Sunteți pe pagina 1din 6

Insula Salvării

1. Supravieţuitori ai naufragiului
O furtună, urmată de un incendiu, a distrus vaporul cu care călătoreau, nava
scufundându-se în adâncuri. Fiecare dintre ei, s-a apucat de ceva ce plutea pe apa
învolburată. Şi când marea s-a liniştit, cinci oameni confuzi, s-au adunat pe o plută
improvizată, pe care valurile o duceau după voia lor. Nici un alt supravieţuitor nu se mai
zărea, printre resturile ce pluteau în derivă pe mare. Oră după oră, ochii lor cercetau cu
atenţie orizontul, după o posibilă salvare. Oare o navă îi va vedea? Deodată se aude un
strigăt:
“-Pământ! Uitaţi-vă acolo, în direcţia unde ne
poartă valurile!”
Şi într-adevăr în zare se vedea un ţărm.
Ei erau cinci. Dumitru, un dulgher mare şi
puternic. El era cel
care strigase : ”Pământ!”. Apoi Anghel, un agricultor.
Antonie,crescător de animale. Gheorghe, agronom
horticultor. Şi ultimul Mihai, mineralog prospector.

2. O insulă providenţială
Pentru cei cinci oameni, primii paşi pe uscat, au
fost ca o întoarcere la viaţă din morţi. După ce s-au
uscat şi încălzit, primul lor impuls, a fost să exploreze această mică insulă, să caute urme de
civilizaţie.
Ei au numit-o “Insula Salvării”. Un tur rapid, a fost suficient să descopere, că sunt
singuri pe insulă, departe de orice civilizaţie. Insula nu era un deşert.
Dar judecând după animalele semi-domesticite găsite, aici trebuie să fi fost alţi oameni
înaintea lor. Antonie, crescătorul de animale, era sigur că putea să domesticească acele
animale şi să le pună la muncă. Anghel a găsit solul insulei, în mare parte, bun pentru
agricultură. Gheorghe, a găsit câţiva pomi fructiferi, care bine îngrijiţi, ar putea da recolte
bune. Pădurile ce acopereau o parte din insulă, cuprindeau mai multe tipuri de lemn.
Dumitru, fără prea mare dificultate, va putea construi case pentru comunitate.
Mihai, mineralogul, a decoperit că pe insulă se
află depozite importante de minerale. Chiar dacă nu
avea instrumente adecvate, Mihai crede că-şi va putea
folosi ingeniozitatea şi va produce metale din acele
minereuri.
Deci fiecare putea să servească bunului comun
prin abilităţile sale.
Toţi au mulţumit divinităţii pentru finalul fericit ce
s-ar fi putut transforma în tragedie. În următoarele zile,
au recuperat câteva lucruri folositoare, aruncate pe ţărm
de valurile oceanului, din naufragiul vaporului.

3. Adevărata bogăţie.
Oamenii au început să muncească. Dulgherul a construit case şi a făcut mobilier. La
început găseau mâncarea pe unde puteau. Dar curând, câmpurile au fost arate şi semănate,
iar Anghel, agricultorul, a cules roadele.
Anotimpurile s-au succedat unul după altul, iar aceasta insulă le-a dăruit din ce în ce
mai multe bogăţii necesare traiului liniştit.

1
Bogăţiile insulei, nu erau formate din aur sau bancnote, ci din adevăratele bogăţii:
alimente, haine, adăposturi, toate lucrurile care satisfăceau nevoile primare ale oricărei finţe
umane.
Fiecare om şi-a văzut de ocupaţia sa. Orice
surplus, avut în producţia sa de bunuri, îl schimba cu
surplusul celorlalţi. Viaţa nu a fost întotdeauna aşa dulce
şi completă cum şi-ar fi dorit. Le lipseau multe din
lucrurile cu care fuseseră obişnuiţi în civilizaţie. Dar
putea să fie mult mai rău. Mai mult decât atât, toţi
experimentaseră o criză în ţara de origine. Ei încă îşi
aminteau, cum se uitau la magazinele pline cu mâncare,
dar ei mureau de foame.
Cel puţin, pe Insula Salvării, nu erau obligaţi să
sufere de foame, de frig, de lucrurile esenţiale care fac viaţa mulţumitoare, unei fiinţe umane.
Taxe şi impozite, nu era nevoie să plătească nimănui. Nici nu le era teamă de confiscarea
averii de către executorul judecătoresc. Munceau din greu, dar măcar se bucurau de roadele
muncii lor.

