Ghid Arh

Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor, la clădiri
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM 'ION MINCU'

BUCURESTI
UNIVERSITÉD'ARCHITECTUREETURBANISME'IONMINCU'-'IONMINCU'UNIVERSITY OF ARCHITECTURE ANDURBANPLANNING
Strada Academiei 18-20, 70109 BUCURESTI, ROMANIA Telefon: (40) 1 313.95.65, 307.71.40 Fax: (40) 1 312.39.54
CATEDRA DE STIINTE TEHNICE
CONTRACT DE CERCETARE
31 / 2002
Ghid privind proiectarea scărilor

şi rampelor, la clădiri
Bun de tipar
aprilie 2003
1
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE

TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI – MLPTL
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII
GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR ŞI RAMPELOR,

LA CLĂDIRI CIVILE
Indicativ:
Elaborat de:
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU”
RECTOR: Prof. Dr. Arh. Emil Barbu POPESCU
Şef de proiect: Conf. Dr. Arh. Ana-Maria DABIJA
Avizat de:
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII A M.L.P.T.L.
Director general: ing. Ion STĂNESCU
Responsabil lucrare MLPTL: ing. Paula DRAGOMIRESCU
2
Elaboratori:
Conf. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Prof. arh. Alexandru Stan
Conf. dr. ing. Adrian Iordăchescu
Lect. dr. arh. Doina Niculae
3
CUPRINS:
Cap. 1 GENERALITĂŢI
1.1 Obiect şi domeniu de aplicare pag. 5

1.2 Referinţe pag. 6
1.3 Terminologie pag. 6
Cap. 2 ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI
RAMPELOR
2.1. Elemente generale de proiectare a scărilor şi rampelor pag. 10
2.2 Pante uzuale pag. 10
2.3. Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici pag. 10
2.4 Tipuri principale de scări pag. 12
2.4.1 Scări din elemente liniare pag. 12
2.4.2 Scări din elemente liniare şi de suprafaţă pag. 14
2.4.3 Scări din elemente de suprafaţă pag. 14
2.4.4. Scări cu rampe ortopoligonale pag. 14
2.4.5 Scări cu rampe şi podeste chesonate pag. 14
2.4.6 Scări cu rampe şi podeste intermediare în consolă pag. 14
2.4.7 Scări curbe cu grinda pe mijlocul rampei pag. 15
2.4.8 Scări elicoidale pag. 15
2.4.8. Scări cu pilon central şi trepte în consolă simplă pag. 16
2.4.9 Scări cu trepte suspendate pag. 16
2.5 Materiale pentru realizarea scărilor pag. 16
2.6 Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor pag. 17
2.7 Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor pag. 18
2.8 Tipuri de rezolvări marginale pag. 19
2.9 Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu ale clădirii pag. 21
Cap. 3 RELAŢIA ÎNTRE STRUCTURĂ – GEOMETRIA SCĂRII –
3.1 Scări cu rampe drepte – concepţie şi construcţie pag. 23
3.1.1 Scări drepte pag. 23
3.1.2 Scări cu întoarcere pag. 25
3.1.2.1 Scări cu întoarcere la podest de 1800 pag. 26
.1 scări cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest pag. 26
.2 scări cu decalaj egal între treptele care delimitează podestul pag. 28
.3 scări cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest pag. 31
.4 scări cu decalaj de o treaptă în sensul coborârii pe podest pag. 32
3.1.2.2 Scări cu întoarcere la podest de 900 pag. 34
3.2 Scări balansate – concepţie şi construcţie pag. 41
3.2.1 Domeniu de utilizare pag. 41
3.2.2 Tipuri de scări balansate pag. 41
3.2.3 Metode de construcţie grafică a scărilor balansate pag. 42
3.2.3.1 Etapele premergătoare construcţiei propriu-zise pag. 42
3.2.3.2 Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor pag. 43
cu întoarcere la 1800
a) Metoda arcului de cerc pag. 43
b) Metoda segmentelor egale pag. 44
c) Metoda segmentelor proporţionale pag. 44
4
d) Metoda unghiurilor pag. 45

3.2.3.3 Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor pag. 47
cu întoarcere la 900
a) Metoda arcului de cerc pag. 47
b) Metoda segmentelor egale pag. 48
c) Metoda trapezului pag. 50
3.2.3.4 Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza pag. 51
calculului numeric
Cap. 4 ELEMENTE SPECIFICE DE PROIECTARE A SCĂRILOR DIN
DIVERSE MATERIALE
4.1 Scări din beton armat pag. 52
4.2 Scări din lemn pag. 63
4.3 Scări metalice pag. 68
4.4 Scări din piatră pag. 71
4.5 Scări mixte pag. 72
ANEXĂ INFORMATIVĂ I (scări cu trepte foarte înalte, decalate) pag. 74
ANEXĂ INFORMATIVĂ II - Exemple de calcul pag. 75
5
CAPITOLUL 1
GENERALITĂŢI
1.1 Obiect şi domeniu de aplicare

1.1.1 Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile necesare la proiectarea din punct de
vedere al conformării geometrice a scărilor şi rampelor pentru circulaţie pietonală, la
clădiri cu funcţiuni civile şi în concordanţă prevederile Normativului privind criterii
de performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în
construcţii.
1.1.2 Ghidul explicitează:

a. principiile de proiectare a scărilor
b. relaţia între geometria scării şi structura de rezistenţă a acesteia
c. implicaţiile pe care le au principalele opţiuni descrise la a) şi b) asupra
finisajului scării
d. traseul balustradei şi mâinii curente, precum şi implicaţiile pe care le au aceastea
asupra conformării generale a scărilor cu cu întoarcere la 1800 şi la 900, în
concordanţă cu geometria şi structura lor
e. principii specifice privind proiectarea scărilor cu structura din:
beton armat
lemn
metal
piatră
sticlă
1.1.3 Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi de scări din spaţiile
cu funcţiuni civile (publice şi private), precum şi la cele de reabilitare funcţională a
clădirilor existente (de locuit, social - culturale şi administrative), în măsura în care
intervenţiile includ şi scările şi/sau rampele acestora.
1.1.4 Prevederile prezentului ghid se adresează:

- elaboratorilor proiectelor tehnice şi a detaliilor de execuţie
- verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atestaţi potrivit prevederilor Legii
10/1995
- executanţilor (constructori, antreprenori)
- organismelor administrative teritoriale precum şi persoanelor fizice şi juridice care
realizează investiţii în domeniul construcţiilor,
1.1.5 La realizarea scărilor şi rampelor la clădirile civile se vor respecta prevederile din
reglementările tehnice specifice domeniului (conf. 1.2) şi cele ale prezentului ghid.
1.1.6 Nu fac obiectul prezentului ghid scările tehnologice din spaţii cu funcţiune tehnică.
1.1.7 Nu fac obiectul prezentului ghid scările exterioare clădirilor, care nu sunt direct
adiacente acestora
1.1.8 Nu fac obiectul prezentului ghid scările speciale rabatabile, pliante, scările şi rampele
rulante, care se proiectează ţinând cont de cerinţele şi prescripţiile tehnice ale
producătorilor specializaţi.
6
1.2 Referinţe
1. Legea 10/1995 Lege privind calitatea în construcţii

2. OG29 /31.01. 00 Ordonanţa guvernamentală privind reabilitarea termică a
fondului construit existent şi stimularea economisirii
energiei termice
3. NP 063 Normativ privind criterii de performanţă specifice rampelor şi
scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii
4. NP 051/2001 Normativul pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului
urban aferent, la exigenţele persoanelor cu handicap.
5. P 118 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
6. STAS 6156 Acustica în construcţii. Protecţia împotriva zgomotului în
construcţii civile şi social-culturale. Limite admisibile şi
parametri de izolare acustică
7. Directiva europeană 106 / 89 privind produsele pentru
construcţii
8. STAS 10101/OA Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor
pentru construcţii civile şi industriale
9. STAS 10101/1. Acţiuni în construcţii. Încărcări permanente
10. STAS 10101/2. Acţiuni în construcţii. Încărcări datorate procesului de
exploatare
11. Contract IPCT Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de
55/2001* vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare
∗ În redactarea finală a Ghidului se va trece indicativul Normativului, dacă până atunci

acesta va fi publicat şi intrat în vigoare.
În cuprinsul Ghidului, trimiterile la documentaţia de referinţă se fac prin numărul

curent din tabelul de la 1.2., între paranteze drepte: [1], [2] etc
1.3 Terminologie
În concepţia prezentului ghid, termenii de mai jos, prezentaţi în ordine alfabetică, au
următoarea semnificaţie:
1 balustradă caz particular de parapet alcătuit în general din elemente

