Amintirea acestei incercari, de a dezlantui magicul,

divinul, salasluieste de acum numai in memorie: melcul este luat
si conservat in podul casei, iar timpul se asterne asupra
faptelor tragice, situate treptat intr-un trecut indepartat: "—
Iarna coarnele se frang,/ Melc natang,/ Melc natang!" Epitetul
de "natang" poate fi extins, prin extrapolare, asupra intregii
lumi biologice, incapabila de a redobandi nemurirea initiala.
Prin urmare, in poemul "Dupa melci" asistam la o reiterare, in
forma ludica, a mitului

nemuririi, al lui Ghilgames, din epopeea akkadiano-sumeriana.

t                 Teme si motive ale poeziei "Dupa melci"

                  • Animalul-totem, capabil de a descatusa fortele

magice ale naturii.
                • Motivul ucenicului vrajitor, incapabil sa mai
stapaneasca fortele magice pe care singur le-a
descatusat.
                  • Noaptea valpurgica, intalnita si la Vasile
Alecsandri, in "Noaptea Sfantului Andrii", sau la
Mihai Eminescu, in "Strigoii", tema romantica exemplificata
pe larg in poezia "Lenore", de Gottfried
August Biirger.
                   • Cosmologia profunda a matrixului spatio-
temporal, reflectat la suprafata de lumea reala,
aparent banala: copilul acceseaza vectorii spatiali si temporali,
pentru a dezlantui aceasta urgie a noptii
pline de vrajitoare si demoni.
• Degradarea existenta in cazul bestiarului demoniac; barocul
explicitat in aceste situatii.
• Alunecarea intre spatiul real si cel ireal, dupa ce inghetul
de peste noapte dispare.
• Incapacitatea copilului de a repeta actul hierofanic de
trezire la viata a unei fiinte moarte.
•  Finalul dramatic, de retragere din sfera universului magic
in sfera ludica, intr-un decor primavaratic, solar.