Sunteți pe pagina 1din 5

REZUMAT

Misiunea fundamentala a Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania


(SNCRR) este imbunatatirea conditiilor de viata a celor mai vulnerabile persoane. Prin
persoane vulnerabile se intelege acele persoane care se afla in pericol datorita situatiilor
care le ameninta supravietuirea sau posibilitatile acestora de a trai in conditii minime de
securitate materiala si demnitate umana.
In vederea indeplinirii misiunii sale, proiectele desfasurate de SNCRR vizeaza
cele 4 domenii cheie definite ca prioritare de Strategia 2010 a Federatiei Internationale, si
anume: pregatirea impotriva dezastrelor, raspunsul in caz de dezastru, sanatate si
bunastare sociala, difuzarea valorilor umanitare si a Principiilor Fundamentale.
I NTRO DU CER E
Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie
Miscarea Internationala de Cruce Rosie si Semiluna Rosie s-a nascut la initiativa
unui om de afaceri elvetian, Henry Dunant (1828-1910) in anul 1859, dupa una dintre
cele mai sangeroase batalii ale secolului, Batalia de la Solferino. Dunant a atras atentia
lumii asupra necesitatii de a infiinta societati de ajutor si de a promova un acord
international cu privire la ajutorarea ranitilor si la persoanele care ii ingrijesc.
Henry Dunant venise pentru a-l intalni pe Napoleon III in interes de afaceri. El a
fost martor al imaginii oribile de dupa batalie. Acesta a scris cartea numita „O amintire de
la Solferino”. Principalul scop a lui Dunant era de a aduce in atentia lumii cruda realitate
a razboiului. Cartea propunea doua idei care s-au dovedit a avea o importanta cruciala:

infiintarea, in fiecare tara, a unei societati de ajutorare a ranitilor pe timp de
razboi, alcatuita din voluntari;

