Sunteți pe pagina 1din 2

Tabla

Mereu ne vom lovi de tabla,


La fiecare gest de-aducere aminte,
Când dai sa-ti aduci gândul
Dintr-o parte intr-alta,
Căutând o poziţie comoda…
Numai aburul va proteja neliniştea noastră,
Vremea câinoasa, când nu se vede la doi paşi.

Soldaţii trec încolonaţi si abia nimeresc drumul,


Dorinţa lor s-a transmis, am înregistrat-o.
Si somnambulii pe acoperişul ud, nici nu le e teama,
Bâjbâie fara sa bâjbâie, bâjbâie mergând la sigur,
Dansează învăluiţi in 365 de fire de par blond,
Lung si romantic, ca iese din strofe.
Si trece o maşina de pompieri,
Fara sa-i vadă, deşi ardeau;
De la un fir de par s-a întins pălălaia,
Lucru nemţesc inflamabil,
Descrisa, aceasta ieşire
Ar putea da ceva destul de prozaic,
Insa nu sunt de acord, căci depinde cine descrie.

Daca nu vezi toate rădăcinile visului,


Închide mai bine ochii,
Si, sub sărutul din aer,
Vei simţi frumuseţea pământului.
El le face pe toate
Cu cea mai mare naturaleţe…
Căprioare, pompieri încolonaţi…
Doi tineri, erau tineri pe cuvântul meu de onoare,
Suiţi pe acoperişul de tabla al pădurii,
Dat cu verde crud, alunecos din cauza cetii,
Mergând mana in mana, nu-i deloc banal,
Căci sa vezi ce urmează – acasă in cer, vezi?
Se duceau in cer sa mănânce dude albe,
Si era ziua a cincea, de fapt a-ntâia,
Iar de la facerea lumii nici prima nici ultima.
Avusese loc o răpire din cotidian.
Detectivi particulari isi dădeau cu degetele-n ochi,
Sa culeagă probe,
Sa culeagă proba contrarie.
N-au găsit dudul, ascuns intre nouri
Si-acum se făceau ca ploua,
Chiar ploua.
Natura transmitea mesaje cifrate,
Ei transmiteau tot felul de poezii
Dar mai clare,
Pentru inamic, imaginaţia lor e cu parametri,
Adică măsurabila,
Si cineva a zis, cu ochii închişi:
„Mereu ne vom izbi de tabla”.
Si chiar aşa era, suna tabla,
Ah, casele cu acoperişurile lor cu tot
Atât de plate si totuşi incomode,
Si paşii îndrăgostiţilor alunecând
Cu vântul vânăt odată,
Cu acel fâşâit ca de roti pe asfaltul ud.