De Ce Harul Schimba Totul

by Chuck Smith

Introducere: O relatie De Iubire Cu Dumnezeu

1. Iertat!
2. Usa nu este niciodata incuiata
3. Nu exista favoriti pentru imparatie
4. Un portret al Harului
5. Pas cu pas
6. O gradina, nu o fabrica
7. A crede pentru binecuvantarile lui Dumnezeu
8. Incepe lupta sufleteasca
9. Liberi cu adevarat!
10. Nu se vor destrabala?
11. Capcane ascunse si mine in pamant
12. Totul sau nimic
13. Membri regali
14. Singura noastra responsabilitate

Translatat din Engleza de Maria Dinu, Braila, Romania.

Pentru orice comentarii asupra transalatarii scrieti un e-mail pe adresa:
marida17@hotmail.com

Comentariul Traducatorului:

Acesta este printre putinele carti despre care pot spune ca "mi-a
deschis ochii", in cel mai profund sens al expresiei. Pana la data cand
am inceput sa-l traduc, eram ca oricare alt crestin care credea ca isi
face datoria fata de Dumnezeu prin fapte si lucruri lumesti, cum ar fi
respectarea poruncilor, respectarea unui cod al bunelor maniere care
ziceam eu ca-l multumeste pe Domnul nostru. Asta insemna ca de fiecare
data cand greseam cu ceva, consideram ca imi scad sansele sa ajung in
Imparatia Divina.

Dar dupa ce am citit aceasta carte, mi-am dat seama ca faceam greseala
majoritatii credinciosilor care, de altfel, erau bine intentionati. Am
realizat ca lucrurile lumesti nu au mare valoare in fata Domnului, ci
numai dragostea, iubirea si credinta sunt lucrurile cele mai de pret
pentru Tatal nostru. Acum am inlocuit credinta intr-un sistem de valori
lumesti cu credinta deplina in Isus si dragostea Sa fata de noi, cei
care nu ne vom putea ridica niciodata la inaltimea Sa, dar pe care
totusi ne iubeste, asa pacatosi si plini de vicii cum suntem. Asta
pentru ca am inteles ca dragostea lui Dumnezeu si a lui Isus este
nepartinitoare si fara prejudecati pentru toti oamenii fara exceptie.

Dumnezeu ne da toate sansele pentru a ajunge sa simtim Harul Sau, din

momentul cand ne nastem si pana in clipa cand parasim aceasta lume
inveninata. Putem alege sa-L iubim si sa lasam iubirea Sa sa ne atinga,
sau putem alege sa incercam sa ramanem puri prin puterile proprii, in
care caz vom esua jalnic.

Deschideti-va dragostei dumnezeiesti si lasati-l pe Isus in viata

voastra Invatati-va copii de mici sa-l primeasca si sa-l iubeasca pe
Isus, cel care si-a dat viata pentru noi si nu ne-a cerut nimic in
schimb decat sa-l iubim pe Tatal nostru Ceresc, Domnul Dumnezeul
nostru.

Maria Dinu
 Introducere: O Relatie De Iubire Cu Dumnezeu

Te-ai gandit vreodata la semnificatia simplei propozitii, "Dumnezeu te

iubeste"? Ar putea intruchipa cel mai important adevar pe care oricine l-ar
putea intelege: ca Dumnezeu ne-a chemat intr-o relatie de iubire pentru El.
Noi trebuie doar sa avem incredere si sa credem in grija profunda si
compasiunea pe care Dumnezeu ni le-a aratat.
Cat de frumos este sa traiesti in libertatea si bucuria iubirii pentru
Dumnezeu! Si totusi cat de trist este ca exista atat de multi care vor sa se
aproprie de Dumnezeu intr-un mod legalistic. Justetea lor se bazeaza pe ceea
ce pot face ei pentru Dumnezeu in loc de ceea ce El a facut deja pentru ei.
Ei poarta cu ei peste tot o lista imensa cu "cei ai voie sa faci si ce nu ai
voie sa faci" pentru a fi legati de Dumnezeu.
Nu sunt strain de acest fel depresiv de puritate negativa. In copilarie, ma
consideram unul dintre cei mai credinciosi copii de la bloc din cauza a ceea
ce nu faceam. Nu fumam. Nu dansam. Nu ma duceam la spectacole. Am fost
invatat ca astfel de lucruri erau cumplit de pacatoase. Asa ca nu numai ca
evitam acele lucruri, dar credeam ca eram cu mult mai drept decat prietenii
mei mai slabi care se lasau in voia placerilor. Credeam ca sunt mult mai
sfant decat copilul pastorului, care era cunoscut ca luand de pe jos mucuri
vechi si le fuma pe ascuns. Eram deasupra tuturor acestor lucruri si eram
sigur ca Dumnezeu observase asta.
Totusi aveam o problema mare. Chiar daca nu ma duceam la spectacole, imi
doream foarte mult sa vad, "Alba ca zapada", asa ca m-am simtit osandit. Eram
salvat din nou in fiecare duminica noapte si ii promiteam lui Dumnezeu ca
saptamana viitoare nu voi mai gresi. Eram norocos daca promisiunea mea
rezista pana dupa micul dejun de luni.
Pentru ca dreptatea mea era legata de vointa si efort, cu mult inainte
relatia mea cu Dumnezeu devenise un efort foarte mare. In fiecare vara
mergeam in tabara de tineri a bisericii noastre. In ultima seara aprindeam un
foc imens si ne adunam in jurul lui pentru a canta referenuri de slavire a
cuvantului lui Dumnezeu ca "Renunt la toate" si "Te Voi Urma Pe Tine,
Doamne". In aceste momente emotionante ni se cerea sa asternem pe hartie fie
o parte viata noastra pe care doream ca Dumnezeu sa ne-a schimbe fie un
angajament pe care vroiam sa-l luam. Fiecare dintre noi lua atunci un con de
pin, il despica si baga inauntru hartia cu angajamentul si il arunca in foc.
In timp ce-mi priveam conul arzand, lacrimi imi cadeau pe obraji. Ii spunea
Domnului ca imi doresc ca viata mea sa fie plina de iubirea Lui si ca vreau
sa-mi dedic viata Lui.
Dupa ce paraseam focul ne indreptam spre o masuta unde conducatorii taberei
intinsesera un teanc de carticele care spuneau, "Promit, cu harul lui
Dumnezeu ca in anul viitor nu voi intra in nici un teatru, nu voi fuma
niciodata o tigara, nu voi bea niciodata o bautura alcoolica, nu voi folosi
niciodata un limbaj murdar si nu voi merge niciodata sa dansez". Semnam acele
carticele cu angajamente si le purtam cu noi in portofel tot anul.
Eram atent sa-mi pastrez toate angajamentele - dar in acelasi timp realatia
mea cu Dumnezeu devenise slaba, legalistica. Nu aveam foarte multe multumiri
urmand calea lui Christos pentru ca eram legat de El printr-un contract. Nu
puteam sa incalc intelegerea; nu o semnasem si o datasem si nu o purtasem cu
mine peste tot, in buzunarul din spate? Nu, eram obligat sa-mi tin
promisiunile si credeam cu tarie ca Dumnezeu imi datora ceva pentru
eforturile mele. Dumnezeu trebuia sa fie bun cu mine... macar asta, sa fie
mai bun cu mine decat cu cei care nu-si urmau intocmai angajamentele.
Imagineaza-ti socul meu, atunci cand prietenii mei care nu erau nici pe
departe atat de drepti ca mine au castigat concursul in care incercam sa
ghicim numarul de boabe de jeleu din borcan! Ma infuriam si intrebam,
"Doamne, de ce nu m-ai binecuvantat pe mine? Stii ca eu meritam mai mult sa
castig decat ei.". Cu cat ma gandeam mai mult, cu atat eram mai confuz. Iata-
ma pastrandu-mi partea mea din intelegere si totusi Dumnezeu parea
indiferent. Ma simteam in mod constant dezamagit.
Din cand in cand, desigur, eram sincer cu mine insusi si incepeam sa vad ca
nu eram nici pe departe atat de drept pa cat imi placea mie sa cred. Stiam ca
atitudinea mea de foarte multe ori nu era asa asa cum ar fi trebuit. Erau
momente cand stiam ca nu izbutisem sa respect dorinta lui Dumnezeu pentru
viata mea. Imi amintesc o perioada in liceu cand am aparut intr-un spectacol.
In urmatoarele 6 luni care au urmat dupa spectacol, am simtit o vina cumplita
pentru ca nu-mi respectasem angajamentul. Deseori renuntam la ideea ca
Dumnezeu va considera potrivit sa ma binecuvateze vreodata. Erau multe
lucruri pentru care vroiam sa ma rog; dar ce drept aveam sa-I cer ceva cand
il dezamagisem intr-un mod atat de mizerabil.
Aceasta povara a muncii drepte a continuat in primii ani la biserica din
Tucson, Arizona. Nu mi-a luat mult timp sa-mi dau seama ca trebuia sa existe
mai multe lucruri de care trebuia sa ma ocup in relatia mea cu Dumnezeu decat
ceea ce lucram eu. Ca sa inrautatesc lucrurile priveam intalnirile unora
dintre marii evanghelisti ai zilei trecand prin oras si priveam corturile
pline de oameni care erau salvati si altii care experimentau ceea ce pareau a
fi vindecari miraculoase.
Imi doream foarte mult sa vad acea putere evidenta in propria mea viata si
biserica. De aceea am inceput serios sa-l caut pe Dumnezeu cu post si
rugaciune in desertul Tucson. Plecam singur sa-l astept pe Domnul cu numai
putina apa, o Biblie si un carnetel pentru companie. Il imploram pe Dumnezeu
pentru binecuvantarea Sa, puterea Sa si pentru ungerea mea in functie. Dupa o
perioada de asemenea disciplina spirituala incercam un sentiment de
nerabdare, crezand ca Dumnezeu era pe punctul de a binecuvanta biserica
noastra pentru ca postisem si ma rugasem. Asteptam cu nerabdare viitoarea
slujba sa vad ce avea sa faca Dumnezeu.
Din pacate slabisem atat de mult din cauza postului incat duminica abia
puteam sta in spatele amvonului. Mintea mea ratacea atat de mult incat abia
reuseam sa transmit un mesaj coerent. Lumea adormea in timpul slujbei si ma
simteam devastat. M-as fi asteptat la o schimbare extraordinara din partea
lui Dumnezeu... si in loc de asta, un refren de sforaituri rasunau. Deveneam
frustat si suparat si gandeam , "Dar Doamne n-ai vazut Tu cum am postit si m-
am rugat? Trebuie neaparat sa binecuvantezi aceasta biserica - si pe mine
daca tot esti ca capitolul asta."
Atunci nu intelegeam ca postul si rugaciunile mele erau incercari de a-L
obliga pe Dumnezeu, de a-L forta sa faca ceea ce vroiam. Gandeam ca daca
oamenii ar putea sa vada miracole ca cele descrise in cartea Faptele
Apostolilor, ar fi convinsi de existenta lui Isus Christos.
Dar mai tarziu am descoperit ca cea mai importanta dovada pe care o putem
oferii lumii este dragostea pe care ne-o purtam unul altuia, o dragoste care
izvoraste din insusi inima Domnului. Doar conformandu-ne regulilor si
dispozitiilor nu putem avea acea relatie de iubire cu Dumnezeu. Putem incerca
sa impunem legea in relatiile noastre, dar dragostea lui Dumnezeu este sigura
cale prin care putem castiga stabilitatea si siguranta pe care ni le dorim
atat de mult. Biblia ne spune ca dragostea este implinirea legii. De fapt,
cand Isus a fost intrebat care este cea mai importanta porunca, El a spus ca
este sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima, mintea, spiritul
si puterea si sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Dragostea, nu
legea este cheia aproprierii noastre de Dumnezeu si intre noi.
Dumnezeu vrea ca noi sa traim frumusetea de a fi atrasi spre El de o funie
mult mai stransa decat obligatia si vina datorata de lege. Daca am fi inca
legati de Dumnezeu printr-o lista de reguli si dispozitii, ne-am gasi curand
luptand impotriva restrictiilor.
Dumnezeu nu a vrut niciodata ca poporul Sau sa fie limitat de o lista imensa
de presiuni externe. Lui Dumnezeu nu-i este placut sa ne auda gemand si
plangandu-ne, "Ce greu! Trebuie sa ma duc la biserica iar cand sunt sute de
lucruri pe care as prefera sa le fac. Dar daca nu ma duc, Dumnezeu nu ma va
mai iubi si pastorul se va uita urat la mine pentru ca am lipsit de la
predica."
Daca noi insine ne gasim chinuiti de astfel de atitudini impovaratoare, este
o dovada ca nu avem o iubire sincera pentru Dumnezeu, ci in schimb am cazut
in legalism. Dumnezeu vrea in mod sigur lucruri mai bune pentru noi decat o
existenta obscura, lipsita de dragoste!
Dumnezeu nu a alcatuit niciodata un contract pe termen lung care sa spuna,
'Respecta toate conditiile mele si te voi iubi si te voi binecuvanta; dar
daca incalci fie si cea mai neinsemnata conditie totul este zadarnic si fara
valoare si esti izgonit din Imparatia Mea!" Crestinii nu sunt legati de nici
un contract apasator cu Dumnezeu. Pavel a declarat ca singurul lucru care l-a
tinut a fost dragostea lui Isus Christos (II Corintineni 5:14).
A fost nevoie de multi ani de rabdare lucrarii lui Dumnezeu in viata mea
inainte sa fiu in stare sa scap de sclavia puritatii autoimpuse. Timp de
multi ani am auzit despre altii primind o binecuvantare nemaipomenita din
cartea Romanilor. Fiind mereu in cautarea binecuvantarii, in cele din urma am
decis sa caut in ea. Si totusi, oricat am incercat, mi-a fost greu sa creez o
legatura. Am decis sa perseverez oricum si sa vad daca as putea sa descopar
ce era acel lucru pe care ceilalti l-au gasit atat de necesar.
Intr-o zi in timp ce studiam aceasta carte mareata, Dumnezeu nu a facut
nimic mai putin decat sa revolutioneze relatia mea cu el. Acolo scria ca El
imi aratase intelesul acelui cuvant simplu, foarte folosit dar rar inteles:
har. De atunci inainte, am avut o relatie atat de libera si plina de iubire
cu Dumnezeu incat n-ar fi putut sa-mi pese mai putin daca as fi vazut un
miracol spectaculos in biserica mea. Am descoperit ca fiind inclinat sa ma
impiedic si sa cad, greselile mele nu ma instrainau de Dumnezeu. Relatia mea
cu Christos a devenit mai putin un montagne-russe de inaltimi si adancimi si
mai mult o calatorie sigura in dragostea Sa minunata.
Imagineaza-ti cum m-am simtit cand am descoperit adevarul profund. "Daca
Dumnezeu este pentru noi cine va fi impotriva noastra?" (Romani 8:31). Ani de
zile am avut impresia gresita ca Dumnezu este impotriva mea. Mi L-am imaginat
asteptandu-ma sa fac un pas gresit sa poata trimite judecati arzatoare
prabusindu-se asupra mea. Am descoperit in cele din urma ca Dumnezeu a vrut
sa ma bucur de pacea dragostei Lui neconditionata, nu de teama care insoteste
mereu legalismul. Am inceput sa ma apropii de Dumnezeu intr-un intreg alt
mod.
Am invatat ca legea trebuia sa fie un ghid protector pentru poporul lui
Dumnezeu. Restrictiile sale trebuia sa functioneze ca niste indrumari
protectoare ale parintilor, intentionate numai pentru bunastarea unui copil.
Ne putem bucura liberi de viata pentru ca il iubim pe Dumnezeu si nu vom dori
sa facem nimic care sa dauneze relatiei pe care o avem cu El. Cand cunoastem
bucuria relatiei de prietenie cu Dumnezeu, nu vom vrea nici un fel de
bariere, nici un fel de ziduri care sa intervina intre noi.
De fapt, cu cat avem mai mult experienta iubirii lui Dumnezeu, cu atat mai
mult El insusi devine dorinta principala si atentia vietii noastre. Aspectele
constranse ale legii devin inutile. Ne gasim dorindu-ne sa-l mutumim pe
Dumnezeu doar pentru ca Il iubim.
Si aceasta este cea mai mare bucurie in viata - sa experimentezi o relatie
adevarata de iubire pentru Dumnezeu. Sa stii ca El este pentru noi, ca El ne
iubeste, este cea mai mare sursa de securitate pe care orice persoana o va
putea vreodata cunoaste. Descoperind gratia glorioasa a lui Dumnezeu a fost
unul dintre cele mai importante evenimente din intreaga mea experienta
spirituala. Am invatat sa ma apropii de Dumnezeu pe o intreaga noua baza: nu
pe baza lucrarii mele, sau a judecatii mele cinstite, ci pe baza dragostei
lui Dumnezeu pentru mine prin Isus Christos.
Acesta este harul lui Dumnezeu si el este cel care face ca viata sa merite sa
fie traita. De fapt, este ceea ce face viata - viata reala, viata abundenta,
viata implinita si satisfacuta - sa fie posibila. Pentru atunci cand ochii
nostri sunt deschisi adevarului uluitor - ca relatia nostra cu Dumnezeu nu
depinde de pietricica prapadita a propriilor noastre eforturi ci de piatra
puternica a caracterului Sau neschimbator, iubitor - viata ni se deschide
intr-o explozie tehnicolora de posibilitati extrordinare.
Harul lui Dumnezeu transforma campiile sterpe si dezolante in pasuni bogate,
verzi. Schimba scrasitul din dinti de la lucru intr-un serviciu iubitor,
entuzistic. Schimba lacrimile si vina propriilor nostre eforturi esuate
pentru emotia eterna si veselia placerilor oferite gratis de la dreapta lui
Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu schimba totul!
Ai descoperit vreodata bucuria profunda de a trai cu harul lui Dumnezeu? As
putea sa-ti aduc aminte ca relatia noastra cu Dumnezeu nu depinde de
propriile noastre eforturi slabe ci depinde de ceea ce bratul Lui
atotputernic a realizat pentru noi? Oriunde te-ai afla in calatoria ta
spirituala, te invit acum sa stai putin sa te gandesti impreuna cu mine harul
minunat al Lui Dumnezeu revarsat pentru noi.
Caci este adevarat, stii: Harul lui Dumnezeu schimba totul!

1. Iertat!

Intr-o seara am auzit un discurs al fostului secretar de stat D. Henry

Kissinger. El a marturisit multimii ca prima lui greseala este mentionata in
autobiografia sa la pagina 1159. Deasemenea a mentionat ca a fost si ultima
sa greseala.
Daca as scrie o autobigrafie, prima mea greseala probabil ar putea fi gasita
in prolog, daca nu chiar in sumar! Niciodata n-as incerca sa stau in fata lui
Dumnezeu pe baza bunatatii mele. Nu ca as fi vreun individ nenorocit,
depravat moral; doar ca nu sunt nicaieri nici pe aproape destul de bun incat
sa fiu acceptat in fata unui Dumnezeu absolut sfant.

O Puritate Sfarsita

O cale foarte comuna de a incerca sa devii drept este sa definesti ce este

puritatea si ce nu este, sa stabilesti un cod si apoi sa traiesti dupa acest
cod. Exista o singura problema: Nimeni nu reuseste sa respecte pana la capat
codul, asa ca invocam multe scuze sa explicam de ce esuam. Cea mai comuna
este ca esecul nostru nu este vina nostra.
Daca scap un pahar si il sparg, nu inseamna ca nu sunt coordonat; este din
cauza ca altcineva m-a chemat atunci cand nu trebuia. Altii faceau prea mult
zgomot in cealalta camera, asa ca greseala mea este de fapt din cauza lor.
"Uite ce am facut din cauza ta!" am spus. "Din cauza ta am gresit, deci nu
este vina mea". Nimanui nu-i place sa accepte ca e vinovat.
Acesta atitudine incepe inca de pe vremea lui Adam. El a invinuit-o pe Eva
pentru pacatul lui. "Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine" i-a
spus el lui Dumnezeu, "ea mi-a dat din pom si am mancat" (vezi Genesa 3:12).
Proverbele spun, "Este un neam de oameni care se crede curat, si totusi, nu
este spalat de intinaciunea lui" (Proverbele 30:12).
Daca crezi ca esti o persoana foarte pura si inca nu esti fara de pacat,
puritatea te-a ocolit. Bibilia spune, "Daca spunem ca suntem fara de pacat,
ne inselam singuri si adevarul nu este in cuvintele noastre...Daca spunem ca
nu am pacatuit, il facem pe El mincinos, si cuvatul Sau nu este in noi (I
Ioan 1:8,10). Scriptura exprima problema noastra clar: "Toata lumea sa fie
gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu..caci toti au pacatuit si sunt lipsiti
de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:19,23).
Mereu cand incercam sa ne dovedim dreptatea respectand reguli, in cele din
urma suntem fortati sa recunoastem ca operam pe un teren instabil.
Eu mereu ma voi vedeam din punct de vedere moral mai bun decat ma vei vedea
tu, si eu mereu te voi vedea mai rau decat te vezi tu. Pot sa-ti analizez
viata si sa vad tot felul de defecte; dar cand ma analizez pe mine putinele
defecte pe care le-am gasit nu par atat de rele.
Chiar si puritatea pe care o pot obtine prin ceea ce fac este una falsa.
Biblia spune, "Toti am ajuns ca niste necurati, si toate faptele noastre bune
sunt ca o haina manjita" (Isaia 64:6).
Daca relatia noastra cu Dumnezeu ar depinde de a fi drept si bun, nu am reusi
niciodata. Este aproape comic sa vezi parada unor oameni in zdrentele lor.
Umbla peste tot cu al lor "mai sfant decat tine", un fel tipator de
religiozitate, cu un aer hiperspiritual despre ei. Vorbesc soptind pentru ca
ei cred ca suna sfant si drept. Folosesc engleza regelui Jacob pentru ca, asa
cum stim cu totii aceste forme invechite sunt mult mai religioase decat cele
din zilele noastre. Ii vedem laudandu-se exagerat cu puritatea lor, mergand
trufasi, dandu-se mari... si Dumnezeu isi clatina capul si spune, "Zdrente
manjite".
Daca relatia mea cu Dumnezeu ar depinde cat de drep si bun sunt, n-as reusi
niciodata. Am esuat. Nu am izbutit sa primesc slava lui Dumnezeu.
Cel mai bine este cand am o zi buna, cand boritmi sunt buni si totul merge
bine - foarte infloritor. Sunt "cool". Sunt cu adevarat grozav. Dar chiar zi
in zilele mele cele mai bune Dumnezeu se uita in jos si spune, "Zdrente
manjite". Eforturile mele cele mai bune nu sunt de ajuns.
Incercand sa respect poruncile ma condamn, caci adevaratele porunci au
legatura cu atitudinile interioare. In urma cand greseam sub acest standard
al puritatii auto impuse, mi-am dat seama ca detestam anumite lucruri pe care
altii pe faceau. Am devenit aspru. Mi-am dat seama ca uram anumite persoane
si ca eram gelos si lacom pe lucrurile pe care le aveau. Am observat ca imi
violasem propriul cod si am sters relatia mea cu Dumnezeu. Nu mai ramasese
nimic de facut decat sa o iau de la capat.
Din pacate, in momentele cand simteam ca ma apropii de Dumnezeu, ceva s-a
intamplat. Gresisem si iarasi eram cazut. Eram fortat sa ma catar pe scara
faptelor bune inca o data pana sa ajung sus unde in sfarsit simteam ca ma pot
apropia de Dumnezeu. Nu mai curand as ajunge sus, totusi, daca cineva ar face
o miscare gresita pe autostrada si as tipa, "Cine te-a invatat sa conduci,
idiotule?" Si intregul proces incepea din nou.

Care Este Standardul?

Aceia care cred ca pot fi mai acceptabili in fata lui Dumnezeu fara Isus
Hristos au nevoie sa faca fata unor probleme cruciale. Daca ei cred ca pot
ajunge in Rai daca au un anumit nivel de bunatate, dupa ce standard se
ghideaza? Ce va dori Dumnezeu de la ei? Atat de multi spun, "Simt ca sunt
fundamental o persoana blanda si buna si doresc sa stau in fata lui Dumnezeu
pe propria-mi raspundere."
Dar acesti oameni uita sa ia in considerare faptul ca standardele lui
Dumnezeu sunt diferite de ale noastre. Isus ne-a aratat cerintele lui
Dumnezeu pentru cei se straduiesc sa ajunga in rai prin fortele proprii cand
a spus, "Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este
desavarsit" (Matei 5:48). Standardul pentru cel care vrea sa fie pur pentru
Dumnezeu nu este nici mai mult nici mai putin decat puritate absoluta - nu
numai sa te stradui din greu, sau sa fii sincer dar sa ai si un comportament
desavarsit. In mod clar, cei care cred ca pot avea viata vesnica prin faptele
lor bune au inteles gresit sfintenia lui Dumnezeu si ce inseamna sa fii drept
cu Dumnezeu.
Daca avem de gand sa stabilim un standard de comportament drept, trebuie sa-l
folosim pe cel pe care l-a stabilit Isus Christos. Isus este singurul om a
carui viata l-a facut pe Dumnezeu sa zica, "Acesta este Fiul Meu preiubit, in
care Imi gasesc placerea" (Matei 3:17). Pentru a ne putea bucura de o
prietenie cu Dumnezeu trebuie sa fim la fel de drepti ca Isus. In Ioan
16:8,10 Isus a spus, "Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce
priveste... neprihanirea: fiindca Ma duc la Tatal si nu Ma veti mai vedea."
Inaltarea lui Isus la ceruri a fost un martor de la Dumnezeu pentru oameni
despre fiul Sau. Este ca si cand El ar spune, "Aceasta este puritatea pe care
o voi accepta in Rai." Viata lui Isus este singurul standard de viata
dreapta. Daca vreau sa fiu acceptat de catre Dumnezeu, trebuie sa fiu la fel
de drept ca Isus Christos. Scriptura ne arata ca exista numai un singur fel
de puritate pe care Dumnezeu o va accepta: insusi puritatea lui Isus Cristos.
Asa ca, daca vrem sa stam in fata lui Dumnezeu pe baza propriilor noastre
fapte bune, trebuie sa avem o viata care sa ridice la bunatatea pe care o
vedem in Isus.
Dar imi dau seama ca acest lucru este imposibil. Nu pot realiza acea
puritate. Chiar Isus Christos a spus, "Dar eu va spun ca orisicine se uita la
o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui" (Matei 5:28).
El a spus, "Dar Eu va spun ca orisicine se manie pe fratele sau, va cadea
supt pedeapsa judecatii." Si a spus mai departe, "Iubiti pe vrajmasii vostri,
faceti bine celor ce va urasc. Binecuvantati pe cei ce va blesteam si rugati-
va pentru cei ce se poarta rau cu voi. Daca te bate cineva peste o falca,
intoarce-i si pe cealalta. Daca iti ia cineva haina cu sila, nu-l opri sa-ti
ia si camasa. Oricui iti cere da-i, si celui ce-ti ia cu sila ale tale, nu i
le cere inapoi" (Luca 6:27-30). Si ne porunceste sa "iubiti pe vrajmasii
vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti nimic in schimb!"
(Luca 6:35).
Cum poate fi cineva atat de pur? Stiu ca eu nu pot. Am rata atat de
mizerabil. Inseamna atunci ca trebuie sa fiu pentru totdeauna departe de
Dumnezeu? Trebuie sa continui sa traiesc in aceasta neimplinire, in aceasta
frustrare, cautand si dorind ceva ce nu o sa obtin niciodata?
Daca mai exista speranta pentru noi sa fim iertati de Dumnezeu, trebuie sa
existe o alta baza pentru ea in afara de faptele noastre bune. Asa cum Pavel
declara, "Caci nimeni nu va fi nesocotit neprihanit inaintea Lui, prin
faptele Lui" (Romani 3:20).
Daca vom avea vreodata o prietenie cu Dumnezeu, va trebui sa fie pe alte
baze, altele decat propria noastra puritate. Regulile pe care Dumnezeu le-a
stabilit pentru o viata dreapta sunt mult prea stricte pentru ca noi sa le
respectam. Nu suntem capabili. Singura noastra speranta este ca alta forma de
puritate a fost adusa pentru noi, o puritate bazata pe un principiu total
diferit de cel bazat pe propriile noastre fapte.
Slava Domnului, exista un astfel de principiu! Este numit har.

Ce Este Harul?

Radacina cuvantului "har" inseamna "frumusete". In Noul Testament, har

inseamna "favoarea nemeritata a lui Dumnezeu". Harul inseamna ca Dumnezeu imi
da ceva ce nu pot obtine singur. Harul este acceptat de Dumnezeu chiar daca
nu il merit, chiar daca nu sunt demn de el.
Biblia ne invata ca eu primesc harul lui Dumnezeu pe baza credintei si
increderii mele in Dumnezeu. Evrei 11:6 declara ca fara credinta este
imposibil sa-L multumim pe Dumnezeu. Suntem iertati de un Dumnezeu sfant doar
daca credem in Isus Christos si in moartea Sa spre binele nostru. Cand ne
incredem in El, pacatele ne sunt iertate.
Nu este posibil sa fim iertati daca ne supunem regulilor unei legi sau unui
sistem religios. A fost nevoie ca Christos sa fie rastignit pe cruce pentru
ca El sa poata stabili bazele prin care sa ma pot apropia de Dumnezeu.
Cand Isus se ruga in gradina El a spus, "Tata, daca voiesti departeaza
paharul acesta de la Mine! Totusi faca-se nu voia Mea, ci a Ta" (Luca 22:42).
El spunea, "Daca este posibil ca omenirea sa fie salvata prin orice alte
mijloace in afara de moartea Mea - daca ei pot fi salvati daca sunt
religiosi, intr-un fel obtinandu-si singuri puritatea - atunci nu vreau sa
fiu rastignit. Te rog nu ma pune sa trec prin acest oribil chin." Dar nu era
posibil, asa ca El a fost rastignit, a murit, a fost ingropat si a inviat.
Moartea Lui i-a permis lui Dumnezeu sa-si extinda harul tie si mie.
Poate o ilustrare te va ajuta sa te lamuresti. Imagineza-ti ca esti acuzat de
un delict. Esti acuzat de incalcarea proprietatii unui vecin. Ca orice
aparare pe are avocatii o stiu, exista doua posibilitati pentru ca tu sa fii
eliberat de acuzatii. Poti cauta sa dovedesti ca nu ai incalcat proprietatea
sau poti cauta sa dovedesti ca aveai toate drepturile sa fii acolo.
Acum aplica aceasta logica, situatie noastre spirituale. Dumnezeu ne-a acuzat
ca suntem pacatosi - ca ne-am ridicat impotriva legii Sale si dorintei Lui.
Ne-a acuzat ca nu avem o viata dreapta.
Cum puteam fi eliberati de aceste acuzatii? Nu putem spune ca suntem
nevinovati, caci suntem vinovati. Cu totii am pacatuit. Nici nu putem spune
ca am avut dreptul sa facem ceea ce am facut pentru ca nu avem un asemenea
drept. Faptele noastre erau in mod clar gresite. Atunci, cum poate fi legea
fara valoare pentru noi in dorinta de e fi iertati? Raspunsul este ca nu
poate fi. Cazul este deschis si inchis. Nu aveam dreptul sa o facem, am
facut-o totusi si astfel suntem vinovati.

Marele Jaf al Bancii

Sa schimbam imaginea. Sa presupunem ca jefuiesc o banca intentionat si

deliberat. Legea ma condamna pentru ca nu pot sa spun ca n-am facut-o sau
pentru ca nu pot sa demonstrez ca n-am facut-o. Camera video m-a prins. Nu
pot sa spun ca aveam dreptul s-o fac pentru ca jaful nu este inclus in Primul
Amendament. Deci, in fata legii sunt vinovat.
In timpul procesului, as putea incerca sa spun, "Promit ca nu voi mai jefui
banci cat voi trai. Voi avea de acum inainte o viata cinstita, dreapta. Nu
voi mai fura niciodata." Aceasta tot nu justifica ceea ce am facut deja. As
putea incerca sa spun ca ar trebuie sa fiu iertat pentru ca am folosit banii
in scopuri nobile. Am dat cativa bani bisericii si mi-am hranit familia. Dar
faptele mele "bune" nu pot compensa sau nu ma pot absolvi de vina.
Judecatorul ar putea ordona sa platesc bancii toti bani pe care i-am luat. Ca
parte din pedeapsa mea, el mi-ar putea ordona sa adun cutii de conserve de-a
lungul autostrazilor pentru a ajuta la infrumusetarea Americii. Mi-as putea
petrece restul vietii facand lucruri bune, dar tot nu voi fi absolvit de ceea
ce am facut. Hotararile legii nu-mi pot sterge vina. Faptele mele rele din
trecut inca mai exista. Sunt un talhar si verdictul este clar.
Atunci de ce, cand este vorba de spirit atat de multi oameni cauta sa pledeze
nevinovati in fata lui Dumnezeu prin toate faptele lor bune?
Sunt multi dintre noi care raspund pacatului nostru, vinei nostre si
nedreptatii noastre cu regret si noi solutii. Vrem sa le indreptam si sa
trecem mai departe. Dar acele eforturi nu ne pot obtine iertarea pacatelor.
Chiar si cele mai stradarnice eforturi nu pot sterge vina a ceea ce am facut
deja. Niciodata nu putem fi justificati prin faptele noastre bune. Chiar si o
viata plina de fapte bune nu poate rascumpara un singur pacat.
Standardul lui Dumnezeu de iertare este sacrificiul singurului Sau Fiu
nascut. Toata vina noastra - toate greselile din trecut si din viitor- au
fost puse in sarcina lui Isus Christos, Mielul nevinovat, cel perfect care nu
a cunoscut pacatul. El a murit pentru noi. El a purtat vina noastra; El a
suferit si a murit pentru pacatele noastre. Pavel a scris, "Pe Cel ce n-a
cunoscut nici un pacat, El l-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim
neprihanirea lui Dumnezeu in El" (II Corinteni 5:21). Isus a devenit pacat
pentru noi, ca noi sa fim iertati prin El. Cu alte cuvinte, El a facut schimb
de locuri cu noi. "Macar ca era bogat, s-a facut sarac pentru voi, pentru ca
prin saracia Lui, voi sa va imbogatiti" (II Corinteni 8:9). El ne-a luat
pacatul si ne-a iertat prin simpla noastra credinta si incredere in El.

Isus, Speranta Noastra

Cand Dumnezeu a pus in Isus nedreptatea noatra, a tuturor Christos a primit

judecata pe care o meritam noi pentru pacatele noastre. El a primit meritata
noastra pedeapsa, care Bibilia declara ca este moartea (vezi Romani 6:23).
Dumnezeu a spus ca daca noi vom crede in Isus Christos ca Domnul si
Salvatorul nostru, vom fi iertati de fiecare lucru rau pe care l-am facut
vreodata. "Sangele lui Isus Christos Fiul Lui, ne curateste de orice pacat,"
spune I Ioan 1:7. Aceasta curatire este ceva ce legea n-ar putea sa faca
niciodata; este o provizie de har.
Ne putem stradui sa ajungem in rai prin eforturile noastre sau putem crede in
Isus.
Adevarul este ca singura nostra speranta este credinta. Faptele noastre bune
sau eforturi sau lucrari nu pot obtine niciodata iertarea de la Dumnezeu.
Pavel a declarat in cuvinte puternice, "Pe cand, celui ce nu lucreaza, ci
crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el,
ii este socotita ca neprihanire" (Romani 4:5). Celui care nu lucreaza, ci
doar crede, Dumnezei ii atribuie puritatea. Dumnezeu ne da aceasta iertare
din cauza credintei noastre in ceea ce a facut Isus Christos pentru noi.

Alegerea Este A Ta

Ai de ales. Poti sa te straduiesti sa ajungi in rai prin propriile tale

eforturi si sa incerci sa fii la fel de bun ca Christos sau poti sa crezi in
Isus si sa primesti dreptul de a sta in fata lui Dumnezeu, avand o viata
dreapta ca dar al harului Sau.
Pentru mine, asta nu este o alegere. Stiu ca nu este posibil ca eu, prin
faptele mele bune, sa pot vreodata sa ajung in Rai. Sunt fara speranta
condamnat datorita pacatului meu din trecut. Nu am nici o sansa sa fiu primit
de Dumnezeu, in afara de mila Sa.
Vestea cea buna este ca, Dumnezeu ne-a oferit o cale de a fi acceptati de El.
Dumnezeu, care este absolut sfant si pur si atat de drept incat nici un pacat
nu poate exista in prezenta Sa, a gasit o cale pentru ca cei ca noi sa poata
fi prieteni cu El. Cand credem in acest sacrificiu pe care Isus Christos l-a
facut pentru noi - chiar daca nu il meritam - Tatal ne daruieste iertarea
tuturor pacatelor noastre.
Acesta este insusi esenta harului lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi se poate
apropia de Dumnezeu, chiar daca suntem departe de a fi perfecti. Putem inca
avea o relatie frumoasa cu Dumnezeu prin Fiul Sau, Isus Christos.
Cand ne apropiem de Tatal prin credinta, prin Fiul Sau, avem o relatie
solida. Suntem acum fii ai lui Dumnezeu. Pentru ca El este Tatal nostru, nu
trebuie sa ne intrebam daca suntem demni sa venim la El. Nu venim datorita
faptului daca suntem demni sau nu, ci pentru ca avem o relatie solida cu El.
Asta inseamna de fapt esenta harului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne priveste ca si
cand nicidata n-am fi comis un singur pacat imporiva Sa. Mie mi-e greu sa ma
gandesc la mine in acest fel. Ma uit in oglinda si spun, "Chuck, esti un
pacatos. Nu-ti poti controla apetitul; ai atatea slabiciuni." Si totusi
Dumnezeu se uita la mine si spune, "Te iert". Ma iubeste si ma accepta asa
cum sunt pentru ca sunt in Isus Christos. Asa cum l-a acceptat pe propriul
Sau Fiu, asa ma accepta pe mine acum. Pavel ne spune ca am fost acceptati,
"Preaiubitul Lui" (Efeseni 1:6). Cel Preaiubit este Christos; si tu, fii in
Isus, esti acceptat de Dumnezeu asa cum este si Isus acceptat.
Din aceasta cauza adevarul despre harul lui Dumnezeu este cea mai buna veste
pe care am auzit-o vreodata. Dumnezeu ne iarta pentru ca noi credem in Fiul
Sau, pe care L-a trimis sa moara pentru pacatele noastre. Toate pacatele
noastre au fost sterse. Nu exista vina. Asa cum Pavel ne spune, "Ferice de
aceia ale carora faradelegi sunt iertate si ale caror pacate sunt acoperite.
Ferice de omul, caruia nu-i tine Domnul in seama pacatul" (vezi Romani
4:7,8).
Ca fii ai lui Dumnezeu, avem dreptul sa venim la Tatal nostru si sa-I cerem
orice am avea nevoie. Putem avea incredere in intelepciunea Tatalui nostru de
a ne sprijini sau nu cererea, in functie de ceea ce stie El ca este mai bine
pentru noi. Ne putem increde in Tatal nostru ceresc, care ne iubeste atat de
mult. Ne va darui numai ce este cel mai bine.
Ce bucurie este sa stii ca Dumnezeu doreste sa ne rasplateasca cu bogatia si
implinirea dragostei Lui - nu pentru ca o meritam, dar pentru ca El ne
iubeste. Acesta este adevarul harului in Isus Christos!

