a elimina ameninţările sau a le reduce la
un nivel acceptabil. Minimul necesar pentru asigurarea independenţei este să se aplice
prevederile acestei secţiuni la evaluarea independenţei membrilor echipei de asigurare
şi a membrilor familiilor lor sau afinilor lor. Mai mult, dacă firma de audit a avut un
interes financiar semnificativ, fie direct, fie indirect, în ceea ce priveşte clientul său,
ameninţarea de interes propriu creată ar fi atât de semnificativă încât nu ar putea fi luată
nici o măsură de protecţie pentru a o reduce la un nivel acceptabil. O luare în
consideraţie limitată a oricăror ameninţări create de interesele şi relaţiile firmei din
reţea poate fi suficientă.

Părţi responsabile multiple

290.20 În anumite misiuni de asigurare , fie că sunt bazate pe afirmaţii, fie pe raportare directă,
care nu sunt misiuni de audit al situaţiilor financiare s-ar putea să existe mai multe părţi
responsabile. În astfel de misiuni, pentru a determina dacă este necesară aplicarea
prevederilor din această secţiune pentru fiecare parte responsabilă, firma ar putea să ia
în consideraţie dacă un interes sau o relaţie între firmă sau un membru al echipei de
asigurare , şi o anumită parte responsabilă ar putea să dea naştere la o ameninţare la
adresa independenţei care este altfel decât în mod clar nesemnificativă în contextul
informaţiilor despre subiectul în cauză. Aceasta va lua în considerare factori cum ar fi:

• Pragul de semnificaţie al informaţiei despre subiectul în cauză (sau subiectul cauză în

sine) pentru care răspunde partea responsabilă respectivă; şi
• Gradul de interes public care este asociat cu misiunea.
Dacă firma determină faptul că ameninţarea la adresa independenţei creată de către
orice astfel de relaţie sau interes cu o anumită parte responsabilă ar fi în mod cert
nesemnificativă, poate să nu fie necesară aplicarea tuturor prevederilor acestei secţiuni
pentru acea parte responsabilă.
Alte consideraţii

290.21 Ameninţările şi măsurile de protecţie identificate în această secţiune sunt în general

discutate în contextul intereselor sau relaţiilor dintre firmă , firmele din reţea, membrii
echipei de asigurare şi clientul de asigurare. În cazul unui client de audit al situaţiilor
financiare care este o entitate cotată , firmei şi firmelor din reţea li se cere să analizeze
interesele şi relaţiile care implică părţile afiliate ale clientului respectiv. În mod ideal, ar
trebui identificate în prealabil acele entităţi precum şi interesele şi relaţiile acestora.
Pentru toţi ceilalţi clienţi de asigurare, atunci când echipa de asigurare are motive să
creadă că o parte afiliată* a unui astfel de client de asigurare este relevantă pentru
evaluarea independenţei firmei pentru clientul respectiv, echipa de asigurare ar trebui să
ia în consideraţie acea parte afiliată atunci când evaluează independenţa şi când aplică
măsurile de protecţie corespunzătoare.

290.22 Evaluarea ameninţărilor la adresa independenţei şi activităţile ulterioare trebuie să fie

susţinute de probele obţinute înainte de acceptarea misiunii şi în timpul desfăşurării
acesteia. Obligaţia de a face o astfel de evaluare şi de a întreprinde o serie de acţiuni
apare atunci când o firmă , o firmă din reţea sau un membru al echipei de asigurare
cunoaşte, sau s-ar putea în mod rezonabil să cunoască, circumstanţele sau relaţiile care
ar putea compromite independenţa . Pot exista situaţii în care firma, firma din reţea sau
o persoană încalcă neintenţionat prevederile acestei secţiuni. Dacă apare o astfel de
încălcare neintenţionată, aceasta, în general, nu ar compromite independenţa cu privire
la un client de asigurare , cu condiţia ca firma să aibă implementate politici şi proceduri
adecvate de control al calităţii pentru promovarea independenţei şi, odată descoperită,
încălcarea respectivă să fie corectată prompt şi să fie aplicate orice măsuri de protecţie
necesare.

290.23 În tot cuprinsul acestei secţiuni, pentru evaluarea independenţei se fac referiri la
ameninţări semnificative şi la cele clar nesemnificative. La analizarea semnificaţiei unei
anumite probleme, trebuie să fie luaţi în considerare atât factorii calitativi, cât şi cei
cantitativi. O problemă ar trebui să fie considerată ca fiind în mod clar nesemnificativă
numai dacă se ajunge la concluzia că este atât comună, cât şi lipsită de consecinţe.

*
Vezi definiţiile
Obiectivul şi structura acestei secţiuni

290.24 Obiectivul acestei secţiuni este acela de a veni în sprijinul firmelor şi membrilor
echipelor de asigurare pentru:
(a) Identificarea ameninţărilor la adresa independenţei ;
(b) A evalua dacă aceste ameninţări sunt în mod clar nesemnificativ ; şi
(c) În cazurile în care ameninţările nu sunt în mod clar nesemnificative , pentru
identificarea şi aplicarea măsurilor de protecţie adecvate pentru eliminarea sau
reducerea lor la un nivel acceptabil.
Trebuie să se acorde întotdeauna atenţie concluziei de inacceptabilitate la care a ajuns
un terţ informat şi rezonabil, care cunoaşte toate informaţiile relevante. În situaţiile în
care nu sunt disponibile măsuri de protecţie pentru reducerea ameninţărilor la un nivel
acceptabil, singurele acţiuni posibile sunt acelea de a elimina activităţile sau interesele
care generează ameninţarea sau refuzul de a accepta sau continua misiunea de
asigurare.

290.25 Această secţiune se încheie cu o anexă care cuprinde câteva exemple privind modul în
care această abordare conceptuală a independenţei urmează să se aplice unor
circumstanţe şi relaţii specifice. Exemplele prezintă ameninţări la adresa independenţei
care pot fi generate de circumstanţe şi relaţii specifice (începând cu paragraful
290.100). Raţionamentul profesional este utilizat pentru determinarea măsurilor de
protecţie adecvate pentru eliminarea ameninţărilor la adresa independenţei sau pentru a
le reduce la un nivel acceptabil. În unele exemple, ameninţările la adresa independenţei
sunt atât de semnificative încât singurele acţiuni posibile sunt acelea de a elimina
activităţile sau interesele care pot genera ameninţarea sau de a refuza acceptarea sau
continuarea misiunii de asigurare. În alte exemple, ameninţarea poate fi eliminată sau
redusă la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecţie. Nu se intenţionează
ca exemplele să fie exhaustive.

290.26 Unele exemple din anexa la această secţiune indică modul în care cadrul general se
aplică într-o misiune de audit al situaţiilor financiare pentru o entitate cotată . Atunci
când o organizaţie membră decide să nu facă diferenţa între entităţile cotate şi alte
entităţi, exemplele care se referă la misiunile de audit al situaţiilor financiare pentru
entităţile cotate ar trebui să fie luate în considerare pentru aplicarea la toate misiunile de
audit al situaţiilor financiare.

290.27 Atunci când se identifică ameninţări care nu sunt în mod clar nesemnificativ , iar firma
decide să accepte sau să continue misiunea de asigurare, decizia ar trebui să fie
documentată. Documentaţia ar trebui să includă o descriere a ameninţărilor identificate
şi a măsurilor de protecţie aplicate pentru eliminarea sau reducerea ameninţărilor la un
nivel acceptabil.
290.28 Evaluarea importanţei oricăror ameninţări la adresa independenţei şi a măsurilor de
protecţie necesare pentru reducerea ameninţărilor la un nivel acceptabil ţine cot de
interesul public. Unele entităţi pot fi de interes public deoarece, ca rezultat al
activităţilor lor, a dimensiunii lor sau a statutului lor corporativ, au o gamă largă de
acţionari. Exemplele de astfel de entităţi pot include companiile cotate, instituţiile de
credit, companiile de asigurări şi fondurile de pensii. Datorită interesului public
semnificativ pentru situaţiile financiare ale entităţilor cotate, unele paragrafe din această
secţiune se referă la probleme suplimentare care sunt relevante pentru auditul situaţiilor
financiare ale entităţilor cotate. Ar trebui să se acorde atenţie aplicării cadrului general
în legătură cu auditul situaţiilor financiare ale entităţilor cotate la alţi clienţi de audit al
situaţiilor financiare care ar putea fi de un interes public semnificativ.

290.29 Comitetele de audit pot avea un rol important în rolul de guvernarea corporativă atunci
când sunt independente în raport cu conducerea clientului şi pot sprijini Consiliul
Director când va concluziona că o firmă este independentă în îndeplinirea rolului său de
audit. Ar trebui să existe comunicări permanente între firmă şi comitetul de audit (sau
alt organism de guvernare, dacă nu există un comitet de audit) al entităţilor cotate cu
privire la relaţii şi la alte probleme care ar putea, în opinia firmei, să ameninţe
independenţa .

290.30 Firmele trebuie să-şi stabilească politici şi proceduri referitoare la comunicările cu

comitetele de audit, sau cu alte persoane însărcinate cu guvernarea clientului, cu privire
la independenţă . În cazul auditului situaţiilor financiare ale entităţilor cotate, firma
trebuie să comunice oral şi în scris, cel puţin anual, toate relaţiile şi alte aspecte dintre
firmă , firmele din reţea şi clientul de audit al situaţiilor financiare pe care firma,
utilizând raţionamentul profesional, le poate considera ca afectând independenţa .
Problemele care vor fi comunicate variază în funcţie de fiecare circumstanţă în parte şi
ar trebui să fie stabilite de către firmă , dar în general, ar trebui să trateze aspectele
importante identificate în această secţiune.

Durata misiunii

290.31 Membrii echipei de asigurare şi firma trebuie să fie independenţi de clientul de

asigurare pe durata misiunii de asigurare. Durata misiunii începe atunci când echipa
de asigurare începe să presteze servicii de asigurare şi se termină odată cu publicarea
raportului de asigurare, cu excepţia cazului în care misiunea de asigurare are o natură
recurentă. Dacă misiunea de asigurare se preconizează a se repeta, durata misiunii de
asigurare se încheie cu notificarea de către oricare dintre părţi a terminării relaţiei
profesionale sau cu publicarea raportului de asigurare, oricare dintre ele are loc mai
târziu.

290.32 În cazul unei misiuni de audit al situaţiilor financiare, durata misiunii include perioada
acoperită de situaţiile financiare pe baza cărora firma va încheia un raport. Atunci când
o entitate devine un client de audit al situaţiilor financiare pe parcursul sau după
încheierea perioadei pe care o acoperă situaţiile financiare pentru care firma încheie
 raport, firma ar trebui să ia în consideraţie dacă pot fi generate orice ameninţări la
adresa independenţei de către:

• Relaţiile financiare sau de afaceri cu clientul de audit pe parcursul sau după

încheierea perioadei pe care o acoperă situaţiile financiare, dar înainte de acceptarea
misiunii de audit al situaţiilor financiare ; sau
• Serviciile anterioare prestate către clientul de audit.
În mod similar, în cazul unei misiuni de asigurare care nu este o misiune de audit al
situaţiilor financiare , firma ar trebui să ia în consideraţie dacă relaţiile financiare sau de
afaceri sau serviciile anterioare pot genera ameninţări la adresa independenţei .

290.33 Dacă pentru un client de audit al situaţiilor financiare a fost prestat un alt serviciu care
nu este de asigurare pe parcursul sau după încheierea perioadei pe care o acoperă
situaţiile financiare, dar înainte de începerea serviciilor profesionale în legătură cu
auditul situaţilor financiare, iar serviciul ar fi interzis pe durata misiunii de audit, ar
trebui să se acorde atenţie ameninţărilor la adresa independenţei , dacă există, care
rezultă din serviciul respectiv. Dacă ameninţarea este alta decât una care este în mod
clar nesemnificativă , ar trebui luate în consideraţie şi aplicate, dacă este necesar,
măsuri de protecţie pentru reducerea ameninţării la un nivel acceptabil. Astfel de
măsuri de protecţie pot include:

• Discutarea cu cei însărcinaţi cu guvernarea clientului, cum ar fi comitetul de audit a

aspectelor de independenţă legate de prestarea de alte servicii care nu sunt de
asigurare;
• Obţinerea recunoaşterii de către client a responsabilităţii pentru rezultatele
serviciilor care nu sunt de asigurare;
• Împiedicarea personalului care a prestat servicii care nu sunt de asigurare să
participe la misiunea de audit al situaţiilor financiare; şi
• Angajarea unei alte firme pentru revizuirea rezultatelor serviciilor care nu sunt de
asigurare sau angajarea unei alte firme pentru a presta din nou acele servicii care nu
sunt de asigurare în măsura în care este necesar acest lucru pentru a-i da
posibilitatea de a-şi asuma responsabilitatea pentru acel serviciu.

290.34 Un serviciu care nu este de asigurare prestat pentru o firmă necotată nu va împiedica
independenţa firmei atunci când clientul devine o entitate cotată cu condiţia ca:
(a) Serviciul care nu este de asigurare care a fost prestat anterior a fost permis conform
acestei secţiuni pentru clienţii de audit al situaţiilor financiare care nu sunt entităţi
cotate;
(b) Serviciul va fi încheiat într-o perioadă rezonabilă de timp în care clientul devine o
entitate cotată , dacă este nepermis conform acestei secţiuni pentru clienţii de audit
al situaţiilor financiare care sunt entităţi cotate; şi
(c) Firma a implementat măsuri de protecţie adecvate pentru eliminarea ameninţărilor
la adresa independenţei generate de serviciile anterioare sau pentru reducerea
acestora până la un nivel acceptabil.
APLICAREA CADRULUI GENERAL PENTRU SITUAŢII SPECIFICE

CUPRINS:

Paragraful

Introducere ……………………………………………………………… 290.100

Interese financiare ………………………………………………………. 290.104
Prevederi aplicabile tuturor clienţilor de asigurare ………………… 290.106
Prevederi aplicabile clienţilor de audit al situaţiilor financiare ……. 290.113
Prevederi aplicabile clienţilor de asigurare care nu fac un audit
al situaţiilor financiare …………………………………………….. 290.122
Împrumuturi şi garanţii .............................................................................. 290.126
Relaţii apropiate de afaceri cu clienţi de audit ........................................... 290.132
Relaţii de familie şi personale ...................................................................... 290.135
Angajarea la clienţii de asigurare ………………………………………… 290.143
Servicii recente furnizate clienţilor de asigurare …………………………. 290.146
Deţinerea unei funcţii de conducere sau de director
în consiliul de conducere al clienţilor de asigurare ……………………… 290.149
Colaborarea îndelungată a personalului de conducere
cu clienţi de asigurare
Prevederi generale ………………………………………………... 290.153
Clienţi de audit al situaţiilor financiare care sunt entităţi cotate … 290.154
Prestarea de alte servicii în afara celor de asigurare pentru clienţii de audit 290.158
Întocmirea registrelor contabile şi a situaţiilor financiare …………… 290.166
Prevederi generale ………………………………………………… 290.169
Clienţi de audit financiar care nu sunt entităţi cotate ……………… 290.170
Clienţi de audit financiar care sunt entităţi cotate ………………… 290.171
Situaţii de urgenţă ………………………………………………… 290.173
Servicii de evaluare ………………………………………………………. 290.174
Prestarea unor servicii fiscale unui client de audit al situaţiilor financiare 290.180
Prestarea unor servicii de audit intern unui
client de audit al situaţiilor financiare ………………………………290.181
Prestarea unor servicii pentru sisteme IT unui
 client de audit al situaţiilor financiare …………………………… 290.187
Delegarea temporară a personalului firmei de audit
la clienţii de audit al situaţiilor financiare ……………………….290.192
Furnizarea de servicii de consultanţă în legătură
cu litigiile clienţilor de audit al situaţiilor financiare …………….. 290.193
Furnizarea unor servicii juridice unui client de
audit al situaţiilor financiare ………………………………… 290.196
Recrutarea personalului pentru poziţii de conducere ……………………… 290.203
Furnizarea de asistenţă financiară corporativă şi alte servicii similare …….290.204
Onorarii şi tarife
Onorarii – mărime relativă…………………………………………………..290.206
Onorarii – restante ………………………………………………………….290.208
Tarife ………………………………………………………………. 290.209
Onorarii contingente ………………………………………………. 290.210
Cadouri şi ospitalitate ……………………………………………… 290.212
Litigii actuale sau posibile ………………………………………………. 290.214
Introducere

290.100 Următoarele exemple descriu circumstanţele specifice şi relaţiile care pot genera
ameninţări la adresa independenţei . Exemplele descriu potenţialele ameninţări generate
şi măsurile de protecţie adecvate pentru a le elimina sau pentru a le reduce la un nivel
acceptabil în fiecare circumstanţă. Exemplele nu sunt exhaustive. În practică, firmei,
firmelor din reţea şi membrilor echipei de asigurare li se va cere să evalueze
implicaţiile unor circumstanţe şi relaţii similare, dar diferite, şi să determine dacă pot fi
aplicate măsuri de protecţie, incluzând măsurile de protecţie din paragrafele 200.12
până la 200.15, pentru a răspunde în mod satisfăcător ameninţărilor la adresa
independenţei .

290.101 Unele exemple tratează clienţii de audit al situaţiilor financiare în timp ce altele
tratează misiuni de asigurare pentru clienţi care nu sunt clienţi de audit al situaţiilor
financiare. Exemplele ilustrează modul în care trebuie aplicate măsurile de protecţie
pentru a îndeplini cerinţele de independenţă ale membrilor echipei de asigurare , firmei
şi firmele din reţea, faţă de un client de audit al situaţiilor financiare şi pentru cerinţele
de independenţă ale membrilor echipei de asigurare şi firmei faţă de un client de
asigurare care nu este un client de audit al situaţiilor financiare . Exemplele nu includ
rapoartele de asigurare pentru un client de non-audit a căror utilizare este restricţionată
în mod expres pentru o serie de utilizatori identificaţi. Aşa cum este stipulat în
paragraful 290.19, în cazul unor astfel de misiuni, membrii echipei de asigurare , rudele
de gradul întâi şi afinii acestora trebuie să fie independenţi faţă de clientul de asigurare.
Mai mult, firma nu trebuie să deţină un interes financiar semnificativ, direct sau
indirect, în clientul de asigurare.

290.102 Exemplele ilustrează modul în care se aplică cadrul general pentru clienţii de audit al
situaţiilor financiare şi pentru alţi clienţi de asigurare. Exemplele trebuie să fie citite în
relaţie cu paragraful 290.20 care explică faptul că, în majoritatea misiunilor de
asigurare , există o parte responsabilă şi acea parte responsabilă este clientul de
asigurare. Totuşi, în unele misiuni de asigurare , există două părţi responsabile. În astfel
de circumstanţe, trebuie să se ia în considerare ameninţările despre care firma are
motive să creadă că pot fi create de interesele şi relaţiile dintre un membru al echipei de
asigurare , firma, o firmă din reţea şi partea responsabilă pentru problema respectivă.

290.103 Interpretarea 2005-01 din această anexă oferă îndrumări suplimentare privind
aplicarea cerinţelor de independenţă cuprinse în această secţiune pentru misiunile de
asigurare care nu reprezintă misiuni de audit al situaţiilor financiare.

Interese Financiare

290.104 Un interes financiar într-un client de asigurare poate genera o ameninţare de interes
propriu. În evaluarea importanţei ameninţării şi a măsurilor de protecţie adecvate care
urmează să fie aplicate pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce până la un
nivel acceptabil, este necesar să se examineze natura interesului financiar . Aceasta
 include o evaluare a rolului persoanei care deţine interesul financiar, importanţa
interesului financiar şi tipul acestuia (direct sau indirect).