verticale (baluştri) şi/sau orizontale, la care predomină
“golul” (în relaţia plin-gol)
2 bordură relief în sus, situat în lungul rampei scării
3 casa scării spaţiul delimitat de pereţi şi planşee, în care este închisă
scara
4 ciubuc parte frontală a treptei, ieşită din planul contratreptei, cu
rol decorativ
5 contratreaptă componenta verticală a treptei, care face legătura între
două trepte
Observaţie: se pot realiza scări cu trepte, fără
contratrepte
6 decalaj (al treptelor) distanţare a proiecţiei muchiei treptelor (14) aflate pe
rampe diferite
7
7 intrados (al scării) partea de dedesubt a scării. Poate fi neted sau cutat.
Observaţie: se poate utiliza, cu aceeaşi semnificaţie, şi
termenul de extrados al scării
8 înălţime liberă distanţa de circulaţie cuprinsă între limitele finite a două
rampe (17) suprapuse sau o rampă şi elementele
planşeului (respectiv pardoselii), măsurată pe
perpendiculara la linia pasului, de la muchia treptei (14)
finite (respectiv faţa pardoselii podestelor), până la faţa
finită a intradosului rampei sau a grinzilor de podest
(fig. 1.1)
9 lăţime liberă distanţa de circulaţie disponibilă efectiv, cuprinsă între
suprafeţele finite ale elementelor ce delimitează scara
(între perete şi balustradă, între doi pereţi, între perete şi
vangul lateral, între două balustrade sau două vanguri
ale aceleiaşi rampe sau aceluiaşi podest) (fig. 1.2)
10 lăţimea treptei Distanţa cuprinsă între muchia treptei (14) şi proiecţia
muchiei treptei imediat superioare, măsurată pe linia
pasului
11 linia pasului linia pe care se măsoară în proiecţie orizontală lăţimea
treptelor (l0) şi care indică grafic sensul de urcare. În
cazul scărilor curbe sau balansate, linia pasului se
consideră la 50 cm de la mâna curentă, dinspre ochiul
scării, pentru rampe cu lăţimea până la 1,00 m şi la 60
cm pentru rampe cu lăţimea mai mare de 1,00.
12 lungimea treptei Dimensiunea lungă a treptei; este egală cu lăţimea
rampei
13 mână curentă element constructiv prevăzut la partea superioară a
parapetului/balustradei sau pe peretele adiacent unei
scări sau unei rampe, având rolul de sprijin pentru
persoanele ce utilizează scara sau rampa
14 muchia treptei intersecţia dintre planul orizontal şi planul vertical al
treptei (fig.1.3) .
termenul de buză a treptei
15 parapet element constructiv vertical, plin sau cu goluri, care
asigură protecţia persoanelor care circulă sau staţionează
pe traseul scării sau rampei (inclusiv al podestului)
16 podest element constructiv orizontal (de plecare, sosire şi/sau
intermediar) prevăzut pentru legătura cu etajul şi
respectiv pentru odihna persoanelor care circulă pe scară
sau rampă
termenul de palier
8
17 rampă Element constructiv de circulaţie, înclinat, prevăzut sau

nu cu trepte, ce face legătura între elementele orizontale
– podeste – (16) ale diverselor niveluri.
Notă: Rampele pentru circulaţia pietonală, ce fac
obiectul prezentului normativ, sunt rampele fără trepte.
Rampele cu trepte fac parte integrantă din subansamblul
scară (19). În acest caz termenul rampă se poate folosi
fără precizarea “de scară”, dacă din context se înţelege
că este vorba de rampe cu trepte, deci de “rampe de
scară”.
18 rebord relief în lungul rampei scării, către ochiul scării, lateral
şi în sus
19 scară subansamblu constructiv care serveşte la circulaţia
pietonală între două sau mai multe niveluri şi care este
alcatuită din rampe cu trepte şi podeste
20 scară exterioară deschisă scară amplasată în exteriorul construcţiei, independentă
sau alipită acesteia pe maximum trei laturi
21 scară interioară deschisă scară amplasată în interiorul construcţiei, în holuri,
vestibuluri atriumuri etc. fără a fi închisă într-o casă
proprie a scării (3)
22 scară interioară închisă scară amplasată într-o casă proprie a scării (3), astfel
conformată încât să răspundă condiţiilor de izolare şi
protecţie în caz de incendiu.
23 scară cu întoarcere caz particular de scară cu mai multe rampe, în care
acestea sunt orientate unele faţă de altele la un unghi
oarecare (cel mai frecvent întoarceri la 1800, sau la 900)
24 scară monumentală scară în general deschisă, care urmăreşte realizarea unui
efect arhitectural deosebit, astfel alcătuită încât să
asigure (dacă este cazul) şi evacuarea în caz de pericol
(a se vedea P 118)
25 scară principală scară ce asigură circulaţia funcţională din clădire.
26 scară cu rampe curbe scară ce are rampele curbe (de diverse forme) continue
sau întrerupte cu podeste şi la care treptele converg la
unul sau mai multe centre de curbură.
27 scară cu rampe drepte scară ce are una sau mai multe rampe drepte, continue
sau întrerupte cu podeste (cu sau fără întoarcere)
28 scară dreaptă caz particular de scară cu rampe drepte, unde rampele şi
podestele sunt în prelungire, pe aceeaşi direcţie
29 scară secundară scară destinată circulaţiei secundar3 în clădire, servind
toate nivelurile sau numai o parte dintre ele şi care poate
asigura şi evacuarea, dacă este alcătuită şi dimensionată
corespunzător
30 scară abruptă (cu trepte scară cu trepte ce au înălţimea cuprinsă între 22,6 şi
foarte înalte) 30,0 cm
31 scară balansată scară care, pe rampe drepte şi/sau curbe, are porţiuni cu
trepte balansate (36), sau combină rampe drepte cu
rampe curbe.
9
32 scară cu trepte înalte scară cu trepte cu înălţime cuprinsă între 17,6 şi 22,5 cm
33 scară cu trepte joase scară cu trepte ce au înălţimea mai mică de 16,5 cm
34 scară cu trepte obişnuite scară cu trepte ce au înălţimea cuprinsă între 16,6 şi
17,5 cm
35 treaptă suprafaţă orizontală, cu lăţime relativ mică, situată pe
verticală la distanţă egală faţă de celelalte trepte.
Observaţie: prin treaptă este definit şi asamblul treaptă -
contratreaptă
36 trepte balansate trepte ce urmăresc un traseu curb pe linia pasului, cu
muchii de treaptă având forma diferită în plan între ele,
sau / şi faţă de celelalte trepte ale rampei
37 ochiul scării spaţiul (liber) cuprins între rampele scării, către
interiorul ei
38 vang grindă laterală sau centrală, în lungul rampei, pe care
descarcă rampa scării
termenul de grindă - vang
Observaţie: o parte din aceşti termeni se regăsesc aidoma şi în Normativ privind criterii de
performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii; pentru
alţii s-au adus precizări suplimentare, fără a se schimba înţelesul din acel Normativ [3].
h h
Fig. 1.1 Exemple de înălţimi libere de scară
Fig. 1.2 Exem
a b c d
Fig. 1.3 Exemple de muchii de treaptă

a. cu contratreptă dreaptă, b. cu ciubuc, c. cu contratreaptă înclinată d. cu muchie întărită, fără contratreaptă
10
CAPITOLUL 2
ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI RAMPELOR
2.1 La clădirile civile accesul pietonal la diferite niveluri se asigură obişnuit prin scări
(19); rampele (17) asigură accesul persoanelor cu handicap locomotor la diferite
niveluri ale clădirii.
Scările şi rampele pietonale se dimensionează conform Normativului [3]
2.2 Pantele uzuale pentru scări şi rampe sunt prezentate în fig. 2.1
Pantele pentru diferite funcţiuni ale rampelor pietonale, specifice unor anumite
funcţiuni, sunt precizate atât în Normativul [3], cât şi în NP 051 [4]
Pantele
diferitelor tipuri de
scări
Pante pentru
rampele destinate
circulaţiei pietonale
Fig. 2.1 Pante uzuale pentru rampe şi scări
2.3. Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici

2.3.1. Asupra scărilor acţionează încărcări permanente şi încărcări provenite din
procesul de exploatare (utile).
2.3.2. Încărcările permanente se stabilesc în funcţie de greutatea elementelor de
rezistenţă a rampelor şi a podestelor, a straturilor de umplutură şi de finisajele
adoptate.
Încărcările utile ţin cont de posibilitatea aglomeraţiilor, reprezentând valori
maxime normate în condiţii de exploatare (figura 2.2).
2.3.3 Clasificarea şi gruparea acţiunilor agenţilor mecanici pentru calculul scărilor se

face conform STAS 10101/OA [8].
Evaluarea încărcărilor permanente se face conform STAS 10101/1 [9]. Definirea
încărcărilor datorate procesului de exploatare se face conform STAS 10101/2
[10].
2.3.4 Valorile normate ale încărcărilor utile verticale, uniform distribuite pe rampe şi
podeste, sunt date în tabelul A din Normativul [3].
11
qp
a
qr
qp
β
qp qr 0 qp
s q s
qr 0 = qr = r
s0 cos β
β c
bp1 s0 bp2
e
hp
M = q0 ⋅ e ⋅ h p
q0 N = q0 ⋅ e
N
d
Fig. 2.2 Scheme de încărcare a scărilor:

a – schema încărcărilor permanente uniform distribuite pe lungimea rampei şi a podestelor;
b – schema încărcărilor permanente distribuite pe linia de referinţă orizontală a rampei;
c – schema statică de principiu a scărilor;
d – schema încărcărilor utile uniform distribuite pe lungimea balustradei
2.3.5 În unele cazuri, în special în cazul scărilor cu trepte din elemente independente
sau lipsite de contratrepte de solidarizare, scările se verifică şi la o încărcare utilă
concentrată, pe direcţie verticală de 1.5 kN, aplicată pe element, în poziţia cea mai
defavorabilă, pe o suprafaţa de 10x10cm, în absenţa altor încărcări utile.
2.3.6. Valorile normate ale încărcărilor utile, verticale şi orizontale pe balustradele

rampelor şi podestelor sunt date în tabelul B din Normativul [3].
Balustradele rampelor şi podestelor sunt supuse unor încărcări verticale sau
orizontale, considerate uniform distribuite liniar şi aplicate pe mâna curentă,
acţiunea orizontală a încărcărilor neconsiderându-se simultană cu cea verticală.
Încărcările orizontale aplicate pe mâna curentă a balustradei actionează asupra

rampei, dând naştere la un moment încovoietor şi unei forţe orizontale în punctul
de încastrare a balustradei în rampa (figura 2.2).
12
2.4 Tipuri principale de scări