2. Usa Nu Este Niciodata Incuiata

Cu toate ca este atat de minunata, iertarea pacatelor este numai jumatate din
povestea evangheliei harului lui Dumnezeu. Sunt multi oameni care cred ca
Dumnezeu ne-a iertat datorita lui Christos. Au probleme in a doua parte a
vestei cea buna: Ca prin simpla credinta in Isus Christos, Dumnezeu ne
considera drepti.

A Purta Aur Este Sau Nu Gresit?

Nu cu mult timp in urma, unele gupuri credeau ca nu este bine sa porti

nasturi. Au folosit carlige si ochi pentru imbracamintea lor si nu vroiau sa
poarte nasturi la nimic. "Porti nasturi?" intrebau ei. "Cat de pacatos poti
sa fii! Rusine!" Chiar si astazi sunt oameni care spun ca a purta aur este
cumplit de pacatos; nu poti in nici un caz sa fii pur daca porti aur. De-a
lungul istoriei oamenii au stabilit diferite standarde de puritate - mereu cu
ideea ca daca vor atinge acest ideal Dumnezeu ii va accepta.
Exista totusi, o problema reala in a incerca sa stabilim daca avem sau nu o
viata dreapta dupa legi sau fapte.
Adevarul este ca foarte rar ne ridicam la inaltimea chiar a propriilor
noastre standarde!
Fiecare dintre noi accepta un standard moral pe care il consideram bun si
drept. Asta sunt de fapt, sau cel putin as fi daca n-ar exista oprelisti.
Psihologii il numesc "superego", sinele noastru ideal. Din nefericire, nimeni
nu cunoaste "adevaratul eu". De ce? Pentru ca "adevaratul eu" este perfect.
De fapt, nici macar nu ma cunosc cu adevarat pentru ca circumstantele ma
impiedica mereu sa fiu atat de minunat cum sunt de fapt.
Impreuna cu superegoul, psihologii vorbesc despre "ego", care este sinele
real, cel adevarat. Ceea este trist este ca adevaratul 'tu' nu se poate
ridica niciodata la nivelul idealului tau.
Daca exista o diferenta foarte mare intre superegoul tau si egoul tau, esti
considerat o persoana neadaptata. Pe cealalta parte, daca stii ca nu esti
perfect si nu ai un standard atat de inalt pentru idealul tau, atunci esti
felicitat ca fiind o persoana care se cunoaste bine.
Psihologii cauta adesea sa coboare standardele superegoului unei persoane
spunandu-i pacientului ca si-a fixat teluri nerezonabile. "Nimeni nu este
atat de perfect; nimeni nu este atat de bun," vor spune ei. "Ceea ce faci nu
este atat de anormal. Toata lumea o face. Nu ar trebui sa incerci sa-ti impui
standarde atat de inalte pentru viata ta." Acesti terapeuti incearca mereu sa
limiteze diferenta dintre superego si ego astfel incat sa ne putem bucura de
o vieti mai echilibrate. Ei cauta un mijloc de a micsora superegoul.
Contrasteaza acest lucru cu faptele lui Isus. El nu incearca sa micsoreze
superegoul; El tinteste sa il mareasca. Vrea sa scoata scoata la iveala cum
esti tu cu adevarat!
Chiar daca adevaratul eu este cu mult mai jos decat idealul eu, cu toate
acestea sunt pur in fata lui Dumnezeu si el se uita la mine ca fiind perfect
drept din cauza credintei mele in Isus Christos.
Acesta este al doilea aspect al adevarului despre harul lui Dumnezeu. Intai,
toate pacatele tale au fost indepartate, spalate si iertate datorita
credintei in Isus Christos. In al doilea rand, Dumnezeu te considera pur
datorita credintei in Isus Christos. In afara de ceea ce faci sau nu faci, in
afara de a pastra orice cod de etica, Dumnezeu iti atribuie puritatea
datorita credintei tale in Isus Christos.
Acesta este gloriosul adevar, vestea cea buna. Sa stiu ca Dumnezeu ma accepta
datorita credintei mele in Isus Christos si ca puritatea mea este datorita
credintei in Isus Christos, este intr-adevar veste cea buna!

Usa Este Deschisa

De ce este o veste atat de buna? Niciodata nu am nevoie sa ma tem si sa spun,

"O, nu indraznesc sa ma duc la Dumnezeu, pentru ca doar ce-am spus o
minciuna. Pur si simplu m-am pierdut cu firea. Pur si simplu am inselat acea
persoana. O, nu am nici un drept sa-L rog pe Dumnezeu sa ma ajute pentru ca
am esuat in aceea sarcina." Daca puritatea mea se datoreaza faptelor mele,
atunci Satana poate inchide usa spre Dumnezeu practic tot timpul, pentru ca
niciodata nu fac atat cat simt ca ar fi trebuit. Nu sunt niciodata atat de
bun pe cat stiu ca ar trebui sa fiu.
Nu mi-am implinit superegoul. Nu m-am ridicat la propriile mele standarde de
bunatate. Pentru ca am esuat sa ating acele standarde ideale, Satana va
folosi esecul meu sa ma opreasca sa vin la Dumnezeu.
"Nu ai nici un drept sa-L rogi pe Dumnezeu sa te ajute cand doar ce L-ai
dezamagit din nou. Stii ca ceea ce ai facut nu ii este placut lui Dumnezeu si
totusi ai facut-o. Acum ai necazuri si vrei ca acum Dumnezeu sa te ajute.
Crezi ca o sa te ajute? In nici un caz!"
Satana poate mereu sa inchida usa catre Dumnezeu daca ma poate face sa
privesc in mine insumi si la mine insumi. Dar daca privesc spre Isus Christos
si realizez ca sunt considerat pur datorita credintei mele in Isus Christos,
Satana nu poate inchide niciodata usa.
O, el tot vine la mine si imi spune, "Chuck, esti un nenorocit mizerabil. Nu
ai nici un drept sa stai in fata oamenilor si sa anunti glorioasa veste cea
buna a lui Isus Christos. Nu ai nici un drept sa stai acolo si sa inveti
oamenii despre Cuvantul lui Dumnezeu. Ai gresit aici si ai gresit dincolo.
Esti un dezastru!"
Mereu incep sa zambesc cand se intampla acest lucru, pentru ca sunt sigur ca
stiu ca am scapat cu cateva lucruri, si chiar daca stiu ca sunt putine, nici
macar nu le-a amintit! Ii spun, "Satana, nu ma sperii cu acuzatiile tale; nu
ma vei face sa fug si sa ma ascund in alta parte. De fapt, stiu ca ceea ce
spui este adevarat. Stiu ca am gresit. Stiu ca am o slabiciune. Dar nu ma
indepartezi de Isus Christos; ma indrepti catre El, pentru ca singura mea
speranta este crucea lui Isus Christos!"
Asa ca fug spre singurul loc in care sunt in siguranta, singurul loc unde am
macar putina speranta. In mod sigur, nu am nici o speranta in mine insumi si
in propria mea puritate. Dar am mare speranta in lucrarea pe care Isus
Christos a facut-o pentru mine si in lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru
mine prin puterea Sfantului Duh pentru a ma potrivi imaginii lui Christos.
Acele lucruri pe care pe care nu le pot face de unul singur, El le face
pentru mine. In acele perioade in care am fost atat de slab, El m-a facut
puternic. Mi-am recunoscut slabiciunea si m-am aruncat neputincios asupra
Lui. In acele momente in care eram odata slab si mereu ma impiedicam, acum
sunt puternic pentru ca puterea Lui in slabiciunea mea este facuta perfecta.
(vezi II Corinteni 12:9).
Desigur, nu sunt inca tot ceea ce Dumnezeu doreste sa fiu. Departe de acest
lucru! Dar slava Domnului, nu sunt ce eram. Chiar in statul meu prezent de
imperfectiune, Dumnezeu ma priveste si ma considera pur si sfant. Din acest
motiv, nu vreau sa fiu prins in alta parte in afara de Isus Christos. Nu
trebuie sa ne vedem in afara Lui.

Fara Masurari Ale Puritatii

Daca Dumnezeu ne-a atribuit puritatea lui Isus Christos pentru ca am crezut,
atunci este prostesc pentru noi sa incercam sa imbunatatim acea puritate
facand fapte bune. Nu putem imbunatati puritatea lui Dumnezeu.
In nici un caz nu putem imbunatati perfectiunea pe care ne-a dat-o. Suntem
puri. Aceasta este socoteala lui Dumnezeu pentru viata noastra pentru ca noi
credem si avem incredere in Isus Christos.
Puritatea noastra acum si pentru eternitate este un rezultat al simplei
noastre credinte in Fiul lui Dumnezeu, Isus.
Nimeni din Rai nu se va lauda despre cat de drept a devenit. Nu va trebui sa-
i ascultam pe Avram sau David sau Pavel vorbind tot timpul despre lucrurile
minunate pe care le-au facut sa obtina puritatea in fata lui Dumnezeu. Acesti
barbati doar L-au crezut pe Dumnezeu si credinta lor a fost justificata
pentru puritate.
Nici unul dintre noi nu va sta in Rai sa-si compare faptele bune cu ale
altuia pentru ca va fi numai unul care va primi gloria inaintea tronului lui
Dumnezeu. Va fi numai o singura stea stralucitoare.
Nu va exista un fel de sistem cast spiritul unde unii se vor scalda in gloria
lucrarilor lor bune si altii vor sta in colt intrebandu-se cum de au reusit
pana acolo. Isus si numai Isus va primi gloria pentru salvarea noastra. Daca
n-ar fi fost El, nici unul dintre noi n-ar fi reusit pana acolo.
Asa cum Pavel spune, "Departe de mine sa ma laud cu altceva decat crucea
Domnului nostru Isus Christos" (Galateni 6:14). Nu conteaza cat de multe
fapte bune am facut pentru El, nu conteaza pe cati oameni i-am condus spre
invatatura Lui sau cate biserici am intemeiat pentru El, singura noastra
glorie este in Isus Christos, care a murit pentru noi. Puritatea noastra nu e
o chestiune de fapte bune, eforturi umane sau respectarea unor anumite
ritualuri sau a legilor parlamentare. Puritatea noastra - acum si aici si
pentru totdeauna - este un rezultat al simplei noastre credinte in Fiul lui
Dumnezeu, Isus.
Puritatea prin credinta indeparteaza toate diferentele dintre cei care
apartin lui Christos. Nu sunt mai bun ca tine sau tu mai bun ca mine.
Suntem cu totii pacatosi, salvati numai harul glorios a lui Dumnezeu. Nu
exista alta cale sa stai drept in fata lui Dumnezeu. Exista un singur fel de
puritate pe care Dumnezeu o va accepta si aceasta este puritatea lui Isus
Christos atribuita noua de Dumnezeu.
Daca caut sa ma apropii de Dumnezeu pe baza propriei mele puritati sau a
propriilor mele lucrari sau daca ma astept sa fiu binecuvantat pentru ca m-am
purtat frumos saptamana asta sau pentru ca am citit atatea capitole sau m-am
rugat atat de mult, atunci relatia mea cu Dumnezeu va fi mereu slaba.
Uneori voi simti ca relatia mea cu Dumnezeu este buna si alteori voi simti ca
este rea. De ce? Pentru ca incerc sa ma apropii de El prin puritatea mea.
Fara har, relatia mea cu Dumnezeu nu este niciodata o realitate stabila si
este imposibil sa te bucuri de pace. Daca relatia mea cu Dumnezeu ar fi
dependenta de ceea ce simt sau traiesc sau de puritatea mea, de cele mai
multe ori n-as putea sa ma apropii de Dumnezeu.
Cand relatia mea cu Dumnezeu este prezisa pe harul lui Dumnezeu spre mine,
totusi, usa binecuvantarilor nu este niciodata inchisa. Binecuvantarile lui
Dumnezeu sunt oferite pe baza harului Sau, a favoarei Sale nemeritate.
Niciodata nu merit sau castig o binecuvantare. Binecuvantarile care intra in
viata mea sunt mereu prezise de favoarea nemeritata pentru mine. Dumnezeu ma
iubeste atat de mult, incat imi da binecuvantarea Sa oricum. Dumnezeu este
atat de bun!
Cea mai adevarata lauda este aceea care se inalta spontan din inimile noastre
pe masura ce recunoastem harul minunant a lui Dumnezeu pentru noi.

O Tendinta Incapatanata

Ni se pare greu sa renuntam la ideea ca puritatea noastra sufleteasca este

intr-un fel legata de faptele bune pe care le facem pentru Dumnezeu. Tindem
sa-i consideram pe unii credinciosi mai sfinti decat altii datorita
performantelor lor. Putem incepe chiar sa folosim acest standard pentru a-i
judeca pe altii. Daca cineva nu lucreaza la fel de mult sau nu este la fel de
entuziast ca noi, atunci in mod sigur acea persoana nu este la fel de pura ca
noi.
Este extrem de greu sa indepartam din gandirea noastra aceasta idee ca
puritate depinde de faptele noastre bune. Pentru ca aceasta notiune este atat
de adanc inradacinata, multi dintre noi trebuie sa faca fata unei lupte
constante cu sentimentele de vina. Chiar si fiind crestini putem incepe sa ne
aprovizionam cu episoade daunatoare de vina. Pentru ca Il iubim pe Dumnezeu
vrem sa adoptam standarde personale de comportament care sa fie in legatura
cu identitatea noastra de copii ai lui Dumnezeu. Acum ca Christos este cu
mine, vreau sa arat dragostea Lui, care este rabdatoare, sufera mult, blanda,
tandra si miloasa.
Si totusi cat de fragila poate fi aceasta dragoste in viata mea! As putea sa
conduc pe autostrada cand un sofer din fata mea face o miscare prostesca si
imi pune in pericol viata. Pe moment, sentimente de furie vin navala in
mintea mea. Ma enervez si vreau sa-i arat idiotului ce parere am de fapt
despre modul lui de a conduce. Dar dupa aceea, dupa ce am facut toate aceste
lucruri rele, imi amintesc ca pe licenta mea din metal scrie, "CALVARY". In
acel moment, toate sentimentele vechi si familiare de vina imi umplu inima.
Ganduri acuzatoare ca, 'Ce martor grozav esti!' imi inunda mintea si ma fac
sa ma simt total nedrept. Iar am gresit, dezamagindu-L pe Dumnezeu inca o
data si am un sentiment de totala indepartare de El.
Sa incerci sa te apropii de Dumnezeu bazandu-te pe eforturi si lucrari este
mereu o lupta. Nu putem cunoaste pacea lui Dumnezeu pana cand nu traim harul
lui Dumnezeu.
Ceea ce este greu de inteles este ca felul in care ma comport, gresit sau nu,
nu are nici o legatura cu viata mea dreapta inaintea lui Dumnezeu. Este atat
de greu sa nu asociezi ideea de fapte bune si lege cu ideea de puritate!
Comportamentul si felul in care ma vede Dumnezeu par sa fie imposibil de
separat si totusi ele nu au nici o legatura una cu alta.
Adevarul este ca Dumnezeu insusi mi-a oferit aceasta puritate in fata Lui
pentru ca eu cred in Fiul Sau, Isus Christos. Daca pastram o lista de reguli
cum ar fi "sa nu te enervezi niciodata atunci cand conduci" sau "sa nu-ti
pierzi niciodata cumpatul cu copii tai" ne-ar fi putut conduce spre o relatie
apropiata cu Dumnezeu, si atunci comportamentul si felul in care Dumnezeu ma
vede ar fi in legatura unul cu altul. Dar nu exista astfel de reguli care dau
viata, pentru ca pacatul a adus izgonirea si moartea.

Har si Pace

Poate ca ai fost candva o epava. Ai fost iritat si mizerabil si ai simtit ca

nu este posibil ca Dumnezeu sa te iubeasca. Te-ai simtit foarte dezgustat de
dezamagirea din tine. Stii ca tot ce meriti este partea din spate a mainii
lui Dumnezeu in judecarea ta.
Atunci dintr-o data, din senin, Dumnezeu iti ofera binecuvantari glorioase.
In acel moment inalti din inima slavi spontane pentru Dumnezeu pentru a-L
venera. Aceasta este cea mai adevarata forma de rugaciune - cea care se naste
spontan in raspuns la harul lui Dumnezeu. Este acea rugaciune care spune,
"Dumnezeu este atat de bun cu mine. Nu merit nici un pic din aceasta
bunatate."
Pentru ca ma apropii de Dumnezeu prin harul Sau, nu sunt niciodata indepartat
de la binecuvantarile Sale. Pe cealalta parte, daca astept ca Dumnezeu sa ma
ajute datorita bunatatii si faptelor mele bune, sunt indepartat de cele mai
multe ori.
Am descoperit ca lipsa binecuvantarilor lui Dumnezeu din viata mea nu are
nici o legatura cu performantele mele din afara, ci mai degraba se naste din
lipsa mea de credinta in harul lui Dumnezeu. Am invatat ca binecuvantarea lui
Dumnezeu este neconditionata. Cu cat binecunatarea Lui este in viata mea mai
mult, cu atat imi dau seama cat de mult nu o merit. Datoria adevarului Sau,
pot avea pace glorioasa. Nu trebuie sa imi fac griji.
Daca ne incredem in puritatea noastra ca baza relatiei noastre cu Dumnezeu,
nu vom trai niciodata pacea adevarata. A incerca sa te apropii de Dumnezeu
prin efort si fapte bune este intotdeauna o lupta, intotdeauna o incordare,
intotdeauna o presiune. Daca este sa cunoastem vreodata pacea lui Dumnezeu,
trebuie sa ne dam seama ca acest har minunat a lui Dumnezeu mai intai vine
catre noi chiar daca suntem imorali si nu-l meritam.
Apoi, dupa ce acceptam acest har glorios al lui Dumnezeu, pacea Lui ne umple
inima si vietile. Stim ca El ne iubeste - chiar daca suntem departe de a fi
perfecti, chiar daca am esuat. Chiar si cand pare ca nimeni altcineva nu ne
iubeste (si nu ii invinovatim pe ei, pentru ca nici macar nu ne iubim pe noi
insine), totusi Dumnezeu ne iubeste.
Ai auzit vreodata de gemenii Siamezi din Noul Testament? Sunt cuvintele ,
"har si pace". Sunt mereu impreuna, in acea ordine. Am putea spune ca cel mai
in varsta dintre gemeni este harul. Se spune mereu har si pace; niciodata nu
spunem pace si har. De ce? Pentru ca asta ar insemna sa pui sareta inaintea
calului. Ordinea corecta este intotdeauna har si pace, pentru ca nu putem
cunoaste pacea lui Dumnezeu in inimile noastre pana cand n-am experimentat
mai intai harul lui Dumnezeu in vietile noastre.

La fel de Pur ca Isus

Bibilia spune ca cineva care crede in Isus este "indreptatit". Ce inseamna

asta? Inseamna ca Dumnezeu ne-a daruit puritatea in fata Sa, ca si cand n-am
fi pacatuit niciodata.
Acest lucru nu a fost chiar asa de usor de realizat pentru Dumnezeu! Caci
daca am pacatuit cu totii si am ratat cu totii tinta, cum poate Dumnezeu sa
ne considere puri, de parca n-am fi pacatuit niciodata si sa fie si drept in
acelasi timp? Daca El ne vede vietile asa cum sunt ele cu adevarat si trebuie
sa se poarte conform justitiei Sale, cum poate El sa ne trateze de parca am
fi perfecti?
Aici actioneaza puterea Evangheliei. Dumnezeu L-a facut pe Isus cel fara de
pacat, sa fie pacatul nostru. Scriptura spune ca Dumnezeu a pus asupra
nevinovatului Isus nelinistile noastre, ale tuturor. Mai exact, Isus mi-a
luat locul si a primit pedeapsa care era pentru mine ca un pacatos vinovat.
Acesta este adevarul glorios al harului. Putem fi puri in fata lui Dumnezeu
cu mult mai mult decat am fi putut obtine sub lege. Pentru ca oricat de mult
si de bine am vrea sa respectam legea, nu izbutim. Puritatea care vine din
credinta in Christos, totusi ne este data si este completa. Nimic nu poate fi
adaugat acestei puritati. In Christos, Dumnezeu ma vede absolut perfect, pur.
Nu exista acuzatii asupra mea. In ochii Lui sunt perfect. Asta nu inseamna ca
sunt un om perfect - nicidecum! Inseamna ca Isus Christos este perfect si eu
am puritatea Lui oferita mie datoria credintei mele in El.
Cat de mult il slavesc pe Dumnezeu pentru harul Sau pe care l-a adus in inima
mea si pentru iubirea Lui! Nu se modifica. Nu se schimba cand sunt deprimat
sau cand gresesc sau cand sunt suparat. Este o relatie infloritoare care este
sigura si mereu prezenta. Dumnezeu ma iubeste cand sunt bun si ma iubeste si
cand sunt rau. Cat de bine este sa cunosti harul lui Dumnezeu si adevarul in
legatura cu harul Sau!

3. Nu Exista Favoriti Pentru Dumnezeu

Ai observat cat de des oamenii pe care ii consideram imposibil de salvat au

fost alesi de Dumnezeu ca urmatorii convertiti?
Nu este neobisnuit la biserica Calvary ca vechii prieteni cazuti sa se
intalneasca pe neasteptate pe un hol, sa se priveasca intrebatori unii la
altii si sa intrebe toti, "Ce faci aici?". Vazandu-se unii pe altii in
biserica cu o Biblie in mana si zambind pur si simplu ii termina. Nici unul
nu credea ca celalalt poate fi salvat.
Nu cred ca multi oameni din bisericile vechi se rugau pentru salvarea lui
Saul. Probabil ca ei spuneau, "Doamne, termina-l pe tipul ala. Va distruge
biserica. Opreste-l, Doamne!". Probabil ca ei sperau ca Dumnezeu va micsora
pedeapsa atunci cand il va judeca.
Dar Dumnezeu a avut o alta cale de a-l opri, diferit de tot ce asteptau
oamenii. Dumnezeu a adus viata lui Saul la o rascruce in timp ce era pe
drumul spre Damasc si acolo i-a schimbat viata cu 180 de grade. Saul s-a
nascut din nou ca si Pavel si a devenit cel mai mare profet din istorie al
adevarului despre harul lui Dumnezeu.
Dumnezeu este specialist in a transforma candidatii cei mai putin probabili
in trofee ale harului sau. El poate face o schimbare frumoasa in fiecare
dintre noi. El ne poate schimba sistemul de valori si ne poate face fiinte
noi in Christos. Ne cheama sa fim exemple a ceea ce poate face harul sau.

Nimeni Nu Este Prea Mic

Cateodata facem greseala sa credem ca Dumnezeu foloseste numai oameni

"speciali" - cei puternici, inteligenti, frumosi. Nu credem ca El are un loc
si pentru restul dintre noi. Ne inselam atat de tare!
Dumnezeu nu are persoane "importante". Dumnezeu foloseste oameni normali si
lucreaza prin oameni simpli. De aceea Pavel a scris, "De pilda, fratilor,
uitati-va la voi, cari ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti
in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a
ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte.
Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca sa faca de rusine pe cele tari"
(I Corinteni 1:26,27).
Dumnezeu ne iubeste pe noi, oamenii obisnuiti si ne inzestreaza cu daruri ca
sa ne umplem locul in trupul lui Christos. Orice abilitate pe care o avem
este un dar din mana Sa. Tot ceea ce avem ne-a fost daruit. Cum Pavel spune
in I Conrinteni 4:7, "Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit?"
Cum pot eu sa ma laud cu biserica mea ca si cand n-as fi primit-o, ca si cand
ceea ce pot sa impart este ceva din geniul sau stralucirea mea?
Orice lucru pe care l-as avea si pentru care m-as fi straduit mult este de la
Dumnezeu. In nici un caz nu ma pot mandri sau lauda, ca si cand as fi
independent de Dumnezeu. Fara El, nu sunt nimic. Fara El, nu pot face nimic.
De multe ori oamenii manifesta o parere umflata a propriei lor importante si
maretie si sorbesc din ochi locul lor in lucrarea lui Dumnezeu. Dar adevarul
este ca Dumnezeu nu are nevoie de nici unul dinte noi. Imi pare rau daca
acest lucru te face sa simti lipsit de importanta, dar este adevarat. El a
ales sa ne foloseasca pe noi, dar nu era obligat. Putea la fel de usor sa
foloseasca pe altcineva.
Pe mine, acest lucru ma emotioneaza. Nu am fost ales sa-L slujesc pentru ca
sunt atat de minunat. Dumnezeu nu ne alege datorita maretiei noastre sau
abilitatilor sau potentialului nostru. Ne alege pentru ca asa a hotarat El.
Oamenilor importanti, mandri nu le place acest lucru. Ei se cred "deasupra"
alegerii lui Dumnezeu... asa ca de de obicei, nu sunt. Dumnezeu alege dupa
harul Sau. Asa m-a ales pe mine. Si asa te-a ales pe tine.
Raiul va fi plin de surprize. In timp ce vom privi in jurul nostru, primele
surprize vor fi toate persoanele despre care am crezut ca nu vor reusi
niciodata. Urmatoarea supriza va fi ca cei in fata vor face scandal in
locurile lor de onoare. Vor spune, "Cine sunt oamenii acestia? Nu i-am mai
vazut inainte." "Unii dintre ei mergeau la biserica Calvary", cineva va
intreba, "dar unde este Chuck?" Si undeva din spatele multimii, din galeria
neinsemnata, voi striga, "Sunt aici! Slava Domnului ca prin harul Sau, am
reusit."

Cu Totii Suntem Egali in Fata Lui Dumnezeu

Inainte de intalnirea cu Isus fata in fata pe drumul Damascului, apostolul

Pavel si-a petrecut mare parte din viata sa ca fariseu. Fariseii, va aduceti
aminte, erau membri ai sectei stricte, legalistice a Evreilor care se opunea
atat de tare impotriva lui Isus. Ii recunosteai luandu-te dupa rugaciunile
lor, dintre care putine au fost pastrate pentru noi. In fiecare dimineata
rabinul se ruga, "Iti multumesc tie Doamne, ca nu m-am nascut Arian, sclav
sau femeie." Fara nici o indoiala ca asta a fost o parte din viata devotata a
lui Pavel, timp de multi ani.
Cat de interesant este atunci ca in Galateni 3:28, apostolul rastoarna toate
cele trei componenete ale acestei rugaciuni traditionale. El scrie, "Nu mai
este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este
nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in
Christos Isus"
Isus a facut accesul egal la Dumnezeu valabil pentru toate persoanele.
Dumnezeu ne primeste ca pe copii Sai iubiti - acesta este frumusetea
Evangheliei.
Isus este cel mai mare egalizator. Harul lui nu permite ca o persoana sa fie
deasupra celeilalte. Suntem cu totii la fel pentru ca in Christos, Dumnezeu
accepta un pacatos la fel de usor cum accepta pe altul. Dumnezeu pune o
valoare foarte mare in fiecare dintre noi.
Acest adevar a avut un impact extraordinar peste tot in lume unde a fost
prezentat. Sa luam in considerare drepturile femeilor. Inainte de sosirea
crestinilor in Noua Guinee, femeile erau considerate nedemne sa-L venereze pe
Dumnezeu. O femeie trebuia numai sa atinga un loc de rugaciune si era
omorata. Astfel de cetateni au creat un climat de frica si rusine ce a condus
la o rata extrem de inalta a sinuciderilor in randul femeilor. Ele aveau
foarte putine lucruri pentru care sa traiasca si asuprirea era grea.
Imaginati-va impactul pe care l-a avut evanghelia harului lui Dumnezeu in
aceasta cultura. Dintr-o data barbatii si femeile au descoperit ca in
Christos nu exista nici o diferenta intre barbati si femei.
Isus a realizat un acces egal la Dumnezeu pentru toti oamenii, apartinand
oricarui grup demografic. Dumnezeu nu ne priveste ca straini indreptatiti sau
cunostinte distante, ci ca pe copiii Sai dragi si iubiti. Ioan ne spune ca
"tuturor celor ce l-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat
dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1:12). Aceasta este
frumusetea Evangheliei.
Nu conteaza cum am fi fost sau ce rau am fi facut, daca credem in Christos,
vom fi iertati de toate pacatele noastre. Chiar si dincolo de aceasta
binecuvantare de neinteles, Dumnezeu ne primeste deasemenea si ca fii ai Lui.
Asta a vrut Pavel sa spuna cand a scris, "Caci toti sunteti copii ai lui
Dumnezeu, prin credinta in Christos Isus" (Galateni 3:26). Cuvantul "copii"
in acest pasaj literal inseamna "ca si un fiu".
Dumnezeu nu are nici un fel de persoane importante. Harul Sau nu este numai
pentru cei puternici sau pentru cei frumosi sau inteligenti. Ne cheama pe
noi, oamenii obisnuiti alaturi de El si isi strange bratele in jurul nostru
intr-o imbratisare calda, plina de dragoste.
Aceasta este esenta harului lui Dumnezeu.

Alesi de Harul lui Dumnezeu

Pavel si-a vazut intreaga viata ca rezultatul alegerii gratioase a lui Isus.
Asa cum a numit-o El, "Cand Dumnezeu a gasit cu cale... sa descopere in mine
pe Fiul Sau" (Galateni 1:15,16). Aceasta doreste Dumnezeu sa infaptuiasca in
viata fiecaruia dintre noi. Acest lucru vrea Dumnezeu sa-l faca in viata ta
acum. Dumnezeu doreste sa-L faca cunoscut pe Fiul Sau prin tine.
De fapt, Dumnezeu a lucrat in viata ta inca din momentul in care ai fost
conceput, ca sa devii instrumentul perfect pentru a-i dezvalui Fiul. De aceea
Pavel a scris, "Dumnezeu... m-a pus deoparte din pantecele maicii mele si m-a
chemat prin harul Sau" (Galateni 1:15). Este remarcabil sa vezi cum Dumnezeu
L-a pregatit pe Pavel pentru biserica, cu mult inainte de a avea una.
Dumnezeu a stiut ca va avea nevoie de o persoana speciala pentru a dezvalui
evanghelia harului Sau arienilor. Acest om trebuia sa renunte la traditia
puternica a evreilor, care erau un popor cu spirit de clan. Nu vroiau sa se
amestece cu arienii, si chiar refuzau sa manance cu ei sau sa intre in casele
lor. De fapt, cand un fariseu mergea pe strada isi tinea roba foarte strans
in jurul lui de teama ca imbracamintea lui ar putea atinge un arian. Daca un
fariseu atingea din greseala un non-evreu, mergea acasa, facea o baie, isi
spala hainele si nu intra in templu in acea zi. Se considera murdar. Totusi,
omul de care Dumnezeu avea nevoie sa duca vestea cea buna, trebuia sa iasa
afara si sa traiasca cu arienii si sa devina unul de-al lor.
Cat de interesant este ca Dumnezeu a ales pentru sarcina lui speciala evreul
care era cel mai zelos in pastrarea traditiei parintilor sai!
Privind inapoi, Pavel a putut vedea ca mana lui Dumnezeu a fost asupra vietii
lui inca de la inceput. Inca de cand cultura greaca s-a raspandit in lume,
omul pe care Dumnezeu l-a ales trebuia sa cunoasca obiceiurile si filosofia
acestei culturi. Pentru ca avea sa calatoreasca foarte mult de-a lungul
Imperiului Roman si sa faca fata la tot felul de pericole, trebuia sa aiba
cetatenie romana.
De aceea Dumnezeu a facut in asa fel ca Pavel sa fie nascut ca cetatean
roman. Nu se stie cum i-a fost data aceasta cetatenie dar in mod sigur i-a
fost de mare folos lui Pavel, salvandu-l din niste situatii dificile si chiar
din unele care i-ar fi putut pune viata in pericol. (vezi Faptele Apostolilor
22 si 25).
Tarsus s-a bucurat deasemenea de o cultura greaca, foarte puternica. Pavel
avea mai mult decat o simpla expunere la obiceiurile si conceptiile elene; el
facea parte din ele. Datorita acestui lucru a putut efectiv sa se targuisca
cu arienii si sa cunoasca nuantele gandirii grecesti. Trecutul sau i-a permis
sa le dezvaluie grecilor adevarul despre Isus Christos.
In acelasi timp, Dumnezeu avea nevoie de o persoana care sa fie cu adevarat
evreu. Cand Pavel avea 12 ani, parintii lui l-au trimis la Ierusalim sa
studieze la poalele Gamaliel, una din cele mai mari scoli evreiesti ale
momentului. Acolo Pavel a fost atras de cultura si traditia ebracica,
ajungand sa stapaneasca foarte bine Scriptura ebraica si Talmudul. Pavel a
devenit foarte zelos in vederea legii si a cautat sa devina drept prin
pastrarea ei, folosindu-se de abilitatile sale. A excelat printre
contemporanii sai. El le-a scris filipenilor, "Daca altul crede ca se poate
increde in lucrurile pamantesti, eu si mai mult" (Filipeni 3:4). Petru si
ceilalti discipoli, fiind in trecut pescari sau colectori de taxe nu erau
pregatiti sa inteleaga legea atat de profund ca Pavel.
Cand in sfarsit sosise ziua ca Dumnezeu sa-i dezvaluie lui Pavel harul Sau pe
drumul Damascului, apostolul putea pe loc sa potriveasca Scripturile
Vechiului Testament cu recenta aparitie a lui Isus Christos. A inceput sa-L
priveasca pe Mesia dintr-un alt unghi. Pavel era alegerea perfecta in a
predica evanghelia harului lui Dumnezeu, caci daca cineva incercase sa fie
drept respectand legile, acesta era Pavel. Iata un om care putea spune, "In
ce priveste... neprihanirea, pe care o da Legea, fara prihana" (Filipeni
3:6). El cunostea inutilitatea faptului de a incerca sa fii pur dupa lege,
asa ca atunci cand a aflat conceptia glorioasa a lui Isus Christos, a
imbratisat bucuros noua puritate atribuita lui prin credinta lui in Isus
Christos.

Nimic Nu S-a Schimbat

Povestea lui Pavel este tragica, dar sa nu-ti inchpui nici macar pentru un
moment ca acest fel de pregatire divina este numai pentru el sau pentru alti
sfinti din Noul Testament. Pot sa-mi examinez de exemplu propria viata si sa
vad ca Dumnezeu m-a separat de pantecul mamei mele pentru lucrarea pe care o
avea destinata pentru mine.
Privesc inapoi si vad intamplari foarte importante care atunci nu-mi pareau
atat de importante. Acum imi dau seama ca aceste incidente au fost momentele
de rascruce din viata mea care m-au ajutat sa dau o forma si sa-mi fixez
destinul. Privind in urma, pot vedea mana lui Dumnezeu in fiecare din aceste
situatii, cu toate ca in acele momente nu mi-am putut da seama ca mana lui
Dumnezeu era peste tot. Am crezut ca Dumnezeu m-a parasit. Dar acum imi dau
seama cum Dumnezeu s-a implicat in fiecare intamplare dificila din viata mea
pentru a ma pregati pentru lucrarea pe care a hotarat-o pentru mine. Este un
lucru extraordinar sa-mi amintesc unele dintre deciziile pe care le-am luat
in momente critice si astfel sa-mi dau seama ca mana lui Dumnezeu ma conducea
mereu.
Cantam, "Salvatorul meu ma conduce mereu." Pot sa marturisesc acum ca ca mana
lui Dumnezeu era asupra vietii mele inca de la inceput. Uneori Dumnezeu
intervenea in mod supranatural ca sa ma protejeze. Avea o lucrare speciala
pentru mine si ma pregatea pentru acest lucru.
Cu catea saptamani inainte sa ma nasc, verisorul meu a murit de meningita.
Sora mea fusese si ea infectata de aceasta boala ingrozitoare. Intr-o zi a
avut convulsii atat de puternice incat familia mea a crezut ca era moarta.
Mama a iesit repede din apartamentul nostru si s-a dus pe strada in sus, la
preotul unei biserici din oras, unde a pus trupul neinsufletit al surorii
mele pe covor. Pastorul si mama au inceput sa se roage ca Dumnezeu s-o aduca
inapoi la viata pe sora mea. Ochii ii erau dati peste cap, gura ii era
intepenita si parea ca nu are puls.
Cand tatal meu s-a intors acasa de la jocurile de noroc putin mai tarziu, o
asistenta l-a asteptat. "Ar fi bine sa-ti cauti sotia", a spus ea. "Fiica ta
este pe moarte. S-ar putea chiar sa fi murit pana acum."
Tatal meu a luat-o la fuga pe strada spre biserica pentru a-l bate pe preot
si pentru a o duce pe sora mea la spital. El credea ca este ridicol sa te
rogi atunci cand ai nevoie de un doctor. Dar cand a intrat si a vazut starea
sorei mele, si-a dat seama ca era prea tarziu. A cazut in genunchi, doborat
in fata lui Dumnezeu.
Preotul i-a pus mamei, "Acum, lasa-ti fetita. Primeste-L pe Isus si incepe
sa-L cauti pe Domnul." Mama - care era insarcinata cu mine - si-a ridicat
fata spre Dumnezeu si a spus, "Doamne, daca imi vei da inapoi fiica, imi voi
dedica viata Tie. Te voi sluji in orice fel vei dori." Sora mea s-a vindecat
pe loc. A inceput sa planga, s-a ridicat, s-a uitat in jur si a vrut sa
mearga acasa. Au dus-o acasa, complet vindecata.
Cateva saptamani mai tarziu m-am nascut si doctorul a anuntat, "Aveti un
baietel." Tata alerga pe holul spitalului tipand, "Slava Domnului, este
baiat!" Atunci mama s-a rugat, "Iti multumesc Tie, Doamne, ca mi-ai dat fiica
inapoi. Si imi voi implini juramantul pe care ti l-am facut, prin fiul meu."
Inca din copilarie, mama mi-a sadit in inima Cuvantul lui Dumnezeu. In timp
ce ma leganam in curte, ma ajuta sa memorez versete din Scriptura. Cand aveam
patru ani m-a invatat sa citesc folosind Biblia. Spuneam pe litere cuvintele
pe care nu puteam sa le pronunt. Mai tarziu mama si-a adus aminte ca nu stiam
toate literele si imi dadeam toata silinta sa le descriu. Radea cand isi
aducea aminte cum descria litera "v", "un cort cu susul in jos". Cu rabdare
si dragoste, m-a invatat frica de Dumnezeu.
Pana sa implinesc 7 ani, puteam sa numesc toate cartile din Bibilie si sa le
spun pe litere. Inainte de culcare, nu auzeam basme, ci numai povestiri
bibilice. Am crescut mai degraba cu David si Moise decat cu "Goldlocks si cei
trei ursi". Mama m-a invatat ca atunci cand Dumnezeu este cu tine, nu trebuie
sa te temi de nimic si de nimeni. Nici un urias nu putea sta impotriva ta
atunci cand Dumnezeu era cu tine.
Nu imi aduc aminte de vreo perioada in care sa nu-L fi cunoscut si iubit pe
Dumnezeu. Nu am avut nici un fel de marturie. A fost o perioada cand mi-am
facut publica credinta si am fost botezat, dar se pare ca am fost separat de
pantecul mamei mele pentru Dumnezeu si pentru Cuvantul lui Dumnezeu.
In timp ce cresteam, m-am decis asupra unei cariere de neurochirurg si am
inceput sa urmez cursuri care ma pregateau in aceata profesie. Cand ii
spuneam despre ambitiile mele mama ma incuraja si imi zambea. Nu mi-a spus
niciodata despre juramantul pe care l-a facut cand m-am nascut.
In timpul adolescentei mele, Dumnezeu mi-a shimbat viata intr-o tabara cand
am facut un angajament puterii lui Isus Christos. Dumnezeu mi-a aratat in
inima mea ca oamenii au nevoi mult mai mari decat cele fizice. Daca ma ocup
de nevoile fizice obtin un ajutor temporar, dar daca ma ocup de nevoile
spirituale obtin un ajutor etern. Dumnezeu m-a chemat sa ma ocup de
vindecarea Sa pentru sufletul omului.
Am crezut ca mama va fi foarte dezamagita cand va afla ca fiul sau nu va fi
un doctor. Ma asteptam la umeri cazuti si la fete lungi cand mi-am anuntat
familia de schimbarea ce avea sa aiba loc in viata mea. Dar cand i-am spus
mamei ca simteam ca Dumnezeu ma cheama spre cariera de preot si spre colegiul
Biblic, ea a zambit pur si simplu si a spus, "Este foarte bine, fiule." M-a
uimit faptul ca nu a plans sau ca nu s-a suparat.
Am urmat colegiul Biblic, mi-am primit pregatirea, m-am casatorit cu Kay si
impreuna am inceput sa muncim pentru biserica noastra. La scurt timp inainte
sa moara, mama mi-a povestit intamplarea cu moartea aparenta a sorei mele si
mi-a povestit despre promisiunea sa fata de Dumnezeu pe care a jurat sa o
infaptuiasca prin mine. Mama a fost una dintre cele mai frumoase,
credincioase persoane pe care le-am cunoscut, o femeie profund spirituala si
un exemplu extraordinar. Acum pot sa privesc in urma si sa imi dau seama ca
din pantecul mamei am fost luat spre Dumnezeu pentru biserica pe care o avea
in minte pentru mine.
Stii oare ca acelsi lucru iti este si tie sortit? Daca prin credinta ti-ai
pus eternul destin in mainile iubitoare ale lui Isus Christos, poti sa fii
sigur ca Dumnezeu lucreaza pentru a da o forma evenimetelor si
circumstantelor din viata ta transformandu-le intr-un mozaic, care il va
dezvalui pe Fiul Sau barbatilor si femeilor din jurul tau. Mana sa este
deasupra ta, asa cum a fost inca inainte de a te naste.