promovarea unui acord international care sa protejeze soldatii raniti pe campul de
lupta si pe aceia care ii ingrijesc, oferindu-le astfel un statut neutru.
Meritul lui Dunant a fost acela ca a reusit sa convinga statele sa codifice si sa
recunoasca obiceiurile razboiului. In lunile care au urmat intrunirii Societatii pentru
Bunastare Publica si infiintarii Comitetului International pentru Ajutorarea Ranitilor,
cei cinci membri ai societatii s-au angajat intr-o activitate intensa, care, in octombrie
1863, a dus la organizarea unei conferinte internationale la Geneva – de fapt, o
intrunire a expertilor din 16 tari. In timpul acestei conferinte, s-a adoptat o emblema
distinctiva – o cruce rosie pe fond alb (reversul drapelului elvetian) – cu scopul de a
identifica si, prin urmare, de a proteja voluntarii care acorda ajutor soldatilor raniti.
Astfel a luat fiinta, ca institutie, Crucea Rosie.
La sfarsitul primului razboi mondial, mari regiuni din Europa se aflau in haos:
economia fusese distrusa, populatia era decimata de epidemii.Razboiul a demonstrat
clar nevoia de stransa cooperare intre Societatile de Cruce Rosie care, prin
intermediul activitatilor desfasurate pe timpul razboiului in favoarea prizonierilor de
razboi si a combatantilor, atrasesera milioane de voluntari si construisera un mare
organism de experti.
Liga Societatilor de Cruce Rosie a fost infiintata in mod formal, cu sediul la
Paris, de catre Societatile de Cruce Rosie din Franta, Marea Britanie, Italia, Japonia si
Statele Unite la 5 mai 1919, avand ca prim obiectiv imbunatatirea sanatatii oamenilor
din tarile care avusesera mult de suferit in timpul celor patru ani de razboi. De
asemenea, era destinata „sa consolideze si sa uneasca pentru activitatile de sanatate,
Societatile de Cruce Rosie existente si sa promoveze crearea de noi societati”. O parte
cruciala a activitatii Federatiei este de a oferi si a coordona asistenta pentru victimele
dezastrelor naturale si ale epidemiilor. Din 1939, sediul sau permanent a fost la
Geneva.
In 1991, s-a luat hotararea de a schimba denumirea Ligii Societatilor de Cruce
Rosie si Semiluna Rosie in „Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si
Semiluna Rosie”.
Crucea Rosie Romana la inceput de drum
Romania a devenit Parte semnatara la prima Conventie de la Geneva din 1864 si a
ratificat-o in 1874. Doi ani mai tarziu, la 4 iulie 1876, a luat fiinta Societatea Crucea
Rosie din Romania si si-a inceput activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din
Bucuresti.
Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc
importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A.
Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila.
Primul presedinte al Crucii Rosii Romane a fost Printul Dimitrie Ghica, in perioada 1876-
1897.
In anii 1877-1878, in timpul Razboiului de Independenta, Crucea Rosie Romana a
intervenit cu personal sanitar, ambulante si trenuri sanitare in sprijinul trupelor de
campanie. A infiintat asezaminte spitalicesti in Bucuresti si in diferite orase din tara.
Societati de Cruce Rosie din Germania, Italia, Belgia, Suedia si Franta au trimis ajutoare
materiale si personal medical. Pe frontul de la Rahova, voluntarii Crucii Rosii s-au luptat
sa limiteze ravagiile febrei tifoide.
Intre anii 1888 si 1892, societatea si-a extins activitatea prin organizarea de
cursuri speciale pentru pregatirea surorilor de caritate. In 1891, s-a infiintat scoala
permanenta pentru infirmiere, iar un an mai tarziu s-a infiintat un spital scoala cu 10
paturi. Profitand de o perioada de pace, Crucea Rosie Romana a continuat sa se
organizeze si sa se pregateasca, atat din punct de vedere material, cat si din punctul de
vedere al personalului, pentru a putea fi in masura sa actioneze cat mai eficient in cazuri
de necesitate.
Prin Statulul Crucii Rosii, adoptat in 1876, femeile nu puteau face parte din
conducerea Societatii. De aceea, in 1906, au pus bazele “Societatii de Cruce Rosie a
doamnelor din Romania”, prima presedinta aleasa fiind Irina Campineanu. Societatea
activa in paralel cu cea infiintata in 1876 si se ocupa cu strangerea de fonduri pentru
ajutorarea in caz de razboi si calamitati, pregatea personal voluntar, coopta doamne
devotate din aproape toate orasele tarii. In 1915, Adunarea Generala a Societatii
Nationale de Cruce Rosie a aprobat fuziunea celor doua entitati. Cu acest prilej, Regina
Maria, sub al carei patronaj se afla Crucea Rosie la acea vreme, a adresat romanilor
urmatorul mesaj: „Crucea Rosie, nadejdea tuturor in timp de pace, ca si in razboi, nu trebuie sa
piara. Cu totii, de la mic la mare sa o sprijinim cu evlavie, cu insufletire, cu
nesfarsita dragoste”.
Cu sprijinul unui numar impresionant de voluntari, Crucea Rosie Romana a trecut
proba de foc a primului razboi mondial. Misiunea sa era aceea de a completa serviciul
militar al armatei prin organizarea a 58 de spitale in Bucuresti si in tara.
Dupa stoparea holerei asiatice, o alta epidemie de proportii a izbucnit tot in plin
conflict armat: tifosul exantematic. La inceputul anului 1917, Crucea Rosie Romana avea
de ingrijit si ranitii evacuati de pe front, si bolnavii afectati de cele doua boli contagioase
grave.
Dupa incetarea razboiului, mii de prizioneri eliberati din captivitate incercau sa se