Din punct de vedere al concepţiei structurale, scările pot fi:
a) Scări cu trepte portante realizate din diverse materiale. Aceste trepte descarcă fie
direct pe pământ, fie reazemă pe alte elemente structurale (pe pereţi portanţi,
grinzi de vang); se pot încastra în pereţi, sau se pot suspenda cu tiranţi. Treptele
executate independent pot fi solidarizate pentru a conlucra, dar nu formează o
placă unitară
b) Scări cu rampe portante din beton armat, care

formează o placă unitară ce descarcă longitudinal pe plăci sau grinzi de podest
includ şi podestele şi reazemă pe elementele structurale verticale de la
extremităţile casei scării
descarcă transversal pe vanguri
sunt încastrate sau incluse în pereţii laterali (faţă de rampă sau de grinzi)
reazemă pe o latură în pereţi sau vanguri iar pe cealaltă pot fi suspendate
Aceste plăci susţin atât treptele brute, realizate din beton simplu, cât şi finisajul
treptelor.
Din punct de vedere al formelor structurale, scările pot fi:
2.4.1 Scări din elemente liniare

2.4.1.1 Rampele sunt formate din trepte independente, ne-existând legături în sens
longitudinal între trepte şi nici între trepte şi podest.
Podestele sunt alcătuite din elemente liniare alăturate sau din elemente plane
simplu rezemate.
2.4.1.2 După modul de rezemare al treptelor, scările pot fi:

- cu trepte simplu rezemate;
- cu trepte în consolă simplă;
- cu trepte în consolă dublă;
2.4.1.2.1 Scările cu trepte simplu rezemate au trepte independente, simplu rezemate pe

pereţi portanţi, pe un perete portant şi o grindă-vang, sau pe două grinzi-vang
(figura 2.4).
2.4.1.2.2 Scările cu trepte în consolă simplă asigură preluarea încărcărilor prin încastrarea
treptelor independente într-un perete portant de zidărie sau într-un perete structural
din beton armat.
2.4.1.2.3 Scările cu trepte în consolă dublă sunt alcătuite dintr-o grindă-vang, amplasată pe
mijlocul rampei şi din trepte independente încastrate în grinda centrală (fig. 2.3).
Fig. 2.3 Scări cu trepte în consolă dublă
13
Notă: În cazul încărcării simetrice a treptelor, grinda amplasată central va fi supusă doar
la încovoiere; în cazul încărcării nesimetrice grinda va fi supusă şi la torsiune.
Fig. 2.4 Exemple de scări cu trepte simplu rezemate:
2.4.1.2.4 Grinzile-vang sunt rezemate sau încastrate la capete în pereţi portanţi din zidărie,
în pereţi structurali din beton armat, în stâlpi, sau pot rezema pe grinzi podest
(figura 2.5).
Fig. 2.5 Scheme statice pentru diferite tipuri de grinzi - vang
2.4.1.2.5 Grinzile-vang, treptele şi eventual grinzile-podest pot fi alcătuite din beton armat
monolit, elemente prefabricate din beton armat, lemn sau metal.
14
2.4.1.2.6 Nu se recomandă trepte mai lungi de 1,50 m, acestea fiind uşor deformabile, iar
încastrarea lor asigurându-se greu.
2.4.1.2.7 Încastrarea trebuie calculată. Aceasta se efectuează pe o adâncime de cel puţin o

cărămidă (25cm), iar zidurile în care se face încastrarea se recomandă să fie
executate cu mortar de ciment. Pentru ca un zid să poată prelua încastrarea unei
trepte, trebuie ca el să fie încărcat cu o sarcină permanentă suficientă pentru a crea
stabilitatea necesară.
2.4.2 Scări din elemente liniare şi de suprafaţă

2.4.2.1 Rampele reazemă doar pe grinzi-podest, ne-existând grinzi-vang, plăcile rampelor
lucrând după direcţia lungă.
Podestele pot rezema pe patru laturi, pe trei laturi dintre care două scurte pe pereţi
şi una lungă pe grinda-podest, sau pe cele două laturi lungi.
2.4.2.2. Grinda-podest reprezintă elementul liniar, iar rampa şi podestele constituie

elementele de suprafaţă. Rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar în
situaţia în care, la îmbinarea lor se asigură continuitatea în vederea preluarii
momentului încovoietor.
2.4.3 Scări din elemente de suprafaţă

2.4.3.1 Rampele conlucrează cu podestele, neavând legatură mecanică cu pereţii şi lipsesc
de asemenea grinzile-vang şi grinzile-podest.
Podestele reazemă pe două sau pe trei laturi şi se recomandă sa aibă continuitate
cu plăcile de planşeu.
2.4.3.2 Rampele şi podestele pot avea grosimi diferite.
2.4.4 Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)

2.4.4.1 Treptele şi contratreptele, prin continuitatea lor, constituie elementul de rezistenţă
– rampa. La scările cu rampe cutate, intradosul are aceeaşi formă cu extradosul
rampei în trepte.
2.4.4.2 Ca mod general de alcătuire, scările cu rampe cutate sunt similare cu scările din
elemente de suprafaţă.
2.4.5 Scări cu rampe şi podeste chesonate

2.4.5.1 Rampele şi podestele sunt alcătuite din plăci de formă cutată de grosime foarte
mică dar, pentru mărirea rigidităţii, sunt prevăzute la marginea plăcii nervuri care
au şi rol de grinzi-vang.
2.4.5.2 Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din elemente prefabricate
de beton armat; conlucrarea dintre rampă şi podest depinde de îmbinarea realizată
între ele (articulaţie sau îmbinare de continuitate).
2.4.6. Scări cu rampe şi podeste intermediare în consolă

2.4.6.1 Podestele de nivel sunt rezemate pe două sau pe trei laturi şi, în general, au
continuitate cu plăcile de planşeu, iar rampele şi podestele intermediare stau în
consolă pe podestele de nivel. Rampele pot fi încastrate sau articulate în podestele
de nivel, şi în unele cazuri se pot prevedea şi grinzi de podest.
15
2.4.6.2 Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din elemente prefabricate
de beton armat, preluarea încărcărilor făcîndu-se prin conlucrarea spaţială a
placilor de rampe şi de podest.
2.4.7 Scări curbe cu grindă-vang pe mijlocul rampei

2.4.7.1 Capetele grinzii spaţiale de pe mijlocul rampei trebuie încastrate în pereţi de beton
armat, în stâlpi liberi sau înglobaţi în zidărie, în grinzi etc (figura 2.4).
Fig. 2.6 Scară cu grindă curbă pe mijlocul

rampei şi trepte în consolă dublă - plan
2.4.7.2 Grinda-spaţială se poate realiza din beton armat monolit, iar treptele independente
din elemente prefabricate de beton armat sau din piatră naturală.
2.4.7.3 Se poate realiza o rampă continuă din beton armat turnată monolit împreună cu
grinda centrală şi în acest caz placa lucrează în consolă dublă.
2.4.8 Scări cu rampe elicoidale

Rampa elicoidală este o suprafaţă spaţială şi totodată un element de legătură a
podestelor. Rampa şi podestele constituie astfel un singur element spaţial, lipsind
grinzile de podest şi grinda-vang.
Starea de eforturi spaţială este identică cu cea reprezentată pentru scări curbe cu
grinda pe mijlocul rampei, cu deosebire că în loc să se dezvolte în grindă, se
dezvoltă în rampă.
Forma în plan a scărilor poate să fie oarecare (cerc, elipsă, parabolă, etc). Rampa
poate să fie obişnuită, cu intradosul plan, sau cutată, în care caz adaptarea
structurii la funcţiune se face nu numai în ansamblu, ci şi din punct de vedere al
formei treptelor.
a b c
Fig. 2.7 Scară cu rampă
a - plan; b - rampă elicoidală; c - secţiuni prin rampă
16
2.4.8 Scări cu pilon central şi trepte în consolă simplă

2.4.8.1 Se pot realiza din elemente prefabricate de beton armat sau metal (inclusiv
pilonul) şi sunt alcătuite din trepte independente încastrate în stâlpul central
(fig. 2.8).
Fig.2.8
1
Scară cu pilon central şi trepte independente
în consolă:
1 - podest de nivel; 2 - pilon central; 3 - trepte încastrate în pilonul central;
4 - balustradă.
2.4.9 Scări cu trepte suspendate

2.4.9.1 Se realizează prin suspendarea, de tavan sau de podestul imediat superior, a
capetelor libere ale treptelor independente în consolă.
2.4.9.2 Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu
rezemate.
2.4.9.3 Treptele se realizează cu contrasăgeată, ţinând cont de posibilitatea de alungire a

firelor.
2.4.9.4 Rigiditatea laterală a rampei este asigurată fie cu ajutorul firelor întinse şi ancorate
între planşeul inferior şi cel superior, fie prin realizarea unor legături între trepte,
care să realizeze rigiditatea rampei şi comportarea corespunzătoare la acţiunea
încărcărilor laterale.
2.5 Materiale pentru realizarea scărilor