4. Un dezavantaj major
Oamenii noştri, adeseori se întâlneau să vorbească despre munca şi activitatea lor. În
această economie-naturală, pe care o dezvoltaseră, un lucru a început să îi deranjeze din ce
în ce mai mult: nu aveau nici o formă de bani şi nu puteau diferenţia munca. Unii credeau că
valorează mult mai mult ce fac ei comparativ cu ceilalţi - de exemplu, carnea valora mai mult
decât legumele în opinia lui Antonie, locuinţele din lemn puteau fi facute o dată si apoi
dulgherul nu mai avea drept la mâncare si celelalte beneficii ?
Iar trocul, baza economiei naturale, adică schimbul direct de bunuri contra altor
bunuri, avea dezavantajele sale. Produsele care urmau a fi schimbate, nu erau întotdeauna
la îndemână atunci când se discuta un schimb. De exemplu, lemnul livrat agricultorului în
iarnă, nu putea fi plătit cu cartofi, decât şase luni mai târziu.
Uneori, un singur om, putea avea un produs de dimensiuni considerabile, pe care ar
dori să-l schimbe cu un număr de articole mai mici, produse de diferiţi oameni la momente
diferite.
Toate aceste chestiuni, complicau într-un fel,
activităţile cu schimburile de produse între ei. Cu un
sistem monetar clasic, părea că unele probleme ar
putea fi rezolvate, în schimburile de produse între ei.
Cu un sistem de valoare, cineva care vinde ceva, ar
putea cumpăra de la alţii, lucrurile de care are nevoie,
când doreşte şi când acestea sunt disponibile.
Negăsind o soluţie la problema lor, au căzut de
acord că un sistem de bani ar fi convenabil. Dar nici
unul dintre aceştia, nu ştia cum să înfiinţeze un astfel
de sistem. Ei ştiau să producă adevărata bogăţie –
bunurile. Dar cum să producă banii, simbolul bogăţiei
lor, îi depăşea.

5. Sosirea unui refugiat


Într-o seară, când oamenii stăteau pe plajă discutând despre problema lor, brusc au
văzut cum se apropie o barcă mică cu un om vâslind.
Au aflat de la acesta, că el este singurul supravieţuitor
al unui naufragiu.
Numele lui: Martin Gold. I-au povestit de viaţa lor
pe insulă.

2
“-Chiar dacă ne-am pierdut şi depărtat de restul lumii, nu avem de ce să ne plângem.
Pământul ne dă roade. Un singur lucru ne lipseşte: nu avem bani, pentru a facilita schimbul
între produsele noastre”.
“-Ei bine puteţi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu, pentru că banii nu au nici un mister pentru
mine” răspunde Martin Gold.
“-Pentru că eu sunt bancher şi într-un timp scurt voi înfiinţa un sistem de bani, care să
vă satisfacă dorinţele. Astfel veţi avea ce au oamenii în civilizaţie.”
Un bancher!...UN BANCHER!... Un înger coborât din cer, nu ar fi inspirat mai mult
respect din partea oamenilor. Pentru că, la urma urmei, nu suntem noi obişnuiţi, noi oamenii
din civilizaţie, să îngenunchem în faţa bancherilor, acei oameni care controlează sângele
economiei?