290.105 Atunci când se evaluează tipul de interesul financiar, trebuie să se ia în considerare

faptul că interesele financiare pot varia de la interese în care persoana nu are nici un
control asupra modalităţii de investiţie sau a interesului financiar deţinut (de exemplu,
un fond mutual, un fond închis de investiţii sau o modalitate intermediară similară)
până la acelea în care persoana deţine controlul asupra interesului financiar (de
exemplu, ca administrator) sau este capabil să influenţeze deciziile de investiţii. La
evaluarea semnificaţiei oricărei ameninţări la adresa independenţei , este important să
se ia în considerare gradul de control sau de influenţă care poate fi exercitată asupra
intermediarului, interesul financiar deţinut, sau strategia sa de investiţii. Atunci când
există control, interesul financiar trebuie considerat ca fiind direct. În caz contrar,
atunci când deţinătorul interesului financiar nu are nici o capacitate de a exercita un
astfel de control, interesul financiar trebuie considerat ca fiind indirect.

Prevederi aplicabile tuturor clienţilor de asigurare

290.106 Dacă un membru al echipei de asigurare , sau un membru apropiat al familiei acestuia
deţine un interes financiar direct* , sau un interes financiar indirect* semnificativ în
clientul de audit, ameninţarea de interes propriu generată ar fi atât de semnificativă
încât singurele măsuri de protecţie disponibile pentru a elimina ameninţarea sau pentru
a o reduce la un nivel acceptabil ar fi:

(a) cedarea interesului financiar direct înainte ca persoana să devină membru al echipei de
asigurare ;
(b) cedarea în totalitate a interesului financiar indirect sau cedarea unei valori suficiente din
acesta astfel încât interesul rămas să nu mai fie semnificativ, înainte ca persoana să
devină membru al echipei de asigurare ; sau
(c) înlăturarea membrului echipei de asigurare din misiunea de asigurare.

290.107 Dacă un membru al , sau un membru apropiat de familie al acestuia primeşte, de

exemplu sub forma unei moşteniri, a unui cadou sau ca rezultat al unei fuziuni, un
interes financiar direct sau indirect semnificativ în clientul de asigurare, acest lucru va
genera o ameninţare de interes propriu. Următoarele măsuri de protecţie trebuie aplicate
pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce până la un nivel acceptabil:

(a) cedarea interesului financiar la data convenabilă cea mai apropiată; sau
(b) înlăturarea membrului echipei de asigurare din misiunea de asigurare.

*
Vezi definiţiile
 Pe parcursul perioadei dinaintea cedării interesului financiar sau a înlăturării individului
din echipa de asigurare , trebuie să se ia în considerare dacă sunt necesare măsuri de
protecţie suplimentare în scopul reducerii ameninţării până la un nivel acceptabil.
Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:

• discutarea problemei cu cei însărcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit; sau

• implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a revizui munca realizată sau
pentru a acorda consultanţă, după cum este necesar.

290.108 Atunci când un membru al echipei de asigurare cunoaşte faptul că un afin deţine un
interes financiar direct sau indirect semnificativ în clientul de asigurare, poate apărea o
ameninţare de interes propriu. În evaluarea importanţei oricărei ameninţări, ar trebui să
se ia în considerare natura relaţiei dintre membrul echipei de asigurare şi afin precum şi
importanţa interesului financiar . Odată ce a fost evaluată importanţa ameninţării,
măsuri de protecţie trebuie luate în considerare şi aplicate, după cum este necesar.
Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
• afinul va ceda întregul interes financiar sau o parte suficientă din acesta la data
convenabilă cea mai apropiată;
• discutarea problemei cu cei însărcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit;
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a luat parte la misiunea de
asigurare, pentru a revizui munca efectuată de către membrul echipei de asigurare al
cărui afin este implicat, sau pentru a acorda consultanţă, după cum este necesar; sau
• înlăturarea persoanei respective din misiunea de asigurare.

290.109 Atunci când o firmă sau un membru al echipei de asigurare deţine un interes financiar
direct sau un interes financiar indirect semnificativ clientul de asigurare ca
administrator, poate apărea o ameninţare de interes propriu prin posibila influenţă a
administratorului asupra clientului de asigurare . În consecinţă, un astfel de interes
trebuie să fie deţinut numai atunci când:

Membrul echipei de asigurare , un membru de familie apropiat al membrului echipei de

asigurare şi firma nu sunt beneficiarii fondului;
Interesul deţinut de către administrator în clientul de asigurare nu este semnificativ;
Administratorul nu poate exercita o influenţă semnificativă asupra clientului de asigurare ;
şi
Un membru al echipei de asigurare sau firma nu are o influenţă semnificativă asupra
oricărei decizii de investiţii care presupune un interes financiar în clientul de asigurare.
290.110 Este necesar să se ia în consideraţie dacă o ameninţare de interes propriu poate fi
generată de către interesele financiare ale persoanelor din afara echipei de asigurare ,
ale membrilor apropiaţi de familie şi ale afinilor acestora. Astfel de persoane ar include:
• parteneri şi membrii apropiaţi de familie, care nu sunt membri ai echipei de asigurare ;
• parteneri şi angajaţi din conducere care oferă clientului de asigurare servicii care nu
sunt de asigurare; şi
• persoane care au o relaţie personală apropiată cu un membru al echipei de asigurare .

Dacă interesele deţinute de către astfel de persoane pot genera o ameninţare de interes
propriu va depinde de factori precum:

• structura organizatorică, operaţională şi de raportare a firmei; şi

• natura relaţiei dintre persoana respectivă şi membrul echipei de asigurare .

Ar trebui evaluată importanţa ameninţării şi, dacă ameninţarea nu este în mod clar
nesemnificativă , trebuie luate în considerare şi aplicate măsuri de protecţie, aşa cum
este necesar, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri
de protecţie ar putea include:

• atunci când este cazul, politici în scopul limitării deţinerii unor astfel de interese;
• discutarea problemei cu cei însărcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit; sau
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a luat parte la misiunea de
asigurare, pentru a revizui munca efectuată sau pentru a acorda consultanţă, după cum
este necesar.

290.111 O încălcare neintenţionată a prevederilor acestei secţiuni care se referă la un interes

financiar într-un client de asigurare , nu ar afecta independenţa firmei, a firmei din reţea
sau a unui membru al echipei de asigurare atunci când:

(a) firma şi firma din reţea au stabilit politici şi proceduri care cer tuturor profesioniştilor
să raporteze prompt firmei orice încălcare ce derivă din cumpărarea, moştenirea sau
altă achiziţionare a unui interes financiar în clientul de asigurare;
(b) firma şi firma din reţea notifică prompt profesionistul că trebuie să renunţe la interesul
financiar; şi
(c) înstrăinarea interesului are loc la cea mai apropiată dată practică după identificarea
aspectului, sau profesionistul este înlăturat din echipa de asigurare .
290.112 Atunci când a avut loc o încălcare neintenţionată a acestei secţiuni privitoare la un
interes financiar într-un client de asigurare , firma ar trebui să ia în consideraţie dacă ar
trebui aplicate măsuri de protecţie. Asemenea măsuri de protecţie ar putea include:
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a luat parte la misiunea de
asigurare pentru a revizui munca efectuată de către membrul echipei de asigurare ;
sau
• excluderea individului din orice proces important de luare a deciziilor privind
misiunea de asigurare.

Prevederi aplicabile clienţilor de audit al situaţiilor financiare

290.113 Dacă o firmă sau o firmă din reţea are un interes financiar direct într-un client de audit
al situaţiilor financiare ale firmei, ameninţarea de interes propriu generată ar fi atât de
semnificativă, încât nici o măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un
nivel acceptabil. În consecinţă, renunţarea la interesul financiar ar fi singura măsură
adecvată pentru a permite firmei realizarea misiunii.

290.114 Dacă o firmă sau o firmă din reţea are un interes financiar semnificativ indirect într-un
client de audit al situaţiilor financiare, se generează, de asemenea, o ameninţare de
interes propriu. Singurele acţiuni adecvate pentru a permite firmei să realizeze misiunea
ar fi ca firma sau firma din reţea fie să renunţe la interesul indirect în totalitate, fie să
renunţe la un procent suficient din acesta, astfel încât interesul rămas să nu mai fie
semnificativ.

290.115 Dacă o firmă sau o firmă din reţea are un interes financiar semnificativ într-o entitate
care deţine un procentaj de control într-un client de audit al situaţiilor financiare ,
ameninţarea de interes propriu generată ar fi atât de semnificativă încât nici o măsură
de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Singurele acţiuni
adecvate pentru a permite firmei să realizeze misiunea ar fi ca firma sau firma din reţea
fie să renunţe la interesul financiar în totalitate, fie să renunţe la un procent suficient de
mare din acesta, astfel încât interesul rămas să nu mai fie important.

290.116 Dacă planul de pensii al unei firme sau al unei firme din reţea conţine un interes
financiar într-un client de audit al situaţiilor financiare , poate apărea o ameninţare de
interes propriu. În consecinţă, ar trebui evaluată semnificaţia oricărei astfel de
ameninţări generate şi, dacă ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativă , trebuie
luate în considerare măsuri de protecţie şi aplicate, după cum este necesar, pentru a
elimina ameninţarea sau pentru a o reduce la un nivel acceptabil.

290.117 Dacă alţi parteneri, inclusiv partenerii care nu realizează misiuni de asigurare , sau
membrii apropiaţi de familie, angajaţi în cadrul aceluiaşi cabinet* în care partenerul
de misiune* prestează servicii legate de auditul situaţiilor financiare, deţin un interes
financiar direct sau un interes financiar indirect semnificativ în acel client de audit,
ameninţarea de interes propriu creată ar putea fi atât de semnificativă încât nici o
*
Vezi definiţiile
*
Vezi definiţiile
 măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Prin urmare,
astfel de parteneri sau rudele lor de gradul întâi nu trebuie să deţină nici un interes
financiar într-un astfel de client de audit.

290.118 Cabinetul în care partenerul de misiune desfăşoară auditul situaţiilor financiare nu

este, în mod necesar, biroul în care acel partener este repartizat. Prin urmare, atunci
când partenerul de misiune este localizat într-un birou diferit de cel al celorlalţi
membri ai echipei de asigurare , trebuie să se determine raţional în care dintre birouri
practică partenerul activităţi legate de respectivul audit.

290.119 Dacă alţi parteneri şi angajaţi din conducere care furnizează clientului de audit al
situaţiilor financiare alte servicii în afara celor de asigurare, cu excepţia acelora a căror
implicare este în mod clar nesemnificativă , sau a membrilor apropiaţi de familie, deţin
un interes financiar direct sau un interes financiar indirect semnificativ în clientul de
audit, ameninţarea generată de interesul propriu ar fi atât de semnificativă încât nici o
măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Prin urmare,
astfel de angajaţi sau membrii apropiaţi de familie nu trebuie să deţină nici un interes
financiar într-un astfel de client de audit.

290.120 Un interes financiar într-un client de audit care este deţinut de un membru apropiat de
familie al (a) unui partener localizat în biroul în care partenerul misiunii desfăşoară
auditul, sau (b) unui partener sau angajat din conducere care furnizează clientului de
audit alte servicii în afara celor de asigurare, nu este considerat că generează o
ameninţare inacceptabilă dacă este primit ca rezultat al drepturilor lor salariale (de
exemplu, dreptul la pensie sau dreptul la acţiuni preferenţiale) şi, acolo unde este
necesar, se aplică măsuri de protecţie corespunzătoare pentru a reduce orice ameninţare
la adresa independenţei la un nivel acceptabil.

290.121 O ameninţare de interes propriu poate fi generată dacă firma, sau firma din reţea, sau
un membru al echipei de asigurare are un interes într-o entitate şi un client de audit al
situaţiilor financiare sau un director, o altă persoană din conducere sau un acţionar
majoritar, posedă, de asemenea, o investiţie în acea entitate. Independenţa nu este
compromisă în ceea ce priveşte clientul de audit dacă respectivele interese ale firmei,
firmei din reţea sau ale membrului echipei de asigurare şi ale clientului de audit sau
directorului, funcţionarului sau acţionarului majoritar sunt deopotrivă lipsite de
importanţă şi clientul de audit nu poate exercita o influenţă semnificativă asupra
entităţii. Dacă un interes este semnificativ fie pentru firmă , fie pentru firma din reţea
sau pentru clientul de audit, iar clientul de audit poate exercita o influenţă semnificativă
asupra entităţii, nu există nici o măsură de protecţie pentru a reduce ameninţarea la un
nivel acceptabil, iar firma sau firma din reţea trebuie fie să cedeze interesul respectiv,
fie să refuze misiunea de audit. Orice membru al echipei de asigurare , care deţine un
astfel de interes semnificativ, trebuie:
fie să înstrăineze interesul;
fie să înstrăineze o parte suficientă din interes astfel încât interesul rămas să nu mai fie
semnificativ;
 fie să se retragă din audit.

Prevederi aplicabile clienţilor de asigurare care nu sunt clienţi de audit al situaţiilor

financiare

290.122 Dacă o firmă deţine un interes financiar direct într-un client de asigurare care nu este
un client de audit al situaţiilor financiare , ameninţarea generată de interesul propriu ar
fi atât de semnificativă încât nici o măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea
la un nivel acceptabil. În consecinţă, cedarea interesului financiar ar fi singura acţiune
adecvată care ar permite firmei să realizeze misiunea.

290.123 Dacă o firmă deţine un interes financiar indirect semnificativ într-un client de
asigurare care nu este un client de audit al situaţiilor financiare , aceasta generează, de
asemenea, o ameninţare de interes propriu. Singura acţiune adecvată care să permită
firmei să realizeze misiunea ar fi ca firma fie să cedeze interesul indirect în totalitate,
fie să cedeze un procent suficient din acesta astfel încât interesul rămas să nu mai fie
semnificativ.

290.124 Dacă o firmă deţine un interes financiar important într-o entitate care are un procentaj
de control într-un client de asigurare care nu este un client de audit al situaţiilor
financiare , ameninţarea generată de interesul propriu ar fi atât de semnificativă încât
nici o măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil.
Singura acţiune adecvată pentru a permite firmei să realizeze misiunea ar fi ca firma, fie
să cedeze interesul financiar în totalitate, fie să cedeze un procent suficient din acesta
astfel încât interesul rămas să nu mai fie semnificativ.

290.125 Dacă se emite un raport cu uz restrâns pentru o misiune de asigurare care nu reprezintă
o misiune de audit, excepţiile la situaţiile din paragrafele 290.106 până la 290.110 şi
290.122 până la 290.124 sunt prevăzute în paragraful 290.19.

Împrumuturi şi garanţii

290.126 Un împrumut sau o garanţie pentru un împrumut luat(ă) de la un client de asigurare

care este o bancă sau o instituţie similară nu ar genera o ameninţare la adresa
independenţei , cu condiţia ca împrumutul sau garanţia să fie făcut(ă) pe baza unor
proceduri, condiţii şi cerinţe normale de împrumut şi ca împrumutul să fie
nesemnificativ atât pentru firmă , cât şi pentru clientul de asigurare. Dacă împrumutul
este semnificativ pentru clientul de asigurare sau pentru firmă , poate fi posibil ca, prin
intermediul aplicării unor măsuri de protecţie, să se reducă ameninţarea generată de
interesul propriu până la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea
include implicarea unui profesionist contabil suplimentar din afara firmei sau a firmei
din reţea, pentru a revizui munca efectuată.

290.127 Un împrumut sau o garanţie acordat(ă) de un client de asigurare care este o bancă sau
o instituţie similară, unui membru al echipei de asigurare sau unei rude de gradul întâi a
 acestuia nu ar genera o ameninţare la adresa independenţei cu condiţia ca împrumutul
să fie făcut pe baza unor proceduri, condiţii şi cerinţe normale de împrumut. Exemplele
de astfel de împrumuturi includ ipotecile pe casă, soldurile bancare debitoare,
împrumuturile pentru maşini şi soldul cărţilor de credit.

290.128 În mod similar, depozitele făcute sau conturile de brokeraj ale unei firme sau ale unui
membru al echipei de asigurare la un client de audit care este o bancă, un broker sau o
instituţie similară nu ar genera o ameninţare la adresa independenţă cu condiţia ca
depozitul sau contul să fie deţinute în condiţii comerciale normale.

290.129 Dacă firma sau un membru al echipei de asigurare acordă un împrumut unui client de
asigurare care nu este o bancă sau o instituţie similară, sau garantează împrumutul unui
astfel de client de asigurare , ameninţarea generată de interesul propriu ar fi atât de
semnificativă încât nici o măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un
nivel acceptabil, în afara cazului în care împrumutul sau garanţia sunt nesemnificative
atât pentru firmă sau membrul echipei de asigurare , cât şi pentru clientul de asigurare.

290.130 În mod similar, dacă firma sau un membru al echipei de asigurare acceptă un
împrumut, sau are un împrumut garantat de un client de asigurare care nu este o bancă
sau o instituţie similară, ameninţarea generată de interesul propriu ar fi atât de
semnificativă încât nici o măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un
nivel acceptabil, în afara cazului în care împrumutul sau garanţia sunt nesemnificative
atât pentru firmă sau membrul echipei de asigurare , cât şi pentru clientul de asigurare.

290.131 Exemplele din paragrafele 290.126 până la 290.130 se referă la împrumuturi şi

garanţii între firmă şi un client de asigurare . În cazul unui misiunii de audit al
situaţiilor financiare , prevederile trebuie aplicate firmei, tuturor firmelor din reţea şi
clientului de audit.

Relaţii apropiate de afaceri cu clienţii de asigurare

290.132 O relaţie apropiată de afaceri între o firmă sau un membru al echipei de asigurare şi
clientul de asigurare sau conducerea acestuia, sau între firmă , o firmă din reţea şi un
client de audit al situaţiilor financiare va implica un interes comercial sau un interes
financiar comun şi poate crea ameninţări generate de interesul propriu şi de intimidare.
Următoarele sunt exemple de astfel de relaţii:
• deţinerea unui interes financiar semnificativ într-o asociere în participaţie cu un client
de asigurare sau cu un acţionar majoritar, director, sau un altă persoană care exercită
funcţii de conducere pentru acel client;
• aranjamente pentru a combina unul sau mai multe servicii sau produse ale firmei cu
unul sau mai multe servicii sau produse ale clientului de asigurare şi pentru a
comercializa pachetul cu referire la ambele părţi; şi
• aranjamente privind distribuţia sau comercializarea în conformitate cu care firma
acţionează ca distribuitor sau comerciant al produselor sau serviciilor clientului de
 asigurare , sau în care clientul de asigurare acţionează ca distribuitor sau comerciant al
produselor sau serviciilor firmei.

În cazul unui client de audit al situaţiilor financiare , cu excepţia cazului în care

interesul financiar este lipsit de importanţă, iar relaţia este în mod clar nesemnificativă
pentru firmă , pentru firma din reţea şi pentru clientul de audit, nici o măsură de
protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. În cazul unui client de
asigurare care nu este un client de audit al situaţiilor financiare , în afara cazului în care
interesul financiar este lipsit de importanţă, iar relaţia este în mod clar nesemnificativă
pentru firmă şi pentru clientul de asigurare, nici o măsură de protecţie nu ar putea
reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. În consecinţă, în toate aceste circumstanţe,
singurele soluţii posibile sunt:

(a) încetarea relaţiei de afaceri;

(b) reducerea complexităţii relaţiei astfel încât interesul financiar să fie lipsit de importanţă,
iar relaţia să fie în mod clar nesemnificativă ; sau
(c) refuzul efectuării misiunii de asigurare.

Exceptând situaţia în care orice astfel de interes financiar este lipsit de importanţă, iar
relaţia este în mod clar nesemnificativă pentru membrul echipei de asigurare , singura
măsură de protecţie adecvată ar fi înlăturarea persoanei din echipa de asigurare .

