• 6.

1 Psihopatologia senzorialitatii;
Senzaţia este un act psihic elementar, monomodal ce realizează imaginea
singulară a unei însuşiri a obiectelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare.
• se datorează acţiunii obiectelor şi fenomenelor asupra organelor de simţ.
• evidenţiază proprietăţile elementare ale materiei (formă, mărime, greutate,
culoare, miros, gust)
• reprezintă izvorul iniţial al tuturor informaţiilor
• sunt imagini subiective ale lumii obiective
• imaginea reflectată devine element de conştiinţă al subiectului – de ordin
ideal
Particularităţile senzaţiilor
• instrumente de reflectare nemijlocită a lumii materiale prin sistemul
analizatorilor, asupra cărora acţionează direct
• reprezintă reflectarea, pe plan ideal, a proprietăţilor separate ale obiectelor şi
fenomenelor concrete
Percepţiile
• sunt procese senzoriale elementare
• se disting prin sintetism, unitate, integritate
• redau realitatea obiectivă în imagini de ansamblu
• multimodale: reflectarea în condiţii de simultaneitate, succesiune, însuşiri
multiple ale obiectelor lumii externe
Percepţia presupune raporturi între:
• calităţile obiectelor şi
• condiţiile subiective (interne) ale individului (trebuinţe, interese, experienţă)
• percepţia include însuşirile generale şi esenţiale ale lucrurilor
• constituirea percepţiei se face după vârsta de 3 luni
 • percepţia auditivă apare în primul an de viaţă.
Psihopatologia senzorialităţii
• A)tulburări cantitative
1) hiperestezia= suprasensibilitate la excitanţi
• scăderea pragului senzorial determină o suprasensibilitate la stimuli
(subliminali)
• apare în - surmenaj,- suprasolicitare fizică şi psihică,- stadii prodromale sau
debut de boli infecto-contagioase, - debut de afectiuni psihice,- boala Basedow,-în
afecţiuni nevrotice: distimie, tulburarea depresivă, tulburarea anxioasă
forma deosebita= Cenestopatiile
• termen introdus de Dupré ; formă aparte de hiperestezie ; tulburare
conştientă a senzaţiilor şi percepţiei interoceptive şi proprioceptive ; senzaţii penibile,
difuze, cu sediu variabil care apar fără nici o modificare organică evidenţiabilă ; apar
în anumite tulburări nevrotice cu componente astenice ; cenestopatii frecvente:
amorţeala mâinilor, cefaleea „migratoare“, senzaţia de nod în gât şi sufocare
2) hipoestezia = scăderea receptivităţii la diverşi stimuli
• apare în:- stări reactive acute (post-traumatice);-inducţie hipnotică; - stări
conversive; - tulburări de conştiiţă; -oligofrenie; - schizofrenie (unde apare, la extrem,
anestezia psihică)
• B) Tulburări calitative
1) iluzia= percepţia deformată a unor obiecte sau fenomene existente în realitate
• H. Ey: iluzia este, în general, o eroare cognitivă sau perceptivă
a) „ fiziologice”--apar la normal, datorită distanţei, luminozităţii sau a
stărilor afective speciale (frica)
-- pot fi: -- optico-geometrice -- iluzii de greutate -- iluzii de volum
--persoanele normale corectează uşor eroarea
 b) patologice
pot fi:--exteroceptive(vizuale, auditive, olfactive, gustative)
--interoceptive
--proprioceptive
1.EXTEROCEPTIVE
Iluziile vizuale
• cele mai frecvente metamorfopsii : impresia de deformare a obiectelor şi a
spaţiului perceput ---micropsia: obiecte percepute mai mici (de obicei apar în
patologia organică cerebrala ; ---macropsii: obiecte percepute mai mari
---dismegalopsii: obiecte percepute alungite sau lărgite – apar mai ales în intoxicaţiile
cu diferite substanţe---porropsia: obiecte percepute mai apropiat sau mai îndepărtat;
---calopsia: obiecte percepute înfrumuseţat
• pareidoliile: percepţii deformate, intens anxiogene; interpretarea imaginii ce
poate oferi percepţiei patologice un mare grad de bogăţie şi de vivacitate