2.5.1 În funcţie de materialele din care se realizează componentele structurale, scările
se pot clasifica astfel:
a) scări realizate în sistem unitar, integral din:

beton armat
lemn (masiv sau lamelar)
metal
piatră
17
b) scări realizate în sistem mixt, cu:

vanguri din
beton armat (turnate monolit sau prefabricate)
lemn (masiv, lamelar sau stratificat)
metal (în mod curent oţel sau aluminiu, în profile laminate,
ambutisate sau extrudate)
trepte portante din

beton (prefabricate, mozaicate ulterior sau gata finisate)
lemn (masiv, lamelar, stratificat)
metal (oţel carbon, inox sau aluminiu
piatră
sticlă stratificată
2.5.2 Cele mai utilizate materiale pentru componentele de finisaj ale treptelor sunt:
mozaic turnat
plăci (piatră naturală şi artificială, ceramică, lemn sticlă multistrat)
covoare (PVC, mochetă, linoleum, cauciuc)
2.5.3 Prelucrarea suprafeţei treptei poate fi făcută astfel:

pentru piatră naturală şi artificială: prelucrări mecanice (buciardare, şlefuire,
frecare, rostuire)
pentru ceramică: rostuire
pentru lemn: geluire, rindeluire, lustruire, curbare (la abur), lăcuire,
pentru metal: prelucrări chimice sau electrochimice ale suprafeţei, vopsire,
lustruire
2.6 Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor

2.6.1 Elementele de construcţie sau finisaj care delimitează lăţimea liberă a rampelor şi
scărilor (amplasate la nivelul stratului de uzură sau pe verticală), constituie un
criteriu de delimitare pe direcţia transversală a rampei, dacă înălţimea la care se
situează acestea este mai mică de 2m.
2.6.2 Este interzis ca lăţimea liberă a scărilor / rampelor să se micşoreze pe direcţia de

evacuare în exterior; dar se poate mări pe măsura adăugării de fluxuri de
evacuare.
2.6.3 Cele mai uzuale elemente care delimitează lăţimea liberă a rampelor şi scărilor
sunt:
la perete: plinte, finisajul peretelui, mână curentă la perete,
la ochiul scării: mână curentă, parapet sau balustradă, reborduri, vang întors,
2.6.4. Nu se admit proeminenţe locale (stâlpi, radiatoare, etc) mai mari de 10 cm,
lăţimea liberă a rampei măsurându-se de la acestea. În cazul în care din structura
clădirii apar reliefuri locale mai mari, care ar putea bloca fluenţa circulaţiei de
evacuare în caz de pericol, acestea trebuie compensate pe toată lungimea rampei
cu o mână curentă sau cu un soclu în relief (ca un vang) în planul reliefului
respectiv.
18
2.6.5 Nu se admit nişe locale mai adânci de 10 mm, care ar putea bloca o persoană în
fluxul de evacuare în caz de pericol. Dacă astfel de nişe rezultă din conformarea
casei scării, acestea trebuie închise fie cu o mână curentă locală sau cu un grilaj,
fie cu un perete subţire (rabiţ sau gips-carton) de cel puţin 60 cm înălţime.
2.7 Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor

Muchia de treaptă este partea cea mai solicitată a treptei, pe care descarcă cea mai
mare parte a încărcării transmise de picior.
2.7.1 Muchia de treaptă trebuie să asigure:

rezistenţă mecanică ridicată, pentru a se evita deteriorarea în timp sub efectul
diverselor acţiuni de exploatare
împiedicarea alunecării pe treaptă (asigurând respectarea cerinţei de “siguranţă
în exploatare”), ţinând cont de amplasarea scării, nivelul de circulaţie şi natura
finisajului utilizat
2.7.2 Geometria muchiei treptei poate fi (a se vedea fig.2.9 a…e) :

vie (a)
teşită (b)
rotunjită (c)
profilată -cu ciubuc simplu, sau profilat (d)
a b c d
Fig.2.9. Exemple de muchii de treaptă
2.7.3 Muchia treptei poate fi protejată împotriva uzurii sau ciobirii, prin:
elemente speciale, realizate din metal (2.10.a)
PVC dur (2.10.b)
a b
Fig.2.10 Exemple de muchii de treaptă
îngroşarea materialului de finisaj al treptei (pentru plăcile ceramice)
Fig.2.11 Exemple de muchii de treaptă îngroşate, la plăcile ceramice
19
2.7.4 Pentru asigurarea utilizatorilor împotriva alunecării pe treaptă muchiile treptelor

se prevăd cu elementele de protecţie antiderapantă, dacă asigurarea acestei cerinţe
nu este rezolvată prin însuşi finisajul treptei.
Elementele de protecţie împotriva alunecării pe treaptă sunt:
profile “muchie de treaptă” din metal sau PVC dur cu profilaţii antiderapante
(fig. 2.12.a)
profilaţii ale finisajului (piatră, cauciuc) la muchia treptei (fig. 2.12.b)
incrustaţii de corindon (fig. 2.12.c) sau plăcuţe din carborundum în finisajul
treptei la muchie
a b c
Fig.2.12. Exemple protecţii împotriva alunecării
2.8 Tipuri de rezolvări marginale

2.8.1 Racordarea finisajului treptelor cu cel al pereţilor se face prin aceleaşi tipuri de
plinte utilizate la racordarea pereţilor cu pardoselile.
Notă: nu se utilizează scafe cu rază mai mare de 10 mm la racordarea treptelor cu

peretele, acestea putând favoriza dezechilibrarea în caz de evacuare.
2.8.2 Racordarea finisajelor la marginile libere ale scărilor (ochiul scării sau marginile
rampelor, dacă scara este depărtată de la limita pereţilor) poate fi făcută:
a. la scările cu placă fără vang sau cu vang normal (în jos):

întoarcerea finisajului treptei pe partea laterală a scării
întoarcerea elementului care constituie muchie de treaptă pe partea laterală a
scării
realizarea unui rebord lateral spre ochiul scării, fie din acelaşi material cu
treapta, fie dintr-un alt material (lemn, piatră, materiale plastice, etc)
b. la scările cu vang întors (în sus)

prevederea pe vang a unei plinte ca la perete. Faţa superioară a vangului se
finisează în funcţie de rezolvarea parapetului, eventual prelungindu-se plinta şi
peste vang (fig. 2.13).
Fig. 2.13. Exemplu de racordare a finisajului treptelor la scări cu vang întors.
20
c. la scările cu parapet plin se prevede o plintă la fel cu cea de la perete, iar

partea superioară a parapetului se finisează în mod adecvat (fig. 2.14).
Fig. 2.14. Exemplu de racordare a finisajului treptelor la scări cu parapet plin.
d. La scările exterioare supuse intemperiilor, se poate preveda lăcrimar la marginea

intradosului rampei.
2.8.3 În cazul scărilor detaşate de perete cu un spaţiu liber mic, pentru ca finisajul
peretelui să poată fi executat, este necesar ca spaţiul liber între peretele brut şi
rampă să fie de minimum 8 cm, dacă peretele urmează a fi tencuit.
a. Pentru finisaje mai groase ale peretelui, spaţiul liber între scară şi perete trebuie
mărit în consecinţă, pentru ca după finisarea peretelui să rămână de circa 6 cm.
Latura netedă a scării rămâne nefinisată, ea nefiind vizibilă (fig. 2.15).
finisa
peret componentă structurală a
6 cm
Fig. 2.15 Relaţia perete – scară detaşată de perete
b. Pentru prevenirea prelingerii apei pe latura liberă a scării spre perete, atunci când
se spală scara, precum şi pentru a se proteja peretele de murdărie, se recomandă
prevederea unei borduri (fig. 2.16). În mod similar se poate prevedea bordură şi pe
latura spre ochiul scării, atât pentru împiedicarea prelingerii apei pe latura vizibilă
a scării, cât şi din considerente de igienă (ex: spitale, creşe, grădiniţe, etc)
bordură
2-5 cm
finisa
peret componentă structurală a
6 cm
Fig. 2.16 Relaţia perete – scară detaşată de perete, cu bordură
Notă: Precizările de la art. 2.5, 2.6, 2.7 şi 2.8 sunt valabile atât pentru scările drepte cât
şi pentru scările curbe.
Scările curbe pun mai ales probleme de conformare structurală; în ceea ce priveşte
sosirea şi plecarea de pe podestele de etaj sau intermediare, ele pot fi asimilate cu
scările drepre, cu întoarceri la alte unghiuri decât 900 sau 1800.
21
2.9 Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu a clădirii