intoarca la casele lor. Si pentru acestia, Crucea Rosie Romana a oferit asistenta. A
infiintat o cantina care asigura hrana, zi si noapte, fostilor prizonieri romani, francezi,
italieni, rusi, germani etc. De asemenea, pentru prizonierii detinuti in Bulgaria si Turcia, a
organizat un spital la Giurgiu,
Dupa razboiul de reintregire, tara se afla intr-o situatie dificila, fiind macinata de
saracie, boli si mizerie. Situatia sanatatii publice era deosebit de precara, si, de aceea,
Socitatea Nationala de Cruce Rosie si-a concentrat eforturile, cu prioritate, in directia
sprijinirii actiunilor de combatere a bolilor contagioase – tuberculoza, malarie, holera - si
ridicarii gradului extrem de scazut de educatie sanitara a populatiei.
Dupa intrarea Romaniei in cel de-al Doilea Razboi Mondial, Crucea Rosie
Romana si-a mobilizat toate resursele materiale si umane pentru a acorda sprijin
neintrerupt ranitilor, bolnavilor, prizonierilor si refugiatilor, actionand astfel in conditii de
razboi total. 2 754 de surori voluntare de Cruce Rosie si 2 430 de auxiliare sanitare ale
Crucii Rosii au muncit pe front si in spitale.
Diversificarea paletei de preocupari, cresterea numarului de membri si de
voluntari atat la nivel national, cat si international, actiunea si afirmarea Crucii Rosii in
timpul Primului Razboi Mondial au dus la infiintarea, in 1919, a Ligii Societatilor de
Cruce Rosie, organism international de coordonare si sprijin al Societatilor Nationale. In
acelasi an, Crucea Rosie Romana adera la nou infiintata Liga care, in 1991, va lua
denumirea de Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie.
Sfarsitul anului 1989 si anul 1990 au reprezentat pentru Crucea Rosie Romana
inceputul revenirii la misiunea organizatiei. A inceput o perioada de democratizare si de
aliniere la standardele internationale ale Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie. In
timpul cel mai scurt, personalul Crucii Rosii Romane si toti voluntarii care i s-au alaturat
au incercat sa se conecteze realitatilor zilei, incercand sa contribuie cu mijloacele
specifice la rezolvarea noilor probleme.
Sediul central al Crucii Rosii din Bucuresti a devenit un imens dispecerat de receptie si
de distributie a ajutoarelor umanitare trimise in Romania de organizatii nationale si
internationale ale Crucii Rosii/Semilunii Rosii.
Emblema Crucii Rosii Romane
Emblema unei cruci rosii pe fond alb a fost adoptata la Conferinta Internationala
din 1863 ca semn distinctiv pentru societatile voluntare care asistau soldatii raniti. La
randul sau, Conferinta Diplomatica din 1864 a adoptat acest simbol în prima Conventie
de la Geneva, ca semn distinctiv pentru serviciile medicale militare. Ideea care a condus
la adoptarea emblemei de cruce rosie a fost aceea de a conferi statut neutru celor care
asistau ranitii si, astfel, de a asigura protectia acestora pe campul de lupta.
Semiluna Rosie a fost adoptata in Conventia din 1929, impreuna cu leul si soarele rosii pe
fond alb, semn cerut de Persia, dar in 1980, guvernul Republicii Islamice Iran a decis sa
renunte la aceasta emblema si sa foloseasca, in schimbul ei, semiluna rosie.
Misiune
Crucea Rosie Romana asista persoanele vulnerabile in situatii de dezastre si de
criza. Prin programele si activitatile sale in beneficiul societatii, contribuie la prevenirea
si alinarea suferintei sub toate formele, protejeaza sanatatea si viata, promoveaza
respectul fata de demnitatea umana, fara nicio discriminare bazata pe nationalitate, rasa,
sex, religie, varsta, apartenenta sociala sau politica.
Viziune
Prin actiune unitara, Crucea Rosie Romana se adapteaza schimbarilor dinamice din
cadrul societatii pentru a putea sprijini comunitatile sa faca fata situatiilor de criza si
suferintei umane.
Programul social al Crucii Rosii vizeaza imbunatatirea conditiilor de existenta a
persoanelor vulnerabile, prin mobilizarea puterii umanitatii.
Pentru Crucea Rosie Romana, „persoane vulnerabile” sunt acele persoane care se
afla in pericol datorita situatiilor care le ameninta supravietuirea sau posibilitatile lor de
trai, in conditii minime de securitate materiala si demnitate umana.
Principii Fundamentale
Termenul de "principiu" este derivat din cuvantul latin "principium", care inseamna
"cauza primara, origine, baza". Mai exact, principiul poate fi definit ca o idee de baza
care exprima, in orice imprejurari, valorile fundamentale ale unei comunitati, persoane
sau organizatii.
In viziunea Crucii Rosii, un principiu este o regula de conduita obligatorie, bazata pe
ratiune si pe experienta, care guverneaza activitatea tuturor componentelor Miscarii, in
orice moment.
Exista sapte principii fundamentale ale Miscarii Internationale de Cruce Rosie si
Semiluna Rosie:
▫Umanitate;
▫Impartialitate;
▫Neutralitate;
▫Independenta;
▫Voluntariat;
▫Unitate;
▫Universalitate.
Principalele atributii ale Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania
(Legea nr.139/1995,Art.11.);
a) sa actioneze in caz de conflict armat,iar in timp de pace sa se pregateasca si sa
actioneze, ca auxiliara a autoritatilor publice, in toate domeniile prevazute de
Conventiile de la Geneva din 1949 si in favoarea tuturor celor aflati in suferinta,
atat persoane civile, cat si militare