(„perceperea“ de fiinţe ameninţătoare în desenul parchetului, al covorului, al perdelei
etc.), apar in epilepsie, delirium tremens, schizofrenie, post TCC
• Falsele recunoaşteri
- identificarea greşită a diverselor persoane care este diferită de confuzia de persoană,
care poate apare la oamenii normali
- apare în: - episoade maniacale,- stări confuzive, - sindrom Korsakov, - sindroame
demenţiale ( senile, vasculare, traumatice)
- variante particulare: déjà vu, déjà connu, déjà vecu sau, invers, jamais vu, jamais
connu, jamais vecu –apar - în sindromul de derealizare, depersonalizare; - în
patologia de lob temporal ( stari secundare din epilepsia temporala simptomatica)
• Iluzia sosiilor ( sdr. Capgras)
- persoane care seamănă atât de mult, încât nu pot fi deosebite -
persoana cunoscută nu este identificată, pacientul consideră că este
 doar asemănătoare cu ea - persoanele cunoscute sunt multiplicate -
sentimentul că persoanele apropiate au fost substituite în scop ostil -
apare în schizofrenie
- ILUZIA FREGOLI- convingerea deliranta ca un persecutor unic
are capacitatea de a se ascunde sub infatisarea altor persoane, ia mai
multa chipuri, apare tot in schizofrenie
Iluziile auditive
• CANTITATIVE impresia că anumite sunete sunt mai apropiate, mai
puternice, mai distincte sau dimpotrivă – discrete, estompate, îndepărtate
• CALITATIVE sunete reale (bătăile ceasului, picuratul apei de la robinet)
sunt percepute drept cuvinte injurioase
Iluziile gustative şi olfactive
• se deosebesc greu de halucinaţiile gustative şi olfactive ;
porosmie=perceperea eronată a gustului sau mirosului normal al diferitelor substanţe
sapide sau odorifice ; apar în leziunile de lob temporal
ILUZII VISCERALE SAU INTEROCEPTIVE =perceperea eronată a
funcţiilor unor organe sau aparate
• modificări de schemă corporală: perceperea denaturată a formei, mărimii,
greutăţii şi poziţiei propriului corp ; transpoziţia părţilor corpului, micşorarea sau
mărirea lor
• apar în - schizofrenie., - intoxicaţii; - alterarea luciditaţii conştiinţei; -
patologia cu conţinut obsesiv-fobic sub formă de dismorfofobie (fata stamba); - stari
confuzive,- halucinoza pedunculara; - leziuni localizate predominant in regiunea
parieto-occipitala
CONCLUZII: ILUZIILE pot apare in :
 - la oameni normali, favorizate de circumstanţe externe (distanţă mare,
întuneric) ; bolnavi cu tulburari functionale sau leziuni ale receptorilor, cailor de
conducere sau zonelor integrative ( in special ale lobului temporal) ; bolnavi cu stari
febrile, boli infecto-contagioase sau toxice ; bolnavi cu stari confuzionale ; bolnavi
nevrotici, in special obsesivo-fobici sau isterici ; bolnavi psihotici ( schizofrenie, stari
delirante, depresii)

• 2) Agnoziile =tulburare de perceptie printr-un defect de integrare gnozică

(de transformare a excitaţiei în senzaţie şi a acesteia în imagine perceptivă), datorită
lezării centrilor de integrare (apar ca simptom în psihiatrie, dar au cauză neurologică –
leziuni de centri nervoşi în sistemul nervos central) ; se pierde capacitatea de a
recunoaşte obiectele după calităţile lor senzoriale
a)Agnozia vizuală (Cecitatea psihică)= tulburarea recunoaşterii semnificaţiei
obiectelor, imaginilor, persoanelor, cu ajutorul analizatorului vizual, deşi vederea
este intactă şi conştienţa este clara ; apare în leziunile de lob occipital, mai ales stâng
---Agnozia obiectelor animate/Prossopagnozia: bolnavul nu recunoaşte persoane
foarte cunoscute sau nu se recunoaşte pe sine în oglind ; apare în leziunile de emisferă
dreaptă
--Agnozia culorilor: tulburarea clasificării culorilor, însoţită de amnezia numelui
acestora ; apare în leziunile emisferei stângi
Agnozia simbolurilor grafice ( cecitate verbala)