6. Zeul civilizaţiei
“-Domnule Martin, ca bancher al nostru, singura dumneavoastră ocupaţie va fi să aveţi
grijă de banii noştri; fără muncă fizică”.
“-Voi avea grijă, ca oricare bancher, să contribui la prosperitatea comunităţii”.
“-Domnule Martin, vă vom construi o casă care să fie la înălţimea demnităţii
dumneavoastră”.
“-Foarte bine, prietenii mei. Dar mai întâi de
toate, descărcaţi barca. Am acolo hârtie şi presă de
tipar, cerneală şi alte accesorii pe care le-am salvat
înainte de a naufragia. Mai este si un mic butoi, de
care să aveţi mare grijă.”
Cei de pe insulă încep să descarce.Dar micul
butoi le trezeşte curiozitatea.
“-Acest butoi” spune Martin, “conţine o comoară
dincolo de
vise. Este plin de… AUR!”.
Plin de aur! Cei cinci au rămas muţi de uimire. Zeul civilizaţiei aici pe Insula Salvării!
Zeul galben, întotdeauna ascuns, dar puternic, teribil, a cărui prezenţă sau absenţă sau cel
mai mic capriciu ar fi putut decide soarta tuturor civilizaţiilor.
“-Aur! Domnule Martin sunteţi un adevărat bancher!”.
“-Da, prietenii mei, aur îndeajuns pentru un continent. Dar aurul nu este pentru a
circula. Aurul trebuie ascuns. Aurul este sufletul sistemului de bani, iar sufletul este
întotdeauna invizibil. Dar vă voi explica totul când veţi primi prima rezervă de bani.”

7. O înmormântare fără martori


Înainte de a pleca la culcare, Martin le-a mai pus o întrebare:
“-De câţi bani aveţi nevoie pentru a facilita schimburile dintre voi ?”
După câteva calcule şi după sfaturile bunului bancher, toţi au fost de acord că 200 de
dolari pentru fiecare ar fi suficient. Oamenii au plecat, schimbând comentarii entuziaste. Dar
nu au putut să doarmă cu gandul la aur.
Nici Martin nu a putut să doarmă, dar numai în
interesul său viitor. Înainte de a se lumina, el a săpat o
groapă în care a pus butoiul. A astupat-o apoi cu
pământ, a plantat o mică tufă şi a afânat pământul din
jur.
Apoi s-a apucat de treabă. Cu mica lui presă de
tipar, a tipărit o mie de bancnote de câte un dolar.
Văzând noile bancnote ieşind din presă, Martin îşi zise
în gând:
“Ce uşor se fac banii! Toată valoarea lor vine din produsele pe care le vor cumpăra.
Fără produse toate aceste hârtii nu au nicio valoare. Cei cinci clienţi ai mei nu realizează

3
lucrul acesta. Ei cred că valoarea acestor bani noi derivă din aur. Propria lor ignoranţă mă
face stăpânul lor! ”

8. Cine deţine noii bani?


Cinci teancuri de bani, stăteau pe biroul lui Martin.
“-Înainte de a vă distribui banii, trebuie să vă spun
ceva. La baza banilor stă aurul. Iar aurul depozitat în seif
este al meu. Aşadar banii sunt ai mei. Dar nu descurajaţi.
Vă voi da aceşti bani să-i folosiţi cum credeţi. Cu toate
acestea, va trebui să plătiţi dobândă. Având în vedere că
banii se găsesc greu, o
dobândă de 8% nu cred că este ceva nerezonabil.”
“-Este rezonabil domnule Martin.”
“-Un ultim lucru prietenii mei. Afacerile sunt afaceri
chiar şi între prieteni. Înainte de a primi banii, fiecare va
semna o hârtie prin care se va obliga să plătească atât
capitalul împrumutat cât şi dobânda. Altfel îi voi confisca
proprietatea. Aceasta este doar o formalitate. Pe mine nu
mă interesează
decât banii. Atâta timp cât îmi voi primi banii vă veţi păstra proprietatea.”
“-Ce spuneţi are sens domnule Martin. Vom munci mai mult
ca să vă plătim.”
“-Aşa vă vreau! Iar dacă aveţi vreo problemă apelaţi la mine. Bancherul este cel mai
bun prieten al vostru. Şi acum iată cei 200 de dolari pentru fiecare dintre voi!”
Cei cinci au luat banii şi au plecat fericiţi de ideea de a avea bani.