Chemat de Harul lui Dumnezeu

Este atat de important sa ne aducem aminte ca mana lui Dumnezeu este asupra
noastra datoria harului Sau. Cu totii am fost chemati de Harul lui Dumnezeu.
Asa cum a spus Pavel, "Dar cand Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pantecele
mamei mele si m-a chemat prin harul Sau" (Galateni 1:15, partea subliniata
adaugata). Nu merit sa fiu chemat sa-L slujesc pe Dumnezeu. Nu merit sa fiu
salvat. Nu merit sa fiu in Rai. Merit locul cel mai fierbinte din iad.
Totusi nu asta mi-a dat Dumnezeu, mie sau voua. Dumnezeu a planificat in mod
gratios vietile noastre si a dat fiecaruia dintre noi o lucrare speciala.
Unii sunt in stare sa implineasca planul lui Dumnezeu pentru viata lor in
doar o ora; altii sunt inceti si merg greu si le va lua o viata intreaga sa
implineasca scopul fundamental al lui Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeu are o lucrare speciala pentru fiecare dintre noi si este necesar ca
fiecare dintre noi sa fie pregatit pentru aceasta munca.
Amintiti-va intrebarea lui Mardoheu pentru Estera: "Si cine stie daca nu
pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la imparatie?" (vezi Estera 4:14). Scopul
fundamental al lui Dumnezeu pentru existenta Esterei a fost implinit in doar
cateva zile. Dumnezeu a descoperit-o, a adus-o la curtea persana si a facut-o
sotia regelui Ahasveros ca la interventia ei, regele sa crute iudeii.
Dumnezeu are un plan special pentru fiecare dintre noi si este necesar sa fim
cu totii pregatiti pentru acesta. Multi dintre noi ne vom petrece majoritatea
vietii in pregatire inainte ca ziua nosatra sa soseasca. Vom implini scopul
lui Dumnezeu pentru viata noastra si apoi vom trece mai departe. Scopul lui
Dumnezeu pentru viata noastra va fi implinit.
Oriunde ne-am afla, Dumnezeu are un motiv pentru ca noi sa fim acolo. El
vegheaza asupra vietii noastre si asupra tuturor intamplarilor din viata
noastra. Am putea trece prin procese dificile, dar greutatile sunt necesare
in viata noastra. Dumnezeu vrea sa dezvolte in noi insusirile care ne vor
ajuta sa-i implinim planul.
Dumnezeu lucreaza in fiecare dintre noi. Noi reprezentam lucrarea Sa, poemul
Sau sau capodopera Sa (vezi Efeseni 2:10). Dumnezeu va lucra in fiecare
dintre noi in functie de harul Sau, astfel incat noi sa putem implini planul
pe care il are pentru viata noastra in imparatia Sa si pentru gloria Sa.

Paziti-va de Ispita

Satana stie ca Dumnezeu vegheaza asupra vietii noastre si va incerca sa se

foloseasca de slabiciunile si neputinta noastra ca sa ne descurajeze. Demonul
ne cere deseori lucruri irationale, facandu-ne sa credem ca Dumnezeu este in
spatele cerintelor si indemnandu-ne sa ne straduim si sa ne luptam sa obtinem
un grad de perfectiune care depaseste capacitatea noastra.
Cum Satana ne chinuie si ne impovareaza, de multe ori cadem in disperare.
Devenim foarte descurajati si vrem sa renuntam. Dar intotdeauna cand vrem sa
implinim un standard pe care Dumnezeu nu l-a stabilit pentru noi, avem inima
grea. Rezultatele pot fi tragice.
Un tanar cu un handicap fizic venea la biserica noastra. Dupa fiecare slujba
facea eforturi ca sa vina sa vorbeasca cu mine. Ii eram foarte greu sa
vorbeasca si totusi mereu i-am admirat capacitatea de a se exprima.
Deasemenea ii admiram inteligenta; intrebarile lui erau interesante si cu
patrundere psihologica.
Era totusi foarte tulburat si intr-o zi a incercat sa se arunce in fata unei
masini pe o strada aglomerata in fata bisercii. A fost adus in birou si ne-am
rugat impreuna cu el si am chemat autoritatile. Am simtit ca pentru binele
lui trebuie examinat de un doctor. A fost dus la un spital, unde a fost
examinat si i s-a dat drumul.
Era clar ca suferea sub o multime de condamnari. "Chuck," a tipat, "Pur si
simplu nu ma pot lasa de fumat." Am incercat sa-i spun sa nu-si mai faca
griji - pentru ca fumatul nu-l facea un crestin mai putin credincios.
Urmatoarea duminica a venit din nou la biserica si mi-a spus ca Dumnezeu se
impacase cu el. Mi-a spus ca isi revenise si isi luase un angajament
adevarat, dar imi dadeam seama ca era inca tulburat. In mod sigur, Satana il
acuza de slabiciunea din el si il chinuia in legatura cu handicapul sau
fizic.
Intr-o zi aceasta povara de descurajari si condamnari l-a costat pe acest
tanar viata. A murit sarind din balconul unui hotel inalt din localitate si
totul, pentru ca i-a permis dusmanului sa se foloseasca de slabiciunea lui
pentru a-l descuraja.
Daca acel tanar ar fi invatat ca nu putem fi mai mult decat persoana care
Dumnezeu ne permite sa fim! Nici unul dintre noi nu implineste niciodata alta
valoare in afara de cea a Duhului Sfant in viata noastra. Astfel, nu putem fi
necajiti. Nu ne putem condamna pe noi insine. Nu putem sa ocarim mereu pentru
greselile noastre. Putem numai sa recunoastem si sa ne gasim slabiciunea, si
sa spunem umil, "Doamne, stiu ca sunt slab. Am nevoie de ajutorul tau. Ma
predau Tie si iti cer Tie, Doamne sa faci pentru mine ceea ce eu nu pot sa
fac." Si Dumnezeu o va face.

Cu Totii Sunt Bineveniti Aici

Trupul lui Christos este un lucru frmuos. Fiecare parte a trupului este
vitala si importanta. Ce trup neajutorat si ciudat ar fi acela care ar fi cu
totul o gura! Dumnezeu mi-a dat gura in corpul meu, dar in mod sigur trupul
meu nu este tot o gura. Multe parti din corpul nostru sunt mult mai
importante decat gura. Cat de frumos este sa vezi trupul lui Christos
functionand asa cum trebuie, cu oameni de peste tot si de orice nationalitate
si trecut lucrand impreuna sa-L slujeasca pe Dumnezeu uniti!
Dumnezeu vrea sa-si dezvaluie Fiul in tine, fara sa conteze de unde vii si
unde esti si ceea ce faci. Lasa-L pe Isus Christos sa straluceasca in viata
ta, in atitudinile tale, in reactiile tale si in raspunsurile tale.
Obisnuiam sa cantam in biserica un refren, "Lasa ca frumusetea lui Isus sa
fie vazuta in mine, toata pasiunea si puritatea Sa minunata. O, Tu Spirit
divin, imbunatateste-mi caracterul, pana cand frumusetea lui Isus va fi
vazuta in mine." Acesta este mai mult decat un refren minunat si o rugaciune
extraordinara. Ar trebuie sa fie dorinta din inimile tuturor: "O Doamne, fa
ca frumusetea Ta sa fie vazuta in mine." Asa cum s-a rugat David, "Cand ma
voi trezi, ma voi satura de chipul Tau" (Psalmii 17:15).
Dupa suflet, cu totii - cei frumosi si cei urati, cei puternici si cei slabi,
cei sclipitori si cei inceti - suntem schimbati dupa chipul lui Isus.
Impreuna suntem scopul harului Sau. Si impreuna vom fi toti multumiti in acea
zi glorioasa cand ne vom trezi in chipul Sau. Cum ar putea fi altfel?

4. Descrierea Harului

Este un lucru sa vorbesti despre harul lui Dumnezeu in abstract si este un

alt lucru sa descrii cum arata. Daca "o imagine face cat o mie de cuvinte",
ce fel de imagine alcatuieste harul?
Probabil ca cea mai buna imagine a harului din intreaga Biblie este oferita
de un caracter din Vechiul Testament citat de mai multi scriitori in Noul
Testament. Avram este acceptat peste tot ca tatal a celor ce cred. El ne
ofera o imagine a ceea ce este harul si a ceea ce face.
In Romani si Galateni, apostolul Pavel se intoarce la Avram ca un prim
exemplu al unui om pe care Dumnezeu l-a acceptat datorita credintei lui. In
Romani 4:3, Pavel scrie, "Caci ce zice Scriptura? "Avraam a crezut pe
Dumnezeu si acesta i s-a socotit cu neprihanire." Apostolul foloseste acelasi
exemplu in Galateni 3:6,7, unde a scris, "Tot asa si Avraam a crezut pe
Dumnezeu si credinta aceasta i-a fost socotita ca neprihanire. Intelegeti si
voi dar, ca fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinta."

Repetand Povestea

Geneza 15 ne spune ca Avram si sotia lui Sara nu puteau sa aiba copii. Totusi
Dumnezeu le-a facut o promisiune ca prin samanta lor, toate neamurile de pe
pamant vor fi binecuvntate. In ciuda improbabilitatii acestor lucruri, Avram
a crezut in Dumnezeu. Geneza 15:6 spune, "Avram a crezut pe DOMNUL; si Domnul
i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire."
Cum anii treceau si nici un copil nu se nastea, Avram si Sara incepusera sa
se indoiasca de faptul ca Dumnezeu isi va implini promisiunea. Asa ca intr-o
zi Sara a inceput sa faca lucrurile de una singura si i-a propus lui Avram sa
faca un copil cu roaba ei, Agar. Ar fi crescut copilul ca si cum ar fi fost
al lor. (Cat de interesant este ca ideea de parinte surogat nu este atat de
noua pe cat ne place sa credem!) Agar a conceput si a dat nastere unui baiat,
pe care l-au numit Ismael. Totusi, cand acest copil avea 13 ani, Dumnezeu i-a
repetat promisiunea lui Avram. Lui Avram inca ii era greu sa creada ca
Dumnezeu ii va darui un fiu cu Sarai. I-a spus lui Dumnezeu ca ideea era
buna, dar totusi, Ismael era deja acolo - de ce sa nu-l binecuvanteze pe el?
Cat de incurajator este ca Avram, un barbat pe care Biblia il numeste "tatal
tuturor celor ce cred" (Romani 4:11), s-a luptat sa creada ca promisiunea
putea fi implinita prin samanta Sarei! Cand Domnul i-a repetat promisiunea ca
ii va darui un fiu a lui Sara, era atat de incredibil incat Sara a ras. Ani
mai tarziu cand promisiunea a fost indeplinita si Sara a nascut, si-au numit
fiul Isaac, care inseamna "hohot de ras".
In timp ce Isaac crestea, fratele sau mai mare Ismael ajunsese sa urasca
atentia acordata acestui copil promis. La petrecerea data pentru a sarbatori
intarcarea lui Isaac, Ismael a stat la distanta, batandu-si joc de fratele
sau. Cand Sara a observat atitudinea lui plina de ura, i-a cerut lui Avram
sa-l trimita departe, atat pe Ismael cat si pe mama lui, roaba Agar. A
insistat ca Ismael sa nu aiba parte de mostenirea destinata lui Isaac.
Normal ca Avram a fost zdrobit de aceasta intorsatura a evenimentelor, dar
Dumnezeu l-a asigurat ca va avea grija de Ismael. Avram trebuia sa asculte de
Sara si sa alunge roaba si pe fiul ei. Era clar ca ei nu puteau mosteni
binecuvantarea pe care o promise Dumnezeu.

Pictand Imaginea

Cand Pavel a vrut sa-si sustina cazul pentru puritate datorita harului prin
credinta, el si-a indreptat cititorii spre Avram. A spus ca povestea lui
Avram continea o alegorie care putea sa-i demonstreze ideea. In mod
traditional, rabinii din vremea lui Pavel sustineau ca exista in primul rand
doua interpretari pentru fiecare pasaj din Biblie. Primul, numit peshat care
se referea la intelesul evident si clar al textului. Deasemenea sustineau ca
exista un inteles ascuns pentru fiecare pasaj (the remez). Unii rabini
sustineau ca exista doua feluri importante de interpretare: derash care
implica intelesuri alegorice si nimic non-literal; si sod ("secret"), care nu
se lasa mai prejos intelesului alegoric. Dezavantajul acestei invataturi
complexe si deseori contradictorii este ca lasa omul obisnuit confuz si plin
de indoieli in legatura cu mesajul Scripturii.
Cred ca cea mai mare atentie este acordata sensului clar si evident al
textului. Dumnezeu este foarte capabil sa spuna exact ce vrea sa spuna. Atat
de multi s-au abatut de la invatatura simpla a Bibliei urmarind interpretari
spiritualizate, fanteziste ale Scripturii. Sa fim realisti: Cu destula
fantezie, putem lua ceva atat de inofensiv ca Batrana Mama Hubbard si putem
dezvolta aceasta poveste intr-o predica extraordinara. Ganditi-va la
implicatiile profunde, spiritule ale acestei batrane care a mers pana la
dulap sa-i aduca saracului ei catel un os. De ce, ne-o putem imagina pe ea,
prinsa in tristetea, descurajarea si neimplinirea vietii pentru ca dulapul
era gol. Ce zi tragica va fi atunci cand toate resursele noastre se vor
termina!
Cu putina imaginatie putem crea munti din cele mai mici dealuri. Atunci, cea
mai buna regula a degetului mare este sa evitam interpretarile alegorice si
sa le folosim numai daca Scriptura insusi ne ofera baza acestei alegorii. In
acest caz, prin inspiratia Sfantului Duh, Pavel extrage o implicare alegorica
din viata lui Avram care poate fi de incredere: Caci este scris, ca Avram a
avut doi fii, unul din roaba si unul din femeie sloboda. Dar cel din roaba s-
a nascut in chip firesc, iar cel din femeie sloboda s-a nascut prin
fagaduinta. Lucrurile acestea trebuiesc luate intr-alt inteles: acestea sunt
doua legaminte: unul de pe muntele Sinai naste pentru robie si este Agar -
caci Agar este muntele Sinai din Arabia - si raspunde Ierusalimului de acum,
care este in robie impreuna cu copii sai. Dar Ierusalimul cel de sus este
slobod si el este mama noastra. Fiindca este scris: "Bucura-te, stearpo, care
nu nasti deloc! Izbucneste de bucurie si striga tu, care nu esti in durerile
nasterii! Caci copiii celei parasite vor fi in numar mai mare decar copiii
celei cu barbat." Si voi fratilor, ca si Isaac, voi sunteti copii ai
fagaduintei. Si cum s-a intamplat atunci, ca cel ce se nascuse in chip firesc
prigonea pe cel ce se nascuse prin Duhul tot asa cum se intampla si acum. Dar
ce zice Scriptura? "Izgoneste pe roaba si pe fiul ei; caci fiul roabei nu va
mosteni impreuna cu fiul femeii slobode." De aceea, fratilor, noi nu suntem
copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. (Galateni 4:22-31).

Importanta Povestirii

Pavel ne spune ca aceste evenimente nu sunt importante doar din punct de

vedere istoric, ci ca ele deasemenea ilustreaza situtia grea a celor care
incearca sa mosteneasca binecuvantarile lui Dumnezeu prin intermediul muncii
lor. Agar si fiul ei sunt exemplul celor care incearca sa fie puri in fata
lui Dumnezeu implinind legea. Cand Avram si Sara isi pierdusera speranta de a
mai vedea promisiunea lui Dumnezeu implinita, au recurs la propriile lor
eforturi, care le-au dat numai batai de cap si frustrari. Intrucat Ismael era
nascut pe cale fireasca, el serveste ca exemplu celor care cauta sa fie
binecuvantati prin eforturile lor. Isaac, pe cealalta parte, este copilul
fagaduintei, reprezentandu-i pe cei care vor mosteni binecuvantarea lui
Dumnezeu prin credinta.
In mod interesant, asa cum Ismael a ras de Isaac, aceia care traiesc sub lege
astazi continua sa-i ia in deradere pe cei care au ales sa traiasca prin
credinta. Pavel sugereaza ca tacticile pline de presiune ale iudeilor erau
prevazute in conflictul dintre acesti frati. Intr-o maniera asemanatoare,
aceia din zilele lui care vroiau sa adereze la lege pentru puritate urmau sa
fie izgoniti. In 70 d.H.. aceasta alegorie a fost implinita cand Ierusalimul
a fost distrus de legiunile romane conduse de Titus. Aceia care persecutasera
barbati si femei din cauza credintei lor, erau pur si simplu trimisi in exil.
Libertatea, promisiunea si binecuvantarile lui Dumnezeu sunt ale tuturor
celor ce cauta sa fie drepti in fata lui Dumnezeu prin Isus Christos.
Pavel contrasteaza sfarsitul trist al celor legalistici cu viitorul minunat
al copiilor credintei. Citandu-l pe Isaac, el scrie, "Bucura-te, stearpo,
care nu nasti deloc; izbucneste de bucurie si striga tu, care nu esti in
durerile nasterii: caci copii celei parasite vor fi in numar mai mare decat
copiii celei cu barbat" (versetul 27). Vrea sa spuna ca acesti credinciosi,
adunati in imparatie ca rezultat al credintei lor, ii vor depasi numeric pe
cei care au incercat sa ajunga la Dumnezeu prin propriile forte.
Chiar aici alegoria este foarte importanta: " De aceea, fratilor, noi nu
suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode" (versetul 31). Toti cei care
apartin lui Christos vor mosteni binecuvantarile lui Dumnezeu si reprezinta
implinirea promisiunii Lui catre Avram ca in samanta sa toate nemurile
pamantului vor fi binecuvantate.
Am fost binecuvantati prin samanta lui Avram, in Isus Christos. Libertatea,
promisiunea si binecuvantarile lui Dumnezeu apartin tuturor celor ce cauta sa
fie drepti in fata lui Dumnezeu prin credinta in Isus Christos. Fiind un
copil al fagaduintei si primind dragostea neconditionata a lui Dumnezeu, ne
putem acum bucura de consecventa in plimbarea noastra cu Isus.
Asa cum spune imnul atat de elocvent, "Isus a platit pentru tot. Lui ii
datorez eu totul; Pacatul a lasat o pata stacojie, Pe care El a spalat-o
facand-o alba ca zapada." Cand vom aparea in fata tronului lui Dumnezeu, vom
admira tot ce a facut Christos pentru noi. Cand vom vedea puterea
promisiunilor lui Dumnezeu, nici unul dintre noi nu va spune, "Prin propriile
mele eforturi pline de credinta si putere, am obtinut aceasta glorie." In
schimb ne vom apleca capetele, vom fi foarte bucurosi si vom spune, "Iti
multumesc Isuse; Tu le-ai facut pe toate! Stiam ca ma poti salva. Stiam ca
prin faptele mele bune, nu m-as fi putut salva. Iti multumesc, Doamne."

O Intrebare Cheie

Astfel era credinta lui Avram. Dar intrebarea cheie este, 'Cand a spus
Dumnezeu ca acest om este pur, inainte de taierea imprejur sau dupa?'. Falsii
invatati din Galatia spuneau, "Nu poti fi pur daca nu esti taiat imprejur."
Ei insistau ca acest ritual era esential pentru salvare.
Deci, cand i-a atribuit Dumnezeu credinta pentru puritate? A fost inainte sau
dupa ritualul circumciziei? A fost inainte, nu dupa! Avram a fost socotit pur
inainte sa afle despre acest ritual. Declaratia puritatii lui atribuite se
gaseste in Geneza 15, in timp ce ritualul taierii imprejur nu este introdus
decat cu doua capitole mai incolo. Puritatea i-a fost data lui Avram in
momentul in care a crezut si a avut incredere in Dumnezeu.
Acest lucru este valabil si pentru mine si pentru tine. In momentul in care
credem si avem incredere in Isus Christos, Dumnezeu ne accorda puritatea - nu
datorita faptelor pe care le-am facut sau pe care le vom face, ci pur si
simplu datorita credintei noastre in Isus Christos.
Christos fiind Domnul cerului, Fiul lui Dumnezeu si Salvatorul meu personal,
voi crede in El. Cand o voi face, Dumnezeu va spune despre mine, "Pur!" Intr-
o zi Isus a fost intrebat, "Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui
Dumnezeu?" Isus le-a raspuns, "Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta:
sa credeti in Acela, pe care L-a trimes El." (Ioan 6:28,29). Daca vrei sa
implinesti lucrarea Domnului, trebuie sa crezi in Isus Christos. Aceasta este
lucrarea lui Dumnezeu. Acest lucru il doreste Dumnezeu de la tine.
Dar ce este Credinta Adevarata?

Este interesant ca Iacov - care scrie o epistola ca sa loveasca niste

crestini unde ii doare mai mult si sa-i faca sa reactioneze - deasemenea il
foloseste pe Avram ca imagine a credintei. Principala lui grija este sa arate
ca credinta fara fapte este moarta (Iacov 2:26). Iacov spune ca credinta l-a
condus pe Avram sa faca anumite lucruri si deci Dumnezeu i-a recunoscut
credinta: "Vezi ca credinta lucra impreuna cu faptele lui si prin fapte
credinta a ajuns desavarsita? Astfel s-a implinit Scriptura care spune:
"Avraam a crezut pe Dumnezeu si i s-a socotit ca neprihanire; si el a fost
numit "prietenul" lui Dumnezeu" (Iacov 2:22,23).
Faptele noastre trebuie sa fie in armonie cu ceea ce credem. Credinta nu este
doar ceea ce spunem; credinta este demonstrata de ceea ce facem.
Cu alte cuvinte, adevarata credinta este mai mult decat o verbalizare.
Adevarata credinta duce spre fapte potrivite. Daca cred cu adevarat in ceva,
atunci faptele mele vor fi in concordanta cu ceea ce cred. As putea sa
protestez vehement o anumita credinta in ceva, dar daca actiunile mele sunt
contradictorii cu pretinsa mea credinta atunci ea trebuie pusa la indoiala.
De exemplu, as putea spune ca eu cred ca va fi o mare pierdere de actiuni
luni si banii nu vor mai fi buni. Bancile vor inchide, economiile si
imprumuturile isi vor inchide usile si nu vei fi in stare sa-ti scoti banii.
Totusi daca nu ma duc pana la banca imediat sa-mi retrag toti banii, ai putea
spune pe buna dreptate ca n-am crezut cu adevarat ce-am spus.
Actiunile noastre trebuie sa fie in armonie cu ceea ce credem sau credinta
noastra poate fi pusa la indoiala. Pentru ca Avram a crezut cu adevarat ca
prin Isaac samanta lui va fi binecuvantata, a fost in stare sa-si ia fiul sus
pe munte, sa-l puna pe rug si sa ridice cutitul. Era pregatit sa infinga
cutitul pentru ca el a crezut in promisiunea lui Dumnezeu, ca prin Isaac va
avea o samanta care ii va purta numele (Isaac nu avea in momentul acela
copii) si vroia sa-l asculte pe Dumnezeu si sa-l ofere pe Isaac ca
sacrificiu. El stia ca Dumnezeu l-ar fi inviat pe Isaac din morti daca ar fi
fost necesar ca sa-si indeplineasca promisiunea (vezi Evrei 11:19). Atat de
mult a crezut in promisiunile lui Dumnezeu.
Cat de mult credem noi in promisiunile lui Dumnezeu? Cu multi ani in urma am
auzit povestea unui om care a ramas fara combustibil in mijlocul unui viscol
si trebuia sa-i ceara unui vecin niste petrol. Raul care separa casa lui de
cea a vecinului era foarte inghetat, asa ca in maini si genunchi s-a tarat
cat a putut pe gheata ciocanind cu incheieturile degetelor ca sa determine
grosimea ghetii. A inaintat putin cate putin, de-a curmezisul raului
intinzand mana si ciocanind. Curand incheieturile degetelor ii erau
insangerate. Chiar cand sa ajunga la capatul raului, a auzit un huruit in
spate... si a vazut o pereche de cai napustindu-se pe gheata.
Unii dintre noi spun, "Cred in promisiunea lui Dumnezeu," si totusi verificam
sa vedem daca promisiunea Lui ne va sustine. Inaintam cu atata atentie. "Stiu
ca Dumnezeu a spus ca va avea grija de toate nevoile mele," spunem, "dar nu
sunt sigur ca o va face. Acest lucru asteptat - si ciocanesc sa vad daca El
ma va putea tine. Sper ca promisiunea Lui sa se mentina!" Contrar acestei
pareri, unii indraznesc datorita promisiunii lui Dumnezeu. Au invatat ca
Dumnezeu isi tine intotdeauna promisiunile, indiferent de cat de rele sunt
circumstantele. Odata poate au ciocanit si ei in gheata - dar de fiecare data
au descoperit ca Dumnezeu este credincios. Eventual, credinta lor s-a intarit
si au inceput sa se comporte in acord cu credinta lor. Cu totii scoatem la
iveala adevaratele credinte; ele sunt demonstrate in viata noastra.
Credinta lui Avram a fost demostrata de faptele sale. Daca ar fi stat si s-ar
fi certat cu Dumnezeu, n-ar fi crezut cu adevarat. Imaginati-va daca ar fi
spus, "Doamne, nu ti-l pot oferi pe Isaac. Ce vrei Tu Doamne? El este fiul
meu. Ai promis ca prin el toate neamurile lumii vor fi binecuvantate. Doamne,
nu pot sa fac acest lucru." Multi oameni cred ca doar spunand ceva inseamna
ca si crezi in acel ceva. Dar credinta nu e numai ceea ce spui; credinta are
nevoie de fapte. Este demonstrata de ceea ce faci.
De aceea Iacov, citand acelasi pasaj din Vechiul Testament asa cum a facut
Pavel, cauta sa demonstreze ca credinta fara fapte este moarta. Sa spui ca tu
crezi in ceva si totusi sa nu reusesti sa faci acea credinta sa
supravietuiasca demonstreaza ca nu crezi cu adevarat. Credinta adevarata se
demonstreaza singura in actiuni care sunt in armonie cu credinta care este
declarata. Avram L-a crezut pe Dumnezeu si credinta lui a a iesit la iveala
singura, in fapte care erau in armonie cu credinta sa. Deci, Dumnezeu a
considerat credinta lui ca fiind puritatea lui sufleteasca.
Avram nu era pur datoria a ceea ce facuse. Era pur datorita credintei lui.
Ceea ce a facut a fost in armonie cu ceea ce credea. Dumnezeu i-a atribuit
lui Avram puritate, datorita credintei acestuia.

Ai Inteles Acum ?

Nici unul dintre aceste lucruri nu inseamna, desigur, ca actiunile noastre

vor fi mereu perfecte. Fiind copiii lui Dumnezeu care cred in Isus Christos,
suntem implicati intr-o strategie spirituala. Cu toate ca sufletele noastre
sunt reinnoite in Isus Christos, traim inca in aceste case vechi, stricate
care sunt trupurile noastre. Adapostul meu stricat face presiuni mari asupra
mea. Constat cateodata ca ma lupt ca sa nu fac lucrurile pe care vreau cu
adevarat sa le fac. Cateodata activitatile mele si actiunile mele se opun
credintei mele in Isus Christos.
Dar nu pot sa traiesc in aceasta conditie. M-as putea impiedica si as putea
cadea, ca toata lumea, dar nu stau acolo. Sufletul meu nu ma va lasa sa zac
acolo. Ma indeamna si ma ajuta sa ma ridic din nou. Cand ma impiedic sau cand
cad, Dumnezeu nu ia guma si imi sterge numele din cartea vietii. Cand incerci
sa-ti inveti fiul sau fiica sa mearga, faptul ca ei se impiedica nu te face
sa le tipi, "Pleaca de aici, rasfatatule. Nu mai esti copilul meu, daca cazi
in felul asta! Te reneg!" Nu, iti ridici copilul de jos si ii spui, "N-ai
patit nimic. Mai incearca o data. Acum vino la tati. Haide! Haide!" Iti
incurajezi copilul sa incerce mereu.
Tu esti copilul lui Dumnezeu. El incearca sa te ajute sa faci o plimbare cu
El. Este o usurare sa stim ca atunci cand ne impiedicam ca cadem, nu ne da
afara. Nu ne reneaga. El nu spune, "Nu mai esti copilul Meu pentru ca te-ai
impiedicat!" In schimb, El ne ridica de jos si ne curata de praf. Si spune,
"Totul e bine acum, mai incearca o data."
Oricine e nascut cu Dumnezeu nu poate trai in pacat. Nu putem trai o viata
pacatoasa. Daca facem acest lucru, demonstram ca nu credem de fapt ceea ce
spunem. Avram L-a crezut pe Dumnezeu si faptele sale au urmat credinta lui.
Bineinteles ca aceasta nu inseamna ca odata ce Avram si-a incredintat viata
lui Dumnezeu prin credinta el nu a mai sovait niciodata. Departe de acest
lucru! Daca cautam in declaratia credintei lui Avram din Biblie, in Geneza
15:6 exista doua incidente care demonstreaza mari lipsuri in credinta sa.
Capitolele 12 si 20 din Geneza descriu cum Avram a nascocit minciuni care sa-
si salveze propria piele in loc sa se bazeze pe Dumnezeu sa-l protejeze.
Avram ar putea fi unul dintre cei care ciocanesc in gheata - dar asta nu era
trasatura dominanta a vietii lui. Avea lipsuri ocazionale, asa cum avem cu
totii, dar nu a trait in acele lipsuri. A trait cu credinta sa atat de mult
incat Biblia il numeste un om al credintei. Credinta lui Avram l-a facut sa
se comporte in acord cu ea.
Si totusi, nu dupa faptele sale Dumnezeu i-a stabilit puritatea; puritatea i-
a fost determinata de credinta sa. Acelasi lucru este si cu noi. Credinta
noastra trebuie sa ne conduca la o viata plina de ascultare si fapte drepte,
dar nu datorita acestor fapte drepte sau datorita faptului ca il ascultam pe
Dumnezeu suntem drepti in fata lui Dumnezeu. Puritatea lui Isus Christos ne
este impartasita datorita credintei noastre.
Prin credinta mea in Dumnezeu si increderea in Isus Christos, devin fiu al
lui Avram. Devin un urmas si astfel promisiunile si binecuvantarile pe care
Dumnezeu le-a dat lui Avram, sunt si ale mele.
Aceasta evanghelie a harului a fost propovaduita cu mult timp in urma in
Avram. Viata lui este o imagine glorioasa a ceea ce este harul si a ceea ce
face el. Este o imagine cu mult mai frumoasa decat orice pictura care atarna
in Louvre sau in Prado sau in Muzeul Metropolitan de Arta. Este un portret
grozav a dragostei lui Dumnezeu pentru un pacatos care si-a pus intreaga
incredere in El - si cel mai minunat lucru la aceasta imagine este ca noi
suntem chiar acolo, in fundal, avand scris pe frunte "binecuvantat".

5. Pas Cu Pas

Cu ani in urma, un prieten apropiat se ocupa de livrari la magazine

alimentare. In timpul vizitelor a intalnit pe sotia unui barbat care detinea
un mic magazin. Au inceput sa glumeasca impreuna si nu dupa mult timp, au
incepit sa se intalneasca regulat sa bea cafea si sa vorbeasca. Curand,
crezand ca s-au indragostit unul de altul, si-au parasit familiile si s-au
mutat impreuna. In acest moment sotia acestui barbat, deasemenea o prietena
foarte draga, ne-a chemat si ne-a spus daca ne-am putea ruga pentru el.
In acest timp, preotul bisericii la care veneau prietenii nostri l-a vizitat
pe acest barbat. Preotul i-a spus ca avea o viziune a unui blestem ingrozitor
si ca daca barbatul nu o parasea pe acea femeie imediat si se intorcea la
sotia sa, aveau sa-l scoata din acea camera cu picioarele inainte. Aceasta
abordare menita sa-i forteze mana doar l-a facut pe barbat mai furios si i-a
intarit decizia imorala. Atunci sotia lui m-a chemat pe mine si m-a rugat sa
vorbesc cu el.
Am fost de acord sa merg sa vorbesc cu el si mi-am gasit prietenul traind
intr-o garsoniera mizerabila in partea marginasa a orasului. Cand i-am vazut
micuta casuta murdara, am fost surprins de cat de mult pierduse. Sotia si
ficele lui erau niste persoane minunate. Casa lui era intr-o zona foarte
buna. Acest om isi vanduse sufletul pentru o coaja de paine. In timp ce venea
la usa, fata ii era acoperita de rusine. Foarte politicos, m-a invitat sa
intru si sa stau jos. In timp ce priveam imprejur la noua viata a prietenului
meu ma gandeam, 'O,Dumnezeule! Cum de a putut renunta la tot ce avea pentru
atat de putin?'.
Inima imi era zdrobita, caci il iubeam pe acest om. Vederea a ceea ce
devenise ma sfasia. Nu eram in stare sa-mi ascund sentimentele si spre
rusinea mea ochii mi s-au umezit. Eram coplesit de durere si cand iubita lui
a iesit din bucatarie tot ce am putut sa fac a fost sa oftez. In cele din
urma mi-a fost atat de rusine incat am spus, "Imi pare foarte rau. Stiu ca am
venit sa te vad, dar acum nu pot sa vorbesc normal." M-am ridicat, am plecat
si m-am dus acasa simtindu-ma ca un prost. Sotia bunului meu prieten ma
rugase sa-l vizitez si sa-i vorbesc despre impacare si eu tot ce am putut sa
fac a fost sa stau acolo si sa plang.
In dimineata urmatoare am primit un telefon cu vesti care m-au lasat in stare
de soc. Prietenul meu se intorsese la sotia si familia sa, la doar cateva ore
dupa vizita mea.
Ce a folosit Dumnezeu sa obtina aceasta vindecare miraculoasa a unei relatii
distruse? Nu a folosit cuvinte pline de religiozitate, sa fiu sincer. Duhul
Lui a creat in mine un spirit de supunere si durere care a condus spre o
impacare care ne-a bucurat pe toti. Credeam ca gresisem teribil - dar am
descoperit ca mereu cand alegem sa primim Spiritul lui Dumnezeu, El se bucura
sa lucreze cu putere prin cai grozave si surprinzatoare.
A umbla in Spirit este o afirmatie practica, uimitoare. Nu inseamna ca plutim
prin viata cu un halo deasupra capetelor si un zambet angelic. Putem fi cu
mintea spirituala si inca ne putem lega de oameni prin lucruri pamantesti.
Unii credinciosi reactioneaza atat de puternic impotriva lucrurilor
pamantesti ale culturii noastre incat ei pierd puterea de a comunica cu
prietenii, rudele, vecinii lor. Mergand in Spirit nu ne separa de realitate;
ne permite sa functionam in realitate la un efectiv optim.

Mai Intai Relatia

Cineva a spus odata, "Lucrul cel mai important este sa pastrezi lucrul cel
mai important, ca fiind cel mai important." Cat de adevarat este acest lucru
pe tarmul spiritual! In timp ce umblam calauziti de Spiritul lui Dumnezeu
este o afirmatie incredibil de practica, trebuie sa tinem minte ca nu este
locul in care incepem. Relatia precede intotdeauna comportamentul.
Un exemplu elocvent al acestui principiu se gaseste in cartea Efesenilor.
Primele trei capitole vorbesc despre relatii. Numai al patrulea capitol
incepe, "Va sfatuiesc... sa va purtati intr-un chip vrednic de chemarea pe
care ati primit-o." Relatia este cea dintai pentru ca ea aduce fundatia
pentru tot ceea ce urmeaza.
Daca incercam sa mergem fara sa stabilim mai intai relatia potrivita, nu vom
reusi. Acest mers cere ca mai intai sa capatam echilibru. Acest lucru este
adevarat chiar si in taramuri fizice. Inainte sa faca primul pas, copiii
trebuie sa invete sa-si tina echilibrul atunci cand stau in picioare. Apoi ei
devin maestri in arta statului in picioare. Apoi ei invata sa se legene
putin. Si doar dupa ce invata si acest lucru isi dezvolta abilitatea de a
merge.
In cartea Efesenilor, Pavel ne spune ca prin intelegerea a ceea ce inseamna
sa fim asezati cu Christos vom incepe sa traim puterea lui Dumnezeu, care la
randul ei ne va permite sa mergem intr-o maniera placuta lui Dumnezeu. Aici
exista intr-adevar un progres. Mai intai trebuie sa avem o relatie
echilibrata cu Dumnezeu; apoi putem invata sa mergem.
Odata traiam cu totii dupa propriile instincte, dand ascultare dorintelor
trupesti si celor din mintea noastra si eram indepartati de la Dumnezeu. Dar
apoi harul lui Dumnezeu ne-a transformat vietile si am inceput sa ne bucuram
de prietenie minunata cu Domnul. Continuam sa ne bucuram de acea prietenie
profunda imediat ce ii permitem Spiritului lui Dumnezeu sa aiba controlul
asupra vietilor noastre.