Prezenţa golurilor mari în planşee este impusă funcţional în situaţia concentrării
circulaţiilor verticale. Amplasarea golurilor are efecte în transportul forţei
seismice către subansamblurile verticale, influenţând drastic rigiditatea şi
rezistenţa planşeului.
2.9.1 Realizarea casei scării implică unele probleme legate de rezistenţa de ansamblu a
clădirii, printre care se menţionează întreruperea continuităţii planşeelor în dreptul
casei scărilor, fiind necesar a se analiza în ce măsură acest lucru afectează
continuitatea şi rigiditatea planşeelor în plan orizontal – se menţionează faptul că
efectul amplasării golurilor în poziţii nefavorabile este mai important în cazul
structurilor cu pereţi rari şi al structurilor duale, în aceste cazuri trebuind
verificată rezistenţa şi rigiditatea planşeelor în plan orizontal. Poziţiile cele mai
avantajoase ale golurilor în planşee sunt: la centru, în colţuri, sau la extremităţi
(fig. 2.16 ).
Fig. 2.16 Amplasarea favorabilă a golurilor mari în planşee.
2.9.2 Sunt defavorabile poziţiile alăturate a două sau mai multe goluri care
fragmentează exagerat planşeul, golurile plasate la colţurile intrânde ale clădirilor
sau lângă pereţii structurali importanţi (fig.2.17).
Fig. 2.17 Amplasarea defavorabilă a golurilor mari în planşee
22
2.9.3 Rigiditatea casei scărilor contribuie la rigiditatea generală a clădirii şi trebuie

considerată influenţa casei scării asupra centrului de rigiditate al clădirii -
comportarea de ansamblu a structurilor (în special a celor în cadre) este
influenţată de prezenţa scărilor, care introduc o rigiditate suplimentară la
deplasare, putând în anumite situaţii să constituie un factor puternic de disimetrie;
2.9.4 Procedee moderne de modelare şi analiză. În cazurile unde componentele

nestructurale modifică direct rezistenţa şi rigiditatea elementelor structurale ale
construcţiei, sau masa acestora afectează încărcările asupra construcţiei,
caracteristicile lor trebuie să fie considerate în analiza structurală a construcţiei. O
grijă particulară trebuie luată pentru identificarea zidăriei de umplutură ce poate
reduce lungimea efectivă a stâlpilor adiacenţi;
2.9.5 Scările includ o varietate de componente separate ce pot fi fie sensibile la

deformaţii, fie sensibile la acceleraţii. Scările în sine pot fi independente de
structură, sau integrate în structură. Dacă sunt integrate în structură, ele trebuie să
formeze o parte din evaluarea şi analiza întregii structuri, cu o atenţie particulară
asupra posibilităţii modificării răspunsului datorită rigidităţii locale. Dacă scările
sunt independente, ele trebuie evaluate pentru încărcările normale ale scărilor şi
pentru abilitatea lor a rezista la acceleraţii şi încărcări directe transmise de la
structură prin conexiuni.
23
CAPITOLUL 3
RELAŢIA ÎNTRE GEOMETRIA SCĂRII – STRUCTURĂ– FINISAJ – TRASEUL

MÂINII CURENTE
În cadrul acestui capitol se analizează numai scările drepte, cu traseu drept şi cu întoarceri la
1800 şi la 900, exemplificate pentru scările cu podeste şi rampe din plăci de beton armat.
Pentru scările din alte materiale, se vor avea în vedere elementele specifice impuse de
caracteristicile particulare ale acestora (uneori în mod determinant, alcătuirea constructivă a
structurii lor).
Pentru realizarea unei scări corecte, se recomandă să se ţină cont de relaţiile de determinare
directă care se stabilesc între geometria scării – care include finisajul şi traseul mâinii curente
– şi elementele structurale ale acesteia.
Dimensiunile treptelor se determină cu relaţiile de calcul din Normativul [3]
Înălţimea “normală” a parapetului (H) se consideră cea prevăzută în Normativul [3]
Notaţiile folosite în text şi figurile sunt următoarele:

L lăţimea podestului
l lăţimea treptei
h înălţimea treptei
H înălţimea parapetului
n numărul de trepte în proiecţie orizontală
l(n-1) lungimea pachetului de trepte
a dimensiunea decalajului la palierul de urcare
b dimensiunea decalajului la palierul de coborâre
Pentru a obţine rezolvări optime atât în ceea ce priveşte structura scării, continuitatea mâinii
curente cu înălţime normală, racordarea finisajului podestelor cu treptele şi obţinerea unui
intrados ordonat şi estetic la racordarea rampei de scară cu podestele, este necesar ca ochiul
scării să aibă lungimea pachetului de trepte l(n-1) plus o lăţime de treaptă [l(n-1) + l = nl]
În cazul în care ochiul scării are numai lungimea pachetului de trepte l(n-1), se obţine o
lungime minimă a casei scării, dar rezultă soluţii dezavantajoase pentru structura de rezistenţă
şi intradosul scării la racordările cu podestul precum şi la traseul mâinii curente.
3.1. SCĂRI CU RAMPE DREPTE – concepţie şi construcţie

3.1.1 Scări drepte, cu sau fără podeste intermediare şi fără întoarceri:
3.1.1.1 Scări cu ochiul scării egal cu lungimea pachetului de trepte în proiecţie l(n-1),
(fig.3.1):
Lungimea casei scării are dimensiune minimă, dar grosimile structurii celor două
podeste (la partea de jos a rampei şi respectiv la partea de sus) sunt inegale,
necesitând la partea de sus fie o grindă de podest (pentru simetrie putându-se
prevedea grindă de podest şi la partea de jos a scării), fie o placă foarte groasă; în
cazul în care nu se adoptă nici una din aceste două soluţii, placa rampei intră sub
podestul de sus cu o lungime egală cu o treaptă (fig. 3.1).
24
La palierul de urcare, parapetul este mai înalt decât înălţimea normală H cu o

înălţime de o treaptă, datorită faptului că înălţimea se măsoară de la muchia
primei trepte.
Fig. 3.1 Scară dreaptă, cu rampe drepte, cu ochiul scării egal cu lungimea pachetului de trepte
în proiecţie orizontală
Pentru ca şi la podestul de jos să se păstreze aceeaşi înălţime ca pe întregul parcurs

al scării, se poate adopta una din următoarele posibilităţi:
se prevede o întrerupere a mâinii curente, cu o săritură egală cu h (înălţimea

treptei) la racordarea cu parapetul rampei care urcă.
se acceptă mâna curentă oblică la parapetul podestului de jos, pe porţiunea

îngustă a acestuia
se acceptă înălţarea mâinii curente cu o înălţime de treaptă, pe lăţimea

ochiului scării la parapetul de jos (H + h)
se acceptă lungirea ochiului scării cu o lăţime de treaptă şi decuparea în

consecinţă a podestului de jos; în această variantă, dimensiunea casei scării
creşte cu o lăţime de o treaptă
3.1.1.2 Scări cu lungimea ochiului scării mai mare cu o lăţime de treaptă l decât lungimea
pachetului de trepte în proiecţie şi ochiul scării decalat cu l/2 faţă de pachetul de
trepte (fig. 3.2):
lungimea casei scării creşte cu o lăţime de treaptă,
grosimile celor două podeste pot fi egale
înălţimea parapetului este constantă (H) pe ambele podeste precum şi pe rampa
scării.
25
Se poate obţine o racordare a intradosului scării cu intradosul podestelor, ordonat

şi estetic
Fig. 3.2 Scară dreaptă, cu rampe drepte, cu ochiul scării mai mare cu o lăţime de treaptă
decât pachetul de trepte în proiecţie
Notă: În cazul unui podest intermediar la o scară dreaptă, pentru menţinerea grosimii
plăcii podestului în concordanţă cu grosimile rampelor, se decalează frângerea de
pantă la rampa care coboară de la podest, cu o lungime egală cu l. Pentru
menţinerea înălţimii parapetului pe tot traseul scării, inclusiv pe podest, frângerea
de pantă a mâinii curente se va face decalat cu o lăţime de treaptă faţă de rampa
care urcă de pe podest.
3.1.1.1 SCĂRI CU ÎNTOARCERE

Scările cu întoarcere, cu rampe drepte pot fi clasificate:
în funcţie de unghiul dintre rampe; cele mai frecvente cazuri sunt de scări cu
întoarcere la podest de 1800 şi de 900. Pentru alte unghiuri de întoarcere
situaţiile respective se vor asimila cu unul dintre cele două cazuri de referinţă.
în funcţie de decalajul citit în plan al treptelor care delimitează podestul; se pot

determina patru situaţii caracteristice:
1) scări cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest
2) scări cu decalaj egal de jumătate de treaptă faţă de ochiul scării la
podest
3) scări cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest
4) scări cu decalaj de o treaptă în sensul coborârii pe podest
Între situaţiile 1) şi 4) există o infinitate de posibilităţi de decalaj, în funcţie de

dimensiunile şi panta rampei scării şi plăcii sau grinzii de podest.
26
Decalajul poate fi considerat la “brut” sau la finit, cu implicaţii în ceea ce priveşte

“finitul”, respectiv intradosul cofrajului
La o construcţie a scării pornind de la “brut”, adăugarea grosimilor de finisaj
poate conduce la un decalaj în plan al muchiilor treptelor celor două rampe la
“finit” de circa 10 – 14 cm, precum şi la modificarea în consecinţă a cotelor
parapetului, traseului mâinii curente precum şi a lăţimii podestului.
Construcţia scării pornind de la “finit” (contratreaptă verticală, contratreaptă

oblică sau cu ciubuc) are implicaţii în determinarea grosimii componentei
structurale a podestului (dală groasă sau a grindă plată de podest), respectiv a
geometriei cofrajului, astfel încât intersecţia la “finit” între intradosul rampelor şi
podestelor şi limita ochiului scării să fie coliniare.
Se recomandă ca suma decalajelor treptelor care fac legătura cu podestul să fie de

o lăţime de treaptă, pentru ca panta mâinii curente să aibă o întoarcere orizontală
la ochiul scării. Fiecărui tip de decalaj în plan al treptelor îi corespunde un traseu
al mâinii curente, la o înălţime dată a parapetului, valabil atât la scările cu
întoarcere la 1800, cât şi la cele cu întoarcere la 900. Acesta are implicaţii asupra
dimensiunilor necesare ale podestului.
În funcţie de structura podestului, rampele scării pot fi susţinute pe:

- plăci de podest, relativ subţiri (cu grosime sensibil apropiată de cea
a rampei scării)
- grinzi de podest din diverse materiale
- podeste – dale groase
3.1.2.1 SCĂRI CU ÎNTOARCERE LA PODEST DE 1800

La scările cu întoarcere la 1800, fiecărui tip de structură din cele de mai sus, îi
corespunde un tip de geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă
coordonarea între structura şi geometria acesteia.
Note:
1) Pentru orice alte dimensiuni ale rampelor sau structurii podestului, vor apărea alte
decalaje în plan ale treptelor, determinând alte înălţimi suplimentare ale
parapetelor sau lăţimi ale podestelor.
2) Respectarea relaţiei între geometra scării şi structură este o recomandare;

nerespectând această relaţie vor apărea decalaje la intradosul scării, între rampe şi
podest, complicând realizarea cofrajului.
3) În funcţie de nevoia de economisire a spaţiului sau de importanţa scării, este

posibil să se acorde aspectului intradosului scării mai puţină importanţă. Se pot
realiza scări cu întoarcere la 1800, cu rezolvarea corectă a traseului mâinii curente,
dar acceptând ca intersectarea planurilor înclinate ale rampelor cu cel orizontal să
se facă decalat (ceea ce complică realizarea cofrajului).
4) Pentru asigurarea traseului mâinii curente fără săritură sau discontinuitate la

podest, condiţia necesară şi în general suficientă este ca suma decalajelor treptelor
de pe podest să fie de lăţimea unei trepte.
27
3.1.2.1.1 Scara cu trepte brute nedecalate faţă de ochiul scării la podest reprezintă soluţia
cu cea mai redusă lungime a casei scării, precum şi cu cea mai redusă
lungime a ochiului scării.
secţiunea B secţiunea A
Fig. 3.3 Scară cu trepte brute nedecalate faţă de ochiul scării, la podest
secţiunile A şi B sunt prezentate în fig. 3.4, 3.5, 3.6 şi 3.7
Fig. 3.4 Secţiuni de principiu prin cele două rampe, la scări cu plăci de podest rezemate pe ginzi de podest
Pentru acest tip de scară nu se poate preciza o corespondenţă riguroasă cu un tip de

structură, pentru ca intradosul (faţa cofrajului) să aibă o imagine controlată (intradosul
rampelor şi al podestului să se intersecteze după o dreaptă).
În cazul în care structura podestului nu este rezolvată cu grindă de podest ci cu placă
relativ subţire (13 – 15 cm), intersecţia dintre rampa care urcă pe podest şi placa
podestului se decalează (fig. 3.5), complicând cofrajul.
Fig. 3.5 Secţiuni prin rampele unei scări cu podest de tip placă (relativ subţire)
Soluţia este dezavantajoasă din punct de vedere al:

racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii, deoarece
finisajul primei trepte al fiecărei rampe care ajunge la podest, va avansa pe
podest, apărând un decalaj între planul contratreptei şi/sau ciubucului şi planul
finisajului din ochiul scării;
problemelor pe care le pune racordarea finisajului contratreptelor cu cel al
ochiului scării;
dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest;
28
Soluţiile uzuale sunt

a) cu grindă de podest (fig. 3.6)
Fig. 3.6 Scară cu trepte brute nedecalate faţă de ochiul scării la podest, sprijinită pe grindă
b) cu placă de podest (fig. 3.7). În acastă situaţie rampa care urcă spre podest
intră sub acesta (cu dezavantajele de cofrare enunţate la Nota 2).
Fig. 3.7 Scară cu trepte brute nedecalate faţă de ochiul scării la podest, cu rampa sprijinită pe placă
Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Înălţimea parapetului se calculează de

la muchia treptei. În dreptul ochiului scării întoarcerea orizontală a mâinii curente este
posibilă în următoarele variante:
cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea
orizontală a parapetului rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o
lăţime de treaptă, înainte de întoarcerea ei paralel cu ochiul scării (var 1 în
fig.3.6); în acest caz, lăţimea podestului la ochiul scării, va fi majorată cu o
lăţime de treaptă ceea ce măreşte lungimea casei scării.
cu parapet de înălţime (H+h/2), cu creşterea înălţimii parapetului H, la podest,
cu o valoare egală cu înălţimea h/2 a unei trepte şi majorând lăţimea podestului
cu l/2, ceea ce măreşte şi lungimea casei scării (var 2 în fig.3.6).
cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind
orizontală, dar cu o săritură egală cu înălţima h a unei trepte la racordarea cu
parapetul rampei care coboară la podest (var 3 fig.3.6).
29
cu parapet de înălţime H; racordarea între parapetele celor două rampe este

oblică (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust)
cu parapet de înălţime H dar cu discontinuitatea mâinii curente pe latura scurtă
a ochiului scării şi o săritură egală cu înălţimea unei trepte, la începutul rampei
care coboară la podest
3.1.2.1.2 Scara cu decalaj egal, de jumătate de treaptă brută faţă de ochiul scării la
podest este un tip de scară căruia îi corespunde structural o rezemare a rampei
scării pe podest cu structura dală groasă (din beton armat).
Fig. 3.8 Scară cu decalaj de jumătate de treaptă brută faţă de ochiul scării la podest
secţiunile A şi B sunt prezentate în fig. 3.9, 3.11, 3.12
Fig. 3.9 Secţiuni de principiu prin cele două rampe, la scări cu podest dală groasă
Numai la o anume grosime calculată a elementelor structurale (rampe, dală groasă sau
grindă plată de podest) se obţine decalajul de jumătate de treaptă.
Intersecţia dintre intradosul podestului cu intradosul celor două rampe (la faţa cofrajului)
se face după o dreaptă cu grosime (respectiv înălţime), corespunzătoare (în funcţie de
panta scării), dacă rampele reazemă pe dală groasă sau pe o grindă plată.
Fig. 3.10 Intrados cu frângere pe o dreaptă, la scară cu decalaj de jumătate de treaptă brută
faţă de ochiul scării la podest
Notă: În cazul în care structura podestului nu este rezolvată cu dală groasă, acelaşi
intrados se poate realiza prin prevederea unui strat de umplutură (eventual din
betoane uşoare), conf. fig. 3.11
30
Fig. 3.11 Secţiuni de principiu prin cele două rampe, la scări cu podest tip placă şi umplutură
Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Înălţimea parapetului se calculează de

la muchia treptei. În dreptul ochiului scării întoarcerea orizontală a mâinii curente este
cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea
parapetului rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de
treaptă, înainte de întoarcerea ei paralel cu ochiul scării (var 1 în fig. 3.12.); în
acest caz, lăţimea podestului la ochiul scării, va fi majorată cu o jumătate de
treaptă (l/2), ceea ce măreşte lungimea casei scării.
cu parapet de înălţime (H+h/2), cu creşterea înălţimii parapetului H la podest,
cu o valoare egală cu jumătate din înălţimea h a unei trepte şi păstrând lăţimea
podestului (var 2 în fig. 3.12.).
cu parapet de înălţime H pe lăţimea ochiului scării, linia mâinii curente fiind
orizontală, dar cu o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte (h/2)
(var3 fig. 3.12.).
cu parapet de înălţime H, racordarea între parapetele celor două rampe fiind
oblică (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust)
cu parapet de înălţime H dar cu discontinuitatea mâinii curente pe latura scurtă
a ochiului scării, şi o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte, la
începutul rampei care coboară la podest
Fig. 3.12 Scară cu decalaj de jumătate de treaptă brută faţă de ochiul scării la podest;
relaţia structură – intrados – traseul mâinii curente
31
Valorile pentru majorarea lăţimii podestului, respectiv înălţimii parapetului, sunt

valabile numai pentru decalajul la jumătate al treptelor în plan
3.1.2.1.3 Scara cu decalaj de o treaptă brută în sensul urcării pe podest este un tip de
scară căruia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest cu
structura placă (uzual 13 - 14cm), cu grosime apropiată de cea a rampei
(uzual 10 - 12cm).
Fig. 3.13 Scară cu decalaj de o treaptă brută în sensul urcării pe podest

secţiunile A şi B sunt prezentate în fig 3.14, 3.16
Fig. 3.14 Secţiuni de principiu prin cele două rampe, la scări cu plăci de podest relativ subţiri
Intersecţia dintre intradosul podestului (de tip placă) cu intradosul celor două
rampe se va face după o dreaptă.
Fig. 3.15 Intrados cu frângere pe o dreaptă, la scară cu decalaj de o treaptă brută