• apar în leziuni parietale parietale şi occipitale (de graniţă parieto-occipitală)
--alexia= imposibilitatea înţelegerii limbajului scris – citeşte fiecare cuvânt, dar
nu integrează sensul în frază
-- agrafia imposibilitatea scrierii cuvintelor
-- dislexie sesizarea primelor cuvinte din frază cu omiterea celorlalte
-- alexia cifrelor nerecunoaşterea cifrelor
 Agnozia spaţială
• tulburarea percepţiei spaţiului ; pierderea posibilităţii de apreciere a
distanţelor, de localizare a obiectelor, de comparare a mărimii şi formelor ; apare ca
urmare a leziunilor la nivel de lob parietal
Agnozia auditivă( surditate psihica)
• incapacitatea de a identifica --sunete, zgomote sau cuvinte (surditate
verbală)
--incapacitatea de a identifica melodii (amuzie)
• apar în leziunile bilaterale de lob temporal; pot însoţi mai ales crizele
convulsive
Agnozia tactilă
• amorfognozie = incapacitatea de a recunoaşte forma şi volumul obiectelor
• astereognozie = incapacitatea de a recunoaşte obiectele în totalitate prin
explorare tactilă
• apare în leziunile de lob parietal
Agnozia schemei corporale
 apare in leziuni ale emisferei minore
Asomatognozia= ignorarea, nerecunoasterea unuia sau mai multor segmente ale
corpului sau a corpului in intregime
-- hemisomatognozie(somatoparafrenie)= negarea jumatatii corpului
-- anosodiaforia= indiferenta fata de boala
-- anosognozia= nerecunoasterea bolii proprii
3) Halucinaţiile
• percepţie fără obiect de perceput (H. Ey) ; H. Ey observă că definiţia explică
halucinaţia prin eroarea fundamentală de percepţie pe care o creează ; halucinaţiile se
însoţesc de grad de convingere mare – pacientul este convins de veridicitatea, de
autenticitatea lor şi de faptul că trebuie să le dea curs (asemeni ideilor delirante)
• constituie o urgenţă psihiatrică majoră!
a) Halucinaţiile funcţionale (stadiu intermediar)
• excitanţi obiectivi determină apariţia unor percepţii false: ; zgomotul de roţi
este perceput în două moduri concomitent: zgomot de roţi şi cuvinte injurioase,
ameninţări ; ele persistă atâta timp cât persistă şi excitantul real ; diferă de iluzii ; pot
avea caracter pasager

b) Halucinoidele (stadiu intermediar)

• fenomene halucinatorii situate între reprezentările vii şi halucinaţiile vagi ;
nu izbutesc să convingă bolnavul asupra existenţei lor ; sunt forme prehalucinatorii ;
apar în perioada de dezvoltare a halucinaţiilor şi, mai rar, în cea de ştergere
c) Imaginile eidetice
• reproiectări în exterior ale imaginilor unor obiecte sau fiinţe care au o forţă
vie ;sunt strâns legate de trăiri afective intense şi apropiate de prezent ca desfăşurare
în timp ; halucinaţii hipnagogice (în tranziţia de la veghe la somn) ; halucinaţii
hipnapompice (în tranziţia de la somn la veghe) ; pot să apară la normal, dar sunt de
scurta durata, provocate sau stimulate de starile hipnotice fiziologice, iar persoanele
respective le corecteaza in mod critic si cu usurinta
d) Halucinozele
• halucinaţii a căror semnificaţie patologică poate fi recunoscută de pacient
(voci care discută despre el etc.) ; adoptă faţă de ele o atitudine critică (le recunoaste
caracterul) ; caută să le verifice autenticitatea ; apar la persoane cu defecte de
analizator ex. halucinoza pedunculara( succesiunea unor imagini- oameni sau animale-
unice sau multiple, mobile, colorate, de obicei in relief) ; apar mai ales vesperal,
evolueaza paroxistic si dureaza cateva minute sau ore si, uneori 1-2 zile
• apar în --stări toxice (alcool, barbiturice) şi infecţioase ( encefalita
epidemica) ; -- leziuni de focar ale trunchiului cerebral ; -- arterioscleroza cerebrala ;
-- psihozele delirant halucinatorii
• se pot croniciza
e) Halucinaţiile propriu-zise psihosenzoriale=tulburări de percepţie ce
corespund integral definiţiei.