Ducand Mai Departe Conversatia Noastra

Sunt multi care afirma ca sunt apropiati de Dumnezeu, care arunca peste tot
expresii si cuvinte crestine potrivite dar care pur si simplu nu merg alaturi
de Dumnezeu. Este crucial sa invatam sa "ducem mai departe ceea ce am spus".
Vietile noastre trebuie sa fie potrivite chemarii, binecuvantarilor si
juramantului pe care il facem in legatura cu noua noastra relatie cu
Dumnezeu.
Mintea noastra este terenul de lupta unde decidem daca sa traim dupa Spirit
sau dupa dorintele noastre carnale.
Intrebarea este, Cum sa reusim acest lucru? Cum putem evita sa fim atrasi de
alura lumii? Pavel are un raspuns in Galateni 5:16: "Zic dar, umblati
carmuiti de Dumnezeu si nu impliniti poftele firii pamantesti" (partea
subliniata adaugata).
Cuvantul grec tradus "plimbare" in acest pasaj este un termen folosit sa
descrie trasatura dominanta a vietii unei persoane. Daca s-ar fi spus despre
cineva ca este un adevarat zgarcit, el ar fi fost cunoscut ca cineva care
este "calauzit" de lacomie. Daca o persoana ar fi fost grijulie si mereu gata
sa ajute, ea ar fi fost cunoscuta ca cineva care este "calauzita" de
bunatate.
Sa fim carmuiti de Dumnezeu inseamna sa ii permitem Sfantului Duh sa ia
controlul asupra vietii noastre. In fiecare zi ne este prezentata optiunea sa
traim carmuiti de Dumnezeu sau dupa dorintele noastre carnale. Mintea noastra
este campul de lupta unde se hotaraste cine va domina.
Ne este de ajutor sa ne amintim ca Dumnezeu a creat mintea omului sa lucreze
mai mult ca un computer. Un computer poate face numai ceea ce a fost
programat sa faca. Intr-o maniera asemanatoare, mintile noastre sunt
programate in fiecare zi. Daca input vine din instinctele noastre, vietile
noastre vor fi caracterizate dupa instinctele noastre. Daca incepem sa ne
programam vietile cu lucrurile Spiritului lui Dumnezeu, vietile noastre vor
reflecta prioritatile Spiritului.
Cat de usor este sa cazi in capcana facand un juramant indraznet al unei
vieti vital spirituala cand prioritatea noastra numarul unu este sa facem
ceea ce ne dorim! In mod sigur, puterea ca natura noastra decazuta poate
supravietui este una dintre cele mai mari probleme pe care le avem de
infruntat in viata. Cum putem sa fim liberi de legatura aparent invincibila a
propriilor instincte?
Raspunsul simplu si totusi profund este ca: Nu lupta impotriva instinctelor,
ci intareste Spiritul! Nu lupta impotriva intunericului; aprinde lumina.
Pentru a face asta, trebuie mai intai sa recunoastem ca avem si o partea
spirituala si una fizica in noi. Daca vrem sa fim carmuiti de Dumnezeu
trebuie sa hranim parte spirituala din noi. Stim cu totii ce inseamna sa
hranim partea fizica din noi. Daca cumva uit sa-mi hranesc corpul, nu este
subtil deloc in a-mi aminti de nevoile lui.
Cineva mi-a spus odata ca dupa 3 zile de post, foamea dispare. Sa fiu sincer
eu am descoperit exact opusul. Dupa 3 zile de post, mintea mea este ocupata
sa viseze la cele mai apetisante mancaruri care pot exista. Aceasta este
calea prin care corpul meu imi aminteste ca trebuie sa ma ocup de el. Si
astfel ne hranim trupurile. Facem exercitii si luam vitamine ca sa fim
puternici din punct de vedere fizic.
Ca sa avem spiritul puternic trebuie sa respectam o dieta asemanatoarte.
Trebuie sa consumam regulat painea vietii, Cuvantul lui Dumnezeu.

Primind Cuvantul lui Dumnezeu

Cat de ironic este ca ascultarea Cuvatului lui Dumnezeu este deseori ultimul
lucru de care ne ocupam. "Bineinteles, am nevoie sa petrec timp in Cuvantul
lui Dumnezeu," spunem noi, "dar se pare ca nu am timp sa fac acest lucru." De
fapt, punem Spiritul sa posteasca. Partea noastra spirituala de multe ori
este hranita iregulat, in mod spasmodic si intr-un mod neechilibrat. Neglijam
un studiu regular, sistematic al Cuvantului lui Dumnezeu pentru o abordare de
genul "sa deschidem putin Biblia si sa vedem ce ne atrage atentia". De multe
ori nu avem nici un antrenament potrivit pentru a studia Biblia sau spor
personal. Sfarsim ascultatori prin a hrani partile fizice si prin a neglija
nevoile sufletesti. Ca rezultat, omul spiritual devine slab si incepe sa fie
dominat de dorintele trupului.
Daca vreau ca partea mea spirituala sa fie puternica, se intelege de la sine
ca trebuie sa-mi hranesc spiritul. Daca ne hranim partea fizica nu puteam
spera sa obtinem ceva spiritual. Ca sa putem umbla carmuiti de Dumnezeu,
trebuie sa incep sa-mi hranesc sufletul. Aceasta inseamna ca trebuie sa ajung
sa primesc din ce in ce mai mult Cuvantul lui Dumnezeu. Iov a spus, "Am
pretuit poruncile buzelor Lui, mai mult decat mancarea ce imi era necesara"
(Iov 23:12, NKJV)
Este important sa consideri Cuvantul lui Dumnezeu foarte important. Isus a
spus ca ale sale cuvinte erau spirit si viata, asa ca un timp regulat,
sistematic in Cuvantul lui Dumnnezeu este esential daca vrem sa umblam
carmuiti de El.

Comunicand cu Dumnezeu

Acordarea unei mari prioritati rugaciunii este un alt lucru important pentru
a ne putea bucura de bucuriile pe care le avem atunci cand umblam carmuiti de
spiritul lui Dumnezeu. In timp ce ne bucuram pentru ca putem comunica cu
Dumnezeu, descoperim ca suntem puternici in spirit. Devenim din ce in ce mai
constienti de prezenta lui Dumnezeu in tot ce facem si in fiecare
circumstanta pe care o intalnim.
A umbla calauzit de spiritul lui Dumnezeu inseamna pur si simplu ca in mod
deliberat acceptam ca Dumnezeu sa fie insotitorul nostru permanent. Faptul ca
suntem constienti de prezenta lui Dumnezeu ne deschide spre o viziune a
vietii mai profunda, mai dezvoltata. Sunt convins ca una dintre cele mai mari
nevoi este sa devii din ce in ce mai constient de prezenta lui Dumnezeu in
toate timpurile. Cand Pavel le-a vorbit filosofilor epicureni si stoici in
Atena cum scrie in Faptele Apostolilor, al a spus ca, "Caci in El avem viata,
miscarea si fiinta" (verset 28).
Vietile noastre se pot transforma intr-un mod remarcabil cand ajungem sa
realizam ca Dumnezeu este cu noi mereu. Scapand din vedere acest lucru
deschidem usa unui dezastru sufletesc. Cu cat Dumnezeu este inlaturat mai
mult din constiinta noastra, cu atat suntem atrasi mai puternic de lucrurile
care hranesc si fac placere naturii noastre decazute. Cand ne impiedicam si
cadem putem da vina pe multi factori externi pentru a ne explica
comportamentul, dar baza problemei noastre este neputinta de a pastra
prezenta lui Dumnezeu in mintea noastra. Invatatura care spune sa umblam
calauziti de spiritul lui Dumnezeu inseamna ca noi vom fi de accord ca
Dumnezeu sa fie insotitorul nostru in aceasta calatorie in fiecare zi ce
trece.
Cand umblam calauziti de spiritul lui Dumnezeu, traind mereu constienti de
prezenta lui Dumnezeu, nu mai avem nevoie ca altii sa ne bata la cap si sa ne
invete ca trebuie sa ne ridicam la standardele crestine. Vietile noastre vor
fi revolutionate daca pastram apropierea si iubirea lui Dumnezeu mereu in
mintea noastra.

Transformand Frustrarea in Bucurie

Felul in care ne gandim fie si la cele mai lumesti lucruri se schimba radical
cand ii permitem Sfantului Duh sa ne conduca viata. Circumstantele noastre
exterioare ar putea ramane aceleasi, dar atitudinea noastra trece printr-o
transformare totala incat gasim motive de bucurie chiar si in lucrurile care
ne deranjau inainte.
Cu totii trebuie sa facem lucruri pe care le gasim detestabile. Trecem
printr-o abordare clasica - evitarea, conflictul, stiinta ca in timp ce noi
uram sa facem aceste lucruri, daca nu le facem nu vom obtine altceva decat sa
ne inrautatim situatia.
Nu-mi place deloc sa duc gunoiul. Cu toate astea, stiu ca daca nu o fac, in
curand un miros urat va iesi din casa. Deci, strang din dinti si imi fac
treaba. As prefera mult mai mult sa stau sa degust un castron de inghetata de
ciocalata, dar daca imi neglijez datoria, in curand duhoarea gunoiului
putrezit se va amesteca cu mirosul de ciocolata si imediat pofta mea de
inghetata va disparea.
Chiar si in ceva atat de obisnuit ca aceasta munca casnica, am de ales. Pot
sa ma plang despre cat de mult urasc sa strang gunoiul sau pot sa folosesc
acest timp si sa fac aceasta munca si astfel comunic cu Dumnezeu. Pot sa-i
arat cat de mult Il iubesc fuierand o groaza de multumiri si dragoste in timp
ce merg pe trotuar. In timp ce ma apropii mai mult de Dumnezeu, incep sa ma
gandesc mai putin la gunoi si mai mult la harul Sau. Pot sa trec si prin cele
mai desgustatoare sarcini fara sa fiu deranjat de acest lucru daca ma
concentrez asupra lucrurilor ce tin de spirit.
Sa consideram asteptatul drept un alt exemplu. Exista putine lucruri mai
grave decat culoarea rosie la un semafor cand esti in graba, stiind ca
trebuie sa astepti o intreaga secventa de semnale inainte sa incepi sa mergi
din nou.
Dar decat sa devin nervos, mi-am facut un obicei sa tin Biblia langa mine.
Cand ajung la un semafor care are culoarea rosie si stiu ca am ceva timp de
asteptat, incep sa citesc o portiune din Scriptura. Imediat tipul din spatele
meu ma claxoneaza. Timpul trece atat de repede cand ma hranesc cu Cuvantul
lui Dumnezeu!
A umbla carmuit de spiritul lui Dumnezeu devine o experienta interesanta cu
cat invatam ce inseamna sa ai o prietenie profunda cu Dumnezeu. Devenim din
ce in ce mai apropiati de lucrurile lui Dumnezeu - incepand cu prezenta Lui
in inimile noastre, pana la lucrarile minunate ale creatiei Lui.

Cine este in Frunte?

Mersul implica miscare. Atunci cand mergem, ne miscam dintr-un loc intr-
altul. Incepem dintr-un loc si sfarsim in altul. Destinatia noastra depinde
de directia pe care o avem.
Intr-un mod similar, a umbla carmuit de Dumnezeu ne misca dintr-un loc
spiritual intr-altul. Trecem dintr-un nivel de maturitate la altul ascultand
spiritul si mergand in directia pe care El ne-o arata - totusi aici este
momentul in care uneori intram in incurcatura.
Cand un gand sau o idee ne vine in minte, cum ne putem da seama daca aceasta
notiune este de la Dumnezeu? Scripturile ne spun ca Dumnezeu isi scrie legile
pe niste table care sunt inimi de carne (vezi Ieremia 31:33; Corinteni 3:3).
Dumnezeu va sadi un gand in sufletul meu si acesta il va comunica
intelectului meu. El este de obicei perceput ca o idee, un gand sau ca un
moment brusc de inspiratie. Dumnezeu ne va da o dorinta ca metoda de a ne
comunica hotararea lui pentru viata noastra.
Din pacate, eu mai am si dorinte care vin din propria mea natura decazuta.
Partea mea fizica are o metoda foarte puternica de a injecta ganduri si idei
in mintea mea. In acel moment este greu sa-mi dau seama daca acel gand il am
de la Dumnezeu sau este o dorinta a mea.
Cu ceva timp in urma, a trebuie sa fac fata unei asemenea dileme, in timp ce
mergeam cu masina spre un angajament verbal in Ventura, California. Era o zi
foarte frumoasa si mi-a trecut prin minte o idee sa nu merg pe drumul direct
ci pe unul care ocoleste si sa pot sa ma bucur de frumusetea coastei
Pacificului. Privind oamenii cum fac surf si simtind minunata briza a marii
este un lucru atat de grozav incat imi inchipuiam ca dorinta era a mea
personala, dar am decis sa ma las in voia acestei placeri oricum.
Modul in care circumstantele au lucrat, mi-a aratat ca Dumnezeu planuise
pentru mine sa merg pe acea autostrada. In timp ce ma apropiam de Malibu, am
vazut doi autostopisti stand pe marginea drumului si am simtit o mare
inclinatie sa trag pe dreapta si sa-i iau cu masina. In timp ce calatoria
noastra spre nord continua, am avut ocazia sa impart invatatura lui Christos
cu cei doi.
Perechea a stat in Ventura si in noaptea urmatoare au venit la biserica unde
imi tineam eu predica. In acea seara si-au marturisit public credinta in
Christos si de atunci au stabilit o puternica relatie de prietenie cu oamenii
de acolo. Dupa ce intreaga exerienta s-a desfasurat, am fost in stare sa
privesc inapoi si sa gandesc, Oau! A fost un lucru minunat. Dumnezeu mi-a
indreptat pasii. Dorinta din inima mea de a merge de-a lungul coastei venise
de la El.
Cu toate acestea, este uneori dificil sa ne dam seama cand anume este
Dumnezeu cel care vorbeste inimii noastre. De multe ori gandim in mod gresit
ca Dumnezeu ne poate conduce numai in cazuri misterioase sau dramatice. In
mod sigur, daca Dumnezeu imi vorbeste, gandim noi, pamantul se va cutremura,
totul se va intuneca si parul mi se ridica. Dumnezeu nu mi-a vorbit niciodata
in acest fel. Cand Dumnezeu imi vorbeste, El vorbeste sufletului meu, care la
randul lui comunica mesajul constiintei intr-un mod atat de natural incat
trebuie sa ma gandesc imediat daca aceasta este sau nu vocea lui Dumnezeu.
Imi doresc sa pot inventa o formula sau un simplu test sa identific vocea lui
Dumnezeu, dar daca exista o astfel de procedura nu am descoperit-o. Ma lupt
ca sa pot face diferenta intre vocea spiritului si cea a dorintelor mele
fizice, la fel ca si tine. As vrea sa va pot recomanda vreo metoda simpla de
tot, de a fi siguri ca auzim cuvantul lui Dumnezeu, dar din pacate, acest
lucru ma depaseste.
Si totusi, nu ne-a lasat in ceata. Si-a trimis Sfantul Duh sa ramana in
inimile noastre nu numai sa ne ghideze in anumite situatii dar deasemenea sa
ne conduca in intelegerea adevarului dezvaluit de Cuvantul Sau. Nu ne va
conduce niciodata spre altceva decat in ce a declarat deja in Scriptura.

Intelegand Cuvantul lui Dumnezeu

Este interesant sa vezi cum unele persoane care urmeaza sa-L primeasca pe
Domnul in viata lor sfarsesc incredibil de descurajati cand incearca sa
citeasca Biblia. Ei vad extraordinara influenta pe care Scriptura a avut-o
asupra vietilor a milioane de oameni si impactul ei asupra civilizatiei
occidentale si vor sa inteleaga ce vrea Scriptura sa spuna.
Invariabil, acesti oameni devin indarjiti si exasperati si intelesul Bibliei
le scapa. Acest lucru n-ar trebui sa ne surprinda, pentru ca Biblia in sine
ne spune ca omul firesc nu intelege lucrurile legate de spirit si nici nu le
poate cunoaste pentru ca sunt judecate duhovniceste (vezi I Corinteni 2:14).
Pe cealalta parte, omul spiritual intelege toate aceste lucruri, cu toate ca
el nu este inteles de altii. Pentru ca ne-am apropiat de Dumnezeu fiind
drepti prin Isus Christos, Sfantul Duh poate acum dezvalui adevarul inimilor
noastre. Cuvantul lui Dumnezeu devine plin de viata si plin de intelegere
pentru noi.
Aceasta ingrijire continua a sufletului este vitala. Este uimitor cat de des
pot citi un capitol din Scriptura fara sa inteleg nimic. Ajung la sfarsitul
capitolului si imi spun, "Oare despre ce am citi?" In acest moment, de cele
mai multe ori ma opresc si incep sa ma rog, "Doamne, in mod sigur acest
capitol are ceva sa-mi spuna. Te rog, fa-ma sa inteleg si permite Spiritului
Tau sa aduca spre mine Cuvantul Tau." Atunci, recitind capitolul, sunt uimit
in fata adevarului care intra direct in inima mea.
In timpul slujbelor de duminica dimineata la biserica Calvary de obicei citim
afectuos din Psalmi. Incepand cu a treia slujba, sfarsesc prin a vedea
lucruri in textul Scripturii care nu mi-au venit in minte de prima data. Unul
dintre versete va incepe sa ma preocupe intr-un mod foarte special si
puternic. Aceasta experienta de a fi condus spre toate adevarurile este o
parte vie a ceea ce inseamna sa umbli carmuit de Dumnezeu.

Insista!

Dintre dorintele carnale, sistemul acestei lumi decazute si Satana insusi,

facem fata unor adevarate piedici spre cresterea spirituala. Dar sfatul
Scripturii este sa insistam pentru a obtine premiul marii chemari a lui
Dumnezeu care este in Isus Christos (vezi Filipeni 3:14). Isus a spus,
"Nevoiti-va sa intrati pe usa aceea stramta" (Luca 13:24). Cuvantul grec
tradus "a se stradui" este agonizomai, de unde vine cuvantul a se tortura. Sa
nu cumva sa intelegeti gresit; nu este nici usor, nici normal sa fii calauzit
de spiritul lui Dumnezeu. E nevoie de efort, devotament si concentratie
totala.
Nu pot sa accentuez foarte mult ca aceasta este o alegere pe care fiecare
dintre noi o ia zilnic. Cand alegem sa umblam carmuiti de spiritul lui
Dumnezeu, rezultatele practice pot fi atat de frumoase ca iti iau rasuflarea.
Ne vom bucura de o profunzime minunata si de o consistenta in relatia de
prietenie cu Dumnezeu. Asa cum apostolul Ioan a observat, "Dar daca umblam in
lumina, dupa cum El isusi este in lumina, avem partasie unii cu altii si
sangele lui Isus Christos, Fiul Lui ne curateste orice pacat" (I Ioan 1:7).
Ceea ce este cel mai frumos in relatia cu Dumnezeu este ca odata cu trecerea
timpului, avand-o mereu in viata noastra, cu atat ne-o dorim mai mult. Cu cat
suntem mai mult atinsi de pacea si implinirea comuniunii intime cu Tatal, cu
atat ne este mai greu sa traim fara aceste lucruri. Cand suntem in afara
prieteniei, o goliciune interioara ne cheama sa ne rugam si sa ne intoarce la
Cuvantul lui Dumnezeu.
Umbland carmuiti de Dumnezeu, incepem sa sa ne bucuram de beneficiile
extraordinare ale unei relatii apropiate cu Dumnezeu. Simtim o bucurie
constienta curgand in inimile noastre. Putem fluiera in timp ce infruntam
responsabilitatile grele ale vietii pentru ca chiar si in mijlocul unei
slujbe mizerabile, bucuria noastra este in Domnul. Exista un sentiment de
pace, o intelegere profunda, o rabdare, o bunatate, o duiosie care se
datoreaza faptului ca umblam carmuiti de spiritul lui Dumnezeu. Exista o
tarie si o putere ca sa facem fata dorintelor carnale. Deodata suntem in
stare sa vedem despre ce e vorba si sa gasim intelepciunea sa ne ocupam de
natura noastra decazuta intr-un mod realistic si rational. Asa cum Pavel a
spus, "Umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este moarte, pe cand umblarea
dupa lucrurile Duhului este viata si pace" (Romani 8:6).
Cum sa nu reusim sa fim atrasi cu toata inima catre glorioasa noua viata pe
care Dumnezeu ne-o ofera pe gratis in harul Sau? O viata intarita de spiritul
lui Dumnezeu cu bucurie, dragoste si pace care curge prin noi - este exact
ceea ce ne dorim cu pasiune.
Dar ca sa ne putem bucura de aceste binecuvantari, trebuie sa alegem sa
umblam calauziti de spiritul lui Dumnezeu. Trebuie sa venim la Dumnezeu si
sa-L rugam sa ne sadeasca in inimi o mai mare dorinta pentru rugaciune,
pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru prietenia cu Isus. Trebuie sa ne rugam
ca harul lui Dumnezeu sa caute mai intai Imparatia lui Dumnezeu si puritatea
Sa. Numai atunci vom cunoaste victoria minunata chiar si asupra celor mai
mari pacate si numai atunci spiritul lui Dumnezeu va putea sa ne foloseasca
in modurile cele mai extraordinare. Chiar si atunci cand tot ce putem face
este sa plangem.
 6. O Gradina, Nu O Fabrica

Te-ai gandit vreodata la diferenta vasta dintre cuvintele "lucrari" si

"fruct"? Cuvantul "lucrari" sugereaza o fabrica plina de presiuni, termene
limita si nevoia constanta de a produce. Dar cuvantul "fruct" creeaza
imaginea unei gradini plina de pace, linistita, imaginea unui loc unde
inclinam sa stam si sa bem in mijlocul frumusetii, in timp ce ne simtim bine
unul in compania celuilalt.
Este important sa ne dam seama ca Dumnezeu nu vine in fabrica Sa ca sa caute
produse. El vine in gradina Sa sa se bucure de fructele Sale. Evanghelia
harului ne invita sa parasim ceata si presiunea unei vieti asemanatoare cu o
fabrica si in schimb sa producem fructul pe care Dumnezeu doreste sa-l vada
in gradina vietii noastre.

Rezultatul Normal al Relatiei noastre

Galateni 3:2,3 este un pasaj critic pentru cei care doresc sa traiasca intr-
un mod care sa-i placa lui Dumnezeu. Pavel scrie, "Iata numai ce voiesc sa
stiu de la voi: prin faptele Legii ati primit voi Duhul ori prin auzirea
credintei? Sunteti atat de nechibzuiti? Dupa ce ati inceput prin Duhul, vreti
acum sa sfarsiti prin firea pamanteasca?"
Obsevati ca apostolul compara doua lucruri:
-Spiritul, care este in legatura cu credinta;
-faptele, care sunt legate de firea pamanteasca.
De cate ori intram pe taramul faptelor, avem de-a face cu firea pamanteasca.
De cate ori intram pe taramul Duhului, aveam de-a face cu credinta. Sufletul
si credinta au legatura unul cu altul, asa cum si faptele au legatura cu
firea pamanteasca.
Cineva ar putea spune, "Dar Chuck, trebuie sa respectam legile pentru
Dumnezeu." Nu, nu trebuie. Nu exista nici macar un lucru pamantesc pe care
pot sa-l fac si care sa-L multumeasca pe Dumnezeu. In schimb, credinta va
produce intotdeauna fructe.
Daca te gandesti mereu la fapte, atunci te apropii de Dumnezeu pe baza firii
pamantesti. Dar daca esti calauzit de credinta in Isus Christos, spiritul va
produce fructul in viata ta. Fructul nu este ceva pe care il produci pentru
ca asa crezi ca trebuie; fructul este rezultatul natural al apropierii de
Dumnezeu.
Priveste fructul acela delicios care atarna intr-un piersic. Piersicile nu se
afla acolo luptandu-se si muncind zi de zi ca sa se coaca; tot ce trebuie sa
faca este sa atarne acolo. Coacerea este produsul natural al relatiei. Atat
timp cat asteapta, vor face inainte fructe dulci.
Acest lucru este valabil si pentru experienta noastra. Daca suntem cu
adevarat in Christos - care este o pozitie de credinta - atunci fructul va
veni inainte din relatie. Daca nu exista nici un fruct in viata mea, atunci
relatia trebuie pusa la indoiala si chiar incercata.
Din aceasta cauza Pavel ne spune, "Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in
credinta. Pe voi insiva cercati-va. Nu recunoasteti voi ca Isus Christos este
in voi? Afara numai daca sunteti lepadati." Isus ne-a spus ce exista astfel
de lucruri ca lup imbracat in haine de mielusel. Poti sa arati ca un crestin,
sa te porti ca un crestin si sa vorbesti ca un crestin - dar bunicuto ce
dinti mari ai! Poti avea toate aparentele exterioare ale unei oi dar in
realitate sa fii un lup. Deci cum vom sti care este care? Isus a spus, "Dupa
roadele lor ii veti cunoaste" (Matei 7:20, sublinierea adaugata).
Suntem chemati sa ne examinam vietile pentru a vedea ce fel de roade dam.
Daca roadele nu sunt bune, atunci ceva nu este in regula cu relatia noastra,
ceea ce arata ca avem probleme cu credinta. O relatie vitala de credinta in
Isus Christos ne va aduce roadele inainte - fara greseli.
Greseala cea Mare

Una din problemele noastre cele mai mari este ca tindem sa fim mai interesati
de ceea ce facem decat de ceea ce suntem, in timp ce Dumnezeu este mai
interesat de ceea ce suntem decat de ceea ce facem. El cauta roade; noi
incercam sa facem fapte.
Din pacate, de-a lungul anilor, cu totii am auzit lucruri ca, "Ar fi trebuie
sa faci aceste lucruri pentru Domnul; ar fi trebuie sa faci acel lucru pentru
Dumnezeu." Suntem mereu avertizati si presati sa facem lucruri pentru
Imparatie. Asa ca mergem si incepem sa facem un lucru pentru Dumnezeu pentru
ca pastorul sau comitetul ne-a rugat sa-l facem.
Poate vizitatorii sunt chemati la biserica cand Dumnezeu nu ne-a chemat sa
fim vizitatori. Stiu oamenii carora le e groaza sa viziteze casele
strainilor. Cand ajung la usa si bat, de cele mai multe ori se roaga,
"Doamne, te rog fa sa nu fie acasa in noaptea asta." Sa faci vizite nu este
un lucru normal pentru ei. Este un efort fortat, o lucrare pamanteasca, pe
care in curand vor ajunge sa o urasca. O urasc si incep sa-si neglijeze
treaba. Asa ca seful comitetului ii cheama si le spune, "Ti-am simtit lipsa
miercurea trecuta in chemarea noastra de noapte. Vrem sa fim siguri ca vei
venit miercurea viitoare." Ei raspund cu dusmanie, "Bine", si spirala
descendenta continua.
In felul acesta intri in lucruri pentru care Dumnezeu nu te-a creat. Esti
fortat sa faci lucruri care nu ti se par normale si incepi sa te enervezi
datorita acestui lucru pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu vrea sa faci pentru El un
lucru pentru care o sa te plangi dupa aceea. Dumnezeu nu poate suporta
"crestinii care se plang". Este o insulta pentru El. Chiar si eu urasc atunci
cand oamenii se plang in legatura cu ceva ce au facut pentru mine. Ma face sa
ma simt prost si ridicol. Oricum, cine i-a rugat sa faca acel lucru?
Daca nu vrei sa faci un lucru, atunci nu-l face. Nu te duce sa faci vreo
fapta marinimoasa si apoi sa te plangi si sa arati cat de mult suferi. Ar fi
mai bine daca nu ai face nimic.
Lasa chemarea pentru cei carora le place. Exista persoane care sunt incantate
sa vorbeasca cu straini. Se plictisesc stand numai in casa si abia asteapta
sa inceapa discutiile cu persone pe care nu le-au mai intalnit pana atunci.
Este in natura lor. Este normal pentru ei - si aceasta este cheia.
Cand este natural se afla pe taramul roadelor; cand este presionat este pe
taramul faptelor pamantesti. Dumnezeu ne inarmeaza mereu pentru a putea face
ceea ce ne-a chemat El sa facem si ni se va parea normal s-o facem.
Multi oameni se simt ca fiind crestini de calitatea a doua pentru ca nu pot
face ce fac altii. Intalnesc un credincios care spune, "Saptamana trecuta,
slavit fie Domnul, am marturisit credinta lui Isus la cinci oameni si toti
cinci L-au primit pe Isus." 'O omule', gandeste persoana care nu este
binecuvantata cu darul evanghelismului, sunt un martor ingrozitor al
credintei in Domnul. Nu am convertit pe nimeni. Sunt un ratat. El se simte
vinovat pentru ca nu era si el acolo apucand de guler oamenii si intrebandu-i
daca stiu cele patru legi spirituale.
De ce unii oameni sunt atat de buni in evanghelism? Pentru ca este normal
pentru ei. Dumnezeu i-a inzestrat si i-a inarmat pentru acea munca. Totusi
gura nu este cea mai importanta componenta a corpului nostru si ea ar putea
functiona cel mai bine numai daca ar exista o minte in spatele ei si picioare
care sa o duca acolo unde este nevoie. N-ar trebui sa ne simtim vinovati
pentru ca nu avem aceeasi ocupatie sau aceeasi eficacitate ca alti. Trupul
lucreaza ca un intreg si Dumnezeu este cel care ne-a stabilit fiecaruia
dintre noi un loc in acest intreg.
Dumnezeu vrea ca tu sa faci ceea ce el a harazit in mod natural pentru tine.
Rodul unei vieti crestine infloreste natural in timp ce tu esti in Isus
Christos prin credinta ta in El. Isus a spus, "Daca aduceti multa roada, prin
aceasta Tatal meu va fi proslavit" (Ioan 15:8). Dumnezeu sa fii plin de roade
pentru El. Acel fruct se va coace inainte numai daca esti in Christos - si
aceasta este o pozitie de credinta.

Fara Credinta Fizica

Evanghelia lui Matei ne spune ca intr-o zi multi oameni vor veni la Isus,
povestindu-I despre toate faptele pe care le-au facut pentru El si Stapanul
le va raspunde, "Niciodata nu v-am cunoscut" (Matei 7:23). Domnul nu
recunoaste faptele pamantesti; niciodata n-a facut-o. Va amintiti cand
Dumnezeu i-a spus lui Avram, "Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu Isaac... si
adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune" (Geneza 22:2)?
Porunca lui Dumnezeu pare putin ciudata - pana la urma, Avram mai avea un
fiu, pe Ismael, care cu cel putin 14 ani mai mare ca Isaac. Ce a vrut sa
spuna Dumnezeu cand a zis, "Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu"? Raspunsul
este ca Ismael era pamantesc. El nu era copilul fagaduintei; nu era copilul
credintei. Ismael era un produsul lumii firesti. Dumnezeu a refuzat sa-l
recunoasca pe Ismael pentru ca era lucrare pamanteasca. Dumnezeu a recunoscut
numai munca spiritului Sau, pe Isaac, copilul credintei. De aceea El i-a spus
lui Avram, "Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu".
Dumnezeu nu recunoaste niciodata sau nu rasplateste niciodata faptele noastre
pamantesti. In schimb, El doreste ca rodul spiritului sa fie caracateristic
cat mai mult vietilor noastre.
Capitolul al cincisprezecelea din Evanghelia dupa Ioan explica cum
credinciosii aduc roade. Isus a spus, "Ramaneti in mine, eu voi ramane in
voi. Dupa cum mladita nu poate aduce roade de la sine, daca nu ramane in
vita, tot asa, nici voi nu puteti aduce roada daca nu ramaneti in Mine" (Ioan
15:4). Isus a accentuat nu ceea ce facem, ci ceea ce reprezentam. Ceea ce
vine inainte din vietile noastre este rezultatul relatiei noastre cu El. Nu
putem avea o relatie adevarata, dreapta cu Domnul fara sa aducem inainte
fructul. Daca nu exista roade - caci "dupa roadele lor ii veti cunoaste" -
atunci mai bine ne-am reexamina relatia.

Renegatii Inspectori ai Roadelor

Dumnezeu a facut un lucru minunat in viata noastra prin Sfantul Duh. Cand
eram inca niste pacatosi, Dumnezeu ne iubea. Si cand prin credinta L-ai
strigat, te-a justificat pentru toate lucrurile gresite pe care le-ai facut
vreodata. Dumnezeu te face curat. El sterge trecutul si il face ca si cand n-
ar fi existat. Asta inseamna sa-ti fie "justificate" pacatele.
In momentul in care il primesti pe Isus Christos prin credinta - inainte sa
fi platit un banut, inainte sa fi facut ceva - Dumnezeu ti-a luat toate
greselile si ti le-a sters. Datorita simplei tale credinte in Isus Christos
ca Salvatorul si Domnul tau, Dumnezeu ti-a iertat tot trecutul. Datorita
credintei tale, Dumnezeu ti-a atribuit puritatea lui Isus. Relatia ta cu El,
a inceput prin a crede.
Acest lucru este foarte simplu, dar cumva de cele mai multe ori uitam de el.
Cateodata credinciosii critica alti credinciosi sau cauta sa arate ca ei
gresit. Acestia spun, "Stii ce fac oamenii astia? Este ingrozitor. Spun ca
sunt crestini si totusi fac asta si ailalta. Nu se ridica la inaltimea
standardului - de ce oare se mai duc pana la plaja. Este oribil!"
Oare ce fac acesti credinciosi? S-au numit singuri judecatori. Au devenit
inspectori renegati ai roadelor. Ei judeca faptele altor oameni, calitatea
acestora. Pavel a avut ceva de spus in legatura cu acest lucru; el a scris,
"Cine esti care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade, este
treaba stapanului sau" (Romani 14:4).
Este mult mai usor sa-L multumesti pe Dumnezeu decat sa-l multumesti pe cel
de langa tine. Pentru a-L multumi pe Dumnezeu nu trebuie decat sa credem in
El si sa avem incredere in El.
Daca ma slujesti pe mine, s-ar putea sa-ti judec serviciul. As putea spune,
"Esti un servitor ingrozitor. Nu stiu de ce te mai tin." Daca ai face ceva
care nu mi-ar placea, eu as fi cel ce ti-ar spune, "Sa stii ca nu imi place
felul in care usuci vasele; lasi prea multa apa pe ele si le pui deoparte
inca ude. Nu-mi place sa scot un pahar din dulap si sa fie inca umed. Din
cauza asta apar microbii. Acum usuca-le de tot."
Sau ti-as putea spune, "Esti un servitor grozav! Faci o treaba atat de buna!
Ma bucur ca lucrezi pentru mine!" In ambele cazuri, eu as fi cel care ti-ar
judeca faptele, nu cineva de afara.
Adevarul este ca nu sunt stapanul tau si nu pot sa-ti spun cum sa-ti faci
treaba. Trebuie sa stai in fata propriului tau stapan si nu pot sa te judec.
Nu pot spune, "Ce servitor ingrozitor esti." Nu am nici un drept sa-ti judec
slujba catre Dumnezeu. Dumnezeu este cel pe care-L servesti si in fata
stapanului tau ori faci bine ori faci rau. Pavel spune mai departe, "Domnul
are puterea ca sa-l intareasca pentru ca sa stea" (Romani 14:4).
Nu-ti face griji din cauza ca unii nu vad cum ai putea vreodata sa reusesti.
Am aflat ca Dumnezeu a fost mult mai usor de multumit decat omul. Este un
lucru inutil sa incerci sa-i multumesti pe toti. Chiar daca reusesti, cineva
te va acuza ca esti un lingusitor. Pur si simplu nu poti multumi pe toata
lumea.
Ceea ce este minunat este ca nu trebuie sa multumim pe nimeni. Tot ceea ce
trebuie sa facem este sa-L multumim pe Dumnezeu. Si ce anume trebuie sa facem
ca sa-L multumim pe Dumnezeu? Trebuie doar sa credem in El si sa avem
incredere in El. Nu-l vom multumi pe Dumnezeu prin faptele noastre sau
activitatile noastre febrile. Il multumim pe Dumnezeu atunci cand credem si
avem incredere in El. Acesta este evanghelia harului lui Dumnezeu.

Placerea este de partea mea!

Credinta il multumeste pe Domnul si credinta naste apropierea de Dumnezeu.

Apropierea naste roadele. Nu stau pur si simplu sa fiu drept si sfant si pur
si sa zambesc si sa fiu bun si toata ziua sa-mi manifest dragostea. Sunt
antrenat in activitati, dar activitati, nu fapte. Este fantastic sa poti
spune, "Stii, fac exact ce imi doresc; de fapt, fac ceea ce iubesc sa fac!"
Nu este o fapta fortata, nu este o favoare, este pur si simplu ceva ce iubesc
sa fac.
Cu ani in urma, cand slujeam intr-o secta mergeam la conventii si ma
intalneam cu cativa dintre prietenii mei. Ieseam sa cinam si incepeam sa
vorbesc despre o scriptura pe care Domnul o dezvaluise inimii mele. "O,
haide, Smith - chestiuni de serviciu, spuneau ei si schimbau subiectul. Le
raspundeam, "Cum adica 'chestiuni de serviciu'? Aceasta este viata mea! Nu
exista altceva despre care as vrea sa vorbesc. Pentru mine nu exista ceva mai
interesant de discutat."
Atunci cand faci ceea ce iti doresti, nu este o lucrare. Nu esti intr-un
magazin. Nu muncesti intr-o fabrica. Activitatea ta este rodul relatiei cu
Dumnezeu.
Cand dragostea lui Dumnezeu iti umple inima, tot ce vrei este sa vorbesti
despre El: despre Cuvantul Lui, Bunatatea Lui, dragostea Lui. Nu cauti sa fii
compatimit doar pentru ca ai facut ceea ce ti-a placut. Nu cauti sa fii
rasplatit pentru ceva ce este normal pentru tine (chiar daca Dumnezeu te va
rasplati pentru roadele ce vor veni inainte din viata ta). Faci acest lucru
pentru ca vrei sa-l faci, pentru ca este in natura ta sa-l faci, pentru ca
Dumnezeu ti-a sadit in inima acest lucru. Problema este ca ai simti ca vei
muri daca nu l-ai face.
"Caci dragostea lui Christos ne strange," a scris Pavel (II Corinteni 5:14).
"Vai de mine daca nu vestesc Evanghelia!" (I Corinteni 9:16).
Sunt sigur ca toti am avut experiente ca a lui Ieremia, care a fost aruncat
intr-o teminita ca sa declare cuvantul Domnului regilor Israelului. In timp
ce statea in intuneric a spus, in fapt, "Gata; sunt terminat. Doamne, iata
demisia mea. Sa nu-mi mai ceri niciodata sa vorbesc in numele Tau. Nu o voi
face. Nu-ti mai pune cuvantul in inima mea. Doamne, sunt terminat, am
renuntat. Intelegi? S-a sfarsit. Nu voi mai vorbi niciodata in numele
Domnului. Imi faci una ca asta si lasi sa fiu aruncat intr-o temnita. Nu-ti
pasa de mine. Dar este in regula; sunt terminat!" (vezi Ieremia 20:9).
Ieremia fierbea de manie. Era furios. Totusi dupa aceea a marturisit, "Iata
ca in inima mea este ca un foc mistuitor, inchis in oasele mele. Caut sa-l
opresc, dar nu pot." Nu putea sa faca altceva decat sa vorbeasca. Trebuia sa
vorbeasca. Nu trebuia sa se forteze de parca a fi fost o obligatie; de fapt,
el se fortase sa nu vorbeasca, dar a vorbit totusi. De ce? Era un lucru
normal; era rodul relatiei lui cu Dumnezeu.