290.133 În cazul unui client de audit al situaţiilor financiare , relaţiile de afaceri care implică
un interes deţinut de către firmă , o firmă din reţea sau un membru al echipei de
asigurare sau rudele lor de gradul întâi într-o entitate afiliată, atunci când clientul de
audit sau un director sau altă persoană din conducerea clientului de audit sau orice grup
al acestuia deţin, de asemenea, un interes în acea entitate, acestea nu generează
ameninţări la adresa independenţei cu condiţia ca:
(a) relaţia să fie în mod clar nesemnificativă pentru firmă , firma din reţea şi clientul de
audit;
(b) interesul deţinut să fie nesemnificativ pentru investitor sau grupul de investitori; şi
(c) interesul să nu îi acorde investitorului sau grupului de investitori capacitatea de a
controla entitatea afiliată.

290.134 Achiziţionarea de bunuri şi servicii de la un client de asigurare de către firmă (sau de

la un client de audit al situaţiilor financiare de către o firmă din reţea) sau de un
membru al echipei de asigurare , nu ar crea, în general, o ameninţare la adresa
independenţei , cu condiţia ca tranzacţia să se încadreze în cursul normal al afacerii şi
să se desfăşoare în condiţii obiective. Cu toate acestea, astfel de tranzacţii pot fi de o
asemenea natură sau magnitudine încât să genereze o ameninţare de interes propriu.
Dacă ameninţarea generată nu este în mod clar nesemnificativă , măsuri de protecţie ar
trebui luate în considerare şi aplicate, după cum este necesar, pentru a reduce
 ameninţarea până la un nivel acceptabil. Asemenea măsuri de protecţie ar putea
include:
• eliminarea sau reducerea magnitudinii tranzacţiei;
• îndepărtarea individului din echipa de asigurare ; sau
• discutarea acestui aspect cu cei însărcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de
audit.

Relaţii de familie şi personale

290.135 Relaţiile de familie şi personale între un membru al echipei de asigurare şi un director,

o altă persoană din conducere sau anumiţi angajaţi, în funcţie de rolul acestora, ai
clientului de asigurare , pot crea ameninţări de interes propriu, familiaritate sau
intimidare. Nu este posibil să se încerce să se descrie în detaliu importanţa
ameninţărilor pe care le pot genera astfel de relaţii. Importanţa va depinde de o serie de
factori, inclusiv responsabilităţile individului referitoare la misiunea de asigurare,
gradul de apropiere a relaţiei şi rolul membrului familiei sau al altei persoane în cadrul
clientului de asigurare . În consecinţă, există un spectru larg de circumstanţe care vor
trebui să fie evaluate şi de măsuri de protecţie care trebuie aplicate pentru a reduce
ameninţarea până la un nivel acceptabil.

290.136 Atunci când un membru apropiat de familie al unui membru al echipei de asigurare
ocupă funcţia de director, o altă funcţie de conducere sau este angajat al clientului de
asigurare şi se află în poziţia de a exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra
informaţiilor despre subiectul în cauză ale misiunii de asigurare, sau a fost într-o astfel
de poziţie în orice perioadă pe parcursul angajamentului, ameninţările la adresa
independenţei pot fi reduse la un nivel acceptabil numai prin îndepărtarea individului
din echipa de asigurare . Gradul de apropiere a relaţiei este de asemenea natură încât
nici o altă măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la adresa independenţei
până la un nivel acceptabil. Dacă nu se utilizează aplicarea acestei măsuri de protecţie,
singura soluţie este retragerea din misiunea de asigurare. De exemplu, în cazul unui
audit al situaţiilor financiare, dacă soţia/soţul unui membru al echipei de asigurare este
angajat(ă) într-o poziţie prin care exercită o influenţă directă şi semnificativă asupra
pregătirii înregistrărilor contabil sau a situaţiilor financiare ale clientului de audit,
ameninţarea la adresa independenţei ar putea fi redusă la un nivel acceptabil numai prin
îndepărtarea persoanei respective din echipa de asigurare .

290.137 Atunci când o rudă de gradul întâi a unui membru al echipei de asigurare este angajată
într-o poziţie în care poate exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra
subiectului în cauză al misiunii, pot apărea ameninţări la adresa independenţei .
Importanţa ameninţărilor va depinde de factori precum:
• poziţia pe care o deţine ruda de gradul întâi în cadrul companiei client; şi
• rolul profesionistului din echipa de asigurare .
 Importanţa ameninţării ar trebui să fie evaluată şi, dacă ameninţarea nu este în mod clar
nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui luate în considerare şi aplicate, după cum
este necesar, pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de
protecţie ar putea include:

• înlăturarea persoanei din echipa de asigurare ;

• acolo unde este posibil, structurarea responsabilităţilor echipei de asigurare astfel încât
profesionistul să nu se confrunte cu probleme care intră în responsabilitatea rudei de
gradul întâi ; sau
• politici şi proceduri pentru a împuternici personalul să comunice conducerii firmei orice
aspect legat de independenţă şi obiectivitate care îl îngrijorează.

290.138 Atunci când un afin al unui membru al echipei de asigurare este director, deţine o altă
funcţie de conducere sau este angajat al clientului de asigurare într-un post de unde
poate exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului în cauză al misiunii
de asigurare, pot apărea ameninţări la adresa independenţei . Importanţa ameninţărilor
va depinde de factori precum:

• poziţia pe care o deţine afinul în cadrul companiei clientului; şi

• rolul profesionistului din echipa de asigurare .

Importanţa ameninţării ar trebui să fie evaluată şi, dacă ameninţarea nu este în mod clar
nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui luate în considerare şi aplicate, după cum
este necesar, pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de
protecţie ar putea include:
• eliminarea persoanei din echipa de asigurare ;
• acolo unde este posibil, structurarea responsabilităţilor echipei de asigurare astfel încât
profesionistul să nu se confrunte cu probleme care intră în responsabilitatea afinului
respectiv; sau
• politici şi proceduri pentru a împuternici personalul să comunice conducerii firmei orice
aspect legat de independenţă şi obiectivitate care l-ar putea preocupa.

290.139 În plus, ameninţări generate de interesul propriu, familiaritate sau intimidare pot
apărea atunci când o persoană care nu este rudă de gradul întâi sau afin al unui membru
al echipei de asigurare are o relaţie apropiată cu membrul echipei de asigurare şi ocupă
funcţia de director, ofiţer sau este angajat al clientului de asigurare , aflându-se în
poziţia de a exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului în cauză al
misiunii de asigurare. Prin urmare, membrii echipei de asigurare sunt responsabili
pentru identificarea oricăror astfel de persoane şi pentru consultarea în conformitate cu
procedurile firmei. Evaluarea importanţei oricărei ameninţări generate şi a măsurilor de
 protecţie adecvate în vederea eliminării ameninţării sau a reducerii acesteia la un nivel
acceptabil va include luarea în consideraţie a unor aspecte cum ar fi gradul de apropiere
a relaţiei şi rolul persoanei în cadrul clientului de asigurare .

290.140 Este necesar să se analizeze dacă ameninţările generate de interesul propriu,

familiaritate sau intimidare pot apărea în cazul unei relaţii personale sau de familie între
un partener sau angajat al firmei care nu este un membru al echipei de asigurare şi un
director, o persoană din conducere sau un angajat al clientului de asigurare aflat în
poziţia de a exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra informaţiilor despre
subiectul în cauză al misiunii de asigurare. Prin urmare, partenerii şi angajaţii firmei
sunt responsabili pentru identificarea oricăror astfel de relaţii şi pentru consultarea în
conformitate cu procedurile firmei. Evaluarea importanţei oricărei ameninţări generate
şi a măsurilor de protecţie adecvate în vederea eliminării ameninţării sau a reducerii
acesteia până la un nivel acceptabil vor include aspecte cum ar fi gradul de apropiere a
relaţiei, interacţiunea profesionistului firmei cu echipa de asigurare , poziţia deţinută în
cadrul firmei şi rolul persoanei în cadrul clientului de asigurare .

290.141 O încălcare neintenţionată a acestei secţiuni, care se referă la relaţiile personale sau de
familie, nu ar afecta independenţa unei firme sau a unui membru al echipei de asigurare
atunci când:

• firma a stabilit politici şi proceduri care solicită ca toţi profesioniştii să raporteze

prompt firmei orice încălcări ce rezultă din schimbări în statutul de angajare al
rudelor de gradul întâi sau al afinilor lor sau alte relaţii personale care generează
ameninţări la adresa independenţei ;
• fie responsabilităţile echipei de asigurare sunt restructurate astfel încât
profesionistul să nu se ocupe de aspecte care se află sub responsabilitatea persoanei
cu care el sau ea este în relaţie de rudenie sau cu care are o relaţie personală fie,
dacă acest lucru nu este posibil, firma îndepărtează prompt profesionistul din
misiunea de asigurare;
• se acordă o atenţie suplimentară revizuirii muncii profesionistului.

290.142 Atunci când a avut loc o încălcare neintenţionată a acestei secţiuni cu privire la
relaţiile personale şi de familie, firma trebuie să ia în considerare dacă trebuie aplicate
măsuri de protecţie. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a luat parte la
misiunea de asigurare, pentru a revizui munca efectuată de către membrul
echipei de asigurare ; sau
• excluderea persoanei respective din orice proces decizional important cu
privire la misiunea de asigurare.

Angajarea la clienţii de asigurare

290.143 Independenţa unei firme sau a unui membru al echipei de asigurare poate fi
ameninţată dacă un director, o altă persoană din conducere sau un angajat al clientului
de asigurare aflat în poziţia de a exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra
 informaţiilor subiectului în cauză al misiunii de asigurare a fost un membru al echipei
de asigurare sau un partener al firmei. Astfel de circumstanţe pot genera ameninţări de
interes propriu, familiaritate şi intimidare, în special atunci când între persoana
respectivă şi fosta sa firmă se păstrează relaţii semnificative. În mod similar,
independenţa unui membru al echipei de asigurare poate fi ameninţată atunci când o
persoană participă la misiunea de asigurare ştiind, sau având motive să consider, că el
sau ea urmează sau se poate alătura clientului de asigurare în viitor.

290.144 Dacă un membru al echipei de asigurare , partener sau fost partener al firmei s-a
alăturat clientului de asigurare , semnificaţia ameninţărilor de interes propriu,
familiaritate sau intimidare create va depinde de următorii factori:

• poziţia pe care a ocupat-o persoana respectivă la clientul de asigurare;

• gradul de implicare pe care îl va avea persoana respectivă în cadrul echipei de
asigurare ;
• perioada de timp care a trecut de când persoana a fost membru al echipei de
asigurare sau al firmei; şi
• poziţia anterioară a persoanei respective în cadrul echipei de asigurare sau al firmei.
Importanţa ameninţării ar trebui să fie evaluată şi, dacă ameninţarea nu este în mod clar
nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui să fie luate în considerare şi aplicate,
după cum este necesar, pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. Astfel de
măsuri de protecţie ar putea include:

• luarea în consideraţie a cât de adecvată sau cât de necesară este modificarea

planului de asigurare pentru misiunea de asigurare;
• desemnarea unei echipe de asigurare pentru misiunea de asigurare ulterioară, care să
aibă o experienţă suficientă în comparaţie cu persoana care s-a alăturat clientului de
asigurare ;
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a fost un membru al
echipei de asigurare , pentru a revizui munca efectuată sau, altfel, pentru a acorda
consultanţă, după cum este necesar; sau
• revizuirea controlului calităţii misiunii de asigurare.

În toate cazurile, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel acceptabil sunt necesare
toate următoarele măsuri de protecţie:

• persoana vizată nu are dreptul la nici un beneficiu sau plată din partea firmei, decât
dacă acestea sunt făcute în conformitate cu aranjamente fixe predeterminate. În
plus, orice sumă datorată persoanei nu trebuie să fie atât de semnificativă încât să
ameninţe independenţa firmei;
 • persoana nu continuă să mai participe sau să pară că mai participă la activităţile de
afaceri sau profesionale ale firmei.

290.145 O ameninţare de interes propriu apare atunci când un membru al echipei de asigurare
participă la misiunea de asigurare deşi ştie sau are motive să considere că ea sau el
urmează sau se poate alătura clientului de asigurare în viitor. Această ameninţare poate
fi redusă până la un nivel acceptabil prin aplicarea tuturor măsurilor de protecţie
următoare:
• politici şi proceduri care cer persoanei să notifice firma atunci când încep negocieri
serioase de angajare la clientul de asigurare;
• eliminarea persoanei din misiunea de asigurare.

În plus, ar trebui să se ia în consideraţie efectuarea unei revizuiri independente a

oricăror raţionamente semnificative efectuate de persoana respectivă pe parcursul
misiunii.

Servicii recente furnizate clienţilor de asigurare

290.146 Prezenţa în echipa de asigurare a unui fost director sau angajat al clientului de
asigurare , poate crea o ameninţări de interes propriu, auto-revizuire şi familiaritate.
Acest fapt ar fi adevărat în special atunci când un membru al echipei de asigurare
trebuie să raporteze, de exemplu, asupra unor informaţii despre subiectul în cauză pe
care el sau ea l-a pregătit sau asupra unor elemente ale situaţiilor financiare pe care el
sau ea le-a evaluat în timp ce era angajat(ă) al clientului de asigurare .

290.147 Dacă, pe parcursul perioadei acoperite de raportul de asigurare, un membru al echipei

de asigurare a lucrat ca director al clientului de asigurare , sau a fost un angajat într-un
post din care exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra informaţiilor
subiectului în cauză al misiunii de asigurare, ameninţarea generată ar fi atât de
semnificativă încât nici o măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un
nivel acceptabil. În consecinţă, astfel de persoane nu trebuie numite în echipa de
asigurare .

290.148 Dacă, înainte de perioada la care se referă raportul de asigurare, un membru al echipei
de asigurare a lucrat ca director al clientului de asigurare sau a fost un angajat pe un
post din care exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra informaţiilor despre
subiectul în cauză al misiunii de asigurare, aceasta poate crea ameninţări de interes
propriu, auto-revizuire şi familiaritate. De exemplu, astfel de ameninţări ar fi generate
dacă o decizie luată sau o lucrare realizată de către persoana respectivă în perioada
anterioară, în timp ce era angajat al clientului de asigurare , urmează să fie evaluată în
perioada curentă ca parte a misiunii curente de asigurare. Importanţa ameninţărilor va
depinde de factori precum:

• poziţia pe care persoana a deţinut-o în cadrul clientului de asigurare ;

 • perioada de timp care a trecut de când persoana a părăsit clientul de asigurare; şi
• rolul pe care îl ocupă persoana în echipa de asigurare .

Importanţa ameninţării ar trebui să fie evaluată, iar în cazul în care ameninţarea nu este
în mod clar nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui luate în considerare şi
aplicate, după cum este necesar, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel
acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:

• implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a revizui munca efectuată

de persoana respectivă ca parte a echipei de asigurare sau pentru a acorda
consultanţă, după caz; sau
• discutarea aspectului cu cei însărcinaţi cu guvernanţa, cum ar fi comitetul de audit.

Deţinerea unei funcţii de conducere sau de director în consiliul de conducere al clienţilor

de asigurare

290.149 Dacă un partener sau angajat al firmei lucrează în calitate de ofiţer sau director în
consiliul de conducere al unui client de asigurare ameninţările de auto-revizuire şi de
interes propriu ar fi atât de semnificative încât nici o măsură de protecţie nu ar putea
reduce ameninţările până la un nivel acceptabil. În cazul unei misiuni de audit al
situaţiilor financiare, dacă un partener sau angajat al unei firme în reţea ar urma să
lucreze în calitate de ofiţer sau director în consiliul de conducere al unui client de audit,
ameninţările generate ar fi atât de semnificative încât nici o măsură de protecţie nu le-ar
putea reduce până la un nivel acceptabil. În consecinţă, dacă o astfel de persoană ar
urma să accepte o asemenea poziţie, singura acţiune care ar putea fi întreprinsă este de
a refuza să efectueze misiunea de asigurare sau să se retragă din aceasta.

290.150 Postul de Secretar al companiei are diferite implicaţii în diferite jurisdicţii. Îndatoririle
pot varia de la atribuţii administrative, precum administrarea personalului şi menţinerea
înregistrărilor şi registrelor companiei, până la îndatoriri diverse de tipul asigurării că
firma respectă reglementările, sau oferirea de consultanţă cu privire la probleme de
conducere corporativă. În general, această poziţie este considerată ca implicând un grad
apropiat de asociere cu entitatea şi poate crea ameninţări de auto-revizuire şi de
reprezentare.

290.151 Dacă un partener sau un angajat al firmei sau al unei firme din reţea este Secretarul
companiei unui client de audit al situaţiilor financiare , ameninţările de auto-revizuire şi
reprezentare ar fi, în general, atât de semnificative încât nici o măsură de protecţie nu
le-ar putea reduce până la un nivel acceptabil. Atunci când această practică este în mod
specific permisă în baza unor prevederi ale legislaţiei locale, a unor reglementări sau
practici profesionale, obligaţiile şi funcţiile întreprinse ar trebui să se limiteze la cele de
natură formal administrativă sau de rutină cum ar fi întocmirea minutelor şi păstrarea
declaraţiilor legale.
290.152 Serviciile administrative de rutină care sprijină activitatea de secretariat a companiei
sau activitatea de consultanţă referitoare la problemele administrative de secretariat ale
companiei, nu sunt percepute, în general, ca afectând independenţa , cu condiţia ca
echipa de conducere a clientului să fie cea care ia toate deciziile relevante.

Colaborarea îndelungată a personalului de conducere cu clienţi de asigurare

Prevederi generale

290.153 Utilizarea aceluiaşi personal de conducere într-o misiune de asigurare pe parcursul

unei perioade lungi de timp poate crea o ameninţare de familiaritate. Importanţa
ameninţării va depinde de factori ca, de exemplu:
• perioada de timp în care persoana a fost membră a echipei de asigurare ;
• rolul persoanei în echipa de asigurare ;
• structura firmei; şi
• natura misiunii de asigurare.

Importanţa ameninţării ar trebui să fie evaluată, iar în cazul în care ameninţarea nu este
în mod clar nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui să fie luate în considerare şi
aplicate, după caz, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel acceptabil. Astfel de
măsuri de protecţie ar putea include:

• rotaţia personalului de conducere din echipa de asigurare ;

• implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a fost un membru al echipei
de asigurare , pentru a revizui munca efectuată de către personalul din conducere sau
pentru a acorda consultanţă, după caz; sau
• revizuiri interne independente ale calităţii.

Clienţi de audit al situaţiilor financiare care sunt entităţi cotate3

290.154 Colaborarea cu acelaşi partener sau cu aceeaşi persoană responsabilă cu revizuirea

controlului calităţii misiunii* într-un audit al situaţiilor financiare pe o perioadă lungă
de timp poate duce la o ameninţare generată de familiaritate. Această ameninţare este în
mod particular relevantă în contextul auditului situaţiilor financiare al entităţilor cotate
şi în astfel de situaţii ar trebui aplicate măsuri de protecţie pentru a reduce o astfel de
ameninţare până la un nivel acceptabil. Prin urmare, cu privire la auditul situaţiilor
financiare ale entităţilor cotate:

3
Vezi de asemenea interpretarea 2003 – 02 la pagina ….
*
Vezi definiţiile
 • partenerul de misiune şi persoana responsabilă cu revizuirea controlului calităţii
misiunii ar trebui să fie rotiţi după exercitarea oricăreia dintre responsabilităţi, sau a
combinaţiei acestora, pe o perioadă predeterminată, care nu trebuie să depăşească, în
mod normal, şapte ani; şi
• O astfel de persoană care este schimbată după o perioadă predeterminată de timp nu ar
trebui să participe într-o misiune de audit până când nu a trecut o altă perioadă de timp,
în mod normal de 2 ani.

290.155 Atunci când un client de audit al situaţiilor financiare devine o entitate cotată , pentru
determinarea momentului în care partenerul trebuie schimbat ar trebui să fie luată în
considerare perioada de timp în care partenerul de misiune sau persoana responsabilă
pentru revizuirea controlului calităţii misiunii a lucrat pentru clientul de audit în acea
funcţie. Totuşi, persoana respectivă poate continua să fie partener de misiune sau
persoană responsabilă cu revizuirea controlului calităţii misiunii pentru încă doi ani
înainte de a se efectua rotaţia în cadrul misiunii.

