Sunteți pe pagina 1din 1

Salt

Pe soba de teracota doua căprioare


Cu picioarele dinainte in aer,
Saltul se va termina mâine-poimâine…
Simt neliniştea ta,
Ca o reţea de nervi, de gânduri,
De dorinţe si amărăciuni in care m-am învăluit.
Învăluit in carnea ta,
Sunt la adăpost de mine însumi …

Ieri doua căprioare ne-au tăiat drumul,


Săltând sprintene una alături de alta,
Ca doi sâni. Doi sâni ai naturii mame.
Iată natura mama in salt, am spus,
Si-am pus fruntea înfierbântata pe golul
Dintre cele doua căprioare,
Si-am zburat si nu m-am mai întors.
Acum vad imaginea lor luata la cald,
Pe soba care încălzeşte muntele înzăpezit.