A ne Plange Nu Este un Rod al Sufletului

Dumnezeu nu conduce fabrici; El creste gradini. Nu este interesat de faptele
tale; El doreste sa se poata bucura de roadele tale. Nu vrea ca tu sa depinzi
de lucrurile fizice; te cheama sa te bazezi pe Duhul Lui.
Asa cum Pavel ne aminteste, dupa ce am inceput prin Duhul, nu putem fi
desavarsiti prin firea pamanteasca (Galateni 3:3). Nu putem adauga fapte
credintei noastre si astfel sa imbunatatim relatia, chiar daca multe persoane
sa straduiesc sa faca exact acest lucru.
De atatea ori oamenii au inceput prin a crede in Domnul, prin a-L iubi pe
Domnul, prin a-L servi pe Domnul si prin a avea o viata minunata. Bucuria
Spiritului este a lor. In acel moment apar niste frati care incep sa le caute
greselile. "Hei frate, daca esti cu adevarat crestin, ar trebui sa faci asta.
Cum de faceti acest lucru? Si va mai numiti crestini? De ce, daca nici macar
nu faci asta si asta?" Incep prin a impune toate aceste cerinte grele astfel
incat sa fii crestin devine un chin. Sa fii crestin inceteaza sa mai fie un
lucru normal, un lucru minunat si incepe sa fie o sarcina, o slujba, o munca.
Cand vom invata? Nu putem imbunatati puritatea data de catre Dumnezeu pentru
noi. Orice relatii bazate pe faptele noastre devin curand un chin in care
pierdem bucuria relatiei noastre cu Domnul. Deodata devine o datorie, o
obligatie, o sarcina apasatoare. Nu va trece mult timp si vom incepe sa ne
plangem. Bucuria Domnului se abate din calea noastra. Nu ne mai bucuram de
libertate ci de munca sub jugul sclaviei. Gandim, 'Mai bine imi spun
rugaciunile diseara altfel voi avea necazuri. O, dar sunt atat de obosit. Nu
vreau sa ma ridic din pat. Pana la urma va trebui s-o fac - O, e atat de
frig!'
Sunt sigur ca Dumnezeu spune, "O, taci din gura si du-te la culcare! Nu Ma
deranja cand esti in starea aceea. Cine te-a rugat sa te rogi pana la urma?"
Ai putea crede ca oricine a invatat aceasta lectie, este preot al
Evangheliei. Si totusi exista oameni care ne fac sa credem ca ei se ocupa de
lucrurile sufletesti prin faptele pamantesti. Vor descrie de ce mare
sfintenie e nevoie pentru a avea preotia lor - ce extraordinar sacrificiu
personal o cineva trebuie sa faca sa aiba o asemenea putere. Iti vor povesti
despre angajamentul lor si despre cat au postit si despre sfintenia lor si
vor dezvalui toate acestea ca si cand faptele lor au realizat vreun nivel de
spiritualitate care sa-L fi facut pe Dumnezeu sa-i incredinteze cu puterea
Sa. Dumnezeu nu poate incredinta aceasta putere tuturor, spun ei, dar ei au
castigat-o. De multe ori, ei spun de fapt lucruri ca, "Am intrat in cealalta
camera, am inchis usa si am spus, 'Doamne, nu o sa ies din aceasta camera
pana nu primesc puterea.' Si am stat acolo si am postit si m-am rugat pana am
primit-o." Vorbesc ca si cand datorita puritatii lor ar fi primit favoarea
lui Dumnezeu. Dar nu a fost asa; nu a fost decat o lucrare. Si Dumnezeu nu va
onora si nu va recunoaste niciodata o fapta pamanteasca.
Pavel a spus, "In zadar ati suferit voi atat de mult? Daca, in adevar, e in
zadar! Cel ce va da Duhul si face minuni printre voi, le face oare prin
faptele Legii sau prin auzirea credintei?" (Galateni 3:4,5). Un preot
adevarat daruieste toata gloria lui Dumnezeu. "Tot asa sa lumineze si lumina
voastra inaintea oamenilor," a spus Isus, "ca ei sa vada faptele voastre bune
si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri" (Matei 5:16).

Suntem cu Totii Invitati

Faptele lui Dumnezeu nu au succes datorita puritatii noastre. Ele functioneza

datorita harului prin credinta. Si asta inseamna ca oricare dintre noi o
poate face. Nu trebuie sa fii vreun instrument uns special.
Lasa-ti viata sa fie ca o gradina unde Dumnezeu poate veni sa se bucure de
roadele pe care le produci pentru ca astepti in Christos.
Iov spune ca Elifaz era un om al pasunilor ca si noi (vezi Iov 5:17). El a
devenit descurajat, s-a suparat, s-a infuriat, ai ratat sansa. Totusi s-a
rugat si nu a plouat timp de 3 ani. Elifaz nu era vreun fel de profet
supersfant. Nu era mistic. Era o persoana exact ca noi, cu aceleasi
sentimente pe care le avem si noi - aceleasi dezamagiri. Totusi Dumnezeu l-a
ascultat datorita credintei lui.
Acelasi potential este al vostru. Tot ce e trebuie sa facem este sa credem in
Domnul si sa avem incredere in El.
Din moment ce ai inceput prin Duhul lui Dumnezeu, trebuie sa continui in
spirit. Fiindca ai inceput prin credinta, trebuie sa continui in credinta. Nu
trebuie sa decazi in fapte pamantesti; nu lasa ca experienta ta de crestin sa
devina un lucru plictisitor. Nu deveni un muncitor intr-o fabrica, ci lasa-ti
viata sa fie asemenea unei gradini unde Dumnezeu poate veni sa se bucure de
roadele pe care le
produci asteptand in Christos prin credinta.

7. A Crede Pentru Binecuvantarile Lui Dumnezeu

Unele greseli pur si simplu nu sunt uitate, avand in vedere eroarea care a
marcat biserica din Galitia acum 2000 de ani. Inca se mai discuta despre asta
si in zilele noastre. In ciuda celor zise de Pavel in aceasta privinta, pana
in ziua de azi multi profesori promoveaza ideea ca Sfantul Duh este primit
prin lege. Cat de tragic este ca cea mai mare opreliste in a simti
deplinatatea puterii si binecuvantarii lui Dumnezeu este o doctrina dictata
de biserica! Ni se spune ca daca vrem ca Sfantul Duh sa faca parte din viata
noastra, am face bine ca sa fim atenti cum ne purtam. Trebuie sa ne lepadam
de orice impuritate pentru a putea fi demni de binecuvantare.
Cu toate ca asemenea invataturi sunt foarte sincere, sunt gresite. Esenta
unor asemenea invataturii este ca trebuie sa devenim drepti prin propria
conduita si propriul efort si numai atunci Dumnezeu ar putea sa ne
binecuvanteze. Aceasta idee gresita m-a oprit sa primesc
tot ce e mai bun de la Dumnezeu timp de mai multi ani.

Credincios dar frustrat

Crescand de mic la o biserica Penticostala, am aspirat cu ardoare la

echivalentul baptist al Sfantul Duh. Am fost la multe "adunari de priveghi",
insotindu-l adesea pe tatal meu la intrunirile barbatilor de rugaciune din
fiecare duminica. Acolo il asteptam pe Domnul si ma rugam ca Dumnezeu sa imi
umple viata cu puterea Sa.
Il iubeam cu ardoare pe Domnul si imi doream toata puterea Lui pe care o
puteam obtine. Dar mereu ceva ma oprea. Timp de multi ani am crezut ca un
pacat ascuns ma oprea in loc. Si asa era - dar nu tipul de pacat la care ma
asteptam. Problema mea nu era pofta, sau lacomia, sau vreun obicei vicios.
Problema mea era autoimpunerea puritatii.
Vi s-ar putea pare straniu ca o persoana atat de tanara sa se chinuie cu
mandria spirituala, dar asa s-a intamplat. Am memorat Scriptura. Puteam
recita cartile Bibliei si puteam sa le spun pe litere. Puteam cita capitole
intregi din Cuvantul lui Dumnezeu. Nu m-am dus niciodata la vreun spectacol.
Nu am fumat niciodata. Nu am dansat niciodata. Biserica la care ma duceam ne
invata ca toate aceste lucruri sunt pacatoase, asa ca le evitam cu luare
aminte.
De multe ori l-am vazut pe fiul predicatorului ridicand mucuri de tigari si
fumandu-le, dar eu nu o faceam. Ceilalti prieteni cu care ma duceam la
biserica se duceau la matineuri in fiecare sambata, dar eu nu m-as fi dus
niciodata cu ei. Aveam sa fiu sfant.
Atunci ce era atat de in neregula? Dumnezeu ii binecuvanta pe prietenii mei
t, chiar daca fumau mucuri de tigari! Doamne, stii ca sunt mai drept decat
ei, gandeam eu. Nu am facut niciodata aceste lucruri rele. De ce ii
binecuvantezi pe ei si nu pe mine? Duceam o lupta sufleteasca.
S-a agravat cand am auzit oameni care spuneau ca asteptau implinirea de la
Sfantul Duh. Pe cand se rugau la Dumnezeu, Domnul le-a aratat pachetul de
tigari din buzunar. In momentul in care si-au scos pachetul si l-au asezat pe
altar, se pare ca Dumnezeu i-a binecuvantat cu Sfantul Duh.
Incercam sa castig binecuvantarea lui Dumnezeu, dar nu eram niciodata destul
de bun. Nu m-am gandit niciodata sa-i cer asta lui Dumnezeu prin simpla
credinta.
Probabil ca problema mea era ca nu am avut niciodata un pachet de tigari in
buzunar pe care sa il asez pe altar. Ca alternativa, insiram in minte
pacatele din acea saptamana si ma gandeam, 'Doamne, m-am suparat pe fratele
meu saptamana asta, te rog iarta-ma pentru supararea mea'. Apoi asteptam ca
Dumnezeu sa imi insufle Duhul. Dar nu o facea.
De nenumarate ori am auzit vorbitori spunand "Sa stiti ca Dumnezeu nu umple
un vas murdar. El este Sfantul Duh. Asadar trebuie sa fii un vas sfant ". Asa
ca faceam tot ce imi statea in putinta sa fiu sfant. Ii marturiseam lui
Dumnezeu absolut tot ce faceam (si uneori si unele lucruri pe care nu le-am
facut, pentru orice eventualitate).
Imi scormoneam constiinta iar si iar. Mi-am daruit si redaruit viata lui
Dumnezeu. Am renuntat la toate micile activitati indoielnice la care ma
puteam gandi si am sacrificat lucruri pretioase la care tineam, intr-un efort
zadarnic de a deveni indeajuns de sfant si drept pentru a putea primi Sfantul
Duh in viata mea. Eram frustrat si inabusit in calea mea alaturi de Christos.
In final, ajuns la disperare, am spus "Bine, Doamne, o sa ma duc in China ca
misionar. Te rog adu asupra-mi Sfantul Duh ". Nu a facut-o. I-am promis lui
Dumnezeu ca o sa ma duc in China, Africa, America de Sud, si India. Tot nu a
facut-o.
Tot acest timp incercam sa obtin implinirea cu Sfantul Duh prin fapte -
ramanand drept prin respectarea unor standarde pe care mi le-am impus.
Incercam sa obtin Sfantul Duh prin lucrarea legii. Am incercat fiecare
smecherie pe care o stiam, impovarat cu dorinta de a fi implinit de Dumnezeu
si de a primi darurile Sale. Nu stiu cate nopti m-am torturat inaintea Lui,
intrebandu-ma de ce nu ma binecuvantase niciodata.
Eram convins ca trebuiau atinse niste standarde de puritate inainte ca
Dumnezeu sa ma binecuvanteze. Credeam ca in momentul in care atingeam acel
standard, Sfantul Duh s-ar pogora asupra mea. Si totusi eram tulburat de ceea
ce se intampla in jurul meu. Cum puteau oamenii pacatosi sa apara si sa-L
primeasca pe Isus Christos ca Salvatorul lor, mirosind a nicotina si bautura;
si sa fie botezati cu Sfantul Duh chiar acolo, chiar in momentul acela?
Si cu toate astea, exact asa se intampla. Pur si simplu nu era corect. Iata-
ma pe mine, mergand pe calea Domnului, servindu-l continuu si ei erau
binecuvantati iar eu nu. Nu puteam intelege judecata lui Dumnezeu. Nu puteam
sa armonizez invatatura pe care am primit-o cu ceea ce vedeam in jurul meu.
Daca as fi putut intelege harul lui Dumnezeu! Nu as fi asteptat toti acei ani
sa primesc harul Sfantul Duh. Cand am inceput sa citesc si sa inteleg
Cuvantul lui Dumnezeu, am intalnit in cele din urma un text unde Pavel
intreba, "Iata numai ce voiesc sa stiu de la voi : prin faptele Legii ati
primit voi Duhul, ori prin auzirea credintei?" (Galateni 3:2). Dintr-o data
mi-am dat seama ca era o intrebare retorica. Raspunsul natural era ca au
primit Duhul prin auzirea credintei.
Am fost bulversat. Nu m-am gandit niciodata la un asemenea lucru. Am incercat
de unul singur sa devin indeajuns de sfant sau indeajuns de pur, dar evident,
nu am reusit sa fiu destul de bun sa merit implinirea prin Sfantul Duh. Nu m-
am gandit niciodata sa il rog pe Dumnezeu prin simpla credinta. Eram sigur ca
Dumnezeu avea nevoie de ajutorul meu.
In acea zi am lasat deoparte toate eforurile autoimpuse si am zis "Doamne, o
sa primesc acum de la Tine darurile Sfantului Duh". Si l-am primit, chiar in
acel moment. 'Ce prostie din partea mea!' am gandit. As fi putut obtine asta
cu ani in urma daca as fi stiut. Daca cineva m-ar fi invatat!
O, cate am pierdut in acei ani din cauza unei invataturi care punea accent pe
urmarea unor reguli si coduri de conduita! Obtinem implinirea data de
Sfantul Duh prin credinta in Isus Christos ca Domnul si Salvatorul nostru, nu
prin respectarea unor reguli impuse de oameni. De aceea repet acest mesaj
simplu dar puternic iar si iar, accentuand harul lui Dumnezeu, dragostea,
mila, si bunatatea Lui fata de noi, pacatosi care nu le meritam.

Binecuvantare pentru Toti

Odata ce am inceput sa inteleg Cuvantul lui Dumnezeu, am vazut ca nu
puritatea sau abilitatea mea de a ma ridica la anumite standarde de sfintenie
ma faceau demn de binecuvantarea lui Dumnezeu. Dumnezeu ma binecuvanteaza
cand pur si simplu ii multumesc pentru binecuvantarea Lui. Cu cat traiesc mai
mult, cu atat realizez mai mult cat de nedemn sunt de atingerea lui
Dumnezeu. Vrea sa ma binecuvanteze nu pentru ca sunt sfant si pur, si pentru
ca aceasta este natura Lui. Ii place sa-si binecuvanteze copii.
Stiai ca un singur lucru opreste binecuvantarile lui Dumnezeu sa vina in
viata ta? Ele nu sunt retinute de faptul ca nu ai fost credincios in
saptamana respectiva. Nu sunt retinute pentru ca ai gresit intr-un anume
punct al vietii tale. Cu totii gresim. Singurul lucru care
opreste binecuvantarea lui Dumnezeu in viata ta este refuzul de a te crede
demn de binecuvantarea Lui. Binecuvantarile lui Dumnezeu sunt pentru oricine
care crede pur si simplu in El si care are incredere in El pentru acele
binecuvantari.
Nu veni la Dumnezeu pe baza puritatii sau bunatatii tale. Ai fi un nesabuit
daca si vrea sa-i rapesti Domnului lucrurile bune pe care vrea sa le faca in
viata ta. Singura atitudine acceptata de El spune, "Sunt un esec si nu merit
binecuvantarea - dar te rog, Doamne, binecuvanteaza-ma totusi". Odata ce am
realizat ca binecuvantarile le obtin doar prin credinta in El, am avut parte
de aceasta binecuvantare din acel moment. Mi-au fost date atat de multe si am
primit atat de mult de la Dumnezeu incat imi e imposibil sa tin minte toate
binecuvantarile de care am avut parte. Am ajuns la o usa care nu e niciodata
inchisa. Cand urmam regimul impus de mine, usa era mai mereu inchisa. Dar
acum, cand vin la Dumnezeu pe baza dragostei Sale, aceasta usa este mereu
deschisa.
Dumnezeu ne iubeste mereu. Dragostea Sa penrtu noi nu variaza de la o zi la
alta. Nu ne iubeste mai mult azi decat a facut-o ieri. Dragostea lui Dumnezeu
nu este asa. Dragostea Lui este constanta; nu variaza niciodata. Dragostea
Lui nu ne este impusa noua, este impusa Lui si naturii Lui de a iubi.
Dumnezeu inseamna dragoste. Te iubeste si va continua sa te iubeasca chiar si
cand esti un pacatos. Chiar si cand te ridica impotriva Lui, agitand pumnul
in fata Lui si spunand "Te urasc, Doamne!", El te va iubi. Te iubeste si
acum. Pentru ca ne iubeste, Dumnezeu vrea sa ne binecuvanteze.
Binecuvantarile lui nu depind de bunatatea noastra, puritatea sau credinta
noastra. Depinde numai de vointa Sa de a ne binecuvanta. Noi nu trebuie decat
sa credem si sa primim binecuvantarile Lui. Va aduceti aminte de intrebarea
retorica lui Pavel? "Iata numai ce voiesc sa stiu de la voi: prin faptele
Legii ati primit voi Duhul, ori prin auzirea credintei?" Ati devenit voi atat
de puri incat Dumnezeu a decis "Ei bine, este indeajuns de pur, asa ca va
trebui sa-l implinesc"? Nu! Nu suntem mai puri acum decat in prima zi cand am
inceput sa credem.
Nu va puteti imagina binecuvantarea si puterea pe care Dumnezeu este
nerabdator sa o imparta voi numai daca ati crede si ati avea incredere in El.
Semanam de multe ori cu nesabuitii Galateni. De ce am fi atat de nesabuiti sa
ne intoarcem la o relatie pe baza de legi, cand ne putem lega de Dumnezeu
prin dragoste? Nu fiti nebuni sa cereti ceea ce credeti ca vi se cuvine,
pentru ca ceea ce vi se cuvine este moartea. Toti o meritam, pentru pacatele
noastre.
Dumnezeu vrea sa te binecuvanteze acum pentru ca Te iubeste. Dumnezeu vrea
sa-ti binecuvanteze viata, iar pretul pentru aceasta binecuvantare este
credinta.

Nu Poate fi Vorba de Mine!

Unii dintre voi care citesc acum aceste randuri cred ca Dumnezeu nu are cum
sa-i binecuvanteze deoarece ati gresit de prea multe sau pentru ca sunteti
prea slabi sau pentru ca ati facut ceva foarte rau. Poate ca aveti o problema
cronica cu un temperament urat sau un ochi prea iscoditor. Va intrebati, cum
poate Dumnezeu sa ma binecuvanteze cant tip la semenii mei? Cum poate
Dumnezeu sa ma binecuvanteze cand sunt atat de putred? Cum poate Dumnezeu sa
ma binecuvanteze cand sunt asa sau asa? Problema este ca voi cautati
binecuvantarea pe baza performantelor proprii. Sunteti prinsi in acel fel de
gandire care spune, "Cand o sa devin indeajuns de bun si de perfect, o sa ma
binecuvanteze".
Dar este atat de gresit!
Trebuie sa ne intre in cap ca Dumnezeu o sa ne umple viata cu Sfantul Duh in
momentul in care spunem "Doamne, vreau cu adevarat sa am aceasta putere si
vreau sa ma binecuvantezi".
Dar trebuie sa va avertizez. Este de netagaduit ca in acel moment erupe
tulburarea spirituala. Cand incepeti sa va rugati pentru implinirea lui
Dumnezeu, Satana va incepe sa arunce tot felul de minciuni si acuzatii in
mintea voastra. Va va distrage. Va va face sa va simtiti vinovati si nedemni.
"Ce faci, cum ii ceri tu lui Dumnezeu asa ceva?" va spune el ironic. "Ar
trebui sa-ti fie rusine. Nu ai nici un drept! Uite-te la ceea ce esti. Uite-
te la ceea ce ai facut. Cum va putea oare Dumnezeu sa te implineasca cu
Sfantul Duh?"
In mod ironic, Satana se va folosi de persoane crestine pentru a transmite
minciunile sale. Orice persoana cu un regim de automantuire va da vina pe
tine. "Este numai vina ta, sa stii." va spune. "Daca ai fi avut mai multa
credinta... Daca ai fi fost mai luminat spiritual... Daca ai fi semanat putin
cu mine... ". Putin din acest bombardament spiritual si multi dintre noi se
vor grabi sa-si retraga cuvintele. "Lasa, Doamne" vom spune.
Dumnezeu vrea sa ai parte de dragostea Sa, atingerea Sa, puterea Sa si de
harul Sau.
Ce tragedie! Stiu ca nu merit binecuvantarea lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu ma
binecuvanteaza pentru ca o merit. Ma binecuvanteaza pe baza dragostei sale
si pe baza harului sau pentru mine in Isus Christos. Aceasta este baza
binecuvantarilor - nu bunatatea, puritatea sau perfectiunea mea. Daca am
putea asimila acest fapt in mintile noastre necoapte, am incepe sa fim
binecuvantati asa cum nu ne-am inchipuit vreodata.
Binecuvantarile exista. Dumnezeu vrea sa te binecuvanteze. Si tot ceea ce
trebuie sa faci este sa crezi in El pentru a primi binecuvantarea, desi esti
pe deplin constient ca nu o meriti. Binecuvantarile nu vin ca o rasplata
pentru purtarea voastra, vin pentru credinta voastra - pentru ca credeti in
Dumnezeu, El va va binecuvanta.
Esecul de a intelege acest adevar este motivul pentru care multi crestini au
probleme in experienta lor religioasa. "Nu stiu de ce Dumnezeu l-a
binecuvantat, caci fumeaza!", poate spune cineva. "Eu nu fac acest lucru. Si
totusi priveste la toate binecuvatarile lui! Nu pot sa inteleg de ce Dumnezeu
ii binecuvanteaza pe cei care fumeaza." Bineinteles, binecuvantarile lui
Dumnezeu vin si pentru cei ce fumeaza. Ele vin pentru credinta noastra ca
Dumnezeu ne va binecuvanta, pentru ca suntem copiii Lui.
Dumnezeu vrea sa-i binecuvanteze pe oameni azi. Ochii Lui parcurg intreg
Pamantul pentru a se arata celor ce au inima inchinata Lui. (vezi Cronicile
II 16:9). E nevoie doar sa-ti intorci inima spre Dumnezeu, sa crezi in
Cuvantul Sau si sa ai incredere ca va face ceea ce a promis. Spuneti "Doamne,
binecuvanteaza-ma acum". Si primeste binecuvantarea.
Stiu ca un asemenea har gratuit este aproape un afront pentru noi. In
momentul in care spun "O, Doamne, binecuvanteaza-ma cu adevarat. Chiar imi
doresc o binecuvantare extraordinara in seara asta", mintea mea se opune :
'Cum de ii ceri lui Dumnezeu sa te binecuvanteze? Dupa ce te-ai gandit la ce
te-ai gandit in dupa-amiaza asta, cum ii poti cere lui Dumnezeu sa te
binecuvanteze?'.
Ne vine atat de greu sa respingem ideea de a merita binecuvantarea. Doar prin
a crede si a cere lui Dumnezeu sa ne binecuvanteze - desi suntem niste
esecuri si nu meritam - este foarte greu pentru noi. Dar cand trecem in
sfarsit de aceasta bariera si ne asteptam ca Dumnezeu sa ne binecuvanteze
numai pentru ca a promis asta, nu mai opreste nimic binecuvantarea lui sa
ajunga la noi si sa ne atinga vietile.

Binecuvantarile lui Avram

Si ce mai binecuvantari sunt! Aceleasi binecuvantari pe care Dumnezeu le-a

promis lui Avram sunt si ale noastre deoarece suntem copii lui Avram.
Ascultati numai trei dintre binecuvantarile promise:
- "Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tau, si rasplata ta cea foarte mare"
(Geneza 15:1).
- "Te voi inmulti nespus de mult" (Geneza 17:6).
- "Voi pune legamantul Meu intre Mine si tine si samanta ta dupa tine neam in
neam; acesta va fi unlegamant vecinic, in puterea caruia, Eu voi fi Dumnezeul
tau si al semintiei tale dupa tine" (Geneza 17:7).
Toate aceste binecuvantari, si multe altele, sunt ale tale. Deoarece Dumnezeu
vede in tine pe Isus, puritatea lui Isus se gaseste in tine. Acesta si numai
acesta este motivul pentru care Dumnezeu te binecuvanteaza, intru totul si
complet.
Evanghelia harului insista ca nu conteaza ca nu meriti, Dumnezeu vrea sa ai
parte de dragostea, puterea, atingerea si bunatatea Sa. Dumnezeu a dat
fiecarei persoane o anumita credinta. Folositi-o, puneti-o in practica si se
va dezvolta. Pur si simplu credeti, aveti incredere in Dumnezeu, si astepati
ca El sa va binecuvanteze.
Nu uitati niciodata ca binecuvantarea Spiritului lui Dumnezeu in viata
voastra nu ne este data deoarece intr-o buna zi vom deveni indeajuns de
sfinti pentru a o merita. A venit la noi cand in sfarsit am vazut lumina si
am avut incredere ca Dumnezeu se va tine de cuvant.
Caile lui Dumnezeu nu s-au schimbat deloc. Binecuvantarea lui Avram ajunge la
noi numai prin simpla credinta in Domnul nostru Isus Christos. Noi nu trebuie
decat sa credem in El si in binecuvantarile Lui. Si, daca stam sa ne gandim
putin, acest lucru este in sine o binecuvantare.

8. Incepe Lupta Sufleteasca

Nu cu mult timp in urma am primit o scrisoare de la un tanar care imi

povestea despre lupta sa cu ispitele carnale. Mi-a descris lista descurajanta
de infrangere dupa infrangere, semanand cu strigatul lui Pavel in Romani 7:24
"O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?" Mi-a
fost usor sa ma leg de aceasta experienta. Fiecare dintre noi a suferit la un
moment dat asemenea crize in drumul nostru alaturi de Dumnezeu. Desi tanjim
pentru o viata care sa-L multumeaca pe Dumnezeu, puterea lucrurilor
pamantesti este prea puternica pentru noi si astfel dam gres.
De-a lungul istoriei bisericii, barbatii au cautat metode de a controla
pornirea carnala.
A fost o perioada in care multi crestini credeau ca singurul mod de a iesi
victoriosi era sa se incuie singuri in dulapul manastirii. Isi negau orice
contact cu orice si oricine i-ar fi putut impiedica in scopul lor. Dar o
privire sumara asupra jurnalelor din acea perioada ne arata ca acea izolare
nu functiona.
Jerome, vestitul teolog de la inceputurile bisericii, a trait multi ani intr-
o camera care semana cu o cusca. Singurul sau contact cu lumea exterioara era
o mica fereastra prin care primea mancarea. S-a separat de oricine si orice
pentru a se putea dedica in totalitatea studierii Cuvantului lui Dumnezeu,
meditatiei si rugaciunilor. Dar jurnalul personal arata ca strictetea
stilului de viata si grosimea peretilor ce-l inconjurau nu puteau preveni
patrunderea gandurilor groaznice, a inchipuirilor si a fanteziilor in mintea
sa, pe cand statea in mica sa camera intunecoasa.
Ajutorul nu ajunge la noi pana cand nu ne dam seama ca raspunsurile sunt
dincolo de imaginatia noastra. Spovedindu-ne lui Dumnezeu obtinem mantuirea
noastra.
Faptele pamantesti sunt un inamic foarte neinduplecat. Unii crestini duc o
lupta deja pierduta cu propriile dorinte, in drumul lor catre Dumnezeu. Se
simt precum Israelitii, care au pierit in pustie fara a reusi sa intre in
gradina Domnului.
De ce asemenea credinciosi nu se bucura niciodata de gloria lui Dumnezeu? E
simplu: isi irosesc tot timpul si toata energia incercand sa duca o viata
dumnezeiasca in propriul lor regim de puritate. Dar nici un astfel de regim
nu funcioneaza.
Atat timp cat oricine dintre noi incearca sa scape de "acest trup de moarte"
cautand cu disperare alt regim sau formula care sa ne ghideze eforturile, vom
da gres. Ajutorul pentru noi nu va veni decat daca realizam ca raspunsul este
dincolo de resursele noastre. In mod uimitor, secretul mantuirii noastre este
spovedirea slabiciunilor noastre lui Dumnezeu.

Nu inca un Program de Autoimbunatatire

Slabiciunea noastra totala este pentru multi dintre noi un lucru dificil de
recunoscut. Ne place sa ne vedem puternici, capabili sa ne rezolvam
problemele. De cate ori nu am inceput un program de autoimbunatatire,
convinsi ca daca ne-am concentra indeajuns, am putea slabi cateva kilograme
sau renunta la un obicei vicios? Dar faptul trist este ca atat timp cat
credem ca ne putem schimba vietile prin puterea proprie, vom da gres.
Una dintre cele mai mari piedici in dezvoltarea vietii unui crestin este
credinta ca putem duce o viata care sa-l multumeasca pe Dumnezeu prin
propriile noastre eforturi. Daca credem ca vom reusi, ne vom aroga meritul
pentru aceasta. "Vezi, renuntarea la acest viciu nu a fost prea grea! Stiam
ca pot s-o fac!". In acel moment nu ii multumim lui Dumnezeu, ci scriem o
poveste de success cu noi ca eroi principali. Vom incepe sa spunem si altora
ca formula noastra poate functiona si pentru ei, iar Dumnezeu este inlaturat
din ce in ce mai mult. Mai mult ca sigur, in ciuda increderii foarte mari in
noi, prima adiere de tragedie sau dezamagire va darama castelul nostru din
carti de joc.
Dumnezeu ne va permite sa urmam aceste programe de autoimbunatatire pana cand
le vom fi incercat pe toate. Ne va lasa sa ne irosim eforturile pana cand vom
ajunge la justa concluzie, "Nu pot s-o fac. Nu pot fi pur prin eforturile
proprii. O, nenorocitul de mine!". Ne vine foarte greu sa ajungem la asemenea
sinceritate, deoarece ne forteaza sa recunoastem propria noastra neputinta,
esecul si slabiciunea. Nu ne place sa ajungem la asemenea comcluzii deoarece
ne ranesc mandria.
Doar in momentul in care recunoastem neputinta noastra, totusi, gasim
speranta. Cand in sfarsit ne intoarcem la harul lui Dumnezeu, Domnul
intervine si incepe o lucrare pe care noi insine nu am fi putut sa o facem.
Doar cand suntem adusi la disperare si ne strigam slabiciunea si dezamagirea
lui Dumnezeu, incepem sa ne bucuram de adevarata victorie intru Christos.

Incepe Lupta Sufleteasca

Intr-un anume sens, faptul ca lupta exista intr-adevar o lupta este un motiv
de bucurie. Daca Dumnezeu nu ne-ar fi insuflat viata spirituala, nu ar exista
nici un conflict. Daca spiritul meu ar fi mort prin pacate si abuzuri, nu m-
as lupta cu pofte pacatose. Mi-as trai viata dupa nevoile trupesti. Faptul ca
ne dam seama de aceasta lupta este o dovada puternica ca suntem intr-adevar
copiii lui Dumnezeu.
Si ducem o lupta. Cine poate sa nege ca se duce o lupta feroce in fiecare
dintre noi? In
Galateni 5:17 apostolul Pavel ne spune, "Caci firea pamanteasca pofteste
impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti; sunt lucruri
potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti ".
Petru era foarte constient de aceasta lupta. La un moment dat pescarul
corpolent i-a spus lui Isus ca chiar daca toti ceilalti discipoli ar fugi, el
ar ramane. Si totusi inainte de rasarit s-a lepadat de Domnul Sau de trei
ori. Isus a avut dreptate tot timpul: sufletul are vointa, dar trupul e slab.
Precum Petru, reactionam adesea impulsiv inainte de a ne putea stapani. Vrem
sa facem bine, dar ne dam seama ca am facut rau. Dupa cum a scris Pavel,
"Fiinda, dupa omul din launtru imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in
madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea
mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele " (Romani
7:22-23).
Nu putem afla victoria lui Dumnezeu pana cand nu ne dam seama de razboiul
constant intre Sfantul Duh si trup pentru partile din corpul noastru. Trupul
nostru nu a murit inca. Cu toate ca am inceput sa savuram si sa ne bucuram de
beneficiile Sfantul Duh cand am inceput sa ne dedicam viata lui Christos si
cu toate ca natura trupului a fost trecuta pe loc secund in vietile noastre,
batalia nu s-a terminat inca. Inainte de convertirea noastra, trupul s-a
bucurat de controlul asupra vietilor noastre, si pana cand trupul nostru nu
este mantuit, nu va renunta la lupta de a ne readuce sub controlul sau.

Sunt Poftele noastre Gresite?

In acest punct este important sa nu facem greseala de a gandi ca poftele

noastre trupesti sunt pacatoase. Poftele trupesti au fost create de Dumnezeu
si sunt absolut necesare pentru mentinerea vietii.
Cea mai puternica dintre nevoile trupesti esre nevoia de aer. Nu este nimic
rau in a respira, dar e posibil sa rastalmacim aceasta nevoie in a inhala
cocaina. Facand asa ceva, folosim o nevoie naturala data de Dumnezeu si o
transformam intr-o nevoie artificiala. Biblia denumeste acest fapt "pacat".
Secundara nevoii de aer este nevoia trupului pentru umezeala. Nu este nimic
gresit in sete, pana cand ne gandim s-o potolim stand intr-un bar si sa
turnam bauturi in noi pana de-abia mai putem merge drept. Iarasi, folosim o
nevoie naturala intr-un scop neintentionat de Dumnezeu.
Urmatoarea noastra nevoie este foamea. Nu este nimic nedumnezeiesc in a
manca, pana cand ajungem sa consumam mancare care ne afecteaza sanatatea. In
mod normal atribuim abuzul unei nevoi naturale cu lacomia, si totusi la fel
de daunatoare este obsesia unora de a slabi. Traiesc prin numararea
caloriilor si exercitii complexe. Acesta este deasemenea un pacat.
Dorinta pentru sex a fost creata de asemenea de Dumnezeu nu numai pentru
procreere, dar si ca o expresie minunata a dragostei mutuale intre sot si
sotie. Dar cand ducem aceasta dorinta si o facem un obiect al placerii,
dragostea un mai conteaza si devine un pacat.
Vezi cum denaturarea tuturor acestor lucruri frumoase, date de Dumnezeu
pentru beneficiul personal, devin lucruri care lupta impotriva Duhului? Toate
aceste nevoi trupesti ne sunt date de Dumnezeu, dar nu s-a intentionat ca
vreuna dintre ele sa ne conduca. Sunt lucruri necesare in viata, dar El nu a
planuit ca ele sa ne domine vietile.
Isus a spus ca daca ne gandim numai la ce o sa mancam, la ce o sa bem sau la
ce o sa purtam, atunci nu este nici o diferenta intre noi si paganii (vezi
Matei 6:31,32). O persoana care nu il cunoste pe Dumnezeu poate sa nu faca
altceva decat sa traiasca pentru a-si indeplini poftele trupesti, dar noi
credinciosii stim ca viata inseamna mai mult decat mancare si trupul mai mult
decat haine. Dorintele trupesti sunt potrivite si corecte la locul lor, dar
n-au fost niciodata create pentru a ne conduce. Totusi in natura noastra
decazuta, dorintele trupesti cauta intr-adevar sa ne conduca vietile. Aici
incepe lupta.

Planul de Bataie al Stapanului

In acest punct apare intrebarea, 'Deci ce trebuie sa facem cu trupul?

Dumnezeu a luat masuri de aparare impotriva acestuia.' A numit-o "crucea".
Nu incerca sa mantuiesti trupul sau sa-l inconjori in haine spirituale sau
sa-l refaci. Trupul nu se poate mantui. Trebuie crucificat. Pavel a zis,
"Stim bine ca omul nostru [vechea noastra natura dominata de faptele
pamantesti] cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul
pacatului [natura noastra decazuta care vrea sa conduca] sa fie dezbracat de
puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim noi robi ai pacatului " ( Romani
6:6).
Descrierea biblica pentru rezolvarea conflictului intre trup si Sfantul Duh
nu este o masura disciplinara autoimpusa. Este puterea Sfantului Duh.
Noi trebuie sa recunoastem in aceasta un adevar. Daca poftele trupesti n-ar
mai fi un factor in vietile noastre, n-ar mai trebui sa ne intrebam daca
vechea natura a murit cu Christos. Oricand intalnim o parte a trupului care
ne controleaza viata, trebuie sa recunoastem ca batalia intre trup si Sfantul
Duh a ramas in noi. Trebuie apoi sa urcam acea parte a trupului pe cruce si
sa o rastignim.
Si totusi acesta este doar primul pas! Prescrierea biblica pentru rezolvarea
conflictului intre trup si Sfantul Duh nu este un control disciplinar
autoimpus. Puterea asupra trupului vine numai din viata controlata de spirit.
Cu toate ca acest conflict va fi alaturi de noi atat cat vom trai in aceste
trupuri, Dumnezeu ne da resursele pentru victoria spirituala. Cand permitem
Sfantului Duh sa ne preia sa sa lucreze in viata noastra, putem triumfa
asupra laturei noastre decazute.
Orice sarcina sau binecuvantare asupra noastra este prin definitie un efort
trupesc. Cand Pavel a fost adus la disperare, el a strigat "O, nenorocitul de
mine!" Nu a intrebat, "Cum pot gasi o strategie pentru ca data viitoare sa
fac mai bine? Cum pot incerca mai tare sa obtin rezultate satisfacatoare?".
Pavel a mers deja pe acel drum, al zadarniciei. Si-a dat seama ca puterea de
a duce o viata dumnezeiasca nu este in el. Si-a dat seama ca are nevoie de un
Mantuitor si a strigat "Cine ma va mantui?".
Cand Isus ne trezeste spiritele, ne da deasemenea noi dorinte. Incepem sa
tanjim pentru o alipire intima cu Dumnezeu, o cunoastere si o intelegere mai
profunda a Cuvantului Sau si o apropiere mai mare cu cei ce sunt vii prin
Christos. Nu mai vrem sa traim prin trup, deoarece am ajuns sa ne dam seama
ca sfarsitul unor astfel de lucruri este frustrarea si moartea. Traind pentru
trup ne-a obligat de fiecare data sa ravnim la mai mult, ceva dincolo de
puterea noastra, ceva care finalmente sa ne aduca satisfactie. Cu toate
acestea, ne scapa de fiecare data.
Daca traim pentru Sfantul Duh, pe de alta parte, descoperim o liniste pe care
lumea nu o poate intelege. Eterna lupta - goliciuna dureroasa - dispare si
descoperim un minunat sens al existentei si vietii. Trupul nu mai are puterea
de alta data si lupta din noi e castigata.