290.156 Deşi partenerul de misiune sau persoana responsabilă cu revizuirea controlului

calităţii misiunii va fi schimbat(ă) după o astfel de perioadă predeterminată, în anumite
circumstanţe, poate fi necesar un anumit grad de flexibilitate privind momentul rotaţiei.
Exemple de astfel de circumstanţe includ:

• situaţiile în care continuitatea partenerului misiunii are o importanţă deosebită pentru

clientul de audit al situaţiilor financiare , de exemplu, în cazul când vor exista
schimbări majore în structura clientului de audit, schimbări care, în mod normal, ar
coincide cu rotaţia persoanei respective; şi
• situaţii în care, datorită mărimii firmei, rotaţia nu este posibilă sau nu constituie o
măsură de protecţie adecvată.

În toate aceste circumstanţe, în care persoana nu este schimbată după o astfel de

perioadă predeterminată, pentru a reduce orice ameninţări până la un nivel acceptabil ar
trebui luate măsuri de protecţie echivalente.

290.157 Atunci când o firmă are doar câţiva angajaţi care deţin cunoştinţele şi experienţa
necesare pentru a servi drept partener de misiune sau ca persoană responsabilă pentru
revizuirea controlului calităţii misiunii pentru un client de audit al situaţiilor financiare
care este companie cotată, rotaţia poate să nu constituie o măsură de protecţie adecvată.
În aceste circumstanţe firma ar trebui să aplice alte măsuri de protecţie pentru a reduce
ameninţarea până la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar include
implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a fost asociat cu echipa de
asigurare , pentru a revizui munca efectuată sau pentru a acorda consultanţă, după caz.
Această persoană ar putea fi cineva din afara firmei sau cineva din interiorul firmei care
nu a fost asociat cu echipa de asigurare .
Prestarea de alte servicii în afara celor de asigurare pentru clienţii de audit4

290.158 În mod tradiţional, firmele au furnizat clienţilor de audit o gamă de alte servicii în
afara celor de asigurare care sunt compatibile cu abilităţile şi experienţa lor. Clienţii de
audit apreciază beneficiile care derivă din colaborarea cu aceste firme, care cunosc bine
afacerea şi care îşi folosesc cunoştinţele şi abilităţile şi în alte domenii. Mai mult,
furnizarea unor astfel de servicii în afara celor de asigurare va face, adesea, ca echipa
de asigurare să obţină informaţii privind afacerea şi activitatea clientului de asigurare ,
ceea ce este foarte util în relaţie cu misiunea de asigurare. Cu cât este mai cuprinzătoare
cunoaşterea afacerii clientului de asigurare , cu atât mai bine va înţelege echipa de
asigurare procedurile şi controlul clientului, precum şi riscurile asociate afacerilor şi
cele financiare cu care se confruntă acesta. Cu toate acestea, furnizarea de alte servicii
în afara celor de asigurare poate crea ameninţări la adresa independenţei firmei, a unei
firme în reţea sau a membrilor echipei de asigurare , în special cu privire la
ameninţările percepute la adresa independenţei . În consecinţă, este necesară evaluarea
importanţei oricărei ameninţări generate de prestarea unor astfel de servicii. În unele
cazuri poate fi posibilă eliminarea sau reducerea ameninţării generate, prin aplicarea de
măsuri de protecţie. În alte cazuri, nu există nici o măsură de protecţie care să reducă
ameninţarea până la un nivel acceptabil.

290.159 Următoarele activităţi ar crea, în general, ameninţări de interes propriu sau de auto-
revizuire, atât de semnificative încât numai evitarea activităţii sau refuzul implicării în
misiunea de asigurare ar reduce ameninţările până la un nivel acceptabil:
• autorizarea, executarea sau finalizarea unei tranzacţii sau, cu alte cuvinte, exercitarea
autorităţii în numele clientului de asigurare , sau deţinerea autorităţii de a proceda
astfel;
• determinarea căror recomandări ale firmei ar trebui implementate; şi
• raportarea, de pe un post de conducere, către cei însărcinaţi cu guvernarea.

290.160 Exemplele prezentate în paragrafele 290.166 până la 290.205 sunt tratate în contextul
prestării de alte servicii în afara celor de asigurare pentru un client de asigurare .
Ameninţările potenţiale la adresa independenţei vor apărea, cel mai frecvent, atunci
când un alt serviciu în afara celui de asigurare va fi furnizat unui client de audit al
situaţiilor financiare . Situaţiile financiare ale unei entităţi furnizează informaţii
financiare despre o gamă largă de tranzacţii şi evenimente în care a fost implicată
entitatea. Cu toate acestea, informaţiile despre subiectul în cauză ale unor alte servicii
de asigurare poate fi limitate ca natură. Totuşi, ameninţări la adresa independenţei pot
apărea, de asemenea, atunci când o firmă furnizează un al serviciu în afara celui de
asigurare referitor la informaţii despre un subiect în cauză asociat unei misiune de
asigurare de care nu este un audit al situaţiilor financiare. În astfel de cazuri ar trebui să
se ia în considerare gradul de implicare a firmei în subiectul în cauză, al misiunii, dacă
poate apărea vreo ameninţare de auto-revizuire şi dacă ameninţările la adresa
independenţei ar putea fi reduse până la un nivel acceptabil prin aplicarea de măsuri de
4
Vezi, de asemenea, Interpretarea 2003 – 01 la pagina 96.
 protecţie, sau dacă misiunea ar trebui să fie refuzată. Atunci când alt serviciu în afara
celui de asigurare nu are legătură cu informaţiile despre subiectul în cauză, ameninţările
la adresa independenţei vor fi, în general, în mod clar nesemnificative .

290.161 Următoarele activităţi pot crea, de asemenea, ameninţări de auto-revizuire sau de

interes propriu:

• deţinerea în custodie a activelor unui client de asigurare ;

• supraveghea angajaţilor clientului de asigurare în realizarea activităţilor lor normale
de rutină; şi
• elaborarea unor documente sursă sau a unor date iniţiale, în formă electronică sau în
altă formă, prin care se evidenţiază desfăşurarea unei tranzacţii (de exemplu, ordine
de achiziţionare, înregistrări ale statelor de plată şi comenzi ale clienţilor).

Importanţa oricărei ameninţări generate ar trebui să fie evaluată şi, în cazul în care
ameninţarea nu este în mod clar nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui să fie
luate în considerare şi aplicate, după caz, pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o
reduce până la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:

• stabilirea unor aranjamente astfel încât personalul care furnizează astfel de

servicii să nu fie implicat în misiunea de asigurare;
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a oferi consultanţă cu
privire la impactului potenţial al activităţilor asupra independenţei firmei şi a
echipei de asigurare ; sau
• alte măsuri de protecţie relevante stabilite prin reglementări naţionale.

290.162 Noile evoluţii în afaceri, evoluţia pieţelor financiare, schimbările rapide în tehnologia
informaţiilor şi consecinţele pentru conducere şi control fac imposibilă elaborarea unei
liste complete care să includă toate situaţiile atunci când se furnizează alte servicii în
afara celor de asigurare pentru un client de asigurare care ar putea genera ameninţări la
adresa independenţei şi diferitele măsuri de protecţie care ar putea elimina aceste
ameninţări sau care le-ar reduce la un nivel acceptabil. Cu toate acestea, în general, o
firmă poate furniza servicii în afara misiunii de asigurare, cu condiţia ca orice
ameninţări la adresa independenţei să fi fost reduse până la un nivel acceptabil.

290.163 Următoarele măsuri de protecţie pot fi, în mod special, relevante pentru reducerea
până la un nivel acceptabil a ameninţărilor generate de prestarea unor altor servicii
decât cele de asigurare clienţilor de asigurare:

• politici şi proceduri care să interzică profesioniştilor angajaţi să ia decizii de conducere

pentru clientul de asigurare, sau să-şi asume responsabilitatea pentru astfel de decizii.
 • discutarea aspectelor legate de independenţă referitoare la prestarea de alte servicii
decât cele de asigurare cu cei însărcinaţi cu guvernarea cum ar fi comitetul de audit;
• politici în cadrul companiei clientului de asigurare cu privire la responsabilitatea de
supraveghere pentru oferirea altor servicii decât cele de asigurare de către firmă ;
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar pentru a oferi consiliere privind
impactul potenţial al altei misiuni în afara celei de asigurare asupra independenţei
membrului echipei de asigurare şi a firmei;
• implicarea unui profesionist contabil suplimentar din afara firmei pentru a oferi
asigurare cu privire la un aspect sensibil din cadrul misiunii de asigurare;
• obţinerea recunoaşterii clientului de asigurare cu privire la responsabilitatea pentru
rezultatele activităţii efectuate de către firmă ;
• informarea celor însărcinaţi cu guvernarea, cum ar fi comitetul de audit, asupra naturii
şi valorii onorariilor percepute; sau
• încheierea de aranjamente, astfel încât personalul care furnizează alte servicii decât cele
de asigurare să nu fie implicat în misiunea de asigurare.

290.164 Înainte ca firma să accepte misiunea de a furniza un alt serviciu decât cel de asigurare
unui client de asigurare , ar trebui să se ia în consideraţie dacă prestarea unui astfel de
serviciu ar crea o ameninţare la adresa independenţei . În situaţiile în care o ameninţare
generată nu este în mod clar nesemnificativă , o altă misiune decât cea de asigurare ar
trebui să fie refuzată, cu excepţia cazului în care pot fi aplicate măsuri de protecţie
adecvate pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce până la un nivel
acceptabil.

290.165 Prestarea unor anumite servicii în afară de cele de asigurare unor clienţi de audit poate
genera ameninţări la adresa independenţei care să fie atât de semnificative încât nici o
măsură de protecţie să nu le poată elimina sau reduce până la un nivel acceptabil. Cu
toate acestea, prestarea de astfel de servicii unei părţi afiliate, divizii sau pentru poziţii
separate din cadrul situaţiilor financiare ale unor astfel de clienţi poate fi permisă atunci
când orice ameninţări la adresa independenţei firmei au fost reduse până la un nivel
acceptabil prin aranjamente pentru acea entitate, divizie sau poziţii separate din cadrul
situaţiilor care urmează să fie auditate de o altă firmă sau când o altă firmă efectuează
din nou serviciile care nu sunt de asigurare în măsura în care acest lucru este necesar
pentru a îi permite să îşi asume responsabilitatea pentru acel serviciu.

Întocmirea registrelor contabile şi a situaţiilor financiare

290.166 Asistarea unui client de audit al situaţiilor financiare cu privire la aspecte cum ar fi
întocmirea registrelor contabile sau a situaţiilor financiare poate crea o ameninţare de
auto-revizuire atunci când situaţiile financiare sunt auditate ulterior de către firmă .
290.167 Este responsabilitatea conducerii clientului de audit al situaţiilor financiare să se
asigure că registrele contabile sunt ţinute la zi şi că sunt elaborate situaţiile financiare,
deşi ei pot solicita firmei să ofere asistenţă. Dacă personalul firmei sau al firmei din
reţea care oferă o astfel de asistenţă ia decizii la nivel de conducere, ameninţarea de
auto-revizuire creată nu ar putea fi redusă până la un nivel acceptabil prin nici o măsură
de protecţie. În consecinţă, personalul nu trebuie să ia astfel de decizii. Exemple de
asemenea decizii la nivelul conducerii includ următoarele:

• determinarea sau modificarea intrărilor în registru, sau a clasificărilor pentru conturi

sau tranzacţii sau a altor înregistrări contabile fără a obţine aprobarea clientului de audit
al situaţiilor financiare ;
• autorizarea sau aprobarea tranzacţiilor; şi
• pregătirea documentelor sursă sau a datelor iniţiale (inclusiv deciziile privind ipotezele
de evaluare), sau operarea de schimbări în astfel de documente sau date.

290.168 Procesul de audit implică un dialog intens între firmă şi conducerea clientului de audit
al situaţiilor financiare . Pe parcursul acestui proces, conducerea solicită şi primeşte
informaţii semnificative care privesc aspecte precum principiile contabile şi prezentarea
situaţiilor financiare, în ce măsură sunt adecvate controalele şi metodele utilizate în
determinarea valorilor declarate ale activelor şi pasivelor. Asistenţa tehnică de această
natură şi consilierea privind principiile contabile pentru clienţii de audit al situaţiilor
financiare reprezintă mijloace adecvate pentru promovarea prezentării corecte a
situaţiilor financiare. Furnizarea unei astfel de consilieri nu ameninţă, în general,
independenţa firmei. În mod similar, procesul de auditare a situaţiilor financiare poate
implica asistarea unui client de audit în rezolvarea problemelor legate de reconcilierea
conturilor, analizarea şi acumularea informaţiilor pentru raportarea în scopul
reglementării, asistarea în vederea elaborării situaţiilor financiare consolidate (inclusiv
conversia conturilor statutare locale pentru a fi conforme cu politicile contabile ale
grupului şi tranziţia la un cadru general diferit de raportare ca, de exemplu, Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară), pregătirea proiectelor pentru elementele de
prezentat, propunerea de ajustări pentru înregistrările în registre şi furnizarea de
asistenţă şi consiliere în pregătirea conturilor statutare locale ale filialelor. Aceste
servicii sunt considerate a fi o parte normală a procesului de audit şi, în circumstanţe
normale, ele nu ameninţă independenţa .

Prevederi generale

290.169 Exemplele din paragrafele 290.170 până la 290.173 arată că pot fi create ameninţări de
auto-revizuire dacă firma este implicată în pregătirea registrelor contabile sau a
situaţiilor financiare şi acele situaţii financiare vor constitui, ulterior, subiectul în cauză
al unei misiuni de auditare a firmei. Această noţiune poate fi aplicată în mod egal şi în
situaţiile în care informaţiile despre subiectul în cauză al misiunii de asigurare nu îl
constituie situaţiile financiare. De exemplu, o ameninţare de auto-revizuire ar apărea
dacă firma ar elabora şi pregăti informaţii financiare estimate şi, ulterior, ar furniza
asigurare pe baza acestor informaţii financiare estimate. În consecinţă, firma ar trebui
să evalueze importanţa oricărei ameninţări de auto-revizuire create prin furnizarea unor
 astfel de servicii. Dacă ameninţarea de auto-revizuire nu este în mod clar
nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui luate în considerare şi aplicate, după caz,
pentru a reduce ameninţarea până la un nivel acceptabil.

Clienţi de audit financiar care nu sunt entităţi cotate

290.170 Firma sau o firmă din reţea poate furniza servicii de contabilitate şi întocmire a
registrelor, inclusiv servicii legate de salarizare, de natură mecanică sau de rutină unui
client de audit al situaţiilor financiare care nu este o entitate cotată , cu condiţia ca orice
ameninţare de auto-revizuire creată să fie redusă până la un nivel acceptabil. Exemple
de astfel de servicii includ:

• înregistrarea tranzacţiilor pentru care clientul de audit a determinat sau aprobat

clasificarea adecvată a conturilor;
• înregistrarea tranzacţiilor codate în registrul Cartea Mare al clientului de audit;
• pregătirea situaţiilor financiare pe baza informaţiilor din balanţa de verificare; şi
• înregistrarea intrărilor aprobate ale clientului de audit în balanţa de verificare.

Importanţa oricărei ameninţări generate ar trebui să fie evaluată şi, dacă ameninţarea nu
este în mod clar nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui luate în considerare şi
aplicate, după caz, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel acceptabil. Astfel de
măsuri de protecţie ar putea include:
• stabilirea unor aranjamente astfel încât aceste servicii să nu fie prestate de către un
membru al echipei de asigurare ;
• implementarea unor politici şi proceduri care să interzică persoanei care furnizează
astfel de servicii să ia orice decizii de conducere în numele clientului de audit;
• solicitarea ca sursele de informaţii pentru înregistrările contabile să fie emise de clientul
de audit;
• solicitarea ca ipotezele de bază să fie identificate şi aprobate de către clientul de audit;
sau
• obţinerea aprobării clientului de audit pentru orice intrări propuse în registru sau alte
schimbări care afectează situaţiile financiare.

Clienţi de audit financiar care sunt entităţi cotate

290.171 Furnizarea de servicii de contabilitate şi de contabilitate primată, inclusiv servicii

legate de salarizare şi de pregătirea situaţiilor financiare sau a informaţiilor financiare
care constituie baza situaţiilor financiare pe baza cărora este întocmit raportul de audit,
în numele unui client de audit care este o entitate cotată , poate afecta negativ
independenţa firmei sau a firmei din reţea sau, cel puţin, poate da impresia afectării
negative a independenţei . În consecinţă, nici o altă măsură de protecţie în afara
interzicerii unor astfel de servicii, cu excepţia situaţiilor de urgenţă şi a situaţiilor când
serviciile intră sub incidenţa mandatului statutar de audit, nu ar putea reduce
 ameninţarea generată până la un nivel acceptabil. Prin urmare, o firmă sau o firmă din
reţea nu trebuie să furnizeze astfel de servicii entităţilor cotate care sunt clienţi de audit
al situaţiilor financiare.

290.172 Prestarea de servicii de contabilitate şi contabilitate primară de rutină sau de natură

mecanică diviziilor sau filialelor unui client de audit al situaţiilor financiare care este
entitate cotată nu ar fi considerată ca afectând în mod negativ independenţa cu privire la
clientul de audit cu condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:

• serviciile să nu implice exercitarea raţionamentul profesional;

• diviziile sau filialele pentru care se prestează serviciul să nu fie importante, luate
împreună, pentru clientul de audit, sau serviciile furnizate, luate împreună, să nu fie
importante, pentru divizia sau filiala respectivă; şi
• onorariile aplicate firmei sau firmei din reţea pentru astfel de servicii, luate împreună,
să fie în mod clar, lipsite de importanţă.
 Dacă sunt furnizate astfel de servicii, ar trebui să fie aplicate toate măsurile de protecţie
următoare:
• firma sau firma din reţea nu trebuie să-şi asume nici un rol de conducere şi nici să ia
decizii administrative;
• clientul de audit trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru rezultatele activităţii; şi
• personalul care furnizează serviciile nu ar trebui să participe la audit.

Situaţii de urgenţă

290.173 Prestarea de servicii de contabilitate şi de contabilitate primară pentru clienţii de audit

în situaţii de urgenţă sau în alte situaţii neobişnuite, atunci când este imposibil pentru
clientul de audit să încheie alte acorduri, nu ar fi considerată ca generând o ameninţare
inacceptabilă la adresa independenţei , cu condiţia ca:
• firma sau firma din reţea să nu-şi asume nici un rol de conducere sau să ia orice decizii
de conducere;
• clientul de audit să îşi asume responsabilitatea pentru rezultatele muncii; şi
• cei din personalul care furnizează serviciile să nu fie membri ai echipei de asigurare .

Servicii de evaluare

290.174 O evaluare cuprinde efectuarea unor afirmaţii cu privire la evoluţiile viitoare,

aplicarea anumitor metodologii şi tehnici şi combinarea acestora în scopul calculării
unei anumite valori sau a unei serii de valori pentru un activ, pentru o datorie sau pentru
o afacere în totalitatea ei.

290.175 O ameninţare de auto-revizuire poate fi creată atunci când o firmă sau o firmă din
reţea efectuează o evaluare pentru un client de audit al situaţiilor financiare care
urmează să fie încorporată în situaţiile financiare ale clientului.

290.176 Dacă serviciul de evaluare implică evaluarea unor aspecte importante pentru situaţiile
financiare, iar evaluarea implică un grad semnificativ de subiectivitate, ameninţarea de
auto-revizuire creată nu ar putea fi redusă până la un nivel acceptabil prin aplicarea nici
unei măsuri de protecţie. În consecinţă, astfel de servicii de evaluare nu ar trebui să fie
prestate sau, în caz contrar, singura măsură care ar putea fi aplicată ar fi retragerea din
misiunea de audit al situaţiilor financiare.