9. O simplă problemă de aritmetică.


Aşadar banii tipăriţi de Martin, au intrat în
circulaţie pe insulă. Comerţul, simplificat de bani, s-a
dublat. Şi toată lumea era fericită. Iar Martin era
întâmpinat cu respect şi recunoştinţă.
Dar acum să vedem… De ce Mihai, inginerul-
mineralog, arată aşa de îngândurat cu un creion şi o
hârtie în mână? Este din cauză că Mihai, ca de altfel şi
ceilalţi, au fost de acord să semneze o hârtie prin care
să-i plătească lui Martin, într-un an, 200 de dolari, plus
16 dolari dobândă. Dar Mihai mai are doar câţiva dolari
în buzunar, iar scadenţa se aproprie.
Astfel că se întâlni cu ceilalţi patru oameni de pe
insulă.
“-Gândindu-mă la toţi de pe insulă ca un întreg,
suntem noi capabili să ne ţinem obligaţiile noastre? Martin a făcut doar 1000 de dolari. Ne
cere în schimb 1080 de dolari. Dar chiar dacă îi ducem fiecare dolar de pe insulă, tot ne mai
lipsesc 80 de dolari. Iar noi facem produse, nu bancnote. Aşadar Martin poate pune
stăpânire pe toată insula, atâta timp cât chiar şi împreună, nu putem să înapoiem capitalul
împrumutat şi dobânda.”
“-Dacă cei care sunt în stare să înapoieze banii, vor face acest lucru, ceilalţi nu vor
avea cum, pentru că nu mai au bani, au doar produse. Însă va veni şi rândul celor ce pot da
banii acum. Bancherul va avea totul. Eu zic că ar fi mai bine să cerem explicaţii lui Martin.”
Cei cinci, conştienţi că au fost înşelaţi, se îndreptară către casa lui Martin urmand ca
acesta să le explice condiţiile contractului, iar restul vi-l puteţi imagina...
4
Povestioara de mai sus, este o reprezentare mult simplificată, a felului în care cei care
stăpânesc banii, pot acapara ceea ce nu e al lor şi îi pot face pe alţii să lucreze pentru ei; este o nouă
formă de sclavagism, mult mai eficientă pentru simplul fapt că este subtilă. Ceea ce se petrece la ora
actuală este ieşit din acest scenariu.
La nivel individual puteţi vedea în povestioara de mai sus lipsa de informare practicată de
bancă, atunci când vă faceţi un credit şi abilitatea băncii de a va ademeni în mrejele îndatoririlor.
Vă veţi întreba care este scopul lor final? Scopul este de a avea o economie globală, dictată de
o mică elită globală si dusă în spate de o populaţie ignorantă, speriată, limitată ca viziune şi, eventual,
chipată cu chipuri RFID pentru a fi mai uşor controlată şi nu în ultimul rând, bună consumatoare de
bunuri, servicii şi credite bancare. Aşa îţi vezi viitorul tău sau al copiilor tai? Dacă „DA”, atunci
ignoră acest mesaj, uită cele învăţate din aceste câteva rânduri şi mergi de cumpără mai mult şi fă-ţi un
credit pe 20 de ani pentru un TV cu plasmă şi o maşină trăsnet. Şi nu în ultimul rând cumpărăţi o
mască împotriva gripei porcine şi crede că aceasta te va proteja.
Dacă „NU”, te invităm să gândeşti singur. Alătură-te chiar şi cu gândul, dacă nu personal, la
proiectele noastre, propune şi tu o idee, care să ducă la o schimbare a vieţii noastre, a pământenilor.
Comunitatea noastră e în continuă creştere. Poate că nu te vom impresiona din prima, dar ceea
ce s-a realizat până acum şi se va realiza de acum în acolo, e făcut din dragoste.
ALEGE DRAGOSTEA ÎN LOCUL FRICII, ALEGE SĂ FII LIBER, nu un simplu număr într-o bază
de date. Alege ca ceea ce faci, să faci din Plăcere, nu pentru ca la final de lună, să îţi iei jumătate din
salariu, din cauza unei crize fictive, create artificial de către un sistem artificial.
Crearea unei economii bazate pe resurse, e mai mult decât plauzibilă şi demonstrabilă, e
implementabilă şi necesară, atât pentru noi şi copii noştri cât şi pentru planetă. Avem o singură casă,
planeta Pământ, şi acum are cea mai mare nevoie de noi.