în sensul urcării pe podest
Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor; înălţimea parapetului se va calcula de

la muchia treptei, vertical. Întoarcerea mâinii curente în dreptul ochiului scării este
cu parapet de înălţime (H) pe podest şi realizând traseul continuu al mâinii curente,
prin prelungirea orizontală a parapetului rampei care urcă spre podest, cu o
dimensiune egală cu lăţimea unei trepte, înainte de întoarcerea ei paralel cu ochiul
32
scării; în acest caz, lăţimea podestului, măsurată la ochiul scării, va fi majorată cu o

lăţime de treaptă, lungimea casei scării crescând corespunzător; podestul se va
putea decupa prelungind şi ochiul scării cu aceeaşi lăţime de treaptă (fig. 3.16.
var.1).
cu parapet de înălţime (H+h), la podest, cu creşterea înălţimii parapetului H la
podest, cu o valoare egală cu înălţimea unei trepte h şi păstrând lăţimea podestului
(fig. 3.16. var.2).
cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind
orizontală, dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte
cu parapet de înălţime H, racordarea între parapetele celor două rampe fiind oblică
(fig. 3.16. var.3), eventual cu racordări curbe torsionate
cu parapet de înălţime H dar cu discontinuitatea mâinii curente pe latura scurtă a
ochiului scării, şi o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte la începutul rampei
care coboară la podest
Fig. 3.16 Scară cu decalaj de o treaptă brută în sensul urcării pe podest;

structură – intrados – traseul mâinii curente
Acest tip de scară asigură înălţime liberă maximă între podeste.
3.1.2.1.4 Scara cu întoarcere la 1800, cu decalaj de o treaptă brută în sensul coborârii pe

podest este un tip de scară căreia îi corespunde structural o rezemare a rampei
scării pe podest cu grindă (din beton armat).
Fig. 3.17 Scară cu decalaj de o treaptă brută în sensul coborârii pe podest

secţiunile A şi B sunt prezentate în fig. 3.18, 3.19
33
Fig. 3.18 Secţiuni de principiu prin

cele două rampe, la scări
cu plăci de podest
rezemate pe ginzi de podest
Intersecţia dintre intradosul grinzii podestului cu intradosul celor două rampe se va face
după o dreaptă.
Fig. 3.19 Intrados cu frângere pe o dreaptă, la scară cu decalaj de o treaptă brută

la muchia de jos a unei grinzi de podest
Soluţia este dezavantajoasă din punct de vedere al:

racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii, deoarece
finisajul primei trepte al fiecărei rampe care ajunge la podest, va avansa pe
podest, apărând un decalaj între planul contratreptei şi/sau ciubucului şi planul
finisajului din ochiul scării;
problemelor pe care le pune racordarea finisajului contratreptelor cu cel al
ochiului scării;
dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest;
avansării pardoselii podestului spre rampa care coboară spre podest (şi
realizarea unui podest de formă mai puţin regulată)
Fig. 3.20 Scară cu decalaj de o treaptă brută în sensul coborârii pe podest;

relaţia structură – intrados – traseul mâinii curente
34
Traseul mâinii curente este continu şi urmăreşte panta rampelor; înălţimea parapetului se
calculează de la muchia treptei, vertical. Înălţimea parapetului este aceeaşi pe toată
desfăşurarea scării (H) şi nu pune probleme la întoarcerea la podest.
Acest tip de scară asigură înălţime liberă minimă între podeste, comparativ cu celelalte
variante, la o aceeaşi înălţime de nivel, datorită înălţimii grinzii.
3.1.2.2 SCĂRI CU ÎNTOARCERE LA PODEST DE 900

La scările cu întoarcere la 900, fiecărui tip de structură îi corespunde un tip de
geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între
structura şi geometria acesteia. În principiu se pot accepta prevederile şi notele de
la art.3.1.2 şi 3.1.2.1.
Notă: Sunt prezentate, ca exemplificări, cele mai frecvente tipuri de scări cu întoarcere
la podest de 900; schimbări ale grosimii plăcii sau podestelor conduc la imagini
diferite ale intradosului scării, cu complicaţii în ceea ce priveşte cofrarea.
Scările cu întoarcere la 900, rezemate pe podest cu structura de tip placă, placă cu

grinzi sau dală groasă şi decalaj similar celor de la 3.1.2.2…3.1.2.4 asigură atât
traseul mâinii curente fără săritură pe podest cât şi o imagine curată a intradosului,
cu un număr minim de intersecţii de planuri (fig.3.21 … 3.27)
3.1.2.2.1. Scări cu întoarcere la podest de 900 şi decalaj a + b = l

3.1.2.2.1.1 Scări cu întoarcere la podest de 900 şi decalaj a + b = l, unde a şi b au valori
oarecare
secţiune B
secţiuneA
a b c
Fig. 3.21 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a + b = l faţă de ochiul scării la podest
a) planul scării b) planul intradosului scării c) axonometrie
secţiunile A şi B sunt prezentate în fig. 3.22 şi 3.23
Pentru realizarea unui intrados neted, mai uşor de cofrat şi mai estetic, structura
podestului poate fi de tip dală groasă sau placă relativ subţire. În funcţie de
dimensiunile a şi b se prevede peste structura de tip placă, o umplutură din beton
uşor (fig. 3.22 şi 3.23), în funcţie de grosimea prevăzută pentru placa podestului.
35
Fig. 3.22 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a + b = l, cu a > b
Fig. 3.23 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a + b = l, cu a < b
În cazul în care imaginea intradosului nu interesează, precum şi în cazul în care

din considerente structurale nu se optează pentru niciuna din variantele de mai
sus, rampa care urcă spre podest intră sub acesta.
3.1.2.2.1.2. Scări cu întoarcere la podest de 900 şi decalaj a = l, b = 0
secţiune B
secţiuneA
a b c
Fig. 3.24 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj de o treaptă brută

în sensul urcării spre podest a) planul scării b) planul intradosului scării c) axonometrie
Structura podestului este de tip placă, ceea ce asigură realizarea unui intrados neted.
36
Fig. 3.25 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a = l, b = 0
3.1.2.2.1.3. Scări cu întoarcere la podest de 900 şi decalaj b = l, a = 0

secţiune B
secţiuneA
a b c
Fig. 3.26 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj de o treaptă brută în sensul coborârii spre podest a = 0, b = l
secţiunile A şi B sunt prezentate în fig. 3.27
Fig. 3.27 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a = 0, b = l,

cu intrados frânt pe axul de întoarcere a scării, cu marcarea grosimii grinzilor
Pentru realizarea unui intrados cu cofrare uşoară (şi implicit cu aspect estetic),
tipul de structură corespunzător ar fi cu grinzi de podest, obişnuite (fig. 3.27) sau
întoarse (în sus); în acest caz, spaţiul dintre placă şi grinzi ar fi realizat cu o
umplutură din beton uşor.
În situaţia prevederii unei plăci de podest curente (cca. 13 – 14 cm), placa rampei
care urcă intră sub podest, cu implicaţiile de cofrare dificilă precizate anterior, în
toate cazurile similare.
37
3.1.2.2.2 Scări cu întoarcere la podest de 900 şi decalaj a + b < l

În cazurile în care nu se asigură condiţia ca suma decalajelor treptelor de la podest
să fie egală cu o lăţime de treaptă, la podest mâna curentă fie va înregistra o
săritură, fie va fi întreruptă. În funcţie de decalajul treptelor, la nivelul
intradosului scării, o rampă va intra sub podest sau va avea o săritură, ceea ce
implică o imagine inestetică a acestuia (fig. 3.28 …3.37)
Notă: Din punct de vedere al ocupării spaţiului, aceste scări sunt în general mai
economice, desfăsurarea lor în plan fiind ceva mai mică. Scările “economice” au
dezavantajul unor cofraje complicate, laborioase şi costisitoare şi în consecinţă al
unui aspect urât al intradosului acestora.
Pentru ca suma decalajelor să fie de mai puţin de o treaptă se pot diferenţia trei situaţii:
3.1.2.2.2.1 Scară cu decalaj mai mic de jumătate din lăţimea treptei brute la fiecare rampă
(fig. 3.28)
secţiune B
secţiuneA
a b c
0
Fig. 3.28 Scară cu întoarcere la 90 , cu decalaj mai mic de o jumătate de treaptă brută
faţă de ochiul scării la podest
secţiunile A şi B sunt prezentate în fig. 3.29, 3.30, 3.31,
În funcţie de tipul de structură ales, imaginea intradosului (respectiv faţa cofrajului) va fi

diferită.
Notă: În funcţie de dimensiunile elementelor structurale şi de panta scării, intersecţia

dintre podest şi rampă poate fi diferită de cele prezentate.
Fig. 3.30 Secţiuni de principiu prin scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a + b < l, a < b
cu săritură între podest şi rampa care coboară pe podest şi umplutură groasă peste placa de podest
38
Fig. 3.29 Secţiuni de principiu prin scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a + b < l, a > b
cu rampă care intră sub podest şi săritură între podest şi rampa care coboară pe podest
Fig. 3. 31 Secţiuni de principiu prin scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a + b < l, a > b
cu săritură între podest şi rampa care coboară pe podest şi umplutură subţire peste placa de podest
3.1.2.2.2.2 Scară cu decalaj mai mai mic de o lăţime de treaptă brută la rampa care urcă pe
podest şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest)
nedecalată.
O structură a podestului de tip placă relativ subţire conduce la un intrados unde

rampa care urcă spre podest intră sub podest (fig. 3.32).
secţiune B
secţiuneA
a<l
b=0
a b c
0
Fig. 3.32 Scară cu întoarcere la 90 , cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă brută la rampa care urcă la podest
secţiunile A sunt prezentate în fig. 3.33, 3.34, 3.37 şi B în fig. 3.33, 3.34
39
Pentru realizarea unui intrados cu geometrie controlată (fără ca intradosul rampei