290.177 Prestarea de servicii de evaluare pentru un client de auditul al situaţiilor financiare,

care nu sunt, nici separat, nici împreună, importante pentru situaţiile financiare, sau
care nu implică un grad semnificativ de subiectivitate, poate crea o ameninţare de auto-
revizuire care ar putea fi redusă până la un nivel acceptabil prin aplicarea de măsuri de
protecţie. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:

• implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a fost membru al echipei de

asigurare , pentru a revizui munca efectuată sau pentru a acorda consiliere, după caz;
 • confirmarea, împreună cu clientul de audit a înţelegerii ipotezelor de bază ale evaluării
şi a metodologiei care urmează să fie utilizată şi obţinerea aprobării pentru utilizarea
acestora;
• obţinerea recunoaşterii de către client a responsabilităţii pentru rezultatele activităţii
efectuate de către firmă ; şi
• stabilirea unor aranjamente astfel încât personalul care furnizează asemenea servicii să
nu participe la misiunea de audit.

Pentru a determina eficacitatea măsurilor de protecţie menţionate mai sus, ar trebui

luate în considerare următoarele aspecte:

• gradul de cunoştinţe, experienţa şi capacitatea clientului de a evalua aspectele în cauză

şi gradul lor de implicare în determinarea şi aprobarea problemelor importante care
implică folosirea raţionamentului profesional;
• gradul în care sunt aplicate metodologiile şi îndrumările profesionale stabilite atunci
când se prestează un anumit serviciu de evaluare;
• pentru evaluările care implică metodologii standard sau deja stabilite, gradul de
subiectivitate inerentă cu privire la aspectul avut în vedere;
• credibilitatea şi complexitatea informaţiilor de bază;
• gradul de dependenţă cu privire la evenimentele viitoare a căror natură ar putea crea o
volatilitate inerentă importantă a valorilor implicate; şi
• amploarea şi claritatea prezentărilor din situaţiile financiare.

290.178 Atunci când o firmă sau o firmă din reţea efectuează un serviciu de evaluare pentru un
client de audit al situaţiilor financiare în scopul depunerii unui dosar sau a achitării unei
taxe către o autoritate fiscală, a calculării sumei taxei datorate de către clientul de
asigurare, sau în scopul planificării taxelor, aceasta nu ar genera o ameninţare
semnificativă la adresa independenţei deoarece astfel de evaluări sunt, în general,
supuse revizuirii externe, de exemplu de către o autoritate fiscală.

290.179 Atunci când o firmă realizează o evaluare care face parte din subiectul unei misiuni de
asigurare care nu este o misiune de audit al situaţiilor financiare , firma ar trebui să ia în
considerare orice ameninţări de auto-revizuire. Dacă ameninţarea generată de auto-
revizuire este altfel decât în mod clar nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui
luate în considerare şi aplicate, după caz, pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o
reduce până la un nivel acceptabil.

Prestarea unor servicii fiscale unui client de audit al situaţiilor financiare

290.180 În multe jurisdicţii, firmei i se poate cere să presteze servicii fiscale către un client de
audit al situaţiilor financiare . Serviciile fiscale cuprind o gamă largă de servicii,
inclusiv cele privind conformitatea, planificarea, emiterea opiniilor formale privind
impozitarea şi consilierea în rezolvarea disputelor fiscale. Astfel de misiuni în general
nu sunt considerate ca generând ameninţări la adresa independenţei .

Prestarea unor servicii de audit intern unui client de audit financiar

290.181 O ameninţare de auto-revizuire poate fi creată atunci când o firmă , sau o firmă din
reţea, prestează servicii de audit intern pentru un client de audit al situaţiilor financiare .
Serviciile de audit intern pot cuprinde o extensie a serviciilor de audit ale firmei,
dincolo de cerinţele standardelor de audit general acceptate, asistenţă în realizarea
activităţilor de audit intern ale unui client sau externalizarea acestora. În evaluarea
oricăror ameninţări la adresa independenţei va trebui să fie luată în considerare natura
serviciului. În acest scop, serviciile de audit intern nu includ servicii operaţionale de
audit intern care nu sunt asociate controalelor contabile interne, sistemelor financiare
sau situaţiilor financiare.

290.182 Serviciile care implică o extindere a procedurilor necesare pentru a efectua un audit al
situaţiilor financiare în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit nu ar fi
considerate ca având un impact negativ asupra independenţei cu privire la un client de
audit, cu condiţia ca personalul firmei sau cel al firmei din reţea să nu acţioneze sau să
pară a acţiona într-o capacitate echivalentă cu cea a unui membru al conducerii
clientului de audit.

290.183 Atunci când firma sau o firmă din reţea furnizează asistenţă în realizarea activităţilor
de audit intern ale unui client de audit al situaţiilor financiare sau preia externalizarea
anumitor activităţi, orice ameninţare de auto-revizuire creată poate fi redusă până la un
nivel acceptabil prin asigurarea că există o separare clară între conducere şi controlul
auditului intern de către echipa de conducere a clientului şi activităţile de audit intern în
sine.

290.184 Realizarea unei părţi importante a activităţilor de audit intern ale clientului de audit al
situaţiilor financiare poate crea o ameninţare de auto-revizuire, iar o firmă sau o firmă
din reţea ar trebui să ia în considerare ameninţările şi să fie precaute înainte de
preluarea unor astfel de misiuni. Ar trebui stabilite măsuri de protecţie adecvate, iar
firma sau firma din reţea ar trebui, în special, să se asigure că respectivul client de audit
recunoaşte responsabilităţile care îi revin în stabilirea, menţinerea şi monitorizarea
sistemului de control intern.

290.185 Măsurile de protecţie care ar trebui aplicate în toate circumstanţele, pentru a reduce
orice ameninţări create până la un nivel acceptabil, includ asigurarea că:
• clientul de audit este responsabil pentru activităţile de audit intern şi îşi recunoaşte
responsabilitatea de a stabili, menţine şi monitoriza sistemul de control intern;
 • clientul de audit desemnează un angajat competent, preferabil din conducere, să fie
responsabil pentru activităţile de audit intern;
• clientul de audit, comitetul de audit sau organismul de supervizare aprobă aria de
acoperire, riscul şi frecvenţa activităţii de audit intern;
• clientul de audit este responsabil pentru evaluarea şi determinarea căror recomandări
ale firmei ar trebuie implementate;
• clientul de audit evaluează gradul de adecvare a procedurilor de audit intern realizate şi
a rezultatelor efectuării acestora prin, printre altele, obţinerea rapoartelor firmei
acţionarea pe baza acestora ; şi
• Rezultatele şi recomandările care rezultă din activităţile de audit intern sunt raportate în
mod adecvat comitetului de audit sau organismului de supraveghere.

290.186 De asemenea, ar trebuie să se ia în considerare dacă astfel de servicii care nu sunt de

asigurare ar trebui prestate doar de către angajaţii care nu sunt implicaţi în misiuni de
audit al situaţiilor financiare şi cu linii de raportare diferite în cadrul firmei.

Prestarea unor servicii pentru sisteme IT unui client de audit al situaţiilor financiare

290.187 Prestarea de servicii de către o firmă sau o firmă din reţea către un client de audit al
situaţiilor financiare care implică proiectarea sau implementarea sistemelor de
tehnologie a informaţiei financiare care sunt utilizate pentru a genera informaţii care
formează o parte a situaţiilor financiare ale clientului poate crea o ameninţare de auto-
revizuire.

290.188 Ameninţarea de auto-revizuire este posibil să fie prea semnificativă pentru a permite
oferirea de astfel de servicii unui client de audit al situaţiilor financiare , în afara
cazului în care sunt implementate măsuri de protecţie adecvate care asigură că:
• Acel client de audit îşi recunoaşte responsabilitatea pentru stabilirea şi monitorizarea
unui sistem de controale interne;
• clientul de audit desemnează un angajat competent, preferabil de pe o poziţie superioară
de conducere, care va avea responsabilitatea de a lua toate deciziile de conducere în
ceea ce priveşte proiectarea şi implementarea sistemului hardware sau software;
• clientul de audit ia toate deciziile de conducere cu privire la proiectarea şi
implementarea procesului;
• clientul de audit evaluează gradul de adecvare şi rezultatele proiectării şi implementării
sistemului; şi
• clientul de audit este responsabil pentru operarea sistemului (hardware sau software) şi
pentru datele utilizate sau generate de sistem.
290.189 De asemenea, ar trebui să se ia în considerare dacă astfel de servicii care nu sunt de
asigurare ar trebui să fie furnizate numai de către personalul care nu este implicat în
misiunea de audit al situaţiilor financiare şi cu linii de raportare diferite în cadrul firmei.

290.190 Prestarea serviciilor de către o firmă , sau o firmă din reţea, către un client de audit al
situaţiilor financiare , care implică fie proiectarea, fie implementarea sistemelor de
tehnologie a informaţiei financiare care sunt folosite pentru a genera informaţii care fac
parte din situaţiile financiare ale clientului poate crea, de asemenea, o ameninţare de
auto-revizuire. Ar trebui evaluată semnificaţia ameninţării, dacă este cazul şi, dacă
ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui
luate în considerare şi aplicate, acolo unde este necesar, pentru a elimina ameninţarea
sau pentru a o reduce până la un nivel acceptabil.

290.191 Prestarea serviciilor în legătură cu evaluarea, proiectarea şi implementarea

controalelor interne de contabilitate, precum şi a controalelor de management al riscului
nu sunt considerate ca generând o ameninţare la adresa independenţei , cu condiţia ca
personalul firmei sau al firmei din reţea să nu deţină funcţii de conducere.

Delegarea temporară a personalului firmei la clienţii de audit al situaţiilor financiare

290.192 Împrumutarea de personal de către o firmă sau o firmă din reţea unui client de audit al
situaţiilor financiare poate crea o ameninţare de auto-revizuire atunci când persoana
respectivă este în măsură să influenţeze întocmirea conturilor sau a situaţiilor financiare
ale unui client. În practică, o astfel de asistenţă poate fi oferită (în special în situaţii de
urgenţă), dar numai pe baza înţelegerii potrivit căreia personalul firmei sau al firmei din
reţea nu va fi implicat în:

• luarea deciziilor de conducere;

• aprobarea sau semnarea de acorduri sau a altor documente similare; sau
• exercitarea unei autorităţi discreţionare care creează obligaţii pentru client.

Fiecare situaţie ar trebui să fie atent analizată pentru a identifica dacă se generează
orice fel de ameninţări şi dacă ar trebui să fie implementate măsuri de protecţie
adecvate. Măsurile de protecţie care ar trebui să fie aplicate în toate circumstanţele
pentru a reduce orice ameninţări până la un nivel acceptabil includ:
• personalul care oferă asistenţă nu trebuie să primească responsabilităţi de audit
pentru nici o funcţie sau nici o activitate pe care ei au realizat-o sau au
supervizat-o pe parcursul atribuţiilor lor temporare; şi
• clientul de audit trebuie să-şi recunoască responsabilitatea pentru îndrumarea şi
supravegherea activităţilor personalului firmei, sau al firmei din reţea.

Furnizarea de servicii de consultanţă în legătură cu litigiile clienţilor de audit al situaţiilor

financiare
290.193 Serviciile de consultanţă privind litigiile pot include activităţi precum depunerea
mărturiei ca martor expert, calculul pagubelor estimate sau a altor sume care ar putea
primite sau plătite ca rezultat al unor litigii sau alte dispute juridice şi asistenţă în ceea
ce priveşte administrarea şi regăsirea documentelor în relaţie cu o dispută sau cu un
litigiu.

290.194 O ameninţare de auto-revizuire poate fi creată atunci când serviciile de consultanţă

privind litigiile, prestate pentru un client de audit al situaţiilor financiare , includ
estimarea unui rezultat posibil şi astfel afectează sumele sau prezentările care urmează
să fie reflectate în situaţiile financiare. Importanţa oricărei ameninţări create va depinde
de factori precum:
• importanţa sumelor implicate;
• gradul de subiectivitate inerent al problemei avute în vedere; şi
• natura misiunii.
Firma sau firma din reţea ar trebui să evalueze importanţa oricărei ameninţări create, şi,
dacă ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativă , măsuri de protecţie ar
trebui luate în considerare şi aplicate, după caz, pentru a elimina ameninţarea sau pentru
a o reduce până la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:
• politici şi proceduri care să interzică persoanelor care asistă clientul de audit să ia
decizii de conducere în numele clientului;
• utilizarea profesioniştilor care nu sunt membri ai echipei de asigurare pentru efectuarea
serviciului; sau
• implicarea altor persoane cum ar fi, de exemplu, experţi independenţi.

290.195 Dacă rolul asumat de firmă sau de firma din reţea a implicat luarea de decizii de
conducere în numele clientului de audit al situaţiilor financiare , ameninţările generate
nu ar putea să fie reduse până la un nivel acceptabil prin nici o măsură de protecţie. Prin
urmare, firma sau firma din reţea nu ar trebui să furnizeze acest tip de servicii pentru un
client de audit.

Furnizarea unor servicii juridice unui client de audit financiar

290.196 Serviciile juridice sunt definite ca fiind orice servicii pentru care persoana care le
furnizează trebuie fie să aibă dreptul să pledeze în instanţele din jurisdicţia în care
urmează să fie furnizate asemenea servicii, fie să aibă pregătirea legală necesară pentru
a oferi servicii juridice. Serviciile juridice includ o gamă largă şi diversificată de
domenii, atât servicii corporative, cât şi comerciale, destinate clienţilor cum ar fi, de
exemplu, asistenţă în privinţa contractelor, litigiilor, consiliere şi asistenţă privind
fuziunile, achiziţionarea şi furnizarea de asistenţă departamentelor juridice interne ale
clienţilor. Prestarea de servicii juridice de către o firmă sau o firmă din reţea pentru o
entitate care este un client de audit al situaţiilor financiare poate crea atât ameninţări de
auto-revizuire, cât şi de reprezentare.
290.197 Ameninţările la adresa independenţei trebuie să fie luate în considerare în funcţie de
natura serviciului care urmează să fie prestat, chiar dacă furnizorul de servicii este
separat de echipa de asigurare şi în funcţie de gradul de semnificaţie al oricărui aspect
în relaţie cu situaţiile financiare ale entităţilor. Măsurile de protecţie stabilite în
paragraful 290.162 pot fi adecvate pentru reducerea oricăror ameninţări la adresa
independenţei până la un nivel acceptabil. În cazul în care ameninţarea la adresa
independenţei nu poate fi redusă până la un nivel acceptabil, singura acţiune posibilă
este declinarea oferirii unor astfel de servicii sau retragerea din misiunea de audit al
situaţiilor financiare.

290.198 Oferirea de servicii juridice unui client de audit al situaţiilor financiare care implică
aspecte care nu se aşteaptă să aibă un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare nu
se consideră ca generând o ameninţare inacceptabilă la adresa independenţei .

290.199 Există o distincţie între reprezentare juridică şi consultanţă. Serviciile juridice de

asistenţă a unui client de audit al situaţiilor financiare în efectuarea unei tranzacţii
(adică, asistenţă la încheierea contractelor, consultanţă juridică, jurisprudenţă şi
restructurare) pot crea ameninţări de auto-revizuire; cu toate acestea, pot exista măsuri
de protecţie pentru a reduce aceste ameninţări până la un nivel acceptabil. Un astfel de
serviciu nu ar avea, în general, un efect negativ asupra independenţei , cu condiţia ca:

• membrii echipei de asigurare să nu fie implicaţi în furnizarea serviciului; şi

• în ceea ce priveşte asistenţa acordată, clientul de audit ia decizia finală, sau în ceea ce
priveşte tranzacţiile, serviciul implică executarea deciziei luată de clientul de audit.

290.200 Reprezentarea unui client de audit al situaţiilor financiare în rezolvarea unei dispute
sau a unui litigiu în astfel de circumstanţe în care sumele implicate sunt semnificative
în relaţie cu situaţiile financiare ale clientului de audit, ar crea ameninţări de
reprezentare şi de auto-revizuire atât de semnificative încât nici o măsură de protecţie
nu ar putea reduce ameninţarea până la un nivel acceptabil. Prin urmare, firma nu ar
trebui să presteze acest tip de servicii pentru un client de audit al situaţiilor financiare .

290.201 Atunci când unei firme i se solicită să acţioneze ca reprezentant pentru un client de
audit al situaţiilor financiare în rezolvarea unei dispute sau a unui litigiu în circumstanţe
în care sumele implicate nu sunt semnificative pentru situaţiile financiare ale clientului
de audit, firma ar trebui să evalueze importanţa oricăror ameninţări de reprezentare şi
de auto-revizuire şi, dacă ameninţarea este altfel decât în mod clar nesemnificativă ,
măsuri de protecţie ar trebui luate în considerare şi aplicate, după cum este necesar,
pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce până la un nivel acceptabil. Astfel
de măsuri de protecţie ar putea include:
• politici şi proceduri care să interzică persoanelor care asistă clientul de audit să ia
decizii de conducere în numele clientului; sau
• folosirea profesioniştilor care nu sunt membri ai echipei de asigurare pentru a presta
serviciul.
290.202 Numirea unui partener sau a unui angajat al firmei sau al firmei din reţea ca şi
Consilier General pe probleme juridice pentru un client de audit al situaţiilor financiare
ar crea ameninţări de auto-revizuire şi de reprezentare care sunt atât de semnificative
încât nici o măsură de protecţie nu ar putea reduce ameninţările până la un nivel
acceptabil. Poziţia de Consilier General este, în general, o poziţie de conducere, cu o
mare responsabilitate în ceea ce priveşte problemele juridice ale companiei şi, în
consecinţă, nici un membru al firmei sau al firmei din reţea nu ar trebui să accepte o
astfel de numire pentru un client de audit.

Recrutarea personalului pentru poziţii de conducere

290.203 Recrutarea de personal pentru poziţii de conducere pentru un client de asigurare , cum
ar fi cei aflaţi într-o poziţie care să afecteze informaţiile subiectului în cauză al misiunii
de asigurare, poate crea ameninţări de interes propriu prezent şi viitor, de familiaritate
şi de intimidare. Importanţa ameninţării va depinde de factori precum:
• Rolul persoanei ce urmează a fi recrutată; şi
• Natura asistenţei solicitate.

În general, firma ar putea furniza astfel de servicii pe măsură ce revizuieşte calificările

profesionale ale unui număr de candidaţi şi oferă recomandări privind conformitatea lor
cu cerinţele postului. În plus, firma ar putea produce, în general, o listă scurtă de
candidaţi pentru interviu, cu condiţia ca aceasta să fi fost întocmită utilizând criteriile
specificate de către clientul de asigurare.

Importanţa ameninţării generate ar trebuie să fie evaluată şi, dacă ameninţarea este
altfel decât în mod clar nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui luate în
considerare şi aplicate, după caz, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel
acceptabil. În toate cazurile, firma nu ar trebui să ia decizii de conducere şi deciziile
referitoare la persoana care urmează să fie angajată ar trebui să fie luate de către client.

Furnizarea de asistenţă financiară corporativă şi alte servicii similare

290.204 Furnizarea de servicii, consiliere sau asistenţă financiară corporativă către un client de
asigurare poate crea ameninţări de reprezentare şi de auto-revizuire. În cazul unor
anumite servicii financiare corporative, ameninţările la adresa independenţei ar fi atât
de semnificative încât nici o măsură de protecţie nu ar putea fi aplicată pentru a le
reduce până la un nivel acceptabil. De exemplu, promovarea, comercializarea sau
garantarea acţiunilor unui client de asigurare nu sunt compatibile cu furnizarea de
servicii de asigurare. Mai mult, angajarea clientului de asigurare în conformitate cu
termenii unei tranzacţii sau finalizarea unei tranzacţii în numele clientului ar crea o
ameninţare la adresa independenţei atât de semnificativă încât nici o măsură de
protecţie nu ar putea reduce ameninţarea la un nivel acceptabil. În cazul unui client de
audit al situaţiilor financiare , furnizarea acestor servicii financiare corporative,
menţionate mai sus, de către o firmă sau o firmă din reţea ar crea o ameninţare la
 adresa independenţei atât de semnificativă încât nici o măsură de protecţie nu ar putea
fi aplicată pentru a reduce ameninţarea la un nivel acceptabil.