MAXIME

¤ Puterea absolută corupe absolut. (Lordul Acton)


¤ Când puterea dragostei va depăşi dragostea de putere lumea va
cunoaşte pacea. (Jimi Hendrix)
¤ Vechile apeluri la sovinismul
rasial, sexual si religios, la fanatica fervoare nationalistã, încep sã nu mai
functioneze.
O nouã constiintã se dezvoltã, care vede Pãmântul ca un organism unic si care
recunoaste cã un organism în conflict cu însãsi fiinta lui este condamnat.
¤ Nu este un semn de sãnãtate sã fii bine
adaptat la o societate profund bolnavã. (J. Krishnamurti)
¤ Nimeni nu e mai înrobit decât cel care crede în mod greşit că este liber.
(Johann Wolfgang von Gothe)
¤ Ţara mea este întreaga lume, Religia mea este sa fac bine. (Thomas
Paine)

5
Când Naziştii au venit după comunişti am tăcut; nu eram comunist.
Când iau închis pe socialdemocraţi am tăcut; nu eram socialdemocrat.
Când au venit după sindicalişti nu am zis nimic; nu eram sindicalist.
Când au venit după evrei am tăcut; nu eram evreu.
Când au venit după mine nu mai era nimeni care să protesteze.
(Pastorul Martin Niemöller)

Te invităm să deschizi ochii minţii şi să întelegi manipularea care are loc la scară globală
în ziua de astăzi, vizionează filmele Zeitgeist şi alătura-te comunitaţii prin programul
TeamSpeak3. (instrucţiuni mai jos)

Link direct către filmele Zeitgeist cu subtirare romana:


2008 -> http://video.google.com/videoplay?docid=2717678283852040582#
2007 -> http://video.google.com/videoplay?docid=-4886561726169901515#

Descarcare şi instrucţiuni de instalare al TeamSpeak3-ului:


descarcare : http://www.teamspeak.com/?page=downloads
instructiuni de instalare(e lasat un rand intreg deorece sunt probele de accesare daca linkul este scris pe 2 randuri):
http://www.thezeitgeistmovement.com/joomla/index.php?option=com_kunena&Itemid=99999&func=view&catid=109&id=171992&limit=10&limitstart=10

Link către filmele Zeitgeist:


www.zeitgeistmovie.com

Link către situl mişcării Zeitgeist : (găsiţi linkuri către toate chapterele)
www.thezeitgeistmovement.com

Link către chapterul român:


http://ro.zeitgeistmovement.com/cms/24.introducere/

Link către Proiectul Venus(versiunea română) :


http://www.proiectulvenus.ro/

Chapter (neoficial încă) pentru Dobrogea:


www.zeitgeist.dobrogea.ro

Alte filme pe care vi le recomandăm:


Michael Moore:
¤ Bowling for Columbine
¤ Fahrenheit 9/11
¤ Sicko
¤ Capitalism: A Love Story

Pentru mai multe titluri va recomandam situl:


http://www.sprword.com/mustwatch.html