b) sa contribuie la ameliorarea starii de sanatate, la prevenirea imbolnavirilor si la


alinarea suferintelor prin programe de intrajutorare in beneficiul colectivitatii;
c) sa organizeze, la nivel national sau local, dupa caz, servicii de ajutoare de urgenta
in favoarea victimelor dezastrelor, indiferent de cauzele si natura acestora;
d) sa recruteze, sa instruiasca si sa puna la dispozitie personalul necesar pentru
realizarea misiunii sale;
e) sa promoveze participarea copiilor si a tinerilor la activitatile specifice;
f) sa autorizeze folosirea emblemei, pe timp de pace, conform legii;
g) sa organizeze si sa participe la actiuni internationale de ajutorare a victimelor,
indiferent de cauzele si natura dezastrelor;
h) sa faca cunoscut opiniei publice, in special copiilor si tineretului, actiunile sale,
cat si pe cele ale Miscarii Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie,
precum si Principiile Fundamentale ale Crucii Rosii, idealurile pacii, respectului
si intelegerii intre toti oamenii si toate popoarele;
i) sa incheie conventii de colaborare si sa alcatuiasca programe de actiune comune
cu alte societati sau asociatii care desfasoara activitati umanitare, cu ministere si
alte institutii de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, in
vederea realizarii misiunii sale umanitare;
j) sa participe, pe baza programelor initiate de Ministerul Sanatatii, la recrutarea
donatorilor de sange, la combaterea unor epidemii si la alte actiuni.
Actiunile Crucii Rosii Romane se impart in trei categorii:
▫ prevenirea suferintelor prin ajutarea oamenilor sa se pregateasca pentru a evita
expunerea la situatii care le pot spori vulnerabilitatea;
▫ ajutorarea persoanelor a caror vulnerabilitate se agraveaza datorita unei
catastrofe sau a unei crize;
▫ alinarea suferintei, imbunatatind capacitatile persoanelor care traiesc constant in
situatii in care securitatea lor materiala este amenintata;
Tipuri de activitati
▫ programe sociale pentru asistarea persoanelor fara venituri;
▫acordarea de alimente pentru imbunatatirea mesei la cantinele sociale;
▫ sprijinirea copiilor din centrele de plasament;
▫ sprijin moral si material varstnicilor;
▫ ajutorarea ocazionala a refugiatilor din Romania;
▫ servicii de ingrijire la domiciliu pentru persoane varstnice;
▫ programe de dezvoltare comunitara;
▫ dotarea cu echipamente a scolilor din localitatile afectate de dezastre.

CONCL UZI I
●Elaborarea de proiecte care raspund nevoilor identificate de membrii comunitatilor;
●Recrutarea si fomarea de voluntari din comunitatile cu risc mare de vulnerabilitate;
●Informarea, educarea comunitatilor avand ca scop schimbarea comportamentului (boli
transmisibile si netransmisibile, abuzul de substante) prin derularea de campanii si de
actiuni de informare in comunitate;
●Campanii de promovare a donarii de sange voluntare si neremunerate;
●Dezvoltarea de parteneriate cu organisme guvernamentale, alte ONG-uri, precum si cu
alte SN in vederea elaborarii si implementarii unor proiecte/programe;
●SNCRR devine furnizor de servicii sociale primare si specializate la nivel comunita