290.205 Alte servicii de finanţare corporativă pot crea ameninţări de reprezentare sau de auto-
revizuire; totuşi, pot exista măsuri de protecţie pentru reducerea acestor ameninţări la
un nivel acceptabil. Exemple de astfel de servicii includ asistarea unui client în
elaborarea strategiilor corporative, asistarea clientului în identificarea sau descoperirea
posibilelor surse de capital care îndeplinesc specificaţiile sau criteriile clientului şi
oferirea de consultanţă pentru restructurare şi asistarea unui client în analizarea
efectelor contabile ale tranzacţiilor propuse. Măsurile de protecţie care ar trebui să fie
luate în considerare includ:
• Politici şi proceduri care să interzică persoanelor care asistă clientul de audit să ia
decizii de conducere în numele clientului;
• Utilizarea profesioniştilor care nu sunt membri ai echipei de asigurare pentru a furniza
serviciile respective; şi
• Asigurarea că firma nu angajează clientul de asigurare să respecte termenii oricărei
tranzacţii sau să finalizeze o tranzacţie în numele clientului.

Onorarii şi tarife

Onorarii – mărime relativă

290.206 Atunci când onorariile totale generate de un client de asigurare reprezintă o proporţie
semnificativă din onorariile totale ale firmei, dependenţa de acel client sau grup de
clienţi şi îngrijorarea cu privire la posibilitatea pierderii clientului pot crea o ameninţare
de interes propriu. Semnificaţia ameninţării va depinde de factori precum:

• Structura firmei; şi
• Dacă firma este bine stabilită pe piaţă sau nou creată.
Ar trebui să fie evaluată semnificaţia ameninţării, şi dacă ameninţarea este altfel decât
în mod clar nesemnificativă , măsuri de protecţie ar trebui să fie luate în considerare şi
aplicate, după caz, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel acceptabil. Astfel de
măsuri de protecţie ar putea include:

• Discutarea cu comitetul de audit sau cu alte persoane însărcinate cu guvernanţa a

complexităţii şi naturii onorariilor percepute;
• Luarea de măsuri pentru a reduce dependenţa de client;
• Revizuiri externe ale controlului calităţii şi
• Consultarea unei terţe părţi, cum ar fi un organism profesional de reglementare sau un
alt profesionist contabil.

290.207 O ameninţare de interes propriu poate fi, de asemenea, creată de faptul că o mare parte
veniturilor unui partener individual provin de la un client de asigurare . Ar trebui să fie
evaluată semnificaţia ameninţării şi, dacă ameninţarea este altfel decât în mod clar
nesemnificativă , trebuie măsuri de protecţie ar trebui să fie luate în considerare şi
 aplicate, după cum este necesar, pentru a reduce ameninţarea până la un nivel
acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie ar putea include:

• Politici şi proceduri pentru a monitoriza şi implementa controlul calităţii misiunilor de

asigurare ; şi
• Implicarea unui profesionist contabil suplimentar care nu a fost un membru al echipei
de asigurare , pentru a revizui munca efectuată sau, după caz, pentru a acorda
consultanţă.

Onorarii - Onorarii restante

290.208 O ameninţare de interes propriu poate fi creată dacă onorariile datorate de un client de
asigurare pentru servicii profesionale prestate rămân restante pentru o perioadă lungă de
timp, în special dacă o parte importantă a acestora nu este plătită înainte de emiterea
raportului de asigurare pentru anul următor. În general, înainte de emiterea raportului ar
trebui să fie solicitată plata unor astfel de onorarii. Următoarele măsuri de protecţie pot
fi aplicabile:
• Discutarea nivelului onorariilor restante cu comitetul de audit sau cu alte persoane
însărcinate cu guvernanţa;
• Implicare unui profesionist contabil suplimentar care nu a luat parte la misiunea de
asigurare, pentru a acorda consultanţă sau pentru a examina munca efectuată.

Firma ar trebuie să ia în considerare, de asemenea, dacă onorariile restante care au

depăşit termenul ar putea fi privite ca fiind echivalentul unui împrumut acordat
clientului şi dacă, din cauza valorii onorariilor care au depăşit termenul, este cazul ca
firma să fie desemnată din nou.

290.209 Atunci când o firmă obţine o misiune de asigurare pentru un onorariu mult mai mic
decât cel aplicat de firma anterioară sau faţă de cel utilizat de alte firme, ameninţarea
generată de interesul propriu nu va fi redusă la un nivel acceptabil, decât dacă:
• Firma poate să demonstreze că alocă misiunii respective suficient timp şi resurse umane
calificate; şi
• Sunt respectate toate standardele aplicabile de asigurare, îndrumările şi procedurile de
controlul calităţii.

Onorarii contingente

290.210 Onorariile contingente sunt onorarii calculate pe o bază predeterminată cu privire la

rezultatul unei tranzacţii sau al muncii efectuate. Pentru scopul acestei secţiuni,
onorariile nu sunt considerate ca fiind contingente dacă ele au fost stabilite de o instanţă
sau o altă autoritate publică.

290.211 Un onorariu contingent încasat de o firmă pentru o misiune de asigurare poate crea o
ameninţare de interes propriu şi de reprezentare, care nu poate fi redusă până la un nivel
acceptabil prin nici o măsură de protecţie aplicată. În consecinţă, o firmă nu ar trebui să
încheie un acord privind onorariile pentru o misiune de asigurare în care valoarea
 onorariului depinde de rezultatul muncii de asigurare sau de elemente care reprezintă
informaţii despre subiectul în cauză care fac obiectul misiunii de asigurare.

290.212 Un onorariu contingent aplicat de către o firmă pentru un serviciu care nu este de
asigurare furnizat unui client de asigurare poate crea, de asemenea, o ameninţare de
interes propriu şi de reprezentare. Dacă suma onorariului pentru o misiune care nu este
de asigurare a fost stabilită de comun acord sau discutată pe parcursul unei misiuni de
asigurare , şi a fost stabilită în funcţie de rezultatul acelei misiuni de asigurare ,
ameninţările nu ar putea fi reduse până la un nivel acceptabil prin aplicarea nici unei
măsuri de protecţie. În consecinţă, singura soluţie acceptabilă este de a nu accepta o
astfel de misiune. În cazul altor tipuri de acorduri pentru onorariile contingente ,
importanţa ameninţărilor create va depinde de factori precum:

• Gama posibilelor valori ale onorariilor;

• Gradul de variabilitate;
• Baza pe care urmează să fie determinată onorariul;
• Dacă rezultatul tranzacţiei urmează să fie revizuit de o terţă parte independentă; şi
• Impactul evenimentului sau al tranzacţiei asupra misiunii de asigurare.

Importanţa ameninţărilor trebuie evaluată şi, dacă ameninţările sunt altfel decât în mod
clar nesemnificative , trebuie luate în considerare şi aplicate măsuri de protecţie, după
cum este necesar, pentru a le reduce până la un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de
protecţie ar putea include:

• Prezentarea comitetului de audit sau altor persoane însărcinate cu guvernarea a

complexităţii şi a naturii onorariilor utilizate;
• Examinarea sau determinarea onorariului final de către o terţă parte independentă; şi
• Politicile şi procedurile de calitate şi control.

Cadouri şi ospitalitate

290.213 Acceptarea de cadouri sau a ospitalităţii din partea unui client de asigurare poate crea
ameninţări de interes propriu şi de familiaritate. Atunci când o firmă sau un membru al
echipei de asigurare acceptă daruri sau ospitalitate, cu excepţia cazului în care valoarea
acestora este în mod clar nesemnificativă , ameninţările la adresa independenţei nu pot
fi reduse până la un nivel acceptabil prin aplicarea nici unei măsuri de protecţie. În
consecinţă, o firmă sau un membru al echipei de asigurare nu ar trebui să accepte astfel
de oferte.

Litigii actuale sau posibile

290.214 Atunci când au loc sau par să aibă loc litigii între firmă sau un membru al echipei de
asigurare şi clientul de asigurare, poate fi creată o ameninţare de interes propriu sau de
intimidare. Relaţia dintre conducerea clientului şi membrii echipei de asigurare trebuie
să fie caracterizată de sinceritate completă şi transparenţă totală privind toate aspectele
operaţiunilor afacerii unui client. Firma şi conducerea clientului se pot afla pe poziţii
 adverse din cauza unor litigii care afectează bunăvoinţa conducerii de a face prezentări
complete şi firma se poate confrunta cu o ameninţare de interes propriu. Semnificaţia
ameninţării create va depinde de factori precum:
• Pragul de semnificaţie al litigiului;
• Natura misiunii de asigurare; şi
• Dacă litigiul are legătură cu o misiune de asigurare anterioară.

Odată ce a fost evaluată importanţa ameninţării, următoarele măsuri de protecţie ar

trebui aplicate, dacă este necesar, pentru a reduce ameninţările până la un nivel
acceptabil:
• Informarea comitetului de audit sau a altor persoane însărcinate cu guvernarea
cu privire la complexitatea şi natura litigiului;
• Dacă litigiul implică un membru al echipei de asigurare , îndepărtarea acelei
persoane din echipa de asigurare ; sau
• Implicarea unui profesionist contabil suplimentar din firmă care nu a fost un
membru al echipei de asigurare , pentru a revizui munca efectuată sau, după caz,
pentru a acorda consultanţă.

Dacă astfel de măsuri de protecţie nu reduc ameninţarea până la un nivel acceptabil,

singura soluţie adecvată este să se retragă din misiunea de asigurare sau să refuze să
accepte misiunea de asigurare.

INTERPRETĂRILE SECŢIUNII 290

Aceste Interpretări se referă la aplicarea Codului Etic IFAC pentru Profesioniştii Contabili
pentru subiecte referitoare la întrebările specifice primite. Este posibil ca cei care intră sub
incidenţa altor organisme de reglementare sau a altor organisme cu autoritate cum ar fi
Comisia de Valori Mobiliare din Statele Unite, să poată să dorească să le consulte cu privire la
poziţia lor faţă de aceste aspecte.

Interpretarea 2003-01
Prestarea de servicii care nu sunt de asigurare pentru clienţii de asigurare
Codul Etic IFAC pentru Profesioniştii Contabili abordează, în cadrul paragrafelor 290.158 —
290.205 inclusiv, problema prestării de servicii care nu sunt de asigurare către clienţii de
asigurare. Codul nu include, în prezent, nici o prevedere tranzitorie cu privire la cerinţele
prezentate în aceste paragrafe, cu toate acestea, Comitetul pentru Etică5 a concluzionat că este
adecvat să se permită o perioadă de timp de tranziţie de un an, pe durata căreia contractele
existente de prestare de servicii care nu sunt de asigurare pentru clienţi de asigurare pot ajunge
la termen, dacă sunt puse în practică măsuri de protecţie suplimentare pentru a reduce orice
ameninţare la adresa independenţei până la un nivel nesemnificativ. Această perioadă
tranzitorie începe la 31 decembrie 2004 (sau de la data implementării Codului, pentru acele
corpuri membre IFAC care au adoptat o dată de implementare anterioară).

5
Care acum se numeşte Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Etică pentru Contabili
Interpretarea 2003-02

Rotaţia partenerului principal al misiunii pentru clienţii de audit care sunt entităţi cotate

Codul Etic IFAC pentru Profesioniştii Contabili abordează, în cadrul paragrafelor 290.154 –
290.157, problema rotaţiei partenerului principal al misiunii în cazul clienţilor de audit al
situaţiilor financiare care sunt entităţi cotate.
Paragrafele stipulează că, în cadrul auditării situaţiilor financiare ale unei entităţi cotate,
partenerul de misiune trebuie să fie rotit după ce a ocupat această poziţie o perioadă de timp
predeterminată, în mod normal nu mai mare de şapte ani. Ele mai prevăd, de asemenea, că, în
anumite circumstanţe, un anumit grad de flexibilitate cu privire la momentul rotaţiei poate fi
necesar. Comitetul pentru Etică6 consideră că implementarea (sau adoptarea anterioară) a
Codului reprezintă un exemplu de circumstanţă în care poate fi necesar un anumit grad de
flexibilitate cu privire la momentul rotaţiei.

În prezent, Codul nu include nici o prevedere tranzitorie cu privire la aceste cerinţe. Cu toate
acestea, Comitetul pentru Etică7 a concluzionat că este adecvat să se permită o perioadă
tranzitorie de doi ani. În consecinţă, la implementarea sau adoptarea rapidă a Codului, deşi ar
trebui să fie luată în considerare perioada de timp în care partenerul de misiune a prestat
pentru clientul de audit al situaţiilor financiare acea activitate atunci când se determină
momentul rotaţiei, partenerul poate să continue să lucreze ca partener de misiune încă doi ani
suplimentari de la data implementării (sau a adoptării anterioare) înainte ca rotaţia misiunii să
aibă loc. În astfel de circumstanţe, ar trebui respectate cerinţele suplimentare din paragraful
290.157 de aplicare a unor măsuri de protecţie echivalente pentru a reduce ameninţările până la
un nivel acceptabil.

Interpretarea 2005-01
Aplicarea secţiunii 290pentru misiunile de asigurare care nu sunt misiuni de audit al
situaţiilor financiare.
Această interpretare oferă îndrumări privind aplicarea cerinţelor de independenţă conţinute în
Secţiunea 290 privind misiunile de asigurare care nu sunt misiuni de audit al situaţiilor
financiare.
Această interpretare se concentrează pe aspectele de aplicare care sunt specifice misiunilor de
asigurare care nu sunt misiuni de audit al situaţiilor financiare. Există şi alte probleme cuprinse
în Secţiunea 290 care sunt relevante pentru abordarea cerinţelor de independenţă pentru toate
misiunile de asigurare. De exemplu, paragraful 290.15 precizează că ar trebui luate în
considerare orice ameninţări despre care firma are motive să creadă că pot fi create de
interesele şi relaţiile firmei din reţea. În mod asemănător, paragraful 290.21 precizează că
pentru clienţii de asigurare, care sunt alţii decât clienţii de audit al situaţiilor financiare ale unei
entităţi cotate, atunci când echipa de asigurare are motive să creadă că o parte afiliată a unui
astfel de client de asigurare este relevantă pentru evaluarea independenţei firmei faţă de client,
echipa de asigurare ar trebui să ia în consideraţie acea entitate afiliată atunci când evaluează
independenţa şi aplică măsurile adecvate de protecţie. Aceste probleme nu sunt abordate în
mod specific în această interpretare.

6
Vezi nota de subsol 5.
7
Vezi nota de subsol 5.
Aşa cum s-a explicat în Cadrul Internaţional pentru Misiuni de Asigurare emis de către
Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi de Asigurare, într-o misiune de asigurare
, profesionistul contabil exprimă o opinie care are ca scop sporirea gradului de încredere a
grupului ţintă de utilizatori, alţii decât partea responsabilă pentru rezultatul evaluării şi
măsurării unui subiect în cauză în comparaţie cu anumite criterii date.

Misiuni de asigurare bazate pe afirmaţii

Într-o misiune de asigurare bazat pe afirmaţii, evaluarea sau măsurarea subiectului în cauză
este efectuată de către partea responsabilă, iar informaţia legată de subiectul în cauză este sub
forma unei afirmaţii făcute de partea responsabilă care este pusă la dispoziţia utilizatorilor
ţintă.
În misiunile de asigurare bazate pe afirmaţii, se cere ca partea responsabilă care este
responsabilă pentru informaţiile despre subiectul în cauză şi poate fi responsabilă pentru
subiectul în cauză să fie independentă.

În acele misiuni de asigurare bazate pe afirmaţii, acolo unde partea responsabilă răspunde
pentru informaţia legată de subiectul în cauză dar nu şi pentru subiectul în cauză, se cere ca
partea responsabilă să fie independentă. În plus, ar trebui să se acorde atenţie oricăror
ameninţări despre care firma are motive să creadă că pot fi create de interesele şi relaţiile dintre
un membru al echipei de asigurare , firmă , o firmă din reţea şi partea responsabilă pentru
subiectul în cauză.
Misiuni de asigurare bazate pe raportare directă

Într-o misiune de asigurare bazată pe raportare directă, profesionistul contabil de practică

publică fie desfăşoară direct evaluarea sau măsurarea subiectului în cauză, fie obţine o
declaraţie de la partea responsabilă care a efectuat evaluarea sau măsurarea care nu este pusă la
dispoziţia utilizatorilor ţintă. Informaţiile despre subiectul în cauză sunt oferite utilizatorilor
ţintă în raportul de asigurare.

Într-o misiune de asigurare bazată pe raportare directă părţii responsabile pentru subiectul în
cauză i se cere să fie independentă.

Mai multe părţi responsabile

Atât în misiunile de asigurare bazate pe declaraţii, cât şi în misiunile de asigurare bazate pe

raportare directă pot fi mai multe părţi responsabile. Spre exemplu, unui profesionist contabil
de practică publică i se poate cere să ofere asigurare cu privire la statisticile lunare de circulaţie
ale mai multor cotidiene independente. Misiunea poate fi o misiune de asigurare bazată pe
declaraţii în cadrul căreia fiecare ziar îşi evaluează circulaţia, iar statisticile sunt prezentate
într-o afirmaţie care este pusă la dispoziţia utilizatorilor ţintă. Pe de altă parte, misiunea ar
putea fi o misiune de asigurare bazată pe raportare directă în care nu există nici o afirmaţie şi
poate să existe sau nu o declaraţie scrisă din partea ziarelor.

În astfel de misiuni, atunci când se determină dacă este necesară aplicarea prevederii din
Secţiunea 290 pentru fiecare parte responsabilă, firma ar putea să ţină cont dacă un interes sau
o relaţie dintre firmă , sau un membru al echipei de asigurare , şi o anumită parte responsabilă
ar crea o ameninţare la adresa independenţei care nu este în mod clar nesemnificativă în
contextul informaţiei referitoare la subiectul în cauză. Aceasta va ţine cont de:
• Pragul de semnificaţie al informaţiei despre subiectul în cauză (sau subiectul în cauză în
sine) pentru care răspunde partea responsabilă respectivă; şi
• Gradul de interes public asociat misiunii.

Dacă firma determină că ameninţarea la adresa independenţei creată de orice astfel de relaţie
cu o anumită parte responsabilă ar fi în mod clar nesemnificativă , poate să nu fie necesar să fie
aplicate toate prevederile acestei secţiuni pentru acea parte responsabilă.

Exemplu
Pentru a demonstra aplicarea Secţiunii 290 a fost elaborat următorul exemplu. Se presupune că
un client nu este un client de audit al situaţiilor financiare al firmei sau al unei firme din reţea.

O firmă este angajată pentru oferi asigurare cu privire la rezervele totale certe de petrol
deţinute de zece companii independente. Fiecare companie a desfăşurat studii geografice şi
tehnice pentru a-şi determina rezervele (subiectul în cauză). Se stabilesc criterii pentru a
determina momentul în care o rezervă poate fi considerată a fi certă, moment pe care
profesionistul contabil de practică publică determină că este un criteriu potrivit pentru misiune.
Rezervele certe pentru fiecare companie la 31 decembrie 20X0 au fost următoarele:
Rezerve certe de petrol mii de barili
Compania 1 5.200
Compania 2 725
Compania 3 3.260
Compania 4 15.000
Compania 5 6.700
Compania 6 39.126
Compania 7 345
Compania 8 175
Compania 9 24.135
Compania 10 9.635
Total 104.301

Misiunea ar putea fi structurată în mai multe feluri:

Misiune bazată pe afirmaţii

A1. Fiecare companie îşi evaluează rezervele şi face o afirmaţie adresată firmei şi grupului
ţintă de utilizatori.
A2. O entitate, alta decât compania evaluează rezervele şi oferă o afirmaţie care este adresată
firmei şi grupului ţintă de utilizatori.