Jocuri Spirituale ale Mintii

Fie ca ne place sau nu, daca suntem sau nu de accord sau, exista o lege
perversa lucrand in noi care de fiecare data cand facem un bine, raul este
prezent acolo. Pavel a descris vivid acest conflict prezent in vietile
noastre: "Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Acum, daca
fac ce nu vreau, marturiesesc prin aceasta ca Legea este buna. Si atunci, nu
mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine " (
Romani 7:15-17).
Intrebati-va cum sa urmam una din cele mai simple si mai directe porunci din
Scriptura. Isus a spus in Ioan 13:34 : "Va dau o porunca noua: sa va iubiti
unii pe altii; asa cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii".
Ioan ne spune mai tarziu ca daca spunem ca-l iubim pe Dumnezeu dar ne urim
fratii, suntem mincinosti (Ioan 4:20). Daca nu ne putem iubi aproapele, pe
care il vedem, Ioan se intreaba cum putem iubi un Dumnezeu pe care nu-l putem
vedea.
Iata problema noastra: deoarece Biblia interzice atat de hotarat ura intre
persoane, uneori incercam sa ocolim problema spunand, "Ei bine, nu-l urasc pe
el, ci lucrurile rele pe care le face". Dar daca suntem sinceri, trebuie sa
recunoastem ca este foarte greu sa separam un individ de faptele sale. Mie,
unuia, imi vine greu sa fac asemenea distinctii. Ma vad urind nu numai
faptele omului, ci si pe om, deasemenea. Daca aflu ca i s-a intamplat ceva
neplacut - de exemplu ca si-a facut praf masina cea noua intr-un accident
rutier - aflu o bucurie interioara. Stiu ca Biblia spune ca atitudinea mea
trebuie sa fie diferita, dar sincer nu este.
Adesea ne regasim jucand jocuri mintale ca sa ne convingem singuri ca suntem
supusi lui Dumnezeu si ca ii iubim pe cei ce nu merita iubiti. Daca ne
straduim indeajuns, ne convingem ca intr-adevar iubim si iertam. Si totusi
adevarul despre starea noastra interioara devine clar cand acea persoana in
dificultate apare langa noi, ne bate pe spate si striga in gura mare, "Mai sa
fie, prietene, se pare ca nu ai avut timp sa folosesti deodorantul in
dimineata asta!". Prima noastra reactie este sa gandim, "Idiotule! Acum toata
lumea se uita la mine. As vrea sa mori, nenorocitule!". Noi vrem cu adevarat
sa iubim aceasra persoana, dar firea noastra pamanteasca nu vrea sa-l iubim!
Precum Pavel, gasim o lege ironica functionand inauntrul nostru. Atunci cand
vrem sa facem un bine, raul este prezent. Sfarsim prin a fi frustrati, prin a
ne satura de greselile noastre, si prin a fi coplesiti de descurajare. Simtim
un profund sentiment de infrangere spirituala si alaturi de Pavel, strigam,
"O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte? ".

Nici un motiv de Lauda

Doar cand admitem ca suntem incapabili de a ne mantui de legea pacatului si a

mortii, se vor deschide usile si puterea lui Dumnezeu va lucra inauntrul
nostru si pentru noi, facand ceea ce singuri nu putem face. Pe cand puterea
lui Dumnezeu ne transforma din interior, tot ce putem face este sa-i multumim
lui Dumnezeu. Suntem incapabili de a le zice altora, "Obisnuiam sa
pacatuiesc. Dar intr-o zi mi-am dat seama ca lui Isus nu-i place, asa ca mi-
am adunat vointa si disciplina si nu am mai facut acele lucruri ". Nu trebuie
sa ne afisam laudele despre cat de mare a fost vointa noastra si ce oameni
autocontrolati suntem. Precum spunea Scriptura, "In ce ma priveste, departe
de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus
Christos, prin care lumea este rastignita fata de mine si eu fata de lume!"
(Galateni 6:14).
Ati dat vreodata de oameni care par mai spirituali decat sunt in realitate?
Acest tip de sinceritate se da de gol atunci cand cineva vorbeste de lupta
interioara. Daca o persoana recunoaste ca duce o lupta cu trupul, acesti
oameni "spirituali" adopta imediat o atitudine superioara, de mai-sfant-ca-
tine. Fara a zice un cuvant, ei comunica ca lupta impotriva firii pamantesti
este o anomalie teribila pentru un credincios. "Pai, daca te-ai ruga mai
intens, daca ai petrece mai mult timp studiind Cuvantul lui Dumnezeu, si ai
fi mai constient spiritual (cum suntem noi), nu ai avea nici o problema cu
firea pamanteasca ".
In timp ce astfel de atitudini de perfectionism spiritual sunt foarte des
intalnite, nu sunt in acord cu invataturile clare ale Scripturii. Nu cred ca
va veni un timp, cat traim pe pamant, cand nu vom mai avea probleme cu firea
pamanteasca. Stiu dintr-o experienta indelungata ca propriile mele dorinte
trupesti pot aduce la fel de multe probleme acum ca oricand.
De exemplu, cand Dumnezeu imi arata o parte a firii pe care trebuie sa o
schimb, pornesc intotdeauna cu cele mai bune intentii. Vad uratenia pacatului
meu si jur ca nu voi mai gresi in modul acela vreodata. Si asa imi impun
diferite strategii si masuri disciplinare pentru a ma ocupa de problema.
Caut tot felul de sfaturi privitoare la modul in care ar trebui sa ma ocup de
problema. Dar mai devreme sau mai tarziu vad cum pana si cele mai bune
planuri ale mele se naruie. Devin atat de frustrat incat strig, "Doamne,
ajuta-ma!". Si apoi, uimitor, El ma ajuta. Duhul lui incepe sa-mi transforme
viata in mod miraculos.
Pe cand debordez de multumiri, vad cum transformarea adusa de Dumnezeu este
atat de minunat de simpla si totusi cu mult mai buna decat eforturile mele.
Ma vad scuturand din cap si spunand, "Cand o sa inteleg oare acest concept
simplu al harului?". Cum imi voi putea imagina ca, undeva in viitor, voi
realiza ceva prin care sa-i dovedesc lui Dumnezeu ca nu sunt un nenorocit? Si
totusi, imi imaginez.
Dumnezeu nu a avut intentia ca trupul sa ne conduca, si ne-a dat puterea si
resursele pentru a obtine victoria. Dar atat timp cat noi vom fi ocupati in a
incerca sa ne rezolvam noi insine lupta interioara, insasi eforturile noastre
ne stau in drum. Orice incercare de a deveni sfant pornita din propriile
noastre eforturi este lucrarea trupului si e la fel de detestata in ochii lui
Dumnezeu precum lucrul pe care nu incercam sa-l facem. Cand victoria noastra
vine doar de la interventia divina, in afara puterilor noastre, rezultatul
final este gloria si puterea lui Dumnezeu.

O Capcana de Evitat

In acele momente cand ma simt apropape de Dumnezeu, sunt tentat sa spun,

"Este atat de frumos, nu voi mai trai pentru trup vreodata, deoarece este
atat de gol si de inutil!". Totusi, din pacate, vine ziua de maine si uitam
totul despre bunele noastre intentii. Cand ne urcam in pat la sfarsitul unei
zile pline de frustrari, realizam brusc ca in ciuda eforturilor noastre ne-am
indepartat, ne-am dat in petec si am fost folositi de trup. Spre surpriza
noastra, trupul nostru a prins iarasi hamurile si ne-am regasit facand ceea
ce am promis ca nu vom mai face.
Acesta este momentul in care facem adesea cea mai mare greseala. Incepem sa
aruncam vina pe noi si juram ca vom fi mai tari a doua zi. Vezi problema? De
cum facem asemenea promisiuni, decidem sa investim incredere in firea
pamanteasca. Ne spunem ca propriile noastre eforturi ne vor face puternici
spiritualmente si ajungem iarasi in imparatia trupului. Precum Petru, noi
spunem "Nu te vom lepada niciodata!".
Multi dintre noi sunt din ce in ce ma frustrati cand ni se pare ca ducem
aceeasi lupta iar si iar. Si totusi acest lucru nu ar trebui sa ne surprinda.
Toti dintre noi parcurgem un numar predefinit de pasi in care trebuie sa
ajungem la capatul drumului si sa ne dam seama ca, prin puterile noastre, nu
putem trai o viata care sa-l multumeasca pe Dumnezeu. Strigam la Dumnezeu cu
disperare si El ne aduce izbavirea. As vrea sa cred ca exista o modalitate in
care sa nu fiu nevoit sa gresesc atat de des, dar din pacate nu am gasit-o.

Din Interior spre Exterior

Cu harul Sau, Dumnezeu a facut posibil sa ne bucuram de aceasta victorie

mareata. Totusi, pe de alta parte, lupta nu se sfarseste niciodata. In
fiecare zi trebuie sa luam anumite decizii. Vom trai pentru poftele trupului
sau ne vom trai vietile intru Sfantul Duh si harul lui Dumnezeu? Cat de
glorios este sa ajungi la capatul cautarilor si sa vezi cum Dumnezeu iti
schimba viata prin Harul Sau! Singura lauda pentru noi credinciosii este de a
primi lucrarea lui Isus in vietile noastre. Daca nu ar fi existat crucea, noi
toti am fi fost pierduti fara scapare, pentru totdeauna. Dar din pricina
marii iubiri a lui Dumnezeu pentru noi, cei care am fost pierduti, am fost
salvati prin botezul prin Christos.
Acum putem avea o relatie atat de minunata cu Dumnezeu, incat nu suntem noi
cei ce traim ci Isus traieste prin noi. Viata pe care o traim acum o traim
prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit si care s-a sacrificat
pentru noi. Din cauza harului Dumnezeiesc, fiecare dintre noi suntem o
replica a lui Isus Christos. Vechile lucruri sunt lasate in urma, totul
devine nou.
Cand devenim copiii ai lui Dumnezeu, latura noastra spirituala revine la
viata. Realizam dintr-o data ca viata nu inseamna numai ascultarea
instinctelor trupului. Incepem sa intelegem ca golul interior pe care trupul
nu-l pate umple niciodata, poate fi inlaturat printr-o relatie de iubire
pentru Dumnezeu. Cu cat il cuonastem mai mult pe Dumnezeu, cu atat mai mult
traim pacea si bucuria Lui, si descoperim ca nivelul de satisfactie obtinut
prin Sfantul Duh este infinit mai larg decat cel obtinut prin trup.
Cat de frumos este cand renuntam la eforurile noastre inutile si permitem
Sfantului Duh sa isi faca lucrarea! Aceasta victorie vine din interior, nu
din exterior. Si astfel de victorii sunt eterne.

9. Liberi Cu Adevarat!

Nimeni pe lume nu este mai liber cu adevarat decat un credincios in Isus

Christos. Dupa cum spunea Pavel in Galateni 5:1, "Ramaneti dar tari si nu va
plecati iarasi sub jugul robiei".
Libertatea inseamna o stare de libertate morala - capacitatea de a face
alegeri reale in viata. Fiinca credinciosii sunt cu adevarat liberi, este
gresit a folosi acest termen pentru a descrie un pacatos. Pacatosul are o
singura adevarata alegere: a crede sau nu in Isus Christos. Se afla intr-o
asemenea legatura cu trupul incat nu se poate opri din ceea ce face.
Multi oameni din ziua de azi fac lucruri rele fara a sti de ce le fac. Ei
spun, "Nu-mi place; nu vreau s-o fac; nu inteleg de ce o fac. Ma urasc pentru
ca o fac, dar continui sa o fac ". Sunt legati si tinuti sub o putere -
puterea lui Satana.
Inainte de a urma calea lui Christos, fiecare dintre noi eram copii ai urii
si toata viata noastra incercam sa implinim dorintele trupului si mintii
(vezi Efeseni 2:3). Singura optiune era ce tip de legatura alegem. Nu aveam
libertate morala pentru ca nu aveam puterea de a ne intoarce de la pacat.
Puteam sa renuntam la un pacat pentru altul, dar nu puteam sa ducem o viata
dreapta. Nu exista libertate in a te gasi intr-o conditie atat de
respingatoare.
Pentru a ramane liber, nu trebuie sa ne exercitam libertatea in nici un mod
care ne-ar subjuga iarasi.
Ce diferenta fata de glorioasa libertate data noua de Christos! Ca primitori
ai bunatatii si iertarii lui Dumnezeu, ne-a fost acordata libertatea de
dominarea trupului. Nu mai trebuie sa traim ca sclavii dorintelor propriului
trup. Ne-a fost acordata capacitatea de a ne intoarce de la pacat si de a-L
servi si slavi pe Dumnezeu. Am fost eliberati de lanturile intunericului care
ne tineau in robie. Prin credinta si increderea in Christos, suntem liberi sa
traim in acord cu un standard de legi pentru a fi acceptati de Dumnezeu.
Fiind copii ai lui Dumnezeu, avem un tip de libertate asa cum nu am mai
intalnit pana acum.
Suntem liberi in Christos si grandoarea acestei libertati este atat de mare
incat Pavel a putut zice, "Toate lucrurile imi sunt ingaduite" (Corinteni
10:23). Nu mai exista o granita etica mai larga in nici o filosofie din lume.
De fapt, cel ce poate spune "toate lucrurile imi sunt ingaduite" este cel mai
liber om din lume.
Dar Pavel a insistat deasemenea ca daca toate lucrurile ne sunt ingaduite,
"nu toate sunt de folos". Adica, cu toate ca exista zone ale libertatii pe
care putem sa le exploram nepunandu-ne in pericol mantuirea, acestea ne vor
stopa in drumul nostru spre Dumnezeu. Trebuie sa evitam zonele care ne-ar
distrage din devotarea noastra simpla si totala pentru Dumnezeu. Daca vrem sa
ramanem liberi, trebuie sa avem grija sa nu ne exercitam libertatile in nici
o zona care ne-ar aduce iarasi in robie.

Libertate Prost Folosita

De multe ori oamenii inteleg gresit libertatile crestine, crezand ca

libertatea prin Christos inseamna ca pot pacatui liber. Isi folosesc
libertatile pentru a satisface trupul. Este o alterare totala a ceea ce ne
invata Scriptura despre libertatile crestinesti. Libertatea noastra nu a
insemnat niciodata a putea pacatui in voie; nu este o dezlegare a pacatului.
Libertatea glorioasa adusa asupra noastra de Isus Christos este mai presus de
toate, o libertate totala asupra trupului si dominarii pe care a avut-o odata
asupra noastra. In Romani, capitoul 6, Pavel ne spune ca aceasta libertate
intru Christos este libertatea de a-L slavi si servi pe Dumnezeu. Nu suntem
liberi de a duce acea viata pacatoasa, pe care o duceam inainte.
In Rai, lui Adam i s-au dat libertati uriase. Avea voie sa manance din orice
copac din Gradina Edenului in afara de pomul cunoasterii binelui si raului.
Dumnezeu stia de la inceput ca Adam nu-L va asculta, ca va manca din fructul
oprit si va aduce astfel pacat si durere in lume. Chiar si asa, Dumnezeu nu
l-a impiedicat fizic pe Adam sa manance fructul. Adam si-a folosit gresit
libertatea si noi suferim azi urmarile catastrofale ale alegerii lui. Pacatul
a venit pe lume din gresita folosire a libertatii unui singur om.
Intr-o maniera asemanatoare, putem alege sa folosim gresit libertatea intru
Christos. Putem folosi aceasta libertate glorioasa intr-un asemena mod incat
sa ne aduca in robie. Toti am auzit oameni spunand ceva de genul, "Ei bine,
fiind crestin, sunt liber. Asadar intentionez sa cedez impulsului trupului
pentru ca am aceasta libertate ". Trebuie tinut cont ca avem de asemenea
libertatea de a NU face aceasta. Nu trebuie niciodata sa ne folosim
libertatea in folosul trupului - a ceda impulsului. Epistola lui Pavel catre
Evrei 12:1,2 ne spune sa "dam la o parte orice piedica si pacatul care ne
infasoara asa de lesne" si sa "alergam cu staruinta in alergarea care ne sta
inainte, uitandu-ne la Isus, capetenia si desavarsirea credintei noastre".
Libertatea de a Sluji

Este limpede cun nu trebuie sa folosim libertatea intru Christos. Adevarata

intrebare este, 'Cum trebuie sa o folosim?'. Cum putem folosi aceasta
libertate astfel incat sa-l onoram pe Dumnezeu si sa crestem in harul Sau?
Pavel ne-a dat raspunsul in Galateni 5:13. A spus ca trebuie sa ne folosim
libertatea in iubirea pentru semenii nostri: "Fratilor, ati fost chemati la
slobozenie. Numai, nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru
firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste". Scriptura ne
aminteste constant de pretuirea lui Dumnezeu pentru purtarea umila.
Iar si iar, Biblia ne aduce aminte ca daca vrem sa fim cu adevarat mareti in
Imparatia lui Dumnezeu, trebuie sa-L slujim. Isus a tinut un discurs magnific
discipolilor Sai la inceputul a ceea ce noi numim Marea Imputernicire. A
spus, "Toata puterea mi-a fost data in cer si pe pamant" (Matei 28:18). Va
puteti imagina ce putere imensa este aceasta? Toata puterea universului i-a
fost data Lui. Aceeasi putere cu care ard focurile stelelor si care mentine
atomii impreuna, a fost data lui Isus.
Si ce a facut cu puterile Sale? A scuturat universul? A dezagregat cateva
galaxii? Nu. Isus si-a dat jos roba, s-a imbracat ca un servitor si a spalat
picioarele discipolior sai. Dupa ce a spalat ultimul din acele picioare
murdare, El a intrebat, "Intelegeti voi ce-am facut Eu? Voi ma numiti
'Invatatorul si Domnul' si bine ziceti, caci sunt. Deci daca eu, Domnul si
Invatatorul vostru, v-am spalat picioarele, si voi sunteti datori sa va
spalati picioarele unii altora" (Ioan 13:12-14).
Ce-ar fi daca chiar acum ai putea spune "Toata puterea universului este a
mea"? Ce veti face cu aceasta putere? Isus a luat un lighean si un prosop si
a spalat picioarele murdare ale discipolilor Sai. Toata puterea universului
era a Lui - si ce a facut? A spalat picioarele discipolilor. Sunt putini
aceia dintre noi care vor sa slujeasca. In schimb, ne place sa dam ordine si
sa fim ascultati. "Adu-mi aia". "Da-mi aia". "Vreau sa pleci". Ne place sa
dam ordine si cat ne mai suparam cand nu sunt ascultate! Suferm, ne imbufnam.
Ne place sa facem parte din clasa conducatoare... dar cele mai bune
binecuvantari ale lui Dumnezeu nu se gasesc acolo. Am fost eliberati nu
pentru a ordona altora, ci pentru a ne sluji unii altora in dragoste.
Fara nici un dubiu, aceasta binecuvantare impune lucrul lui Dumnezeu in
sufletele noastre. Trupul nostru cu siguranta ca se rebela la ideea de a
sluji pe altii in dragoste. Adesea, prima mea reactie la cea mai neinsemnata
cerere este, "Daca vrei un pahar cu apa, ia-ti singur. Cine a fost sclavul
tau ieri?". Trupului meu ii place sa fie alintat. Tanjeste dupa a fi servit.
Dar am fost eliberat de jugul trupului meu si acum pot sa-i slujesc pe altii
in dragoste. Ce bucurie este sa slujesti in dragoste! Toata legea este
cuprinsa intr-o singura fraza : "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine
insuti" (Matei 22:39).

Libertatea de a Iubi

Cu doua sute de ani inaintea lui Christos, Budda a spus, "Nu face altuia ce
tie nu ti-ar place". Observati ca a spus-o la modul negativ. Daca nu vreti ca
cineva sa va loveasca in figura, nu-l loviti nici voi in figura. Este o
injunctie negativa.
Regula de aur este ca trebuie nu numai sa evitam raul; ci sa cautam in mod
activ cai de a ne exprima dragostea.
Sunt multi oameni care in ziua de azi confunda sfatul lui Budda cu regula de
aur. Cred ca sunt drepti prin ceea ce nu fac. "Ei bine" pot spune ei "nu fac
rau nimanui. Nu am ucis pe nimeni si nu am lenevit ". Vietile lor devin atat
de dependente de negativism incat devin literalmente "buni de nimic".
Dar Isus si-a asezat etica intr-o lumina pozitiva. A spus "Ce voiti sa va
faca voia oamenii, faceti-le si voi la fel" (Luca 6:13). Daca imi place sa
fiu servit, trebuie sa servesc. Daca vreau sa fiu iubit, trebuie sa iubesc.
Daca vreau sa primesc daruri, trebuie sa daruiesc.
Iubindu-ne aproapele ca pe noi insine, inseamna sa ne asuma initiativa de a-i
servi pe altii, activ, intr-o maniera placuta. Regula de aur nu inseamna
numai a evita raul, ci mai degraba inseamna sa cautam activ cai practice prin
care sa ne aratam dragostea.
Isus spune ca indeplinim poruncile mai intai iubindu-l pe Dumnezeu, apoi
iubindu-i pe altii si tratandu-i asa cum vrem noi sa fim tratati. Vrem ca
altii sa ne vorbeasca de bine, asa ca si noi ii vorbim de bine. Vrem ca altii
sa treaca cu vederea greselile noastre, asa ca trebuie sa luam aceeasi
gratioasa atitudine fata de ei.

Canibalism Bisericesc

De ce atunci cand cineva spune ceva nepoliticos despre noi, adeseori replica
noastra este si mai usturatoare? Facem cateva remarci prin care ii injosim pe
criticii nostri. "Ei bine, vreau sa va spun doar adevarul, si vreau sa va
spun ceva despre el", vom spune. Atunci cand ei afla ce am spus, se
declanseaza un cerc vicios de vorbe veninoase si ura. Pe de alta parte, daca
aflu ca unei persoane ii place de mine si ma vorbeste de bine, vom spune "Ei
bine, stie sa aprecieze oamenii. Este o persoana deosebita, sa stii ".
Obisnuiam sa ma port asa cand cineva intentiona sa spulbere prin vorbe o alta
persoana, il momeam. Dupa ce isi varsa veninul, ii spuneam, "A fost foarte
interesant. Nu stiai ca e unchiul meu, nu-i asa?". Imi placea sa-i urmaresc
reactia.
Pavel ne-a avertizat, "Daca va muscati si va mancati unii pe altii, luati
seama sa nu fiti nimiciti unii de altii" (Galateni 5:15). Daca ne trezim cu
obieciul de a ne ataca unii pe altii - vorbe intepatoare, sarcastice despre
altii - suntem in antiteza cu dagostea. Din pacate, se instaleaza o relatie
canibala interpersonala. Ne gasim prinsi intr-un cerc vicios al distrugerii.
Gelozia si rautatea se dezvolta de cum biserica incepe sa se manance singura.
Suntem consumati unul de celalalt. Am citit odata despre un om din Anglia
care a crescut o specie deosebit de vicioasa de cocosi batausi. Cocosii lui
erau aproape invincibili in arena, iar omul se mandrea cu reputatia castigata
prin efortul sau. In fiecare dimineata iesea si isi admira pasarile batause.
Intr-o zi a iesit sa-si vada cocosii, dar spre groaza sa, a gasit cotetul
plin de pene, sange si cadavre. Pretiosul sau stoc era facut bucatele. A
chemat un slujitor si l-a intrebat ce s-a intamplat, "Cine a fost atat de
idiot incat a pus pasarile astea impreuna?" a gemut. "Pai", a spus
slujitorul, "am crezut ca si-au dat seama ca lupta de aceeasi parte". Dar
bineinteles, pasarile sunt prea proaste sa recunoasca adevaratul inamic.
Din pacate, nici noi nu ne comportam mai presus in biserica. Uitam adesea
cine este adevaratul dusman. Dusmanul nu este un grup de baptisti sau
presbiterieni. Adevaratul dusman este puterea intunericului care tine oamenii
in jugul pacatului si minciunii. Trebuie sa renuntam la rivalitatile noastre
distructive si sa incepem sa lucram impreuna pentru bunastarea Imparatiei
dumnezeiesti. Caci daca ne muscam si ne mancam unii pe altii, vom fi
consumati unii de altii. Intr-o zi vom gasi biserica insangerata si in ruine,
iar lumea va spune, "Iata ce inseamna crestinismul pentru voi!".
Este tragic ca o mare parte a istoriei bisericii consemneaza devorarea
altora. Suntem prea predispusi in a judeca pe altii si in a-i dobori pe cei
de alte credinte si nimic nu poate fi mai rau pentru progresul Imparatiei lui
Dumnezeu. Ca oameni liberi intru Christos, trebuie sa urmam Sfantul Duh -
Duhul dragostei, iertarii si bunatatii. Trebuie sa cautam la Domnul harul si
puterea. Asta nu e o optiune pentru noi. Unde in alta parte vom gasi puterea
de a ne impotrivi acestui curent distructiv si sa ne concentram la ceea ce e
bun si demn la altii, chiar daca nu suntem de acord cu ei?

Responsabilitatea Libertatii

Odata cu libertatea ne revin responsabilitati mari. Intotdeauna. Pretul

libertatii este eterna vigilenta, a spus cineva odata. Trebuie sa fim
precauti in a ne pastra libertatea, intrucat e foarte usor sa o pierdem.
Nu trebuie sa fiti atrasi in a folosi libertatea in folosul trupului. Da,
suntem liberi intru Christos sa facem ce vrem. Si da, trebuie sa ne intrebam
daca Dumnezeu ne va condamna sufletul in iad pentru o fapta dubioasa. Te
incetineste acest lucru? Te incetineste in atingerea telului tau?
Principalul tel in viata mea este sa fiu regasit intru Christos, complet prin
El. Pavel a zis, "Nu stiti ca cei ce alearga in locul de alergare toti
alearga, dar numai unul capata premiul? Alergati, dar in asa fel ca sa
primiti premiul" (I Corinteni 9:24). Intentionez sa "alerg spre tinta, pentru
premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Christos Isus" (Filipeni 3:14).
"Deci... sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de
lesne si sa alergam cu staruinta alergarea care ne sta inainte, sa ne uitam
tinta la capetenia si desavarsirea noastra, adica la Isus" (Evrei 12:1,2).
Nu vreau ca nimic sa ma incetineasca. Nu vreau ca nimic sa ma impiedice in
progresul meu. Cineva ar putea sa-mi spuna, "Dar Chuck, nu e nimic in
neregula cu cutare. Un crestin poate face asta". Bineinteles ca poate. Dar de
asemenea poate sa-l impiedice in atingerea telului. "Toate lucrurile imi sunt
ingaduite dar nu toate sunt de folos" (I Corinteni 6:12). Unele lucruri
drepte ma darama si imi strica relatia cu Isus, "Toate lucrurile imi sunt
ingaduite dar nu trebuie sa puna stapanire pe mine" (versetul 12).
Daca vreau sa raman liber, trebuie sa fiu atent sa nu imi exercit libertatea
in niste scopuri care sa ma aduca sub jugul lor. Odata ce am fost adus sub
puterea lor, nu mai sunt liber. Am fost prost sa imi folosesc libertatea si
m-am intors in robie. Si asa nu pot sa traiesc. Multumesc lui Dumnezeu ca ne-
a fost data libertatea intru Christos. Multumesc lui Dumnezeu ca ne-a dat
resursele sa ne mentinem aceasta libertate. Cuvintele nu pot exprima ce
inseamna sa fii cu adevarat liber.
Fie ca Domnul sa ne ajute in libertatea de a iubi, de a sluji, de a urma
interesele pentru bunastarea noastra. Caci atunci, in sfarsit, vom fi
capabili sa ne bucuram in totalitate de fericirea gasita numai in libertatea
si harul lui Dumnezeu.

10. Nu Se Vor Destrabala?

Multi oameni au o frica nefondata ca harul divin va duce la o viata

pacatoasa. Se tem ca daca credinciosii isi dau seama ca Dumnezeu nu ii va
judeca dupa fapte ci dupa credinta, ne vom salbatici. "Asteapta putin,
Chuck", vor spune. "Le deschizi o astfel de usa iar oamenii vor face tot
felul de lucruri rele si oribile si vor spune ca credinta lor ii disculpa de
tot ce fac ". Aceasta obiectie nu este noua. Predica lui Pavel asupra
evangheliei harului la Gentili a adus un protest imediat din partea evreilor.
Credeau ca avand asemenea libertati, Gentilii se vor inrai. Si Petru a zarit
posibilitatea de a interpreta gresit predica lui Pavel si in Epistola sa a
spus, "Cum v-a scris si preaiubitul nostru frate, Pavel, dupa intelepciunea
data lui, ca si in toate epistolele lui, cand vorbeste despre lucrurile
acestea. In ele sunt unele lucruri grele de inteles, pe cari cei nestiutori
si nestatornici le rastilmacescca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea
lor" ( II Petru 3:15,16).
Din pacate, au existat intotdeauna acei care au rastalmacit Cuvantul lui
Dumnezeu - spre propria lor pierzanie. Iau predica lui Pavel ca o scuza
pentru viata lor pacatoasa. Dar predica nu poate fi inteleasa cu adevarat in
acest fel.

Esti Mort!

In Romani 5, Pavel ne arata relatia noastra cu harul divin in termeni

puternici, gloriosi. In versetul 20 el spune, "Ba inca si Legea a venit ca sa
se inmulteasca greseala". In primul verset al urmatorului capitol isi
imagineaza pe unii oameni spunand, "Ei bine, atunci hai sa mergem sa pacatuim
mai mult astfel incat harul sa se inmulteasca. Harul Dumnezeiesc este
minunat. Hai sa-i dam o sansa sa se extinda". Pavel raspunde, in fapt,
"Nicidecum! Noi cari am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?"
(Romani 6:2). Raspunsul sau contine o cheie importanta pentru drumul si
experienta crestina.
Sa presupunem ca am fost prins jefuind o banca. Sunt arestat si judecat. Dupa
cateva saptamani judecatorul ajunge la concluzia, "Curtea te gaseste vinovat
". Judecatorul stabileste apoi o zi in care sa se pronunte sentinta. Ma
astept la o pedeapsa de 5 pana la 50 de ani deoarece am folosit o arma cu
care am tras cateva focuri in tavan si am speriat caseritele. In sfarsit,
vine si ziua in care trebuie sa apar in fata judecatorului pentru a-mi primi
sentinta.
Legea si-a facut datoria. A prins si condamnat vinovatul. Intru in sala si
judecatorul spune "Acuzatul sa se ridice", apoi urmeaza, "Curtea te gaseste
vinovat si ai primit o pedeapsa de 5 ani in inchisoarea de stat". Vestea e
atat de proasta incat am un atac de cord si mor pe loc.
Va tine curtea cadavrul meu in inchisoare 5 ani? Nu. Moartea mea ma
elibereaza de sentinta judiciara. Sentinta nu mai are efect asupra mea pentru
ca sunt un om mort.
Acesta este momentul despre care vorbeste Pavel despre aceia dintre noi care
prin credinta in Isus Christos s-au justificat in fata lui Dumnezeu si
traiesc acum sub harul Sau divin. Nu mai traim pentru trup; vechiul nostru eu
a murit. Legea ne-a condamnat la moarte. Cererile legii au fost indeplinite
cand am fost crucificati intru Christos. Vechiul eu si tu au fost
crucificati. Deci daca veciul eu a murit, cum oare putem continua sa traim in
pacat? Am murit in acea veche viata.
"Am fost rastignit impreuna cu Christos" scria Pavel, "si traiesc... dar nu
mai traiesc eu, ci Christos traieste in mine" (Galateni 6:20). Nu mai traim
acea veche viata egoista. Zilele noastre de egoism s-au sfarsit. Nu mai traim
pentru trup. Suntem liberi fata de lege, de latura noastra pacatoasa si de
greseala noastra, pentru ca vechea noastra persoana a fost rastignita alaturi
de Christos. Acum mergem spre Dumnezeu crezand in Isus Christos.

Daca esti Mort, Poarta-te ca Atare

Tipul de credinta care imi aduce puritatea in fata lui Dumnezeu este acel tip
de credinta care se manifesta in lucrarea lui Dumnezeu. Daca mai traiesc inca
in mizeria si coruptia trupului - folosind harul divin ca alibi pentru viata
mea desfranata - atunci ma pacalesc singur. Nu mai sunt un adevarat copil al
lui Dumnezeu. Iacov 2:26 spune, "Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa
si credinta fara fapte este moarta".
O persoana nascuta cu Sfantul Duh, va duce o viata influentata de acesta.
Isus a spus, "De ce imi spuneti 'Doamne, Doamne!' si nu faceti ce spun Eu? Va
voi arata cu cine se aseamana orice om care vine la Mine, aduce cuvintele
Mele si le face. Sa aseamana cu un om care, cand a zidit o casa, a sapat
adanc inainte, si a asezat temelia pe stanca. A venit o varsare de ape, si s-
a napustit suvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru ca era
zidita pe stanca. Dar cine aude si nu face, se aseamana cu un om, care a
zidit o casa pe pamant, fara temelie. Si s-a napustit suvoiul asupra ei, ea
s-a prabusit indata, si prabusirea acestei case a fost mare" (Luca 6:46-49).
Apostolul Ioan a scris, "Si prin aceasta stim ca Il cunoastem daca pazim
poruncile Lui. Cine zice 'Il cunosc', si nu pazeste poruncile Lui, este un
mincinos, si adevarul nu este in el" (1 Ioan 2:3-4). Si de doua ori in acea
epistola, ne spune ca oricine se naste intru Dumnezeu nu poate pacatui (vezi
1 Ioan 3:9, 5:18). Nu frustrati harul lui Dumnezeu. Credeti si aveti
incredere in Isus Christos ca Domnul si Salvatorul vostru si explorati
aceasta noua relatie.

Iubiti-l pe Dumnezeu si Veti Face ceea ce Doriti

In acest moment, unii vor intreba, "Totusi, daca lucrarea Domnului nostru nu
se salveaza, ce ne impiedica sa fumam, sa injuram sau sa ne petrecem timpul
prin baruri?". Nu ca nu as putea face aceste lucruri; dar pur si simplu nu
doresc sa le fac. Dragostea pentru Christos ma constrange sa duc o viata dupa
placul Sau. Dupa ce am cunoscut bunatatea dragostei Lui, nu vreau sa ma
indepartez de Dumnezeu. Vreau sa ma apropii cat mai mult de Isus pentru ca Il
iubesc si El ma iubeste pe mine. Nu vreau sa ma ocup de ceva care nu ii face
placere.
In mod ironic, duc o viata mult mai cinstita sub harul Domnului decat duceam
sub legea omului. Intr-o relatie legala, sunt presat de limite. Incerc
totdeauna sa deosebesc actiunile bune de cele rele. Caut mereu portite de
scapare. Rationez si justific lucrurile pe care le fac. Traiesc dupa limite
legale, plus inca putin.
Dumnezeu nu vrea sa te constranga cu legea. Vrea sa te atraga langa El prin
dragoste. Aceasta este evanghelia harului.
O relatie bazata pe dragostea pentru Dumnezeu este foarte diferita. Nu
trebuie sa ma mai intreb daca un lucru este bun sau rau. Mai degraba, ma
intreb, "Il multumeste acest lucru pe Tatal meu? Il iubesc si vreau sa-L
multumesc. Daca as face cutare lucru L-as multumi pe Dumnezeu?" Uneori chiar
atunci cand legea tace, inima imi spune ca Dumnezeu s-ar supara daca as face
un anume lucru.
Dorinta pentru o relatie bazata pe dragoste pentru Dumnezeu se face simtita
in fiecare dintre noi. Nu vrea sa ne constranga prin lege. Vrea sa ne atraga
langa el prin dragostea Lui. Aceasta este evanghelia harului Dumnezeiesc,
puritatea pe care Dumnezeu ne-o atrubuie in afara legi.
Multi dintre noi nu putem intelege ca dragostea este unica motivatie pentru
dumnezeire. Frica nu este niciodata forta motrice in viata crestina. Daca
suntem buni numai pentru ca ne e frica sa fim rai, aceasta nu este calea spre
puritate. Putem avea o conduita externa circumspecta ca un paravan pentru tot
felul de motive josnice. Daca frica de pedepse este singurul motiv care ne
retine, suntem doar un exemplu de rau retinut. Aceasta nu este adevarata
dumnezeire. Adevarata dumnezeire este motivata exclusiv prin dragoste. Daca
optiunile noastre sunt bazate pe dragoste si pe abtinerea de a face lucruri
neplacute lui Dumnezeu, am descoperit adevarata motivatie a puritatii.
Fructul Duhului este dragostea. Una din caracteristicile extraordinare ale
dragostei este bunatatea. Cand suntem constienti de dragoste, simtim bucurie,
blandete si bunatate. Concluzia este ca atunci cand Duhul produce acest fruct
al sau, nevoia de oprelisti exterioare precum legea omeneasca dispare. Legea
este implinita prin dragoste.
Astfel facem o descoperire uimitoare: o viata pura nu ni se mai pare o povara
ci o bucurie, pentru ca avem o relatie de dragoste reciproca cu Isus.

O Problema Prea Mult Dezbatuta

Putem cunoaste si simti harul lui Dumnezeu. Putem trai in bucuria si pacea
justificarii credintei in Isus Christos si asigurarea puritatii noastre langa
Dumnezeu. Aceasta incredere vine prin acceptarea ca am fost crucificati
alaturi de Isus. Viata dominata de trupul meu e moarta si eu traiesc acum o
noua viata dominata de spiritul lui Isus Christos. Am o noua natura, natura
lui Isus. "Caci daca este cineva in Christos, este o faptura noua. Cele vechi
s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi " (II Corinteni 5:17). Este
un adevar eliberator.
Dar inca mai am o problema. Inca mai stau in acest trup si atat timp cat
traiesc in acest invelis, sunt atacat de fortele puternice ale trupului meu.
Asadar, se duce un razboi in mine. Trupul isi afiseaza armele si incepe sa
traga. Trupul meu - vechiul eu - este mort si totusi simt ca trebuie sa car
acest cadavru dupa mine. Trebuie sa-mi amintesc ca Scriptura face o
distinctie importanta: sufletul imi este mantuit, corpul nu. Acest fapt da
nastete la un conflict teribil. Pavel a declarat in Romani 8:22-23, "Dar stim
ca pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufera durerile nasterii. Si
nu numai ea, dar si noi, cari avem cele dintai roade ale Duhului, suspinam in
noi si asteptam infierea noastra, adica rascumpararea trupului nostru". Cat
de des am suspinat si am plans in fata lui Dumnezeu din pricina slabiciunilor
trupului meu...
Dupa ce Isus s-a rugat in gradina Ghetsimanei, a venit la discipoli si i-a
gasit dormind. L-a intrebat pe Petru, "Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost in
stare sa veghezi? Vegheati si rugati-va ca sa nu cadeti in ispita; duhul este
plin de ravna, dar trupul este neputincios " (Marcu 14:37-38). Cum nu se
poate mai adevarat. Intr-adevar, spiritul meu are vointa insa trupul este
slab. Suspin, sufar si imi spun, "O, Doamne, grabeste ziua cand o sa scap de
acest trup al coruperii ". Sunt nerabdatori sa scap de acest vechi trup.
In momentul meu de slabiciune, Spiritul imi fortifica convingerea si puterea
iar mintea mi se intoarce catre Dumnezeu.
Intr-o zi, vom fi eliberati de natura noastra decazuta. Scriptura zice, "Caci
tebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si
trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire. Cand trupul acesta supus
putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va
imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris 'Mortea a
fost inghitita de biruinta. Unde iti este biruinta, moarte?' Dar multamiri
fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Christos
" (I Corinteni 15:53-57).
Intre timp, nu este totul pierdut. In momentul meu de slabiciune, Duhul imi
fortifica convingerea si puterea iar mintea mi se intoarce catre Dumnezeu.
Caut ajutorul si puterea Lui. Incep sa simt victoria Sa. Am observat ca
trebuie sa ma bazez zilnic pe puterea lui Isus Christos pentru a trai o viata
asa cum ii place Lui. Nu exista posibilitatea de a duce o viata neutra. In
momentul in care o fac, trupul incepe sa avanseze si sa uzurpe puterea si
autoritatea. Trebuie sa imi stapanesc poftele, sau ma vor domina. Pavel a
scris, "Ci ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva,
dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat" (I Corinteni 9:27).
Acum, daca sunt surprins cu garda jos si supus trupului, inseamna ca nu mai
sunt salvat? Trebuie sa o iau de la capat? Nu. Inca mai cred in Isus
Christos. Inca il mai iubesc pe Dumnezeu iar puritatea imi este inca dictata
de credinta. Exact din pricina credintei mele si noului meu stil de viata
intru Christos nu pot continua sa fiu dominat de trup.
Desi as putea cade intr-o gaura a timpului, nu pot ramane acolo. Dumnezeu nu
imi va permite sa raman in acea stare. Nu imi va permite sa fac unele lucruri
care mi-ar place si pe care altii le fac. Ar putea sa o faca si sa scape cu
asta, dar eu nu voi incerca. Va avea grija sa nu o fac. Daca incerc sa urmez
cai lumesti si sa imi traiesc viata dupa dictonul "o viata ai, traieste-o!",
asa cum o face restul, ori nu voi reusi, o voi uri sau voi fi prins. Pentru
ca Dumnezeu ne iubeste iar noi suntem copii Lui, nu putem pacatui asa cum
face restul lumii.

