Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conform scripturilor vedice, fiecare suflet care este acum în lumea materială, provine
de fapt din lumea spirituală perfectă şi veşnică.
Oare de ce nu au rămas acolo, şi de ce este nevoie de lumea materială?
Sufletele care iau aceste decizii greşite cad într-un corp material:
Fiecare fiinţă are un alt nivel al intelectului, de aceea există o diversitate atât
de mare a formelor de viaţă pentru a asigura locul diferitelor mentalităţi. (...) în
momentul morţii fiecare primeşte un nou corp în funcţie de dorinţele sale. Kṛṣṇa
ne spune in Bhagavad Gita (8.6) „Oh, fiul lui Kunti! Starea de existenţă de care-şi
aminteşte omul în clipa morţii o va atinge negreşit.” Gândul tău din clipa morţii va
determina cu precizie următorul tău trup. Natura dăruieşte trupul, dar decizia nu e în
mâinile tale ci în natură, care este dirijată de Dumnezeu.
Prin încărcarea consecutivă în mai multe corpuri, se pot experimenta în modul cel mai
divers posibil bucuriile şi durerile acestei lumi.
Prin revelaţia scripturilor sufletul poate să cunoască anumite lucruri despre Persoana
Supremă şi poate alege în concordanţă cu liberul arbitru pe baza căror valori
morale şi a cărui scop final doreşte să-şi trăiască viaţa. Trezindu-se la conştiinţa sa
transcendentală poate să înţeleagă care sunt acele fapte care îl pot ţine departe de
poziţia sa originară, plină de fericire. În acelaşi timp poate învăţa procesul prin care să
revină din nou în compania lui Dumnezeu. Lumea materială aduce deci posibilitatea de
a alege între două variante. Această posibilitate este şi scopul pentru care ea există.
Creaţia cosmică a lumii materiale are loc tocmai pentru ca să avem două opţiuni
pentru alegerile noastre. Una din opţiuni este ca acţiunile noastre să fie mânate
de dorinţa de a domina lumea materială iar cealaltă opţiune este să ne întoarcem
la Dumnezeu (…) O parte din aceste suflete condiţionate, care ascultă mesajul
transcendental al scrierilor vedice, sunt capabile să se întoarcă la Dumnezeu după
părăsirea corpului material grosier si subtil, ocupand astfel adevăratul lor corp
spiritual.
În această lume materială fiecare fiinţă trece prin cercul naşterii şi morţii, fiind
supusă legilor naturii. Lupta dintre naştere şi moarte în diferitele specii poate fi
numită evoluţie dar acest termen este înţeles greşit în culturile occidentale. Forma
de viaţă umana la care putem ajunge pe parcursul procesului evolutiv poate să ne
aducă spre înălţare (svargapavarga) sau spre degradare (tirascsam punar aszja csa).
Dacă cineva foloseşte corect această formă umană se poate înălţa spre sistemele
planetare superioare, unde bucuriile materiale sunt de mii de ori mai intense decât
cele experimentate pe această lume, sau poate să-şi aprofundeze cunoştinţele astfel
încât să revină in cele din urma chiar la starea sa iniţială spirituală. Aceasta e numită
apavarga sau eliberare.
Dar daca cineva nu îşi foloseşte viaţa de om ca să atingă asvarga sau apavarga va
ajunge din nou într-o stare inferioară cum e cea de câine sau porc. Un om conştient
trebuie să se gândească în mod serios dacă doreşte să se ridice spre planetele
superioare şi să se pregătească să scape de procesul de evoluţei sau preferă să
migreze în continuare în acest proces prin specii superioare şi inferioare.