Misiune bazată pe raportare directă

D1. Fiecare companie evaluează rezervele şi îi furnizează firmei o declaraţie scrisă prin care
evaluează rezervele sale pe baza unor criterii stabilite pentru evaluarea rezervelor certe.
Declaraţia nu este pusă la dispoziţia grupului ţintă de utilizatori.
D. Firma măsoară direct rezervele unora dintre companii.

Aplicarea metodei
A1. Fiecare companie îşi măsoară rezervele şi face o afirmaţie adresată firmei şi grupului ţintă
de utilizatori.
Există mai multe părţi responsabile în această misiune (companiile 1-10). Atunci când se
determină dacă este necesară aplicarea prevederilor privind independenţa tuturor companiilor,
firma ar putea să ţină cont dacă un interes sau o relaţie cu o anumită companie ar putea crea o
ameninţare la adresa independenţei care este altfel decât în mod clar nesemnificativă . Aceasta
va ţine cont de factori cum ar fi:

• Pragul de semnificaţie a rezervelor certe ale companiei în relaţie cu rezervele totale cu

privire la care trebuie să se raporteze; şi
• Gradul de interes public asociat misiunii (paragraful 290.20).

De exemplu, Compania 8 adună 0,16% din rezervele totale, prin urmare o relaţie de afaceri sau
un interes cu Compania 8 ar crea o ameninţare mai mică decât o relaţie similară cu Compania
6, care adună aproximativ 37,5% din rezerve.

După ce a determinat acele companii la care se aplică cerinţele privind independenţa , echipei
de asigurare şi firmei li se cere să fie independenţi faţă de acele părţi responsabile, care ar
putea fi considerate ca fiind client de asigurare (paragraful 290.20).

A2. O entitate, alta decât companiile, evaluează rezervele şi face o afirmaţie către firmă şi a
grupul ţintă de utilizatori.

Firmei i se cere să fie independentă faţă de entitatea care evaluează rezervele şi care face o
afirmaţie faţă de firmă şi grupul ţintă de utilizatori (paragraful 290.17). Acea entitate nu este
responsabilă pentru subiectul în cauză şi astfel ar trebui luate în consideraţie orice ameninţări
despre care firma are motive să creadă că pot fi create de interese/relaţii cu partea responsabilă
pentru subiectul în cauză (paragraful 290.17). Există mai multe părţi responsabile pentru
subiectul în cauză în cadrul acestei misiuni (companiile 1-10). Aşa cum s-a arătat la
exemplulA1 de mai sus, firma poate lua în calcul dacă un interes sau o relaţie cu o anumită
companie ar crea o ameninţare la adresa independenţei care este altfel decât nesemnificativă.

D1. Fiecare companie îşi evaluează rezervele şi îi dă firmei o declaraţie prin care evaluează
rezervele sale pe baza criteriilor stabilite pentru evaluarea rezervelor certe. Declaraţia nu este
pusă la dispoziţia grupului ţintă de utilizatori.
Există mai multe părţi responsabile în această misiune (companiile de la 1-10). Atunci când se
determină dacă este necesară aplicarea prevederilor de independenţă tuturor companiilor, firma
poate lua în calcul dacă un interes sau o relaţie cu o anumită companie ar crea o ameninţare la
adresa independenţei care este altfel decât nesemnificativă. Aceasta va ţine cont de factori cum
ar fi:

• Pragul de semnificaţie al rezervelor certe ale companiei în relaţie cu rezervele totale cu

privire la care trebuie să se raporteze; şi
• Gradul de interes public asociat misiunii (paragraful 290.20)

De exemplu, Compania 8 adună 0,16% din rezerve, prin urmare o relaţie sau un interes de
afaceri cu Compania 8 ar crea o ameninţare mai mică decât o relaţie similară cu Compania 6
care adună aproximativ 37,5% din rezerve.

După ce a determinat acele companii la care se aplică cerinţele privind independenţa , echipei
de asigurare şi firmei li se cere să fie independenţi faţă de acele părţi responsabile, care ar
putea fi considerate ca fiind clientul de asigurare (paragraful 290.20).
D 2 Firma evaluează direct rezervele unora dintre companii
Aplicarea este aceeaşi ca la exemplu D1.
PARTEA C: PROFESIONIŞTII CONTABILI ANGAJAŢI

Secţiunea 300 Introducere

Secţiunea 310 Conflicte potenţiale
Secţiunea 320 Întocmirea şi raportarea informaţiilor
Secţiunea 330 Deţinerea de cunoştinţe de specialitate suficiente
Secţiunea 340 Interese financiare
Secţiunea 350 Stimulente
SECŢIUNEA 300 - Introducere

300.1 Această parte a Codului ilustrează modul în care urmează să fie aplicat Cadrul Conceptul
din Partea A de către profesioniştii contabili angajaţi.

300.2 Investitorii, creditorii, angajatorii şi alte sectoare ale mediului de afaceri, precum şi statul
şi publicul larg, toţi se pot baza pe activitatea profesioniştilor contabili angajaţi.
Contabilii profesionişti angajaţi pot fi responsabili individual sau în comun de
întocmirea şi raportarea informaţiilor financiare şi de altă natură pe care se pot baza atât
organizaţiile angajatoare, cât şi terţele părţi. Aceştia pot fi responsabili, de asemenea,
pentru oferirea unei management financiar eficient şi de consultanţă competentă cu
privire la o varietate de aspecte legate de afaceri.

300.3 Un profesionist contabil angajat poate fi angajat salariat, partener, director (executiv sau
non-executiv), asociat unic, voluntar sau o persoană care lucrează pentru una sau mai
multe organizaţii angajatoare. Forma legală a relaţiei cu organizaţia angajatoare, dacă
există, nu are nici o influenţă asupra responsabilităţilor etice care revin profesioniştilor
contabili angajaţi.

300.4 Un profesionist contabil angajat are responsabilitatea de a promova scopurile legitime

ale organizaţiei sale angajatoare. Acest Cod nu încearcă să împiedice un profesionist
contabil angajat de la îndeplinirea în mod adecvat a acestor responsabilităţi, dar ia în
considerare circumstanţele în care pot fi create conflicte care decurg din obligaţia
absolută de a respecta principiile fundamentale.

300.5 Un profesionist contabil angajat deţine, de obicei, o poziţie superioară în cadrul unei
organizaţii. Cu cât nivelul poziţiei este mai înalt, cu atât va fi mai mare capacitatea şi
posibilitatea de a influenţa evenimentele, practicile şi atitudinile. Prin urmare, de la un
profesionist contabil angajat se aşteaptă ca acesta să încurajeze, într-o organizaţie
angajatoare, o cultură bazată pe etică care subliniază importanţa pe care o acordă
conducerea superioară conduitei etice.

300.6 Exemplele prezentate în secţiunile următoare au ca scop ilustrarea modului în care

urmează să se aplice cadrul conceptual şi nu se doresc a fi, nici nu trebuie să fie
interpretate ca o listă exhaustivă a tuturor circumstanţelor pe care le întâlneşte un
profesionist contabil angajat care pot crea ameninţări la adresa respectării principiilor.
În consecinţă, nu este suficient ca profesionistul contabil angajat doar să respecte aceste
exemple; cadrul, ar trebui să fie aplicat, mai degrabă, circumstanţelor specifice cu care
se confruntă.

Ameninţări şi măsuri de protecţie

300.7 Respectarea principiilor fundamentale poate fi potenţial ameninţată de o gamă largă de

circumstanţe. Majoritatea ameninţărilor se încadrează în următoarele categorii:
• interes propriu;
• auto-revizuire;
 • reprezentare;
• familiaritate; şi
• intimidare.
•
Aceste ameninţări sunt discutate în continuare în Partea A a acestui Cod.

300.8 Exemple de circumstanţe care pot crea ameninţări de interes propriu pentru un
profesionist contabil angajat includ, dar nu se limitează doar la:

Interese financiare , împrumuturi sau garanţii;

Acorduri de compensare prin stimulente;
Utilizarea inadecvată a activelor companiei în scop personal;
Preocuparea cu privire la siguranţa muncii;
Presiunea comercială din exteriorul organizaţiei angajatoare.

300.9 Exemple de circumstanţe care pot crea ameninţări de auto-revizuire includ, dar nu se
limitează la deciziile de afaceri, sau la date care fac obiectul revizuirii şi justificării de
către acelaşi profesionist contabil angajat care este responsabil pentru luarea acestor
decizii sau pentru redactarea datelor respective.

300.10 Atunci când sunt promovate scopurile şi obiectivele legitime ale organizaţiilor lor
angajatoare, profesioniştii contabili angajaţi pot promova poziţia organizaţiei, cu
condiţia ca orice declaraţii efectuate să nu fie nici false, nici să nu inducă în eroare.
Astfel de acţiuni, în general, nu ar crea o ameninţare de reprezentare.

300.11 Exemplele de circumstanţe care pot crea ameninţări de familiaritate includ, dar nu se
limitează la:

• Un profesionist contabil angajat într-o poziţie ce influenţează raportarea financiară sau

non-financiară sau deciziile de afaceri, care are un afin sau o rudă de gradul întâi în
poziţia de a beneficia de pe urma acestei influenţe.
• Asocierea de lungă durată cu contacte din domeniu care influenţează deciziile de
afaceri.
• Acceptarea unui cadou sau al unui tratament preferenţial, cu excepţia cazului în care
valoarea acestora este în mod clar nesemnificativă .

300.12 Exemple de circumstanţe care pot crea ameninţări de intimidare includ, dar nu se
limitează la:

• Ameninţarea cu concedierea sau cu înlocuirea profesionistului contabil angajat sau a

afinului sau a rudei de gradul întâi ca urmare a unui dezacord cu privire la aplicarea
unui principiu contabil sau cu privire la modul în care urmează să fie raportate
informaţiile financiare.
• O personalitate dominantă care încearcă să influenţeze procesul decizional, de exemplu,
cu privire la acordarea de contracte sau la aplicarea unui principiu contabil.
300.13 Profesioniştii contabili angajaţi pot afla, de asemenea, că anumite circumstanţe
specifice dau naştere la ameninţări unice la adresa respectării unuia sau mai multor
principii fundamentale. Astfel de ameninţări unice este evident că nu pot fi clasificate.
În toate relaţiile profesionale şi de afaceri, profesioniştii contabili angajaţi trebuie să fie
mereu atenţi la astfel de situaţii şi ameninţări.

300.14 Măsurile de protecţie care pot elimina sau reduce până la un nivel acceptabil
ameninţările întâlnite de profesioniştii contabili angajaţi se încadrează în două mari
categorii:
(a) Măsuri de protecţie create de către profesie, legislaţie sau reglementare; şi
(b) Măsurile de protecţie din domeniul de activitate.

300.15 Exemple de măsuri de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementare sunt
detaliate în paragraful 100.12 din Partea A a acestui Cod.

300.16 Măsurile de protecţie din domeniul de activitate includ, dar nu se limitează la:
Sistemul de supraveghere corporativă al organizaţiei angajatoare sau alte structuri de
supraveghere;
Programele de etică şi conduită ale organizaţiei angajatoare;
Procedurile de recrutare din cadrul organizaţiei angajatoare care accentuează importanţa
angajării unui personal extrem de competent;
Controale interne puternice;
Procese disciplinare adecvate;
Conducerea care subliniază importanţa conduitei etice şi se aşteaptă ca angajaţii să
acţioneze în mod etic;
Politicile şi procedurile de implementare şi monitorizare a calităţii performanţei
angajaţilor;
Comunicarea oportună a politicilor şi procedurilor organizaţiei angajatoare, inclusiv a
oricăror modificări ale acestora, tuturor angajaţilor şi formarea şi educarea adecvată cu
privire la aceste politici şi proceduri;
Politici şi proceduri de împuternicire şi de încurajare a angajaţilor de a comunica nivelelor
superioare din cadrul organizaţiei angajatoare orice aspecte etice care îi privesc fără
teamă de represalii;
Consultarea cu un alt profesionist contabil corespunzător.

300.17 În situaţiile în care un profesionist contabil angajat consideră că alte persoane vor
continua să apară acţiuni sau comportamente neetice din partea altor persoane în cadrul
organizaţiei angajatoare, profesionistul contabil angajat trebuie să ia în consideraţie
apelarea la consilierea juridică. În aceste situaţii extreme, în care au fost epuizate toate
măsurile de protecţie disponibile şi nu există posibilitatea de a reduce ameninţarea la un
nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat poate concluziona că este adecvat să
demisioneze din cadrul organizaţiei angajatoare.

SECŢIUNEA 310 - Conflicte potenţiale

310.1 Un profesionist contabil angajat are obligaţia profesională de a respecta principiile
fundamentale. Pot exista, totuşi, situaţii în care responsabilităţile acestora faţă de o
organizaţie angajatoare şi obligaţiile profesionale de a respecta principiile fundamentale
intră în conflict. De obicei, un profesionist contabil angajat ar trebui să susţină
obiectivele legitime şi etice stabilite de către angajator şi regulile şi procedurile create
în sprijinul acestor obiective. Cu toate acestea, atunci când respectarea principiilor
fundamentale este ameninţată, un profesionist contabil angajat trebuie să ia în
considerare un răspuns la aceste circumstanţe.

310.2 Ca o consecinţă a responsabilităţilor faţă de o organizaţie angajatoare, un profesionist

contabil angajat se poate afla sub presiunea de a acţiona sau de a se comporta într-un
anumit mod care să ameninţe direct sau indirect respectarea principiilor fundamentale.
Astfel de presiuni pot fi explicite sau implicite; ele pot veni de la un supervizor,
conducător, director sau o altă persoană din cadrul organizaţiei angajatoare. Un
profesionist contabil angajat poate să se confrunte cu presiuni legate de:

• Încălcarea legii sau a reglementărilor;

• Încălcarea standardelor tehnice sau profesionale;
• Facilitarea strategiilor lipsite de etică şi ilegale de gestionare a veniturilor;
• Minciuna sau inducerea involuntară în eroare (inclusiv inducerea în eroare prin
păstrarea tăcerii) a altor persoane, în special:
• a auditorilor organizaţiei angajatoare; sau
a organismelor de reglementare.
Emiterea, unui raport financiar sau non-financiar care prezintă faptele în mod semnificativ
eronat sau alt tip de asociere cu acestea, inclusiv situaţii legate de, spre exemplu:
situaţiile financiare;
respectarea fiscalităţii;
respectarea legilor; sau
rapoarte solicitate de către organele de reglementare a valorilor mobiliare.

310.3 Semnificaţia ameninţărilor generate de astfel de presiuni, cum ar fi ameninţările de

intimidare, ar trebui să fie evaluată şi, dacă sunt altfel decât în mod clar nesemnificativ , ar
trebuie luate în consideraţie măsuri de protecţie necesare pentru a le elimina sau a le reduce la
un nivel acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie pot include:
• Obţinerea unei consilieri, când este cazul, din interiorul organizaţiei angajatoare, de la
un profesionist independent consultant sau de la un organism profesional relevant.
• Existenţa unui proces oficial de soluţionare a disputelor în interiorul organizaţiei
angajatoare;
• Apelarea la consultanţa legală.

SECŢIUNEA 320 – Întocmirea şi raportarea informaţiilor

320.1 Profesioniştii contabili angajaţi sunt adesea implicaţi în întocmirea şi raportarea

informaţiilor care, fie pot fi făcute publice, fie utilizate de către alte persoane din
interiorul sau exteriorul organizaţiei angajatoare. Astfel de informaţii pot include
 informaţii financiare sau de conducere, de exemplu, prognoze şi bugete, situaţii
financiare , discuţii şi analize de conducere şi scrisoarea de declaraţie a conducerii
furnizată auditorilor ca parte a unui audit al situaţiilor financiare. Un profesionist
contabil angajat ar trebui să întocmească sau să prezinte astfel de informaţii în mod
corect, just şi în conformitate cu standardele profesionale relevante astfel încât
informaţiile să fie înţelese în contextul lor.

320.2 Un profesionist contabil angajat care are responsabilitatea de a întocmi sau aproba
situaţii financiare în scop general ale unei organizaţii angajatoare ar trebui să se asigure
că acele situaţii financiare sunt prezentate în conformitate cu standardele de raportare
financiară aplicabile.

320.3 Un profesionist contabil angajat ar trebui să menţină informaţiile pentru care este
responsabil astfel încât acestea:
• să descrie clar natura reală a tranzacţiilor de afaceri, a activelor sau datoriilor;
• să clasifice şi să înregistreze informaţiile în timp util şi într-un mod adecvat; şi
• să reprezinte faptele cu acurateţe şi în mod complet din toate punctele de vedere.

320.4 Ameninţările care vizează respectarea principiilor fundamentale, de exemplu

ameninţarea de interes propriu sau de intimidare la adresa obiectivităţii sau competenţei
profesionale şi atenţiei cuvenite, pot apărea atunci când un profesionist contabil angajat
poate fi forţat (fie din exterior, fie prin posibilitatea unui câştig personal) să devină
asociat cu informaţii eronate sau să fie asociat cu informaţii care induc în eroare de
acţiuni ale altor persoane.

320.5 Importanţa unor astfel de ameninţări va depinde de factori cum ar fi sursa presiunilor şi
gradul în care informaţiile sunt, sau pot fi, înşelătoare. Importanţa ameninţărilor ar
trebui să fie evaluată şi, dacă sunt altfel decât în mod clar nesemnificativ , ar trebui
luate în considerare şi aplicate măsurile de protecţie necesare pentru a elimina aceste
ameninţări sau a le reduce la un nivel acceptabil. Acest tip de măsuri de protecţie pot
include consultarea superiorilor din cadrul organizaţiei angajatoare, de exemplu,
comitetul de audit sau alt corp responsabil cu guvernarea, sau a unui organism
profesional relevant.

320.6 Atunci când nu este posibilă reducerea ameninţării la un nivel acceptabil, un profesionist
contabil angajat ar trebui să refuze să rămână asociat cu informaţiile pe care le
consideră că sunt sau pot fi înşelătoare. Dacă profesionistul contabil angajat este
conştient de faptul că emiterea unor informaţii înşelătoare este fie semnificativă, fie
persistentă, contabilul profesionist angajat ar trebui să ia în considerare informarea a
autorităţilor competente în conformitate cu îndrumările din Secţiunea 140.
Profesionistul contabil angajat poate, de asemenea, dori să apeleze la consultanţă
juridică sau să demisioneze.

SECŢIUNEA 330 - Deţinerea de cunoştinţe de specialitate suficiente

330.1 Principiul fundamental al competenţei profesionale şi al atenţiei cuvenite prevede că un
profesionist contabil angajat ar trebui să se preia doar acele sarcini pentru care acel
contabil profesionist are, sau poate obţine, pregătire sau experienţă specifice suficiente.
Un profesionist contabil angajat nu ar trebui să inducă în eroare, în mod voluntar, un
angajator cu privire la nivelul de pregătire şi experienţă pe care le posedă, şi nici nu ar
trebui să omită să facă apel la consultanţă de specialitate adecvată şi asistenţă atunci
când este cazul.

330.2 Situaţiile care ameninţă capacitatea unui profesionist contabil angajat să îşi îndeplinească
îndatoririle cu un grad adecvat de competenţă profesională şi atenţie cuvenită, includ:
• timp insuficient pentru a efectua şi finaliza în mod adecvat sarcinile relevante;
• Informaţii incomplete, restricţionate sau uneori inadecvate, pentru îndeplinirea
sarcinilor în mod adecvat;
• experienţă, formare şi / sau pregătire insuficiente;
• Resurse necorespunzătoare pentru îndeplinirea adecvată a sarcinilor.