Nu Mai Exista Standarde?

Cineva s-ar mai putea intreba, "Deci, daca inca suntem sub harul Sau, putem
ignora standardele de conduita ale lui Dumnezeu?" Deloc. In noua noastra
relatie, am primit dinamica puterii D-zeiesti si prezenta interioara a
Sfantul Duh. Prin Isus primim o noua natura care tanjeste sa traiasca in
armonie cu dragostea si sfintenia lui Dumnezeu. Prin puterea Sfantul Duh nu
mai trebuie sa ne retinem si sa facem doar ceea ce e bine. La asta s-a
referit Ioan cand a scris "Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea
poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele" (I Ioan 5:3). Prezenta lui
Dumnezeu in noi ne imputerniceste sa alegem binele si sa ne ferim de rele.
Cei ce au citit clasici sunt probabil familiari cu povestea lui Ulise. In
timpul calatoriilor sale, acest aventurier stravechi a auzit povesti cu
insula sirenelor - fiinte mortale, care faceau o muzica atat de frumoasa
incat marinarii isi intorceau vasele spre tarm si naufragiau pe stanci.
Nimeni dintr cei care au auzit aceasta muzica a sirenelor nu a supravietuit.
Parea o aventura demna de un om indraznet precum Ulise. A decis sa fie primul
care aude muzica si supravietuieste.
Pentru a atinge acest tel, Ulise a pus ceara in urechile marinarilor si i-a
instruit sa-l lege bine de catarg. Pe cand vasleau pe langa insula sirenelor,
muzica seducatoare a inceput sa se faca auzita. Ulise a inceput sa se lupte
cu franghiile, incercand sa se dezlege pentru a inota catre insula. A strigat
catre echipaj sa intoarca vasul spre tarm, dar ceara i-a impiedicat sa-i auda
ordinele. Ulise a continuat sa se chinuie cu legaturile sale pana cand nava a
iesit din raza muzicii. Ulise a auzit cantecul sirenelor si a trait - dar de
atunci a continuat sa fie bantuit de armonioasa muzica.
Miturile grecesti ne mai povestesc de o alta nava care a trecut pe langa
insula si a supravietuit. Pe cand echipajul era atras de melodia ucigatoare,
un om talentat de la bordul galerei, numit Orfeu, a inceput sa cante la lira.
Muzica lui Orfeu o intrecea pe mult pe cea a sirenelor, astfel incat oamenii
au renuntat la cursa spre stanci, captivati de aceasta muzica datataoare de
viata.
Cand ne gasim in fata unei tentatii, majoritatea dintre noi ne putem compara
cu Ulise sau Orfeu. Pentru unii, muzica de sirena a lumii este o atractie
irezistibila. Aceia se gasesc legati prin legea omeneasca, totusi luptandu-se
cu regulile cand sunt supusi puterii trupului. Singura lor scapare este
legea, care-i retine.
Bucuria credintei in Isus depaseste cu mult orice ne poate oferi lumea sau
trupul.
Dar sunt si aceia care au auzit noul cantec - cantecul raiului in sufletul
lor. Descopera ca dragostea pentru Isus este atat de puternica si
satisfacatoare incat, desi lumea mai este atragatoare, pot s-o paraseasca
bucurosi pentru a fi atrasi de puternica si minunata prezenta a lui Dumnezeu.
Nu trebuie sa fie legati sau opriti. Nu se lupta cu funii. Au descoperit
gloria de a merge alaturi de Dumnezeu intr-o alaturare intima.
Bucuria credintei in Isus depaseste cu mult orice ne poate oferi lumea.
Pacatul si-a pierdut puterea si alura. Cei ce au descoperit acest tip de
implinire nu au nevoie de legi. In loc sa urmam niste legi care ne spun, "Nu-
l lovi pe vecinul tau!" nu au dorinta de a face asta, pentru ca inima lor a
fost atinsa de dragostea lui Dumnezeu. Vor doar sa-si vada vecinul salvat.
Acum cateva zile am vazut acest principiu in actiune. Conduceam pe o strada
aglomerata langa Biserica Calvary cand o masina mi-a iesit in fata, fiind
nevoit sa-mi blochez franele. Masina era condusa de o batranica mititica cu
parul sur. Nu m-a vazut pe mine sau pe alti cativa pe care era sa-i
loveasca. Daca ceilalti soferi nu erau atenti, s-ar fi produs un accident
major. A facut atatea manevre gresite, incat ma rugam, "Doamne, ajut-o pe
batranica aceea sa ajunga acasa cu bine". Cei ce ma cunosc pot marturisi ca
atitudinea mea de ingrijorare in acea situatie era un miracol! Este glorios
sa fii capabil sa treci prin schimbarile aduse de relatia de dragoste pentru
Dumnezeu prin Isus Christos.

Dragoste Constanta

Multumita lui Christos, putem trai dragostea adevarata pentru Dumnezeu. El nu

este langa noi la un moment dat iar in alt moment nu mai e. Si chiar daca
gresim, chiar daca suntem slabi in atatea zone, faptul ca stam drepti in fata
lui Dumnezeu nu variaza cu starile noastre. Relatia noastra cu Dumnezeu este
sigura deoarece nu se bazeaza pe noi sau pe faptele noastre. Aceasta relatie
se bazeaza pe lucrarea lui Isus Christos in numele nostru. A luat pacatele
noastre asupra Sa si a murit in locul nostru pentru ca salvarea noastra prin
credinta sa devina realitate. Putem uita mentalitatea care spune ca Dumnezeu
ne iubeste doar cand suntem "buni" si ne respinge cand suntem "rai".
O sun pe nepoata mea destul de des. Imi place sa vorbesc cu ea dimineata si
sa o intreb cum mai merg lucrurile. Uneori cand vorbesc cu ea, spune, "Sunt
morocanoasa azi, bunicule". O iubesc mai putin din aceasta cauza? Stie ca nu
imi place. Dar nu imi schimba iubirea pentru ea nici un pic. Nici nu o iubesc
mai mult atunci cand este un ingeras. Pur si simplu o iubesc. O iubesc
morocanoasa si o iubesc vesela. Dumnezeu ne priveste in acelasi fel. Cand
suntem morocanosi tindem sa gandim ca Dumnezeu nu ne iubeste azi. 'Nici macar
eu nu ma iubesc. Ma simt mizerabil. Nu vreau pe nimeni langa mine.' De
asemenea tindem sa credem ca Dumnezeu nu ne mai iubeste atunci cand gresim.
Nu-i adevarat! Daca puritatea noastra fata de Dumnezeu s-ar baza pe
performante, nu ar fi fost nevoie ca Isus sa moara.
Cand Isus ne ia credinta drept puritate, ne ofera o dragoste profunda,
stabila si minunata pentru El. Ne place sa auzim, "Vino, aseaza-te. Lasa-Ma
sa te ajut; lasa-Ma sa te intaresc".
Dumnezeu te iubeste. Ii esti atat de drag incat te-a ales si te-a numit al
Lui pentru vecie. De aceea harul Dumnezeiesc nu duce la o viata desfranata.
Gasim o bucurie mult mai mare in salvare decat in
pacat.
 11. Capcane Ascunse Si Mine Din Pamant

Se pare ca vor exista intotdeauna oameni care vor profita de pe urma muncii
altora.
In parcarea apartinand bisericii Calvary surprindem adesea oameni distribuind
fluturase care promoveaza doctrine ciudate. Alteori vedem oameni stand pe
drumul de intrare si incercand sa puna puna o piedica doctrinala celor ce
intra. Intrebam mereu, "De ce te duci la o biserica sa distribui fluturase?".
Daca vrem sa facem cunoscut un eveniment special prin fluturase, ar trebui sa
ne trimitem copii pe plaja sau in centrele comerciale - nu la alta biserica!
De ce te-ai duce la o biserica si sa incerci sa distragi pe aceia care deja
sunt stabiliti acolo?
Daca ai o doctrina vitala pe care crezi ca altii ar trebui sa o inteleaga si
sa o urmeze, atunci in loc sa incerci sa ne convertesti pe noi, de ce nu ne
acorzi privilegiul de a vedea cum acel adevar ti-a transformat viata prin
imaginea lui Isus Christos? Sa vedem acest adevar demonstrat in viata ta.
Cand vom vedea credinta glorioasa si drumul alaturi de Dumnezeu, ne vom
intreba fara indoiala ce se petrece, doarece ai ceva ce ne trebuie si noua.
Din pacate, oamenii nu se obosesc sa faca acest lucru. Este tragic credinta
lor intr-o chemare divina de a sfasia trupul lui Isus pentru o alta cauza. De
aceea Noul Testament este plin de avertismente despre false invataturi si
caile lor fermecatoare.

Poti Fi Sigur

Toate sectele au tendinta de a perverti evanghelia lui Isus. De obicei pun

din greu accentul pe lucrare si pe puritatea prin lucrare. Daca intrebi o
persoana dintr-o anume secta daca s-au renascut, va vor raspunde, "Frate, nu
vei sti asta pana cand nu mori, pentru ca nu stii care va fi ultima ta
fapta". Pai nu este un moment cam neprielnic pentru a afla?
Dumnezeu vrea sa fim siguri de mantuirea noastra, iar daca depindem de Isus
Christos si lucrarea Sa, o putem avea. Daca mantuirea noastra se bazeaza pe
fapte atunci asigurarea e dincolo de atingerea noastra. Daca mantuirea
noastra se bazeaza pe credinta intr-un sistem de legi, nu ne vom cunoaste
destinul etern decat cand vom muri... si atunci va fi prea tarziu. Dar daca
mantuirea noastra se bazeaza numai pe credinta in Isus Christos si pe
lucrarea Lui, putem fi siguri.
Biblia ne invata ca calea spre salvare este intr-adevar anevoioasa.
Stiti, nu sunt sigur de faptele mele. Nu sunt sigur de puritatea mea. Sunt
sigur de puritatea si lucrarea Lui. Asa cum a spus-o poetul "Speranta mea se
bazeaza pe sangele si puritatea lui Isus; nu indranznesc sa cred a trupului
incantare, ci ma biziu intru-totul pe numele Lui". Pavel este atat de convins
de acest adevar incat a scris, "Dar chiar daca noi insine sau un inger din
cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-
am propovaduit-o noi, sa fie anatema!" (Galateni 1:8). Cuvinte dure! Pavel
foloseste cuvantul anatema care inseamna "blestemat in cel mai adanc iad".
Sa presupunem ca un inger sta asezat pe patul tau. Te simti nelinistit, te
trezesti si vezi o fiinta stralucitoare stand la capatul patului, avand trei
metri inaltime. Daca ar spune, "Nu te teme - am venit sa iti aduc vesti bune.
Esti o persoana speciala - Dumnezeu te-a ales pentru o insarcinare speciala.
Daca accepti si o duci la bun sfarsit, Dumnezeu te va salva". La ce v-ati
gandi? Un lucru e sigur: acest inger nu e de la Dumnezeu. Sa fie anatema.
Biblia ne invata ca adevarata cale spre salvare este intr-adevar anevoioasa.
Cuvintele lui Pavel dau o lovitura de moarte tipurilor de religii de azi care
spun, "Cred ca toti cei ce fac ce ii indeamna inima vor fi primiti de
Dumnezeu". Petru a spus, "El este piatra lepadata de voi, zidarii, care a
ajuns sa fie pusa in capul unghiului. In nimeni altul nu este mantuire: caci
nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim
mantuiti" (Faptele Apostolilor 4:11-12).
Multi oameni de azi ar raspunde, "A, Petru, esti prea inflexibil. Vrei sa-mi
spui ca Isus este singura cale? Este prea strict, Petru. Nu pot urma aceasta
cale". Foarte bine. Atunci fii blestemat. "Dar sunt cuvinte atat de dure" vor
raspunde ei. "Este prea strict. Bineinteles, Isus a avut vederi mai largi
decat astea!". Dar insusi Isus a spus, "Intrati pe poarta cea stramta. Caci
larga este poarta, iata este calea care duce spre pierzare, si multi sunt cei
ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la
viata, si putini sunt cei ce o afla " (Matei 7:13,14).
Pavel a avut dreptate tot timpul. Chiar si acum parca il auzim predicand
galatenilor "Uitati, va mai spun odata. Daca eu sau vreun inger din cer sau
orice alt om ar veni si v-ar propovadui altceva - ceva care va face sa va
bazati pe voi, prin faptele voastre, prin bunatatea voastra, prin puritatea
voastra, in respectarea legii, in a fi circumcis, prin a urma vreun ritual,
prin a te alatura vreunui grup, prin a face atat de mult - sa fie blestemat
".
De ce este Pavel atat de strict? Pentru ca Dumnezeu ne-a acceptat asa cum
suntem - cum ne punem credinta in Isus Christos. Prin increderea noastra in
El, ne-a curatat de toate pacatele si ne-a primit la El. Dumnezeu doreste sa
puna asupra noastra bogatia si totalitatea dragostei lui - nu pentru ca o
meritam, ci pentru ca ne iubeste. Aceasta este evanghelia harului lui Isus
Christos. Pentru care a murit Pavel.

Este O Minune

Te intrebi vreodata de ce sectele care propovaduiesc lucrarea lui Dumnezeu ca

baza pentru o relatie cu El par sa se dezvolte atat de mult in vietile
oamenilor? Eu marturisesc ca am facut-o.
Fara indoala ca si Pavel s-a intrebat, pentru ca a zis in Galateni 1:6, "Ma
mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Christos,
la o alta Evanghelie ". Este o minune ca oamenii parasesc harul Dumnezeiesc
pentru o alta evanghelie - mai ales cand aceasta nu este buna deloc!
Atunci cand o persoana spune, "E bine sa crezi in Isus Christos, dar mai e
ceva", aveti grija. In momentul cand ii spuneti ca trebuie sa fiu pur si sa
imi arat credinta in fata lui Dumnezeu, tu nu ma aduci la El; ma impingi de
langa El. Nu sunt pur si nu sunt sfant si nici nu am cum sa fiu, asa ca ceea
ce imi spui tu nu este o veste buna. Este departe de a fi o veste buna. Este
o sentinta la moarte.
Pavel nu a putut intelege de ce cineva ar vrea sa paraseasca relatia de
dragoste intru Dumnezeu si sa incerce sa stabileasca o alta relatie bazata pe
fapte, circumcizie sau prin respectarea legii. A scris, "Sunt unii oameni
cari va tulbura, si doresc sa rastoarne Evanghelia lui Christos " (Galateni
1:7).

Dragostea Este O Arma

E o minune ca oamenii se dezic de Evanghelie pentru un fals, dar nu e nici un

mister cat de des falsii predicatori isi recruteaza noi discipoli. Pavel
subliniaza o tehnica des intalnita in folosirea zeloasa a afectiunii, "Nu cu
gand bun sunt plini de ravna ei pentru voi, ci vor sa va deslipeasca de noi,
ca sa fiti plini de ravna fata de ei " (Galateni 4:17).
Aceia care au fost atrasi in secte, raporteaza o revarsare incredibila de
dragoste si afectiune si atentie indreptata spre ei cand secta ii considera
de viitor. Totusi, odata ce persoana se alatura grupului, zelul se transforma
din dragoste in indoctrinare. In loc sa fie coplestiti de afectiune, noul
convertit este supus la o severa disciplina psihica si in cele din urma
epuizat. Orice sentiment de incredere de sine a fost indepartat, lasand
persoana extrem de susceptibila la distorsiunile spirituale ale grupului.
Dragostea atat de grabnic afisata la inceput este doar un mijloc de a separa
individul si de a-l aduce sub inflenta lor. Daca cineva nu respecta
programul, dragostea se termina repede si persoana se vede exclusa si
marginalizata. Daca nu este convins de noua motivatie, "dragostea" se
transforma cu repeziciune in ostilitate pe fata.
In primii mei ani de serviciu in Tucson, am avut o intalnire neplacuta cu un
grup de penticostali "Numai Isus". Acest cult predica ca Parintele, Fiul si
Sfantul Duh sunt diferite intruchipari ale lui Isus. (Bineinteles, au
greutati in a explica cu cine vorbea Isus cand se ruga Tatalui, sau cine a
vorbit din ceruri la botezul lui Isus. Poate ca vocea in Matei 3:17 care a
spus, "Acesta este Fiul Meu iubit, in care Imi gasesc placerea" era un numar
de ventrilogism?). Slabiciunea acestei pozitii este evidenta si cu toate
acestea adeptilor acestei secte le place sa aduca argumente si sa creeze tot
felul de conflicte.
Din pacate, cateva familii influente din biserica noastra au fost ademenite
spre aceasta doctrina. In curand eu am fost tinta proiectelor lor si au
inceput sa incerce sa ma convinga. Ma scoteau in oras la cina si imi tot
vorbeau despre potentialul meu si cat de mult iubesc ei biserica.
Nu mi-a placut niciodata sa ma cert despre Scriptura cu alti oameni. De
obicei le arat greseala lor fara a incerca sa ii atrag de partea mea. Si
atunci acei oameni citau din Scriptura momentul cand Isus a spus, "Eu si
Tatal una suntem" (Ioan 10:30) si eu spuneam, "Da, asa e. Asa a spus". De
fiecare data cand citau din Scriptura, le spuneam, "Da, asa a spus". Dar nu
ma ma certam cu ei pe acesta tema.
Bineinteles, stiu multe citate care ar clarifica situatia, dar nu ma deranjez
sa ma cert cu asmenea oameni. Isus a spus "Cauta de te impaca degraba cu
parasul tau cata vreme esti cu el pe drum" (Matei 5:27), asa ca ca accepti
scriptura pe care au citat-o. Desi nu sunt de acord cu interpretarile lor,
sunt intotdeauna de acord cu Scriptura in sine. De vreme ce nu ma certam cu
ei, acesti oameni credeau ca m-au convins.
Intr-o zi, au adus vorba despre doctrina lor intr-o zi de scoala de duminica
pentru adulti. Cand profesorul le-a refuzat clar pozitia, unii dintre ei au
incercat sa ma dea pe mine drept exemplu al convingerii lor. Profesorul m-a
chemat imediat ca sa clarificam situatia. Cand am spus in fata clasei ca
Dumnezeu este unul dar ca se manifesta in individualitati distincte precum
Tatal, Fiul si Sfantul Duh, credinciosii "Numai Isus" s-au albit.
Urmatoarea zi m-au sunat si mi-au spus, "Vrem sa ne intalnim diseara acasa la
noi". In acea seara i-am vizitat si m-au intrebat, "Ce ai vrut sa demonstrezi
atunci cand ai negat adevarul? Cum ai putut nega ca credeai cu adevarat?". Am
replicat. "Nu am facut acest lucru. Nu am negat adevarul si nici nu am negat
ca credeam. Am spus in clasa exact ceea ce credeam. Nu cred ca Isus facea
numere de ventrilogism si nu cred ca incerca sa-i pacaleasca pe oameni cand
se ruga Tatalui. Cred ca Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt entitati separate,
desi exista un singur Dumnezeu". In acel moment am inceput sa vad sfarsitul
proverbial a ceea ce stiam deja.
"Frate", m-au amenintat ei, "Dumnezeu ne-a oferit o relevatie si am avut o
viziune cu tine fiind dus intr-un sicriu negru daca nu iti mentii pozitia in
biserica si nu spui ca avem dreptate!". Pe cand ascultam aceasta varsare de
amenintari, ma intrebam ce s-a intamplat cu dragostea pe care acesti oameni o
aveau pentru mine.
"Iti dam ragaz pana sambata sa te hotarasti daca te conformezi sau nu ", au
spus ei. Am raspuns, "Nu am nevoie de nici un ragaz. Va pot spune chiar acum
". "Nu mai spune nimic", raspunsera ei, "Ci roaga-te, frate si daca pana
sambata nu promiti ca o vei face, nu ne vom mai intoarce in biserica ta ".
Bineinteles, liderul acestui grup avea 11 din cei 53 de copii la Scoala de
Duminica. Asta iti ingreuneaza situatia cand incerci sa-ti dezvolti scoala de
sambata.
Sambata seara m-au sunat, "Ei bine, frate, te-ai hotarat?". "Nu mi-am
schimbat deloc pozitia", am raspuns. "Bine, te-am avertizat", a spus si am
auzit cum s-a intrerupt legatura. A plecat, luand 11 copii cu el.
Acest om si secta lui erau zelosi in a arata dragoste cat timp eram un
potential convertit. Dar cand au descoperit ca nu ma voi alatura lor, m-au
parasit atat pe mine cat si pe biserica mea.
Nu era dragoste adevarata; era doar o afectiune ipocrita pentru a converti pe
cineva. Precum a observat Shakespeare, "Iubirea adevarata nu e cea care
dispare, atunci cand da de greu."Cand nu au reusit sa ma converteasca, si-au
aratat adevaratele sentimente.
Aceasta este o tehnica des folosita de falsii predicatori. Vor fi foarte
zelosi in a-si arata afectiunea pentru a converti pe cineva. Dar daca
persoana nu cedeaza, o marginalizeaza imediat.
Oamenii pot arata sentimente puternice si sa para atat de iubitori si de
draguti - dar numai pentru a te aduce de partea lor. Daca nu esti de partea
lor, atentie! Iti vor aduce tot felul de acuzatii si te vor judeca in cele
mai josnice feluri. Asta nu e evanghelia harului divin!

Nu Te Impiedica

Intotdeauna ne vine greu sa vedem oameni care se indeparteaza de adevar

pentru o minciuna. Ii iubesti si vrei sa-i scutesti de drama care stii ca ii
asteapta, dar nu poti face mare lucru. Pavel cunostea acest sentiment prea
bine. Galateni 5:7 este un verset dulce-amar care aminteste relatia
apostolilor cu Galatenii. A scris, "Voi alergati bine: cine v-a taiat calea
ca sa n'ascultati de adevar?".
Galatenii au avut un drum plin de iubire pentru Dumnezeu si pentru semenii
lor, incat s-au alaturat lui Pavel intr-un moment extrem de dificil. Au fost
chiar dispusi sa-si dea ochii din cap pentru el. Dar acum au devenit atat de
deviati in drumul lor incat unii il considerau pe Pavel inamicul lor. De ce?
Pentru ca i-a pasat indeajuns pentru a le spune adevarul.
Facand o analogie cu atletismul, Pavel i-a asemanat pe Galateni cu sportivii
care au un start bun din block-starturi dar apoi pierd ritmul pe parcursul
cursei. "Induplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat", a scris el
(Galateni 5:8). Pavel insista ca "adevarurile noi si mai profunde" aduse de
iudei nu sunt de la Dumnezeu.
Fiecare credincios trebuie sa se uite in Scriptura sa vada daca invataturile
sunt adevarate sau false.
Si totusi cat de multi oameni sunt sedusi pe aceasta cale? Deseori chiar si
sincerii credinciosi in Christos sunt rataciti de povestile ticluite ale
vreunui evanghelist. Accepta falsele invataturi nu pentru ca s-au uitat in
Scriptura, ci pentru ca au fost influentati de o personalitate convingatoare.
Tristul rezultat ale unei asemenea influente nedumnezeiesti este ca victimele
ajung intr-un jug, aproape rapiti de propria lor personalitate. V-ati mirat
vreodata cum se face ca oameni aparent normali sunt atat de subjugati de
cultul lor incat ajung sa vanda flori sau seminte pe aeroporturi pentru
conducatorii lor? Acest tip de convingere cu siguranta nu vine de la
Dumnezeu. De fapt, in toate cultele bazate pe subjugare, oamenii se gasesc
mai devreme sau mai tarziu sub conducerea altor oameni.
Cea mai buna aparare impotriva acestui tip de deceptie este de a "cerceta
toate lucrurile si de a pastra ceea ce e bun " (Tesalonicieni 5:21).
Indiferent de cat de respectat este un individ, indiferent cat de mare sau de
proeminenta este convingerea sa , nu ne putem baza pe cuvantul sau, pentru
evanghelia adevarului. Fiecare credincios trebuie sa se uite in Scriptura
pentru a vedea daca lucrurile stau cu adevarat asa.
Cat de tragic este faptul ca lasam asemenea precautii la o parte si ascultam
invataturile unui anumit predicator numai pentru ca are o anumita privire sau
un anume mod de a vorbi la televizor sau radio. Cand nu verificam
invataturile prezentate noua, ne lasam descoperiti convingerilor nu ale celui
ce ne cheama. Dumnezeu nu se razgandeste. Dumnezeu nu modifica adevarul sau
sau il "condimenteaza" cu noi dogme. Evanghelia harului nu se modifica - si
totusi nu e greu sa gasim predicatori care spun ca s-a modificat.

Legaturi Sub Orice Alt Nume

Chiar si azi sunt multi care predica legalismul. Va vor pune intrebari de
genul, "Cum ai fost botezat, frate? Cine te-a botezat? Ce au spus cand te-au
botezat?". Unii spun chiar lucruri precum, "Daca nu ai fost botezat cu
formula corecta, nu este un botez adevarat. Ai fost doar stropit sau ai fost
scufundat?".
Tragic este ca aceste invataturi folosesc numai in instrainarea noastra fata
de lucrarea pe care Dumnezeu a infaptuit-o in inimile noastre prin credinta
in Isus Christos. Orice ritual, fie el botez, impartasanie sau spalatul
picioarelor, ne va inlesni drumul spre puritate. A sta drept alaturi de
Dumnezeu se indeplineste numai prin credinta dreapta si completa, care
lucreaza prin dragoste. Aceasta este cheia spre adevarata pace si putere in
drumul nostru alaturi de Dumnezeu. Nu e de mirare ca marele apostol a spus,
"M-am mirat cand v-ati intors de la adevar spre o evanghelie care nu e cu
adevarat o evanghelie!".
Adevarata evanghelie aduce vesti bune. Este vestea harului Dumnezeiesc si
iertarea pacatelor noastre prin lucrarea incheiata a lui Isus Christos.
Relatia cu Dumnezeu nu se bazeaza pe puritatea ta si pe faptul ca respecti
anumite reguli, ci pe credinta in sacrificiul lui Dumnezeu pentru tine. Daca
crezi in aceasta lucrare a lui Dumnezeu prin Isus Christos, poti avea o
relatie minunata si neintrerupta cu Dumnezeu. Pacatele tale vor fi iertate si
vina pentru toate greselile si esecurile tale vor dispare. Nu vor mai exsita,
pentru ca te-ai justificat prin dragostea pentru Isus Christos.
Pavel stia ca incercarea de a te lega de Dumnezeu prin lucrarea proprie e
inutila. A putut intrevedea rezultatul final, asa ca a intervenit el. "Nu-mi
spuneti despre legi", ar putea grai, "Stiu totul despre legi. Stiu totul
despre puritatea prin legea omeneasca. Am fost fariseu. Am fost zelos. Am
fost mai zelos decat fratii mei. Nu-mi spuneti despre lege; stiu despre ce
este vorba. Dar multumita lui Dumnezeu, am scapat de toate acestea cand am
intrat intr-o noua relatie cu Dumnezeu prin credinta in Isus Christos".
Si noi am facut-o, deasemenea. Asadar, dezvaluindu-va evanghelia harului, nu
ma lasati
oamenii sa va tulbure, sa va puna capcane constiintei, sau sa va impuna ideea
de puritate prin fapte proprii. Nu merita. Nimeni nu vrea un cuvant ca
anatema atasat de numele lui.

12. Totul Sau Nimic

Cu catva timp in urma, am asistat la predica unui pastor in Oregon. Inainte

de inceperea programului, cineva m-a intrebat daca auzisem despre
autostopistul care vorbise despre intoarcerea lui Dumnezeu si apoi disparuse.
I-am spus ca da. Cand am auzit prima data de acest lucru a fost in 1994 in
Burbank, California. Povestea avea mereu acelasi sfarsit. Cuplul care l-a
luat pe autostopist a oprit la un service unde ingrijitorul le-a spus ca aude
de la ei pentru a noua oara in acea zi aceeasi poveste. Pastorul care m-a
intrebat a ras si mi-a spus, "Asta ne arata cat de departe e Oregon! Au durat
50 de ani pentru ca zvonul sa ajunga acolo!"
Cat de predispusi suntem sa ne preocupam de lucruri care nu au nici un
rezultat final! Si cat de multumit sunt ca credinta noastra este bazata pe
Lucrarea lui Dumnezeu. Prefer ca Dumnezeu sa-mi vorbeasca prin vechile pagini
ale scripturii decat sa primesc o relevatie speciala supranaturala. Chiar
daca un inger ar veni la mine si mi-ar spune ca ar detine un adevar
revolutionar, ma vad intrebandu-ma daca mesajul era intr-adevar de la
Dumnezeu.
Presupunerile nu inseamna nimic atunci cand ne intoarcem fata spre Cuvantul
lui Dumnezeu. Biblia este singura fundatie ferma in drumul nostru de
crestini. Atunci cand vietile noastre se bazeaza pe adevarul Cuvantului lui
Dumnezeu, nu vom fi indepartati de nici o secta, sau vreo versiune "noua si
imbunatatita" a Evangheliei. Cat de important este sa ne mentinemc increderea
in Cuvantul lui Dumnezeu! Este singura cale de a ne mentine glorioasa
libertate data noua atat de generos de Isus Christos.

Cum Putem Sa Ne Mentinem Increderea?

Este important sa intelegem ca aceia ce dau gres in a-si mentine increderea

sunt dati inapoi de la simpla credinta in Isus de o lipsa de neintelegere a
Cuvantului lui Dumnezeu. Doar o intelegere constiincioasa a Scripturii poate
aduce o stabilitate reala in vietile noastre.
Pavel a observat ca Dumnezeu a oferit bisericii apostoli, profeti,
evanghelisti si pastori-invatatori pentru "desavarsirea sfintilor" (Efeseni
4:12). O nota a acestei desavarsiri este stabilitatea credintei "ca sa nu mai
fim copii plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura,
prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire"
(Efeseni 4:14). Cat de important este pentru noi sa fim constienti de Cuvant,
in special in momentele noastre de deceptie!
Din excesul materialist al miscarii de prosperitate ("Bineinteles ca Dumnezeu
vrea ca toti copii lui sa conduca Mercedesuri. Conduci doar o Toyota? Cat de
necredincios poti fi?") la "noi" relevatii singura cale adevarata de a fi
botezat, interpretari ciudate ale doctrinei sunt regulile din ziua de azi,
fara exceptie.
Cand Pavel, in Galateni 5:1, si-a indemnat prietenii sa "ramaneti dar tari si
nu va plecati iarasi sub jugul robiei", mesajul sau este la fel de relevant
pentru noi astazi precum a fost cand a scris aceste cuvinte. Adeseori insasi
biserica va fi prima care ne va impune un standard legal al dreptatii
noastre. Aceste reguli sunt deobicei privite cu ochi buni pentru ca exista un
anumit simtamant de securitate in limitarile bine definite pe care le impune
legea. Sectele ofera oamenilor un grad mare de directionare personala si
"siguranta" care vine prin urmarea orbeasca a autoritatilor.
Dar cei care se supun la unor asemena stiluri stricte de viata fac asta cu
costul libertatii personale. Nu pot realiza ca pe langa simtamantul de
siguranta pe care le ofera aceste grupuri, vine si o condamnare intensa a
celui ce incearca sa incalce aceste reguli. Multi din cei ce au fost
subjugati unor astfel de sisteme au spus ca parasirea grupului era echivalent
cu a-L parasi pe Dumnezeu. Daca un adept incepe sa puna la indioala grupul
sau vrea sa plece, li se spun ca sunt in pericol de a ajunge in iad. Aceasta
tactica de presiune si pretinderi sunt un indiciu clar ale grupurilor bazate
pe subjugare.
Pe de alta parte, o biserica care-i incurajeaza pe oameni sa gaseaca un loc
unde vor putea evolua in drumul lor spre Dumnezeu arata semne de sanatate
spirituala. La biserica Calvary, sugeram adesea ca oamenii sa caute un loc
care sa le priasca cel mai bine. Unii care vor sa ne urmeze vor sa vada mai
multa emotie si senzatie in serviciile noastre. Incurajam acesti oameni sa
isi exercite libertatea prin gasirea unui loc care sa fie cat mai aproape de
nevoile lor. Nu suntem interesati sa veedm pe nimeni legati de biserica
noastra.
Este vital pentru noi sa acceptam acest adevar: punandu-ne credinta intr-o
lucrare lumeasca, ne taie legaturile cu harul Dumnezeiesc.
Folosirea frazei "galbenusul legaturii" de catre Pavel este probabil o
trimitere la cuvintele lui Simon Petru la primul Consiliu din Iersusalim. In
capitolul 15, Petru a povestit chemarea lui Dumnezeu catre el de a propovadui
Gentililor si casei lui Cornelius. A sugerat ca ar trebui consiliul sa nu
impuna asupra non-evreilor galbenusul legaturii "pe care nici Tatal nostru
nici noi nu-l putem duce" (versetul 10). Pavel il citeaza pe Petru pentru a
accentua ca mesajul de libertate prin harul lui Dumnezeu nu era o conceptie
proprie. Aceasta libertate in Christos era baza solida a bisericii.

Ritualurile Nu Salveaza

Un aspect important al invataturii respinsa la Consiliul din Ierusalim a fost

insistenta ca Gentilii sa se supuna ritualului circumciziei pentru a putea fi
mantuiti. Consiliul a fost de acord cu Pavel ca lucrul uman nu poate face pe
nimeni mai pur. Pavel a spus mai tarziu ca a-ti pune credinta intr-un ritual
este impotriva Evangheliei. A scris, "Iata eu, Pavel, va spun ca, daca va
veti taia imprejur, Christos nu va va folosi la nimic" (Galateni 5:2).
Acest fapt ne permite sa afirmam cu siguranta ca credinta in orice lucrare
lumeasca le desparte de harul lui Dumnezei. Este vital pentru noi sa
recunoastem acest adevar. Nu mai sunt multi predicatori care sustin ca
circumcizia este calea spre mantuire, dar de cate ori nu am auzit oameni
sinceri insistand ca trecem prin ritualul botezului pentru a putea fi
mantuiti?
Unii iau aceste principii si le duc la extreme. Sunt secte care spun ca nu
numai ca trebuie sa fim botezati pentru a fi mantuiti, ci trebuie sa fim
botezati "corect". Unii spun ca trebuie sa fim botezati numai in numele lui
Isus, altii sustin ca botezul trebuie facut numai de un preot al organizatiei
lor. Unii devin atat de obsedati de detaliile tehnice incat au impartit
bisericile intre a stropi si a scufunda, sau chiar pe problema daca oamenii
trebuie botezati cu capul inainte sau invers!
Radacina tuturor acestor diviziuni este neincrederea intr-o lucrare
Dumnezeiasca care ne ajuta sa ne purificam. O invatatura clara a Scripturii
este ca trebuie sa avem incredere in orice lucrare a mantuirii, altfel Isus
nu ne mai este de nici un folos. Nu putem sta pe ambele pari ale gardului si
sa credem in acelasi timp si in Isus si in lucrarea noastra. Ne construim
caminul spiritual pe o fundatie nisipoasa care nu ne poate sustine.
Cu cativa ani in urma, un tanar a venit la mine si mi-a spus ca nu mai este
crestin si ca s-a alaturat bisericii mormone. Cand l-am intrebat in ce-si
punea increderea pentru o viata eterna, mi-a spus ca incredera si credinta in
Isus Christos si continuarea vietii alaturi de biserica mormona. I-am spus
sincer ca decizia lui era tragica. In momentul in care si-a pus increderea
in altceva in afara de lucrarea incheiata a lui Isus Christos, a mers prea
departe.
Pentru a sta drepti alaturi de Dumnezeu si nu avem nevoie decat de credinta
in Isus. Daca insistam sa credem in Isus si in circumcizie (sau botez, sau
tithin, sau parteneriat cu orice alta biserica), atunci Isus nu va mai
insemna nimic pentru noi.

Totul Sau Nimic

Cei ce depind de faptele proprii pentru puritate nu pot adopta o atitudine de

alegere. Daca acceptam o lucrare buna ca necesara pentru mantuire, devenim
dependenti de intregul sistem de legi; trebuie sa pastram legea in intregimea
sa. Precum a aratat Pavel in Galateni 3:10, "Caci toti cei ce se bizuiesc pe
faptele Legii, sunt supt blestem; pentru ca este scris: 'Blestemat este
oricine nu staruieste in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le
faca ". Iacov a amplificat acest adevar cand a zis, "Caci cine pazeste toata
Legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate" (Iacov
2:10).
Daca apelam la lege pentru puritate, nu numai ca Christos nu ne va dezvalui
nimic, dar de asemenea vom fi nevoiti sa respectam fiecare porunca la
perfectie. Relatia noastra cu Dumnezeu e dictata de legalism sau har.
Pavel nu s-a abtinut in a face cunoscuta impotrivirea sa la aceasta falsa
invatatura a iudeilor. A scris. "Voi cari voiti sa fiti socotiti neprihaniti
prin Lege, v-ati despartit de Christos; ati cazut din har" (Galateni 5:4).
Aceia care vin cu infatisarea mai-sfant-ca-tine intre crestini, au respins
harul.
Este de folos sa ne amintim ca nimeni nu va ajunge in Rai pentru faptele sale
bune. Nu vom trebui sa-i ascultam pe Avram, David sau Pavel vorbind despre
toate lucrurile bune pe care le-au facut pentru a atinge puritatea ce le-a
permis sa stea alaturi de Dumnezeu. Acesti oameni pur si simplu au crezut in
Dumnezeu iar credinta lor a contat in puritate. Nici unul dintre noi nu va
ajunge in Rai comparandu-ne intre noi faptele bune pe care le-am facut,
pentru ca faptele unui singur om sunt destul de onorante incat sa-i asigure
locul in dreapta Tatalui - Domnul nostru, Isus Christos. Numai si numai Isus
va primi lauda pentru mantuirea noastra. Nici unul dintre noi nu ne-am afla
aici daca n-ar fi fost El.
Asa cum a zis Pavel, "Departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu
crucea Domnului nostru Isus Christos" (Galateni 6:14). Indiferent de cat de
multe fapte bune am facut pentru El, indiferent cati oameni vom aduce pe
drumul Lui, singura noastra salvare e in Isus Christos, care a murit pentru
noi. Puritatea noastra nu este o chestiune de fapte bune, efort uman, urmarea
anumitor ritualuri sau legi. Puritatea noastra acum si pururea este
rezultatul simplei noastre credinte in Fiul lui Dumnezeu, Isus Christos.
Puritatea prin credinta inlatura orice distinctie intre cei ce apartin lui
Christos. Eu nu sunt mai bun decat tine si nici tu decat mine. Cu totii
suntem pacatosi, salvati numai prin gloriosul har al lui Dumnezeu. Nu exista
alta cale de a fi drepti in fata Lui. Exista un singur tip de puritate pe
care o accepta Dumnezeu: puritatea transmisa de Isus Christos.
Nu este o problema minora pentru noi, credinciosii. Trebuie sa rezistam in
libertatea pe care ne-a dat-o Isus Christos. Nu trebuie sa permitem unor
reguli sa ne acapareze si sa ne conduca viata pana cand simtim ca, daca nu ne
rugam sapte ore pe zi si nu citim 25 de capitole din Scriptura in fiecare zi,
nu suntem cu adevarat drepti. Puritatea noastra nu este dictata de cat de
mult citim, de cat de mult ne rugam, tinem post sau daruim. Puritatea se
bazeaza pe simpla incredere ca Isus Christos ne va spala si ne va curata de
pacate pentru a ne face puri in fata Tatalui.
Lucrarea pentru mantuirea noastra s-a terminat. Nu putem face nimic sa o
imbunatatim. Faptele noastre bune rezulta din acceptarea lui Dumnezeu si din
dragostea Lui; nu putem face nimic concret pentru a afla dragostea Lui.
Purtandu-ne in conformitate cu poruncile lui Dumnezeu nu ne face mai drepti -
ci doar mai fericiti si satisfacuti. Ce mod mai bun de a trai decat daruindu-
mi existenta celui ce ma iubeste atat de mult aici si acum si care a promis
sa aiba grija de mine pentru totdeauna? A fi condus de Dumnezeu este cea mai
satisfacatoare experienta din lume.