Caracteristici halucinatii :
• proiecţie spaţială fenomenele sunt situate în spaţiul perceptiv sau dincolo
de limitele acestuia (ex: „violul de la distanţă“) ;
• convingerea pacientului asupra „realităţii“ lor ;
• percepute prin modalităţile senzoriale obişnuite (exteroceptive,
interoceptive, proprioceptive) şi pe căile senzoriale normale ;
• grad de intensitate variabil (discret sau intens anxiogene) ;
• claritate diferită (voci „şoptite“ sau „puternice“) ;
• complexitate variabilă (de la simple zgomote la adevărate discursuri) ;
• durată variabilă (de la câteva secunde sau minute la ore în şir), intermitente
sau continue ;
• rezonanţă afectivă (dacă vocea „comentează“ acţiunile bolnavului): iniţial
anxiogene, apoi fără participare afectivă
• in functie de natura senzorială pot fi:
--exteroceptive (auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile);
-- interoceptive (viscerale),
--proprioceptive (motorii, kinestezice)
 e.1. Halucinaţiile exteroceptive
a) Halucinaţiile auditive
-- pe primul loc ca frecvenţă la adult ; -- situate cel mai des în câmpul auditiv
perceptibil ; -- intensitate variabilă( discrete--- puternice)
-- complexitate variabilă: -- elementare (foneme, acoasme ) percepute ca
fâşâituri, pocnituri, etc.,
-- comune (sunete, paşi),
-- verbale (complexe) percepe cuvinte, fraze, etc.
-- continuitatea: episodice sau continue(impiedica bolnavul sa se odihneasca)
-- ecoul afectiv: -- favorabile (incurajeaza),
-- defavorabile (comentative sau imperative)) -- mai pot fi:
singulare sau multiple
• urgenţă psihiatrică ; pot fi concordante (în tulburarea afectivă) sau
neconcordante (în schizofrenie) cu starea afectivă
• apar în – afectiuni O.R.L.(in forma elementara si comuna)-otite, mastoidite,
surditate ; boli neurologice(leziuni ale cailor de conducere, leziuni ale lobului
temporal) ; boli psihice( –schizofrenie(character bizar, neinteligibil) ; - puseuri
depressive( continut trist, dureros) ; - aura epileptica ; - parafrenie
b) Halucinaţiile vizuale=percepţii ale unor obiecte, fiinţe, imagini inexistente în
realitate în acel moment (adesea cu conţinut mistic) ; mai frecvente la copil, au
caracter terifiant ; monocromatice sau policromatice ; percepute cu un ochi sau cu
ambii ; ocupă tot câmpul vizual sau pot fi scotom (cel mai frecvent – scotomul central
Morel: pacientul vede ca pe lângă un tub astupat) ; proiecţia spaţială: campină sau
extracampină ; claritate : estompate, vagi, etc. complexitatea:( -- elementare
(fosfeme, fotopsii), -- complexe (figuri, obiecte, fiinţe)-- scenice – statice
(panoramice) sau cinematografice (în mişcare)}
• durata: permanente sau episodice
 • tonalitatea afectivă – în funcţie de conţinut(ex. in delirium tremens-au aspect
terifiant zoopsic)
• pot fi favorizate de luminozitate insuficienta, slabirea vederii, slabire
controlului constiintei si pot apare in:
-- oameni normali in momentul de la veghe la somn sau invers ;
-- in stari de surmenaj intens, cand au durata foarte scurta si
character hipnagogic ;
-- in neurastenie si au character anxiogene, terifiant ;
-- in afectiuni oftalmologice (rinita, cataracta, glaucoma, nevrita
retrobulbara) ;
-- afectiuni neurologice (migrena oftalmica, leziuni ale lobului
occipital0 ;
-- in stari infectioase grave;
-- in sindroame confuzionale toxice ;
-- apar în schizofrenie, în sevrajul alcoolic
c) Halucinaţiile autoscopice( speculare, heautoscopice)
• realizează imagine dublă ; bolnavul percepe propriul corp sau părţi din el
proiectate în afară ; după apariţie, pot fi: episodice (câteva secunde) sau persistente,
(continue) ; corpul perceput poate fi identic sau modificat (urâţit, înfrumuseţat); are
intotdeauna un acompaniament afectiv(de groaza) ; mai rar întâlnite
d) Halucinaţiile olfactive şi gustative
• au caracter secundar (apar după alte tulburări de percepţie, sau ca o
consecinta a delirului) ; sunt greu de separat, deoarece substanţele sapide sunt şi
odorifice ; gusturi sau mirosuri cel mai frecvent neplăcute, dar şi plăcute