330.3 Semnificaţia unor astfel de ameninţări va depinde de factori cum ar fi gradul în care
profesionistul contabil angajat colaborează cu ceilalţi, vechimea relativă în domeniu şi
nivelul de supervizare şi de revizuire aplicat activităţii. Importanţa ameninţărilor ar
trebui să fie evaluată şi, dacă acestea sunt în mod clar semnificative, ar trebui aplicate
măsuri de protecţie pentru a le elimina sau reduce la un nivel acceptabil. Măsurile de
protecţie care pot fi luate în considerare pot include:

• Obţinerea unei pregătiri sau a unei consilieri suplimentare.

• Asigurarea că există suficient timp disponibil pentru a îndeplini sarcinile relevante.
• Obţinerea asistenţei de la persoane care au experienţa necesară.
• Consultarea, unde este cazul, cu:
- superiorii din cadrul organizaţiei angajatoare;
- experţii independenţi; sau
- un organism profesional relevant.

330.4 Atunci când ameninţările nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil,
profesionistul contabil angajat ar trebui să ia în consideraţie dacă să refuze sau nu îndeplinirea
sarcinilor respective. Dacă profesionistul contabil angajat determină că este adecvat să refuze,
ar trebui să fie comunicate în mod clar motivele pentru care a procedat astfel.

SECŢIUNEA 340 - Interese financiare

340.1 Profesioniştii contabili angajaţi pot avea interese financiare , sau pot cunoaşte existenţa
unor interese financiare ale rudelor de gradul întâi sau ale afinilor care, în anumite
circumstanţe, ar putea da naştere la ameninţări la respectării principiilor fundamentale.
De exemplu, existenţa unui motiv sau a unei ocazii de a manipula informaţii sensibile
referitoare la preţ pentru a câştiga beneficii financiare poate crea ameninţări de interes
 propriu la adresa obiectivităţii sau a confidenţialităţii. Exemple de situaţii care pot crea
ameninţări de interes propriu includ, dar nu se limitează la situaţii în care un
profesionist contabil angajat sau o rudă sau afin al acestuia:
• deţine un interes financiar direct sau indirect în organizaţia angajatoare şi valoarea
acelui interes financiar ar putea fi afectată în mod direct de deciziile luate de către
profesionistul contabil angajat;
• este eligibil pentru o primă aferentă unui profit şi valoarea primei ar putea fi afectată în
mod direct de deciziile luate de către profesionistul contabil angajat;
• deţine, direct sau indirect, acţiuni preferenţiale în organizaţia angajatoare, a căror
valoare ar putea fi afectată în mod direct de deciziile luate de către profesionistul
contabil angajat;
• deţine, direct sau indirect, acţiuni preferenţiale în organizaţia angajatoare care sunt, sau
vor fi în curând, eligibile pentru conversie; sau
• se poate califica pentru acţiuni preferenţiale în organizaţia angajatoare sau pentru prime
aferente performanţei dacă sunt atinse anumite obiective.

340.2 În evaluarea semnificaţiei unei astfel de ameninţări şi a măsurilor de protecţie adecvate

care urmează să fie aplicate pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce la un
nivel acceptabil, un profesionist contabil angajat trebuie să examineze natura interesului
financiar . Aceasta include o evaluare a semnificaţiei interesului financiar şi dacă acesta
este direct sau indirect. În mod clar, ceea ce constituie un interes semnificativ sau de
valoare într-o organizaţie angajatoare variază de la persoană la persoană, în funcţie de
circumstanţele personale.

340.3 Dacă ameninţările sunt în mod clar semnificative, măsuri de protecţie ar trebui luate în
considerare şi aplicate, dacă este necesar, pentru a le elimina sau a le reduce la un nivel
acceptabil. Astfel de măsuri de protecţie pot include:
• politici şi proceduri ale unui comitet independent de conducere pentru a
determina nivelul de formă de remunerare a conducerii superioare;
• prezentarea tuturor intereselor relevante şi a oricăror planuri de tranzacţionare a
acţiunilor relevante pentru cei care sunt însărcinaţi cu guvernarea organizaţiei
angajatoare, în conformitate cu orice politici interne
• consultarea, atunci când este cazul, cu superiorii din cadrul organizaţiei
angajatoare;
• Consultarea, atunci când este cazul, a celor însărcinaţi cu guvernarea
organizaţiei angajatoare sau a organismelor profesionale relevante;
• Proceduri de audit intern şi extern;
• Educaţie actualizată cu privire la aspecte legate de etică şi restricţii legale şi alte
reglementări privitoare la o potenţială comercializare internă.

340.4 Un profesionist contabil angajat nu trebuie nici să manipuleze informaţia, nici să

utilizeze informaţii confidenţiale pentru un câştig personal.

SECŢIUNEA 350 Stimulente

Acceptarea ofertelor

350.1 Unui profesionist contabil angajat, sau unui afin sau unei rude apropiate i se poate oferi
un stimulent. Stimulentele pot lua forme diferite, incluzând cadouri, ospitalitate,
tratament preferenţial şi apelul inadecvat la relaţiile de prietenie sau de loialitate.

350.2 Ofertele de stimulente pot crea ameninţări la adresa respectării principiilor fundamentale.
Atunci când unui profesionist contabil angajat sau unui afin sau unei rude afiliate i se
oferă un stimulent, situaţia ar trebui luată în considerare cu atenţie. Atunci când un
stimulent este oferit în încercarea de a influenţa actele sau deciziile, de a încuraja
comportamentul ilegal sau lipsit de onestitate, sau de a obţine informaţii
confidenţialitate sunt create ameninţări de interes propriu la adresa obiectivităţii sau
confidenţialităţii. dacă astfel de stimulente sunt acceptate şi sunt urmate de ameninţări
de a face publică ofertă respectivă, dăunând astfel fie reputaţiei profesionistului
contabil angajat, fie reputaţiei afinului sau rudei apropiate a acestuia sunt create
ameninţări de intimidare la adresa obiectivităţii sau confidenţialităţii.

350.3 Importanţa acestor ameninţări va depinde de natura, valoarea şi intenţia din spatele care
stau în spatele ofertei. Dacă o terţă parte rezonabilă şi în cunoştinţă de cauză, la curent
cu toate informaţiile relevante, ar considera stimulentul ca fiind nesemnificativ şi fără
scopul de a încuraja un comportament lipsit de etică, atunci un profesionist contabil
angajat poate considera oferta ca făcând parte din cursul normal al activităţii şi poate
concluziona cu nu există nici o ameninţare semnificativă la adresa respectării
principiilor fundamentale.

350.4 Dacă ameninţările evaluate sunt altfel decât în mod clar nesemnificativ ,măsuri de
protecţie ar trebui luate în considerare şi aplicate, dacă este necesar, pentru a le elimina
sau a le reduce la un nivel acceptabil. Atunci când aceste ameninţări nu pot fi eliminate
sau reduse la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecţie, profesionistul
contabil angajat nu ar trebui să accepte stimulentul. Cum ameninţările reale sau
aparente la adresa respectării principiilor fundamentale nu sunt generate doar de
acceptarea unui stimulent, ci uneori, şi prin simplul fapt că o ofertă a fost făcută în acest
sens, ar trebui adoptate măsuri de protecţie suplimentare. Un profesionist contabil
angajat ar trebui să evalueze riscul asociat tuturor acestor oferte şi ar trebui să ia în
considerare dacă ar trebui întreprinse acţiuni de tipul de celor de mai jos:
Când s-au făcut astfel de oferte, să informeze imediat nivelele superioare de conducere
sau nivelele însărcinate cu guvernarea organizaţiei angajatoare;

Să informeze terţele părţi despre această ofertă - de exemplu, un organism profesional

sau angajatorul persoanei care a făcut oferta; un profesionist contabil angajat ar
trebui, totuşi, să ia în considerare să facă apel la consultanţă juridică înainte de a
lua această măsură; şi
 Să îi avertizeze pe afini şi pe rudele de gradul întâi despre ameninţările relevante şi
despre măsurile de protecţie, dacă aceştia ocupă poziţii care pot permite oferirea de
stimulente, de exemplu ca urmare a relaţiei lor de angajare; şi

Să informeze conducerea superioară sau pe cei însărcinaţi cu guvernarea organizaţiei

angajatoare atunci când afinii sau rudele de gradul întâi sunt angajaţi de către
concurenţă sau de potenţialii furnizori ai acelei organizaţii.

Efectuarea de oferte

350.5 Un profesionist contabil angajat se poate afla într-o situaţie în care se preconizează, sau
este presat să, ofere stimulente pentru a subordona raţionamentul altor persoane sau
organizaţii, pentru a influenţa procesul de luare a deciziilor sau obţinerea de informaţii
confidenţiale.

350.6 Astfel de presiuni pot veni din interiorul organizaţiei angajatoare, de exemplu, din partea
unui coleg sau a unui superior. Ele pot veni şi de la o persoană sau de la o organizaţie
din exterior care sugerează acţiuni sau decizii de afaceri care ar fi avantajoase
organizaţiei angajatoare, influenţând posibil activitatea unui profesionist contabil
angajat.

350.7 Un profesionist contabil angajat nu ar trebui să ofere un stimulent pentru a influenţa în

mod nefavorabil raţionamentul profesional al unei terţe părţi.

350.8 Atunci când presiunea de a oferi stimulente care nu sunt etice vine din exteriorul
organizaţiei angajatoare, profesionistul contabil angajat ar trebui să urmeze principiile
şi îndrumărilor cu privire la soluţionarea conflictelor etice prezentate în Partea A a
acestui Cod.
ANEXĂ
DEFINIŢII

În cadrul acestui Cod Etic pentru profesioniştii contabili, următoarele expresii au următoarele
semnificaţii care le sunt atribuite:

Publicitate Comunicarea către public a unor informaţii referitoare la

serviciile sau aptitudinile profesionale oferite de
profesioniştii contabili de practică publică, în vederea
obţinerii de misiuni profesionale
Client al unei misiuni de Partea responsabilă este persoana (sau sunt persoanele)
asigurare care:
(a) într-o misiune bazată pe raportare directă este
responsabilă de subiectul în cauză; sau
(b) într-o misiune bazată pe afirmaţii este
responsabilă de informaţiile cu privire la subiectul în
cauză şi poate fi responsabilă pentru subiectul în cauză.
(Pentru un client al unei misiuni de asigurare care este un
client de audit al situaţiilor financiare , a se vedea definiţia
clientului de audit al situaţiilor financiare) .
Misiune de asigurare O misiune în care un profesionist contabil de practică
publică exprimă o concluzie menită să sporească gradul de
încredere al grupului de utilizatori vizaţi, alţii decât partea
responsabilă pentru rezultatul evaluării sau măsurării unui
subiect în cauză pe baza unor criterii.
(Pentru îndrumări cu privire la misiunile de asigurare, a se
vedea Cadrul pentru misiuni de asigurare emis de către
Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi
Asigurare care descrie elementele şi obiectivele unei
misiuni de asigurare şi identifică misiunile la care se
aplică Standardele Internaţionale de Audit (ISA-urile),
Standardele Internaţionale pentru misiunile de revizuire
(ISRE), Standardele Internaţionale pentru misiunile de
asigurare (ISAE).
Echipa de asigurare (a) Toţi membrii unei echipe de asigurare care participă la
misiunea de asigurare;
(b) Toate celelalte persoane dintr-o firmă care pot
influenţa în mod direct rezultatul unei misiuni de
asigurare, inclusiv:
(i) cei care recomandă compensarea, sau care
supervizează direct, gestionează sau supraveghează în alt
mod partenerul misiunii de asigurare, cu privire la
efectuarea misiunii de asigurare. Din punctul de vedere al
misiunii de audit al situaţiilor financiare , aceştia includ
persoanele de la toate nivelurile succesive superioare, la
un nivel mai înalt decât cel al partenerului de misiune ,

În mod clar nesemnificativ
Afini
Onorariu contingent
Interes financiar direct
Director sau funcţionar
Partenerul de misiune
Revizuirea controlului calităţii Un proces al cărui scop este de a oferi o evaluare
misiunii
Echipa misiunii
Profesionist contabil existent
până la executivul superior al firmei;
(ii) cei care oferă consultanţă cu privire la aspecte
tehnice sau de specialitate, tranzacţii sau evenimente
pentru misiunea de asigurare; şi
(iii) cei care oferă control al calităţii pentru
misiunea de asigurare, inclusiv cei care efectuează
revizuirea controlului calităţii misiunii de asigurare; şi
(c) din perspectiva clientului de audit al situaţiilor
financiare , toţi cei care sunt într-o reţea de firme care pot
influenţa în mod direct rezultatul misiunii de audit al
situaţiilor financiare .
O problemă care nu poate fi decât neînsemnată şi care nu
are consecinţe.
Un părinte, copil sau frate/ soră care nu face parte din
membrii apropiaţi ai familiei.
Un onorariu calculat pe o bază predeterminată cu privire
la rezultatul sau produsul unei tranzacţii sau cu privire la
rezultatul activităţii realizate. Un onorariu care este stabilit
de către o instanţă sau altă autoritate publică nu este un
onorariu contingent .
Un interes financiar :
• deţinut direct de către şi sub controlul unei persoane sau
al unei entităţi (inclusiv acelea gestionate pe o bază
discreţionară de alte persoane); sau
• deţinut ca beneficiu printr-un mijloc de investiţii
colectiv, proprietate imobiliară, fond sau alt mod
intermediar, controlate de către entitate sau individ.
Acele persoane însărcinate cu guvernarea unei entităţi,
indiferent de titulatura acestora care poate varia de la ţară
la ţară.
Un partener sau altă persoană din firmă care este
responsabilă de misiune sau de efectuarea acesteia şi de
raportul care este emis în numele firmei şi care, atunci
când este necesar, deţine autoritatea adecvată din partea
unui corp profesional, legal sau de reglementare.
obiectivă, înainte de emiterea raportului, asupra
raţionamentelor semnificative pe care le face echipa
misiunii şi a concluziilor la care aceştia au ajuns în
formularea raportului.
Întreg personalul care efectuează o misiune, inclusiv orice
expert contractat de către firmă în legătură cu acel
angajament.
Un profesionist contabil de practică publică care deţine în
prezent o misiune de audit sau care prestează servicii
contabile, fiscale, de consultanţă sau alte servicii similare
 pentru un client.
Interes financiar Un interes într-un instrument de capitaluri proprii sau de
garantare a obligaţiunilor, de împrumut sau de îndatorare
al unei entităţi, inclusiv drepturile şi obligaţiile de
achiziţionare a unui astfel de interes şi a instrumentelor
derivate aflate în directă legătură cu un astfel de interes.
Situaţii financiare Bilanţurile, declaraţia de venit sau contul de profit şi
pierdere, situaţia modificării poziţiei financiare (care poate
fi prezentată într-o varietate de moduri, de exemplu, ca
situaţie a fluxurilor de trezorerie sau ca o situaţie a
fluxurilor de fonduri), anexe şi alte situaţii şi materiale
explicative care sunt identificate ca făcând parte din
situaţiile financiare.
Clientul de audit al situaţiilor O entitate cu privire la care o firmă realizează o misiune
financiare de audit al situaţiilor financiare . Atunci când clientul este
o entitate cotată , clientul de audit al situaţiilor financiare
va include întotdeauna şi părţile sale afiliate.
Misiune de audit al situaţiilor O misiune de asigurare rezonabilă în care un profesionist
financiare contabil de practică publică îşi exprimă o opinie cu privire
la faptul dacă situaţiile financiare sunt sau nu întocmite,
din toate punctele de vedere, în conformitate cu un cadru
de raportare financiară identificat, cum ar fi o misiune
efectuat conform cu Standardele Internaţionale de Audit.
Acestea includ un Audit statutar care este auditul unei
situaţii financiare solicitate de legislaţie sau de alte
reglementări.
Firmă (a) Un practician individual, partener sau corporaţie de
profesionişti contabili;
(b) O entitate care controlează astfel de părţi; şi
(c) O entitate controlată de astfel de părţi
Rude de gradul întâi Soţ/soţie (sau echivalentul) sau persoanele dependente.
Independenţa Independenţa este:
(a) Independenţa de spirit (de drept) - starea de spirit care
permite emiterea unei opinii fără a fi afectat de influenţe
care compromit judecata profesională şi care permite
individului să acţioneze cu integritate, să-şi exercite
obiectivitatea şi raţionamentul profesional;
(b) Independenţa în aparenţă (de fapt) - evitarea faptelor şi
a situaţiilor care sunt atât de importante încât o terţă parte
rezonabilă şi obiectivă, care cunoaşte toate informaţiile
relevante, inclusiv măsurile de protecţie aplicate, ar
concluziona în mod rezonabil că integritatea,
obiectivitatea sau scepticismul profesional al firmei sau a
unui membru al echipei de asigurare au fost compromise.
Interes financiar indirect Un interes financiar deţinut ca beneficiu printr-un mijloc
de investiţii colectiv, proprietate imobiliară, fond sau alt
 mod intermediar, asupra cărui individul sau entitatea nu
are control.
Entitate cotată O entitate ale cărei acţiuni, titluri derivate sau datorii sunt
cotate sau listate pe o bursă de valori autorizată, sau sunt
tranzancţionate în conformitate cu reglementările unei
burse de valori autorizate sau ale unui organism
echivalent.
Firmă din reţea O entitatea aflată sub control, proprietate sau gestionare
comună cu cele ale firmei sau ale altei entităţi pe care o
terţă parte rezonabilă şi în cunoştinţă de cauză, care
cunoaşte toate informaţiile relevante, ar considera-o ca
făcând parte din firmă , la nivel naţional sau internaţional.
Cabinet Un sub-grup distinct, organizat fie pe criterii geografice,
fie pe criterii legate de practică.
Profesionist contabil O persoană care este membră a unui organism membru
IFAC.
Profesionist contabil angajat Profesionist contabil angajat sau care ocupă o funcţie
executivă sau non-executivă în arii de activitate cum ar fi
industrie, comerţ, servicii, sector public, învăţământ,
sector non-profit, organisme de reglementare sau
profesionale, sau un profesionist contabil contractat de o
astfel de entitate
Profesionist contabil de Un profesionist contabil indiferent de categoria de servicii
practică publică (ex: audit, fiscalitate, sau consultanţa) dintr-o firmă care
oferă servicii profesionale . Termenul este folosit şi pentru
firmele de profesionişti contabili de practică publică.
Serviciile profesionale Servicii care solicită aptitudini contabile sau aferente
prestate de un profesionist contabil , care includ servicii de
contabilitate, audit, fiscalitate, consultanţă şi management
financiar.
Parte afiliată O entitate care are oricare dintre relaţiile de mai jos cu
clientul:
(a) o entitate care controlează, direct sau indirect, clientul
cu condiţia ca acest client să fie semnificativ pentru
entitate;
(b) o entitate care deţine un interes financiar direct în
client cu condiţia ca o astfel de entitate să exercite o
influenţă semnificativă asupra clientului, iar interesul în
client să fie semnificativ pentru entitate;
(c) o entitate controlată, direct sau indirect, de către client;
(d) o entitate în care clientul, sau orice entitate aferentă
clientului conform punctului (c) de mai sus, deţine un
interes financiar semnificativ care îi conferă o influenţă
semnificativă asupra unei astfel de entităţi, iar interesul
este semnificativ pentru client şi pentru părţile sale
afiliate, de la punctul (c) şi
 (e) O entitate care se află sub control comun cu clientul
(de aici termenul de „entitate-soră”) cu condiţia ca această
entitate şi clientul să fie amândoi semnificativi pentru
entitatea care controlează atât clientul cât şi entitatea-soră.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Codul intră în vigoare la data de 30 iunie 2006. Secţiunea 290 este aplicabilă misiunilor de
asigurare al căror raport este datat începând cu 30 iunie 2006. Aplicarea prealabilă a acestui
Cod este încurajată.