Doar Doua Alegeri

Fiecare dintre noi incearca fie sa faca fapte bune si sa-L multumeasca pe
Dumnezeu fie ca au incredere si cred in Dumnezeu ca va face pentru noi ceea
ce noi singuri nu suntem in stare. In fiecare moment al vietilor noastre ne
regasim intr-una din cele doua situatii. Daca inca incercam sa-l multumim pe
Dumnezeu prin fapte bune, infrangerea si frustrarea vor fi roadele noastre.
Daca am avut incredere ca harul divin sa ne transforme prin Christos, ne vom
bucura de viata si de pace.
Am invatat lectia eterna ca legile si supunerea la legi nu ne vor schimba
sufletele.
Imi amintesc un incident in care familia noastra a incercat sa faca un efort
de a aduce o atmosfera mai crestineasca in camin. Pe cand copiii cresteau, a
venit un moment in care rivalitatea intre frati a ajuns la apogeu. Copii au
ajuns sa se strige cu porecle. Am descoperit ca atunci cand se adresau unul
altuia cu "prostule", "natangule", "idiotule", avea darul de a aduce cearta
intre ei. Asa ca am incercat sa impunem o disciplina si sa concepem niste
reguli.
Intr-o casa cu doua etaje, una dintre cele mai neplacute lucruri este sa
aspiri scarile. Asadar pentru a imbunatati tinuta vietii noastre, am decis sa
facem o lista cu membrii familiei care se insultau intre ei. Cel cu cele mai
multe ofense va aspira scarile. Acestea pareau foarte rezonabile in acea
preioada, dar astazi am senzatia ca am fost tras pe sfoara. Intr-o zi,
baietii au inceput sa se certe. Cand am intrat in camera, primele cuvinte ce
mi-au iesit pe gura au fost, "Ce idiot a facut mizeria asta?" Fara indioala
ca va imaginati cine a trebuit sa aspire scarile.
Totusi, a rezultat un lucru bun. Am reinvatat eterna lectie ca regulile
impuse nu pot schimba sufletul nostru. Scopurile noastre erau bune. Cu totii
participam la incercarea de a mentine o familie dreapta - si cu toate acestea
am esuat cu totii lamentabil.
Se pare ca indiferent cat de tare incercam sa fim puri, trebuie sa acceptam
faptul ca dreptatea noastra este o zdreanta manjita in fata lui Dumnezeu. El
ne-a dat o speranta diferita pentru puritate - o relatie pe care trebuie sa o
accpetam ca pe un dar. Puritatea ne este data prin credinta in Isus Christos
si prin acceptarea ca nu putem duce o viata de un standard perfect. Aceasta
este alegerea cruciala care ni se prezinta. Putem incerca sa ne curatam
vechile noastre zdrente si sa incercam sa aparem prezentabili in Rai; sau
putem alege sa fim furati in puritatea completa prin credinta in Isus.
Aspiratorul meu imi aminteste ca singura mea speranta este sa aleg harul.

Deviat de la Traseu si in afara Vederii

Nu a incetat niciodata sa ma mire cat de usor poti devia de la calea ce
dreapta in viata crestina. Chiar si o aparenta greseala in domeniul credintei
sau practicii ne poate devia complet in fiecare aspect al vietii noastre de
crestini. Asadar, a face toate eforturile pentru a mentine puritatea
doctrinala este din ce in ce mai important pe masura trecerii zilelor.
Recent am avut ocazia sa discut pe teme spirituale cu un amic care credea ca
biserica va trece prin Marea Napasta. Se mira de ce am o pozitie atat de
inversunata in ceea ce el considera o fata neimportanta a escatologiei. I-am
raspuns intrebandu-l. "Daca biserica va trece intr-adevar prin Marea Napasta,
cine sunt cei 144.000 mentionati in cartea Revelatiei? A raspuns ca acesti
oameni fac parte din randurile bisericii deoarece biserica este spirituala
Israel. Apoi l-am intrebat daca toate promisiunile lui Dumnezeu catre
Israeliti au fost implinite cumva spiritual de biserica. A spus ca da. "Ce
interesant" am replicat, "ca o arie atat de 'neimportanta' a escatologiei a
afectat si doctrina ta despre biserica". Pentru a folosi cuvintele lui Pavel,
"Putin aluat face sa se dospeasca toata plamadeala" (Galateni 5:9). Sa punem
problema altfel. Imagineaza-ti ca trebuie sa calatoresti cu avionul intre Los
Angeles si Hawaii. Inainte de decolare, pilotul anunta prin statie, "Oameni
buni, avem o mica problema cu sistemul de navigare, dar nu va faceti griji.
Nu vom devia cu mai mult de doua grade de la drum". Doua grade nu e mult pe
langa Los Angeles, dar in momentul cand ajungem la 3 000 mile de uscat
deasupra Pacificului, suntem rataciti fara speranta. Hawaii nu va fi de
zarit.
Cu siguranta, cea mai buna strategie este sa te asiguri ca nu ai deviat cu
nici macar o sutime de grad. In probleme de doctrina, este imperativ sa ne
uitam in Scriptura, sa dovedim toate lucrurile si sa evitam sa fim atrasi de
argumentele convingatoare ale oamenilor. Astfel ne mentinem harul.

Vigilenta Costisitoare

Nu fiti pacaliti, aceasta vigilenta are un pret. Controversele si persecutia

au fost alaturi de predicarea Evangheliei inca de la inceput. Precum remarca
Pavel in Galateni 5:11, "Cat despre mine, fratilor, daca mai propovaduiesc
taierea imprejur, de ce mai sunt prigonit? Atunci pricina de pocire a crucii
s-a dus." Daca Pavel ar predica ca puritatea poate fi obtinuta prin fapte
bune, nu ar mai fi existat rezistenta impotriva crestinismului. Dar crucea
lui Isus a fost mereu o ofensa.
Crucea ne spune ca este o singura cale de a fi drept in fara lui Dumnezeu.
Adevaratul mesaj al mantuirii numai prin Christos ii supara pe oameni pentru
ca este atat de ingust si exclusivist. Crucea spune lumii ca este o singura
speranta pentru viata eterna, moartea si invierea lui Isus. In esenta, Pavel
spune, "Daca vreau sa fiu liberal si sa zic 'circumcizia e buna daca va
prieste', atuni nimeni nu m-ar persecuta. Dar sunt persecutat pentru ca mi-a
pasat indeajust pentru a sta intru adevar".
Pavel nu s-a sfiit sa foloseasca cuvinte grele. Putem vedea implicarea sa
emotionala pentru adevar in discursul sau impotriva celor ce dezbat pe
marginea circumciziei. "Si schilodeasca-se odata cei ce va tulbura!", scria
in Galateni 5:12. Termenul folosit in versiunea Regelui Iacov inseamna
literal "a emascula" sau "a castra". Pavel a vrut sa spuna, "Daca aceste
invataturi false spun ca o mica mutilare a trupului ne face mai drepti, de ce
nu merg tot drumul si incep cu ei insisi?". O paralela moderna cu vorbele lui
Pavel poate fi, "Doresc ca celor ce-ti spun ca puritatea vine prin botez sa
mearga tot drumul si sa se inece singuri!". Pavel si-a aratat sentimentele
impotriva celor care indraznesc sa perverteasca glorioasa evanghelie a
harului.
Ganditi-va cat de mult l-ar indurera pe apostol aceste evolutii. Iata un grup
in care lucra harul divin, unde oamenii il iubeau pe Dumnezeu si pe semenii
lor. Exista o bucurie si o unitate prin Dumnezeu pana sa apara acesti falsi
invatatori. Odata cu aparitia propriei lor versiuni a Evangheliei, au creat
disensiuni si curand au aparut secte. Minunata dragoste si unitate pe care a
cunoscut-o acest grup a devenit doar o amintire frumoasa. Nu e de mirare ca
Pavel a fost atat de sever in cuvantarile sale!
Multumim, Pavel!

Cel ce a ajuns la glorioasa mantuie prin harul Dumnezeiesc ii datoreaza lui

Pavel foarte mult. Daca nu era el, multi din biserica ar fi putut foarte usor
sa faca parte dintr-o secta evreiasca. Dar Pavel a fost acela care a ramas
ferm si a atras noi credinciosi in harul lui Isus Christos. Aceasta fermitate
a atras ceva pe urma ei. A fost persecutat pe majoritatea duratei activitatii
lui. Dar a meritat. La sfarsitul vietii sale a putut scrie aceste cuvinte
tulburatoare, "M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit
credinta. De-acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da in
'ziua aceea', Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci si tuturor
ce vor fi iubit venirea Lui" (II Timotei 4:7,8).
Fie ca Dumnezeu sa ne dea harul Sau pentru a lupta pentru adevar si
intelepciunea de a imparti dragostea sa. Fie ca sa ne ajute in a putea sta
drepti intru Christos, in credinta si adevar. Fie ca noi sa apreciem
incredibila profunzime a binecuvantarii si a libertatii date noua de Dumnezeu
cu atata darnicie. Si fie ca noi sa simtim aceasta binecuvantare in fiecare
zi in timp ce mergem alaturi de Dumnezeu si dragostea sa, tinantu-ne drepti
in harul Sau.

13. Membri Regali

Pe vremea copilariei, nu v-ati intrebat niciodata cum ar fi fost sa va fi

nascut in familii regale? Acei dintre noi care provenim din familii mai
sarace probabil am visat de multe ori cum ar fi sa fim bogati.
Poate ca nu provenim din familii bogate, dar Biblia ne spune clar ca datorita
relatiei cu Christos, facem parte dintr-un popor spiritual, urmasi ai
credintei. Asa cum scria Pavel in Galateni 3:29, "Si daca sunteti ai lui
Christos, suntei 'samanta' lui Avraam, mostenitor prin fagaduinta". Cand
vedem adevaratii strabuni, vedem ca originile nu ne mai sunt inradacinate in
Europa, Asia sau Africa. Cu ajutorul harului, putem trasa linia
descendentilor pana la Isus Christos, implinirea promisiunii lui Dumnezeu
fata de Avram. Si din cauza acestei relatii speciale, suntem mostenitori ai
insasi Imparatiei lui Dumnezeu.

Ce este un Mostenitor?

Un copil de sase, sapte ani care primeste o mostenire mare este, tehnic
vorbind, o persoana foarte bogata. Totusi pana cand acest copil nu ajunge la
varsta majoratului, cum se stipuleaza in testamentul parintilor, practic nu
are un statut diferit fata de un servitor din acea casa. Cu siguranta ca
toate nevoile fizice ale mostenitorului vor fi indeplinite, dar nu va avea
autoritatea de a decide cum se va folosi de mostenirea sa pana nu va implini
varsta. Situatia vietii unui mostenitor nu s-a schimbat mult de pe vremea lui
Pavel. El a scris, "Dar cata vreme mostenitorul este nevarstnic, eu spun ca
nu se deosebeste cu nimic de un rob, macar ca este stapan pe tot. Ci este
supt epitropi si ingrijitori, pana la vremea randuita de tatal sau" (Galateni
4:1-2). Pavel explica ca mostenitorul s-a gasit sub autoritatea unui servitor
caruia i s-a dat puterea de a se ocupa cu averea. De obicei va fi numit si un
tutore care se va ocupa cu buna crestere a copilului pana va ajunge adult. In
societatea Romana, un baiat era considerat copil pana la sapte ani. De aici
pana la 17 ani, o mica banderola purpurie ii va fi pusa imprejurul robei,
identificandu-l drept copil. La 17 ani i se dadea alta roba, fara banda
purpurie, pentru a fi considerat barbat. Totusi, pana la varsta de 25 de ani
nu se putea ocupa de afacei.
Lucrurile erau putin mai simple in cultura evreilor. La 12 ani un baiat va
trece prin ceremonia cunoscuta sub numele de bar mitzvah, in care va deveni
un adevarat "fiu al legamantului". Tatal copilului va oferi o ruga de
multumire ca nu mai este responsabil de actiunile fiului sau. Baiatul se va
ruga acceptand responsabilitatea de a fi devenit barbat.
Pavel foloseste aceasta bine cunoscuta tranzitie spre viata de adult pentru a
arata relatia legii, oamenilor lui Dumnezeu. Cand Israel a fost pus sub lege,
a fost facut mostenitor al promisiunii lui Dumnezeu. Totusi atat timp cat
poporul era sub lege, promisiunea glorioasei mosteniri nu va fi implinita. Ei
asteapta ziua numita "implinirea timpului", cand Dumnezeu isi va implini
fiecare promisiune prin Fiul Sau. Pana atunci, Israel a fost ca un copil sub
guvernarea legii

Jugul Legii

Legea a transformat aproape toate aspectele vietii de zi cu zi, de la

alimentatie, tranzactii bursiere pana la relatiile maritale. Legea are un
preponderent masiv peste copii lui Dumnezeu pana cand vor "absolvi" de la
copii la adulti, cand in sfarsit se vor putea bucura de beneficiile
mostenirii promise lor. Promisiunea unei noi si minunate relatii cu Dumnezeu
prin venirea lui Mesia a fost data lui Israel, si totusi aceasta promisiune
nu va putea fi indeplinita decat in momentul desemnat de Tatal.
Legea constituie o ingradire pentru indivizi si chiar pentru societate pentru
a trai in ordine si armonie. Daca asemenea ingradiri externe sunt tot ceea ce
detinem in relatia cu Dumnezeu, totusi ne gasim intr-un jug. De aceea Pavel a
scris, "Tot asa si noi, cand eram nevarstnici, eram supt robia invataturilor
incepatoare ale lumii " (Galateni 4:3).
Legea nu ne poate aduce viata bogata, libera si implinitoare care ni-o
doreste Sfantul Duh.
Cand Pavel se refera la "invataturile incepatoare ale lumii", ne spune despre
cunostintele de baza despre viata. Legea lui Moise a fost destul de eficienta
in ceea ce priveste aceste fundamentale "ce ai voie sa faci si ce nu ai voie"
ale vietii de zi cu zi.
Intotdeauna am gasit ironica ca primul Consiliu Bisericesc (descris in
Faptele Apostolilor 15) s-a ocupat atat de mult cu problema unor legi
complexe de conduita pentru credinciosi. Desi au ajuns la concluzia ca
credinciosii nu mai trebuiau sa urmeze cu sfintenie un cod de maniere extern,
inca mai sunt multe biserici in ziua de azi care incearca sa impuna un
control similar asupra oamenilor.
Am crescut intr-o biserica care credea ca avea menirea divina de a spune
femeilor cum sa se imbrace si cum sa se coafeze. Conducatorii credeau de
asemenea ca stiau opiniile lui Dumnezeu despre machiaj. Fiind copii, ni se
tineau predici nesfarsite despre ceea ce puteam si ce nu puteam face. Nu as
spune ca biserica ne punea sub legile lui Moise, dar ma sugjuga atat de mult
incat nu puteam suporta. Esuam constant pentru ca nu eram in stare sa ating
standardele impuse.
Legea nu ne poate aduce viata bogata, libera si implinitoare care ne-o
doreste Sfantul Duh. Aduce numai vina, autocondamnare si frustrare. Din
fericire, legea nu e sfarsitul povestii.

Cand a Venit Timpul

Pe vremea lui Pavel, procedurile legale privitoare la acordarea unei

mosteniri erau foarte stricte. Cand copilul ajungea la varsta specificata in
testament, nu mai era nevoie de tutore sau servitor sa aiba grija de el.
Mostenitorul putea primi ceea ce i se cuvenea prin testament cand ajungea la
"deplinatatea timpului".
La asta s-a gandit si Pavel cand a scris, "Cand a venit implinirea vremii,
Dumnezeu a trimes pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut supt lege" (Galateni
4:4). De vreme ce Isus a venit, putem primi deplinatatea binecuvantarii
promisa de Dumnezeu. Dar mai este si un subinteles la aceasta notiune de
"implinire a timpului". V-ati intrebat vreodata de ce Dumnezeu a permis
oamenilor sa traiasca sub lege timp de aproape 1400 de ani, inainte de a-l
trimita pe Fiul Sau? Pentru a fi sinceri, s-ar putea sa nu intelegeti
niciodata temporizarea lui Dumnezeu. Caile Sale nu sunt ca ale noastre si
gandurile Lui nu sunt ca ale noastre. Dar daca ne uitam in istorie, putem
vedea un motiv evident pentru care temporizarea trimiterii lui Isus in lume a
fost favorabila.
Pentru inceput, Isus s-a nascut intr-o epoca de pace fara precedent. Peste 13
ani inainte de nasterea Sa si in timpul vietii Sale, portile templului Janus
din Roma au fost inchise. Atunci cand Roma mergea la razboi, acest templu era
plin de credinciosi rugandu-se la Janus pentru victorie. Da, in vremea lui
Isus, clasica Pax Romana era ferma.
De asemenea Roma facea mari avansuri in privinta dezvoltarii transportului,
creand un sistem bine conceput de drumuri pe tot cuprinsul Imperiului. Iar
greaca, o limba clara, expresiva si remarcabil de specifica, devenea limba
universala in Imperiu.
Toti acesti factori au contribuit la raspindirea rapida a Evangheliei in
primul secol. Poate ca Dumnezeu a asteptat acest moment strategic ca mesajul
sau de iubire si iertare pentru omenire sa se bucure de cel mai mare impact.
Amintiti-va deasemenea ca Pavel a spus ca Isus a fost "trimis" de Tatal,
implicand nu numai preexistenta eterna a lui Isus, dar de asemenea si ca Isus
a venit cu un scop specific. Isus a fost trimis in aceasta lume pentru a
completa mantuirea lumii. A venit sa stabileasca o noua mentalitate prin care
oamenii se pot apropia intim de Dumnezeu si se pot bucura pe deplin de
promisiunea binecuvantarii.
Pavel ne spune deasemenea ca Isus a fost "nascut din femeie, nascut supt
lege". Aceasta referire la nasterea virgina face o puternica aluzie la prima
promisiune facuta de Mesia in Scriptura. In Geneza 3:15, Dumnezeu a promis ca
samanta femeiasca va zgaria capul sarpelui, distrugand lucrarea mortii si
separarii de Dumnezeu pe care le-a adus Satana in Gradina Edenului. Si Isus a
fost "nascut supt lege", trimitere la faptul ca Christos s-a nascut evreu si
ca a fost trimis sa mantuiasca poporul evreu. A venit pentru ca fii lui
Dumnezeu sa poata in sfarsit sa atinga maturitatea spirituala si sa se bucure
de toata mostenirea lor spirituala. Numai prin Isus vor primi ei mostenirea
Tatalui Ceresc.

Ce mai Tata!

Ii simt deseori lipsa unei prietrene dragi, decedata, pe nume Iva Newton,
care a fost alaturi de biserica Calvary inca de la inceput. Aceasta femeie
dumnezeiasca a mers alaturi de Dumnezeu mai multi ani decat numara varsta
mea. Imi placea sa o ascult rugandu-se "Acum, draga Tata.. " incepea ea.Vai,
cat de mult imi placea! Se bucura de o prietenie stransa, intima cu Dumnezeu.
Ii spunea lui Dumnezeu "Draga Tata".
Stiati ca moartea si invierea lui Isus v-a adus voua aceeasi prietenie
stransa, intima? La acest lucru se referea Pavel cand a scris, "Si pentru ca
sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimes in inima Duhul Fiului Sau, care striga
'Ava', adica: 'Tata!" (Galateni 4:6).
In acest pasaj intrevedem o imagine minunata a implicarii Treimii in vietile
credinciosilor. Dumnezeu Tatal trimite Sufletul Fiului Sau in sufletele
noastre. Un pasaj paralel regasit in Romani 8:15-16 ne spune ca insusi
Sufletul lui Dumnezeu este martor spiritului nostru ca noi suntem fii Lui.
Acest tip de relatie este posibila numai atunci cand suferim o renastere
spirituala completa. Precum a spus insusi Isus, "Cel este nascut din carne,
este carne si cel ce este nascut din duh, este duh. Nu te mira ca ti-am spus,
'Trebuie sa va nasteti din nou' ". (Ioan 3:6-7). Cand renastem spiritual, ne
este data puterea de a lega o prietenie stransa, intima cu Dumnezeu,
exemplificata prin folosirea termenului "Abba" de catre Pavel.
Abba este termenul diminutiv pentru "tata". Este un cuvant de origine
armeana; si daca vizitati Israelul char si azi, veti auzi adesea copii
strigand "Abba, Abba!". Ei spun "Taticule, Taticule!".
Isus a folosit deseori acest termen. Fara nici o indoiala ca apostolii L-au
auzit folosindu-L in rugaciunile Sale atat de des incat nu au mai tradus
cuvantul in Greaca. Au pastrat expresia armeana deoarece vroiau sa
imortalizeze acea intimitate calduroasa intre Isus si Tatal Sau. Dumnezeu
vrea ca noi sa-l consideram Parintele nostru iubitor, chiar Tatal nostru.
Cat de minunat este sa stii ca Dumnezeu vrea sa aiba cu noi aceeasi relatie
personala, iubitoare in drumul alaturi de El. De prea multe ori tindem sa-l
vedem pe Dumnezeu ca pe un creator distant, dar intentia Lui este sa-l
consideram un Parinte iubitor, un Tata.
Unii vad aceasta familiaritate ca lipsa de respect si totusi insasi Dumnezeu
ne indeamna la aceasta. Imi amintesc cand am avut ocazia sa ma intalnesc cu
un grup de credinciosi italieni pentru o sedinta de rugaciuni. Pentru binele
meu, se rugau in engleza, dar chiar si atunci foloseau cuvantul "Papa" pentru
Dumnezeu. La inceput am crezut ca deveneau prea neformali; dar un moment de
reflexie m-a facut sa ma razgandesc. Dragostea lor avea o adancime si o
apropiere in acea expresie ce era adevarata intru Scriptura.
Cat de remarcabil este ca Dumnezeu acum ne primeste in prezenta sa ca pe
copiii Lui dragi si nu ne vede respectuosi, ca niste sclavi. Nu asa ar trebui
sa arate relatia dintre un tata si copilul Sau? Cand copii mei vin in vizita,
nu stau drepti, atenti si nu tremura cand vorbesc cu mine. Nu imi vorbesc cu
tot felul de formalitati spunandu-mi. "O, preabunule tata, primeste aceasta
cerere a copiilor tai de azi ". De obicei suna astfel, "Buna, tata. Am nevoie
de 5 dolari. Nu am timp sa-ti explic; doar dami-i acum si iti explic mai
tarziu!".
Dumnezeu vrea ca timpul petrecut alaturi de el sa fie cat mai relaxant si mai
destins pentru sufletele noastre. Vrea sa ne simtim ca acasa cu el si sa avem
o relatie deschisa. Am putea proceda asa pentru ca oricum vietile noastre
sunt ca o carte deschisa pentru El. Ne cunoaste mai bine decat ne cuoastem
noi insine. El nu vrea sa intretinem o relatie distanta, retinuta. Dumnezeu
vrea ca noi sa cunoastem personal dragostea in adancul inimilor noastre.
Orice expresie cu care comunicam este perfect acceptabila, chiar daca este
"Parinte", "Tata" sau "Papa".

Tatal Ideal

Dumnezeu este Tatal nostru in cel mai pur, adevarat si sfant inteles al
cuvantului. Este tatal nostru intr-un mod ideal. Dumnezeu ne ajuta, dar
cultura corupta a distrus imaginea tatalui in inimile multor copii. Acest
lucru e tragic. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tatal ceresc, care m-a
ajutat sa intemeiez o relatie cu Domnul intr-un mod glorios.
Oricare ar fi fost experienta voastra, Dumnezeu vrea sa va legati de El in
acea prietenie stransa, intima, si sa-l recunoasteti ca un Tata iubitor si
drept, un Tata sfant si iubitor. Duhul Sau din inimile noastre striga "Abba!
Tata! Papa!".
Dumnezeu poate sa ne insufle dragostea Sa, sa ne acopere cu bunatatea Sa,
astfel incat ajungem sa-L iubim din ce in ce mai mult. Acesta este scopul lui
Dumnezeu pentru omenire. Viata ta nu va fi niciodata completa pana cand
scopul lui Dumnezeu nu va fi implinit in tine - pana cand nu vei avea o
relatie cu Dumnezeu in acel mod personal, apropiat, in care vei spune "O,
Abba" din inima.
Tatilor, va mai amintiti prima data cand copilul vostru v-a spus "tati"? Este
de neuitat. Ati inteles pe deplin. Propria mea fetita a fost atat de
desteapta. Primul sau cuvant a fost "tati" Asa e. M-am rasucit, am privit-o
si am strigat "Ce?". Eram trist ca nu mai era nimeni in preajma, altfel cine
m-ar fi crezut? Am incercat sa o fac sa o mai spuna o data, dar tot ce am
obtinut a fost un zambet angelic. Cu toate astea, eu am auzit-o! Curand o
spunea in fata tuturor si eu eram atat de mandru!
In acea zi in care ziceti pentru prima data "O, Abba" si El ne aude, Dumnezeu
este bucuros. Este inceputul unei relatii in care putem spune sincer si din
inima "Hei, acesta este Abba meu. Acesta este Taticul meu". Minunat este ca e
numai inceputul bogatei noastre relatii cu Dumnezeu.

Mostenitorii lui Dumnezeu

Pe cat de neverosimil pare intrarea intr-o relatie in care Dumnezeu este

"Abba" nostru, pe atat de neverosimil pare ca acesta nu este sfarsitul
povestii. Pavel ne spune, "Asa ca nu mai esti rob, ci fiu; si daca esti fiu,
esti mostenitor, prin Dumnezeu "(Galateni 4:7). Intrand in aceasta relatie cu
Dumnezeu ca fiind copiii Lui adoptivi, Duhul Sau striga in inimile noastre
"O, Abba", si devenim mostenitorii lui Dumnezeu. Suntem mostenitorii
gloriosului sau regat etern.
Tatal nostru ne iubeste atat de mult incat ne-a facut cu generozitate
mostenitorii Lui, iar mostenirea spirituala este intentionata a fi o prezenta
reala a binecuvantarii in vietile noastre.
Unii fac greseala de a gandi ca un credincios trebuie sa astepte pentru a se
bucura de mostenire, dar nimic nu poate fi mai departe de adevar. Biblia ne
spune ca raiul inseamna neprihanire, pace si bucurie prin Sfantul Duh (Romani
14:17). Putem beneficia de aceste minunate binecuvantari chiar aici si acum.
Pacea lui Dumnezeu depaseste orice intelegere umana si ne poate cuprinde
mintile si inimile chiar acum. Sufletul nostru se poate umple de o bucurie
nespusa si plina de glorie chiar acum. Putem simti libertatea eliberatoare de
vina si frica, pentru ca am fost declarati pe deplin drepti prin credinta
noastra in lucrarea incheiata a lui Christos.

Asta nu e totul, Prieteni

Acestea sunt doar cateva elemente ale mostenirii glorioase care este deja a
noastra din cauza ca Dumnezeu ne-a facut mostenitori prin Isus. Putem ajunge
la cea mai inalta binecuvantare prin minunata dragoste si minunatul har al
"Taticului" nostru.
Si totusi, asta nu e totul. Isus a zis ca va spune celor ce vor sta la
dreapta Sa, "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care
v-a fost pregatita de la intemeierea lumii" (Marcu 24:35). Sunt un mostenitor
al lui Dumnezeu; sunt fiul adotiv al Regelui. Asadar daca Tatal meu este
Regele universului, asta inseamna ca eu sunt Printul Charles!
Si de asemenea inseamna ca si voi sunteti printi si printese. Va face
mostenitori ai Imparatiei - Imparatie pe care Dumnezeu vrea sa o imparta cu
voi si de care vrea sa va bucurati. Si abia atunci scopul lui Dumnezeu pentru
omenire va fi implinit, cand omul va regasi deplina intimitate a prieteniei
cu Dumnezeu.
Inimile noaste vor fi pline de multumire pentru securitatea si caldura pe
care le simtim cand constientizam dragostea nelimitata a lui Dumnezeu pentru
noi. Ce putere rezida in cunoasterea ca Dumnezeu va avea grija de noi si ne
va invalui cu dragostea Sa. Putem trai cu increderea ca avem un Tata care ne
ajuta la fiecare pas, dandu-ne resurse imense pentru a merge alaturi de El in
aceasta noua viata.
"Abba" al nostru are scopul de a ne ajuta sa venim puri in fata Sa, cu
bucurie nemasurata (vezi Evrei 24 ). Ne-a numit fii si ne-a dat o mostenire
incoruptibila prin Isus Christos. Nu pentru ca o meritam. Nu pentru ca am
castigat-o. Toate acestea au fost posibile numai prin mila si harul Sau.
Cat de minunat este cand renastem si descoperim ca, intr-un mod unic, am
devenit mai bogati spiritual si am devenit membri unei familii regale, in cel
mai profund sens al cuvantului. Pentru ca suntem copiii lui Dumnezeu, am fost
facuti printi si printesele Imparatiei. Din cauza a ceea ce a facut Isus
pentru noi, vom primi o mostenire incoruptibila si nepangarita care nu va
disparea - si asteapta pe fiecare dintre noi sa ne bucuram de ea in
eternitate.

14. Singura Noastra Responsabilitate

Mesajul din Noul Testament este simplu, direct si de negresit. Suntem salvati
de Duhul lui Dumnezeu numai prin credinta, nu pe baza faptelor bune pe care
le-am facut. Singura responsabilitate pentri noi ca credinciosi este sa
credem in dragostea si harul pe care Dumnezeu ni le ofera gratuit.
Acest mesaj e in contrast puternic cu invataturile acelora care vor ca noi sa
credem in Isus, sa respectam anumite legi si ritualuri. Acesti predicatori
isi numesc mesajul Evanghelie, dar nu este de bun augur. Spun ca pentru a fi
acceptati de Dumnezeu, trebuie sa facem lucruri adecvate. Legea si lucrarea
sunt puse alaturi de har intr-un "bilet" bifunctional pentru mantuire.
Contrar acestor invataturi, totusi Noul Testament insista ca nu trebuie sa ne
justificam prin lege si lucrare, ci prin harul lui Dumnezeu si prin credinta
noastra.
Suntem pusi in fata unei situatii clasice de sau/sau. Puritatea se poate
obtine fie numai prin credinta in Isus, fie prin respectarea cu strictete a
poruncilor. Puritatea prin credinta si prin respecarea legilor se exclud
reciproc. Cand cautam puritatea in fata lui Dumnezeu, trebuie sa alegem si sa
nu cautam o cale de mijloc.
Avram a fost un om care a crezut pur si simplu in Dumnezeu si El l-a
rasplatit. Suntem pe acelasi nivel cu Avram si ne bucuram de aceeasi
mostenire si aceleasi promisiuni. Pe acest loc privilegiat se ajunge numai
prin credinta, nu prin respectarea unui cod de legi. Daca vrem sa fim drepti
in fata lui Dumnezeu numai prin lucrarea noastra, ne regasim intr-un blestem.
Nu sunt exceptii de la aceasta regula. Daca privim legea ca pe o asigurare in
fata lui Dumnezeu, singurul mod in care putem capata aceasta asigurare este
sa respectam strict toate poruncile. Dupa cum a scris Pavel, "Blestemat este
oricine nu staruieste in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le
faca" (Galateni 3:10). Asta inseamna ca nu vom sti daca suntem mantuiti decat
in momentul in care murim, iar o astfel de povara nu o putem duce.
Imaginati-va ca ati dus o viata perfecta, respectand toate poruncile,
nefacand niciodata vreun rau. Intro-i zi decideti sa treceti strada pe verde.
Dintr-o data, un sofer trece pe rosu si va loveste in plin. Pe cand urmariti
masina trecand peste voi, ultimile voastre cuvinte inainte de a parasi lumea
aceasta sunt o critica nevoalata la adresa idiotului de la volan. Cu acest
neinsemnat gest, ati stricat totul. Ati decazut din perfectiune. Ati pacatuit
- iar Biblia spune ca pretul pacatului este moartea.
Puteti respecta perfect noua porunci ale Domnului, dar daca esuati la a
zecea, ati gresit totul. Ati pacatuit. Si vestea proasta este ca, daca nu
respectati toata legea, sunteti vinovat. Nu conteaza care porunca o
incalcati; o singura eroare va scoate din cursa.
Asadar, nu aveti nici o sansa sa fiti declarat drepti pe baza faptelor
voastre. Sunteti deja exclusi. Ati ratat deja tinta. Tot la ce va mai puteti
astepta este pedeapsa. Justificarea prin fapte bune e imposibila pentru ca se
bazeaza pe imperfectul efort uman. Legalismul este calea spre blestem.
Prin urmare, calea spre adevarata puritate si bunecuvantare este credinta,
deoarece nu se bazeaza pe eforturile proprii ci pe marea mila a lui Dumnezeu
si pe harul Sau pentru voi prin Isus Christos. Cu toate ca ati esuat - cu
toate ca nu ati reusit sa fiti puri prin eforturile proprii - Dumnezeu v-a
mantuit prin Isus Christos. Isus a luat responabilitatea greselilor voastre
fata de Dumnezeu si a platit pretul pe care i-L datorati voi dar pe care nu
l-ati fi putut niciodata plati. Va confera puritatea perfecta daca doar
credeti in El si va puneti speranta in El. Si acum, fiind pur in fata lui
Dumnezeu, sunteti beneficiarii tuturor binecuvantarilor Sale minunate.

O Eroare Tragica

Una dintre cele mai tragice greseli pe care le poate face biserica este sa
puna accentul pe lucrarea pe care credinciosii trebuie sa o faca pentru
Dumnezeu. De cate ori nu ati auzit cuvinte grele, acuzatoare, ale preotilor,
care va spuneau, "Trebuie sa te rogi mai des! Trebuie sa daruiesti mai mult!
Trebuie sa marturiesti mai mult, sa citesti Biblia mai mult sau sa-l servesti
pe Dumnezeu mai mult!". De cate ori nu v-ati dus la biserica cautand
incurajare numai pentru a auzi despre greselile si dezamagirile produse lui
Dumnezeu?
Ultimul lucru de care am nevoie este ca cineva sa ma acuze ca am gresit. Stiu
ca trebuie sa fac mai multe. Nu trebuie sa-mi spuna nimeni ca nu ma rog
destul, ca nu citesc Biblia destul sau ca nu ma daruiesc Domnului destul. Tot
ceea ce capat din aceasta este un complex de vina. Frustrarea mea creste
pentru ca vreau cu adevarat sa-L iubesc pe Dumnezeu mai mult, sa ma rog mai
mult, sa-l urmez mai profund. Cand accentuam pe erori, sfarsim prin a crea o
infrangere, descurajand crestinii sa renunte si sa se retraga din viata
spirituala.
Ce mesaj diferit vedem cand ne uitam la Noul Testament! Acesta subliniaza nu
ceea ce trebuie sa facem pentru Dumnezeu, ci ceea ce Dumnezeu a facut deja
pentru noi. Ceea ce putem face pentru Dumnezeu nu va fi niciodata indeajuns.
Efortul nostru de puritate este intotdeauna marcat de imperfectiuni. Dar ceea
ce Dumnezeu a facut pentru noi este perfect, minunat, complet si fantastic.
Cat de trist este ca noi am inversat ecuatia si ne agatam de
responsabilitatile noastre in loc de a primi Harul Sau! De aceea vedem cum
mare parte din biserica se stinge. Nu avem nevoie de cineva care sa ne aduca
aminte de greseli ci de cineva care sa ne arate calea spre mantuire. Avem
nevoie de har, nu de vina.

Singura Ta Datorie

Dumnezeu ti-a dat o singura responsabilitate: sa crezi in promisiunea Sa. Te

poti bucura de binecuvantata relatie cu Dumnezeu cu toate ca nu te rogi
indeajuns, sau nu daruiesti indeajuns, sau nu te sacrifici indeajuns din
cauza credintei in ceea ce Dumnezeu a facut deja pentru tine.
Dumnezeu l-a facut pe Isus pacatos in numele tau, pentru ca tu sa fii pur in
fata lui Dumnezeu. Isus iti confera puritatea, cand tu pur si simplu iti pui
credinta si increderea in Lucrarea Sa. Lucrarea Sa este harul.
Pavel si-a inceput scrisoarea carte Galateni prin salutul, "Har si pace
voua". A incheiat-o prin "Fratilor, harul Domnului nostru Isus Christos sa
fie cu duhul vostru! Amin. " Binecuvantarea sa capata profunzime in lumina
inchinarii scrisorii gloriosului har al lui Dumnezeu. De harul lui Isus, nu
de legile lui Moise aveau nevoie Galatenii. A merge in puterea duhului Sau,
nu in eforturile trupului, era menirea lor.
Cum au raspuns Galatenii? Nu ni se spune. Poate pentru ca intrebarea ridicata
in Galatia nu are raspuns. Te vei baza pe propria puritate sau vei avea
incredere in harul lui Dumnezeu? Vei crede in mesajul simplu al mantuirii
prin credinta? Sau vei adauga propria ta lista de fapte bune Lucrarii lui
Isus? Vei merge alaturi de trup sau de suflet? Vei crede numai in crucea lui
Isus? Sau vei cauta aprobarea si rasplata in aceasta lume pentru a face
placere trupului? Acestea sunt subiecte cu care orice credincios din orice
generatie trebuie sa se confrunte. Raspunsurile pe care le veti alege vor
face diferenta intre pace si frica, mandrie si umilinta, chiar moarte sau
viata spirituala.
Fie sa stati neclintiti in harul lui Isus Christos. Fie sa nu fiti coplesiti
de dorinta trupului pentru a-i multumi pe oameni. Fie ca voi sa fiti atat de
deschisi spiritual pentru marele Dumnezeu, incat sa tineti aprinsa flacara
Cuvantului intr-o lume neagra si fara de speranta.
Si fie sa va bucurati astazi de ceea ce a facut Isus pentru voi, si numai
asta.

Sfirsit