Exigenţe

Exigen e privind alegerea,

administrarea,
interpretarea şii raportarea
rezultatelor
1. Definirea teoretică a fenomenului
psihic care trebuie investigat în
vederea stabilirii unui diagnostic.
• Exemple: atenţie, memorie,
afectivitate, motricitate,
temperament, caracter, voinţă etc.
2. Documentare teoretică pentru a stabili
caracteristicile fenomenului.
• Exemple: concentrarea şi mobilitatea
atenţiei, echilibru afectiv, hiperemotivitate,
coordonarea şi disocierea mişcărilor, tip
lent, tip dezechilibrat, tip impulsiv,
mobilitate şi echilibru temperamental,
superficialitate, indisciplină, indiferenţă,
maturitate socială.
3. Conceperea probei (ipoteza) prin care se
urmăreşte diagnosticul variabilei care ne
interesează.
Proba trebuie să fie reprezentativă pentru
variabila măsurată.
• Exemple: „Bourbon-Amfimov”, „Toullouse-
Pieron”, „Krepelin” pentru concentrarea
atenţiei, „Praga”, „Hervig”, „Platonov”,
„Lebedev-Gagarin” pentru mobilitatea atenţiei,
proba de disociere şi coordonare manuală
„Lahy”, proba de reactivitate senzorio-motorie
„Bonardell” etc
4. Experimentarea probei.
Conceperea probei reprezintă numai
formularea unei ipoteze prin care se
presupune existenţa unei legături între
constructul psihologic şi modul în care
acesta a fost operaţionalizat în sarcini
concrete. Valoarea acestei ipoteze se
stabileşte prin experimentare.
• Experimentarea se face pe un număr cât
mai mare de persoane. Se va folosi un
grup omogen sau eşantioane
reprezentative de populaţie.
5. Analiza statistică a rezultatelor experimentale.
Se urmăreşte stabilirea gradului de adecvare a
probei la posibilităţile subiecţilor investigaţi.
Verificarea se poate face parţial, pe itemi,
urmărindu-se dacă aceştia sunt rezolvaţi de
aproape toţi subiecţii sau de foarte puţini. Dar,
verificarea poate fi şi globală, urmărindu-se
distribuţia gaussiană a datelor. Dacă testul este
alcătuit din mai multe subteste, se urmăreşte
menţinerea testelor care prezintă corelaţii mici
între ele, dar corelaţii mari cu criteriul. Testul
trebuie să permită o bună diferenţiere între
persoane şi reducerea efectului hazardului în
rezolvarea unor itemi.
6. Analiza psihologică a probei
O probă poate satisface exigenţele statistice, dar
să nu corespundă scopului propus. De exemplu
proba de coorodonare şi disociere manuală
„Lahy” diagnostichează aptitudinea respectivă
sau unele aspecte temperamentale, dacă este
considerată probă de comportament.
• Prin analiza psihologică şi statistică se stabileşte
aspectul psihologic diagnosticat, precum şi
contribuţia altor factori asupra performanţei.
(validitate teoretică).
7. Stabilirea validităţii predictive.
Această formă a validităţii se bazează pe
corelaţia dintre predictor şi criteriu.
Dificultatea constă în alegerea criteriului
deoarece în orice activitate intervin
numeroşi factori care condiţionează
performanţa, iar un test de aptitudini
verifică numai existenţa unei posibilităţi,
nu şi eficienţa sa.
8. Stabilirea fidelităţii.
Se urmăresc trei aspecte: stabilitatea în
timp a rezultatelor (test-retest), stabilirea
mărimii erorii de măsurare (precizia
testului), consistenţa internă a testului
(omogenitatea).
9. Etalonarea testelor
Mulţi psihologi consideră că realizarea unui
etalon înseamnă, de fapt, adaptarea unei probe
psihologice la specificul unei populaţii. Nimic
mai fals. Etalonarea reprezintă ultima etapă în
procesul de adaptare a unui instrument sau de
construcţie a unei probe noi şi nu are nici o
treabă cu celelalte calităţi psihometrice ale
testelor.
Un etalon reprezintă un sistem de norme
prin care putem compara rezultatele unui
subiect (caz individual) cu rezultatele
obţinute de către un grup reprezentativ de
subiecţi.
 Criteriile unui bun etalon
a. Un etalon bun este un etalon construit pe un număr
suficient de mare de persoane.
b. Un etalon bun este un etalon adaptat specificului
probei psihologice şi a condiţiilor de evaluare. Un
etalon pe populaţie generală are o valoare limitată
într-un scop specific, spre exemplu într-o uzină. De
aceea se recomandă efectuarea de etaloane specifice
atunci când situaţia o impune
c. Un etalon bun are un număr suficient de mare de
clase care să poată diferenţia subiecţii. Un etalon
cu două clase, nu ne este prea util. În psihologie se
utilizează, în general, etaloanele în cinci clase, în
şapte clase, în nouă clase sau unsprezece clase.
 Să cuprindă obligatoriu următoarele informaţii
a. Structura eşantionului pe care s-a realizat
etalonul, sub aspectul variabilelor de
eşantionare
b. Distribuţia răspunsurilor subiecţilor are o
deosebită importanţă
c. Metoda de etalonare folosită se stabileşte în
funcţie de distribuţia rezultatelor
d. Data la care a fost realizat etalonul ne
furnizează informaţii despre momentul în care
a fost construit.
 10. stabilirea modalităţii de aplicare.
O probă nu poate fi aplicată decât în condiţiile în
care a fost experimentată, validată şi etalonată.
• Nerespectarea acestor condiţii, presupune
introducerea unor variabile noi, care schimbă
semnificaţia probei şi posibilitatea de utilizare a
etaloanelor. Se impune fixarea limitelor de
aplicabilitate a probei cu referire la:variabila
implicată, populaţia pe care s-a etalonat, tehnica
de aplicare, variabilele care pot interveni,
valoarea diagnostică a probei, criteriile de
interpretare.