• apar frecvent în -- afecţiuni organice(crizele uncinate, din epilepsie, in unele
tumori si leziuni ale lobului temporal), -- schizofrenie
 e) Halucinaţiile tactile
• impresia de atingere a suprafeţei cutanate(arsura, intepatura) ; percepute
continuu (în reţea- in intoxicatia cu cloral) sau discontinuu (punctiform- in intoxicatia
cu cocaina) ; la suprafaţă (epidermice) sau în profunzime (hipodermice)
• parazitoze halucinatorii (perceperea de insecte care infestează suprafaţa
pielii sau pătrund pe sub piele) ; frecvent în dependenţa alcoolică ; mai frecvente la
femei
e.2) Halucinaţiile interoceptive (viscerale)
• senzaţia existenţei unor fiinţe în corp; a schimbării poziţiei unor organe; a
obstruării sau a perforării lor ; frecvent cu localizare genitală si traite ca senzatii de
orgasm, senzaţia de violare directă sau de la distanţă- se intalnesc in cazurile de
schizofrenie paranoida cu fenomene de automatism mental ; manifestări halucinatorii
în patologia schemei corporale (membrul-fantomă la amputaţi)
e.3) Halucinaţiile proprioceptive

• motorii sau kinestezice sunt percepute ca impresia de mişcare sau deplasare

a propriului corp sau a unor segmente
• apar în sindromul de automatism mental Kandinski-Clerambault (în
schizofrenie)
f) Pseudohalucinaţiile (halucinaţiile psihice)
• autoreprezentări aperceptive (nu au caracter psihosenzorial – „vede cu ochii
minţii“)
• Caracterizate prin: -- incoercibilitate (adevăr imposibil de combătut, căruia
nu trebuie să i se demonstreze veridicitatea)
-- dependenta
-- exogenitate – sunt impuse din afară
-- estezie
 • se vorbeşte despre „voci“ sau „vedenii“ stranii, speciale ; nu se proiectează
în afară, ci se petrec în minte ; sunt percepute de analizatori speciali ; sunt „făcute“,
„provocate“ din afară – caracter impus ; respectă aceleaşi modalităţi senzoriale
f.1) Pseudohalucinaţiile auditive
• se manifesta sub forma unor voci interioare „ecou“ sau ca o sonorizarea a
gândirii, sonorizare a lecturii ;
• tranzitivism:=alţii pot descoperi, auzi sau ghici gândurile bolnavului ;
• sunt auzite cu „urechile minţii“ ;
• Apar in sindromul Kandinski- Clerambault bolnavii cauta sa-si explice
aceste fenomene prin mecanismul transmiterii gândurilor prin telepatie, sugestie,
unde;
f.2) Pseudohalucinaţiile vizuale
• percepute ca imagini izolate sau ca scene panoramice ; conţinut variat:
plăcut, neplăcut, terifiant, insultător ; apar în spaţiul subiectiv ; sunt văzute cu „ochii
minţii“, cu ochii „interiori“ ; fac parte din sindromul de automatism mental
Kandinski-Clerambault
f.3) Pseudohalucinaţiile gustative şi olfactive
• apar de fiecare dată alături de halucinaţiile gustative şi olfactive ; apar mai
ales în cadrul organicităţii
• pseudohalucinaţiile tactile: senzaţii penibile provocate de la distanţă
• localizate cel mai des în sfera genitală
Pseudohalucinaţiile interoceptive ; asemănate cu „lipsa libertăţii interioare“ ;
bolnavul are senzaţia că este posedat de animale, de spirite ; se localizează în diverse
organe şi determină simptomatologie specifică ; individul acţionează după cum îi
cere acea „fiinţă străină“
 f.4) Pseudohalucinaţiile motorii (kinestezice)
• perceperea unor mişcări impuse ; au caracter imaginar ; se întâlnesc destul
de rar
Halucinatiile sunt simptome care arata severitatea afectiunii in care apar si se
coreleaza frecvent cu alte simptome de gravitate, acestea sunt idei delirante
dar pacientul poate prezenta si agitatie psihomotorie, negativism alimentar.
Cel mai frecvent halucinatiile apar in schizofrenie, tuylburare schizoafectiva,
depresie deliranta, manie psihotica, sevrajul la alcool sau la alte substante
psihoactive, afectari functionale sau organice ale analizatorilor, cailor de
conducere, scoartei.
Un pacient care prezinta halucinatii poate fi recunoscut datorita
solilocviei(discutia fara interlocutor- cu personae imaginare), dupa privirea
fixa, gesture nemotivate( de aparare), tentativele de suicid sau pot fi
recunoscute de pacient cand este intrebat.