să intre sub podest şi să apară intersecţii greu de controlat în execuţie) şi un plan
de cofraj uşor de realizat, se recomandă ca structura podestului să fie dală groasă
(fig. 3.33) sau placă cu grinzi de podest (fig. 3.34, 3.35).
Fig. 3.33 Secţiuni de principiu prin scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a < l, b = 0
cu podest dală groasă; intrados frânt pe axul de întoarcere a scării, cu săritură la rampa care coboară pe
podest
Fig. 3.34 Secţiuni de principiu prin scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a < l, b = 0
cu podest cu grinzi; intrados frânt pe axul de întoarcere a scării, dar cu marcare a grosimii grinzilor
Fig. 3.35 Variantă de secţiune de principiu prin scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a < l, b = 0
cu podest cu grindă întoarsă în sus şi umplutură uşoară şi intradosul podestului neted, plan;
intrados frânt pe axul de întoarcere a scării
40
3.1.2.2.2.3 Scară cu decalaj mai mai mic de o lăţime de treaptă brută la rampa care urcă pe
podest şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) aşezată
pe podest (fig.3.36)
secţiune B
secţiuneA
a< l
b negativ
a b c
Fig. 3.36 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă brută la rampa care urcă la podest
şi cu prima treaptă a celeilalte rampe aşezată pe podest a) planul scării b) planul intradosului c) axonometrie
Fig. 3.37 Secţiuni de principiu prin scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a < l, b < 0
Notă: Scări similare celor din fig. 3.36, 3.37 sunt posibile numai pentru asigurarea
circulaţiei la o diferenţă de un nivel, deoarece rampele au lăţimi diferite
3.1.2.2.3 Scări cu întoarcere la podest de 900 şi decalaj a + b > l (fig. 3.39 şi 3.40). Este
un tip obişnuit de scară, care nu pune probleme în ceea ce priveşte alcătuirea
structurală, întoarcerea mâinii curente, sau intersecţiile de planuri pe intradosul
scării. (faţa cofrajului)
secţiune B
secţiuneA
a b c
0
Fig. 3.39 Scară cu întoarcere la 90 , cu decalaj mai mare de o lăţime de treaptă brută (a + b > l)
la rampa care urcă la podest a) planul scării b) planul intradosului scării c) axonometrie
secţiunile A şi B sunt prezentate în fig. 3.40
41
Fig. 3.40 Secţiuni de principiu prin scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a + b > l
cu placă relativ subţire de podest
3.2 SCĂRI BALANSATE – concepţie şi construcţie
3.2.1 Domeniu de utilizare

Acest tip de scară se poate proiecta pentru diferite spaţii. Nu constituie scară de evacuare,
asigurând un singur flux de circulaţie (evacuare). Reprezintă cea mai economică soluţie de
ocupare a spaţiului, prin faptul că treptele ocupă şi zona de podest.
3.2.2 Tipuri de scări balansate

Cele mai uzuale tipuri de scări balansate sunt:
- cu întoarcere la 1800
- cu întoarcere la 900
Notă: Se pot proiecta scări dublu-balansate, cu două întoarceri la 900, dar proiectarea
geometriei lor poate fi asimilată cu proiectarea celor cu întoarcere la 900.
3.2.2.1 Dimensiunea minimă (spre ochiul scării) a treptei balansate trebuie să fie de
12 cm la cel mai avansat obstacol de pe partea dinspre ochiul scării. Acesta poate
fi proiecţia mâinii curente pe planul scării, a parapetului, un vang întors sau
treapta însăşi (a se vedea şi 1.3. definiţia lăţimii libere a scării).
3.2.2.2. Formulele de calcul ale treptelor precum şi prevederile privind lăţimea maximă a
treptelor sunt cele prevăzute în Normativul [3]
42
3.2.3 Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări

3.2.3.1 Etapele premergătoare construcţiei propriu-zise şi care trebuie parcurse atât
pentru scările cu trepte balansate cu întoarcere la 1800 cât şi pentru cele cu
întoarcere la 900 sunt următoarele:
- se stabilesc dimensiunile treptelor, în funcţie de înălţimea de nivel şi de
formulele de calcul ale treptelor
- se construiesc rampele
- se construieşte lăţimea mâinii curente
- se construieşte lina pasului (la 50 cm de limita mâinii curente, la scări cu
lăţime mai mică 1 m şi la 60 cm, la scări cu lăţime mai mare de 1 m)
- se marchează pe linia pasului lăţimile treptelor;
Notă: La scările cu rampe cu întoarcere la 1800, este recomandat să se prevadă

treaptă în axul scării, pentru a se evita lipsa de acurateţe la finisarea colţurilor,
dacă scara este închisă în casă proprie sau dacă are formă rectangulară; dacă
scara este liberă sau are formă poligonală, recomandarea aceasta nu are obiect.
- se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate şi linia de limită de

balansare (denumită în continuare limita de balansare) prin una din
următoarele metode:
limita de balansare se trasează la o distanţă cel puţin egală cu dublul lăţimii
rampei (suprapus peste cel mai apropiat pachet de contratrepte); treptele
incluse între pereţi şi limita de balansare sunt treptele balansate, sau
se numără treptele care nu ar avea formă dreptunghiulară şi se balansează un
număr dublu de trepte; limita de balansare se trasează suprapus peste linia
contratreptelor (fig. 3.40).
Fig.3.40 Etapele premergătoare de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 1800
43
3.2.3.2 Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 1800 sunt:
a) Metoda arcului de cerc

Odată stabilite numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare, se
construieşte prima treaptă balansată din axul scării; în cazul acestei metode (fig. 3.41), lăţimea
minimă a treptei balansate din axul scării este de 14 cm, pentru a evita ca vre-una din treptele
alăturate acesteia să fie mai îngustă de 12 cm
- se trasează lăţimea treptei balansate din axul scării (de 14 cm), la limita
proiecţiei dinspre ochiul scării a elementului luat în considerare la determinarea
lăţimii libere a scării (mână curentă, rebord lateral, vang, etc), denumit în
continuare contur de referinţă
- se notează centrul semicercului de balansare (numit în continuare arc de
balansare), la intersecţia dintre axul scării şi limita de balansare, notat M şi
punctul de intersecţie între semicercul ce constituie conturul de referinţă şi axul
scării, notat cu N.
- se trasează arcul de balansare, cu raza MN
- se proiectează punctele care delimitează treapta balansată din axul scării, pe
arcul de balansare
- segmentul de cerc rămas se împarte în atâtea părţi câte trepte au mai rămas de
balansat (1)
- punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează înapoi pe conturul de
referinţă (pe ambele rampe ale scării) (2)
- se trasează treptele, prin unirea punctelor de pe linia pasului cu punctele
corespunzătoare de pe conturul de referinţă (3)
- se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l1, l2, l3, l4,
etc)
Fig 3.41 Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 1800, prin metoda arcului de cerc
44
b) Metoda segmentelor egale

Odată stabilite numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare
(1), se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode (fig. 3.42), lăţimea
minimă a treptei balansate este de 12 cm
- se trasează, pe linia conturului de referinţă, lăţimea treptei balansate din axul

scării, de 12 cm
- se prelungeşte treapta astfel construită până când se intersectează cu limita de
balansare (3)
- segmentul astfel delimitat, pe limita de balansare (4), se repetă de atâtea ori,
câte trepte au mai rămas de balansat (5)
corespunzătoare de pe linia limitei de balansare
etc)
Fig. 3.42 Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 1800, prin metoda segmentelor egale
c) Metoda segmentelor proporţionale

Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare (1),
se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode (fig. 3.43), lăţimea minimă
a treptei balansate este de 12 cm
- prelungind axul treptei deja trasate lângă axul scări se obţine punctul M pe axa
scării
- se trasează o linie oblică oarecare, cu originea în M
- pe aceasta se determină atâtea segmente proporţionale succesive căte trepte mai
trebuie balansate (în fig. 3.26.punctele sunt notate cu cifre romane)
45
- se uneşte ultimul punct de pe linia oblică cu punctul N de pe axa scării, aflat la

intersecţia dintre linia limită de balansare şi axul scării, obţinându-se segmentul
III-N
- se trasează paralele la segmentul III-N, pornind din celelalte puncte
determinate pe dreapta oblică (IV – VIII), până se intersectează cu axul scării
- aceste puncte de intersecţie (notate 4’ … 8’) se unesc cu punctele
corespunzătoare de pe linia pasului (4 … 8), obţinându-se treptele balansate
corespunzătoare.
- pe cealaltă rampă se trasează simetric treptele corespunzătoare.
etc)
Fig. 3.43 Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 1800,

prin metoda segmentelor proporţionale
d) Metoda unghiurilor
Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare (1),
se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode (fig. 3.44), lăţimea minimă
a treptei balansate este de 12 cm
- se desenează separat două drepte, notate a şi b, intersectate la 900, la o scară

convenabilă (de pildă 1/10) (3) şi (4)
- din unghiul de 900 se construieşte o dreaptă, notată c, la unghi aproximativ de
200 faţă de orizontală (5)
- pe această dreaptă se construieşte un număr de segmente egal cu numărul de
trepte care trebuie balansate; segmentele au dimensiunea pe care o au treptele
pe linia pasului (dimensiunea dreptei c va fi egală cu lungimea zonei de
balansare, pe linia pasului)
46
- dreapta b va avea dimensiunea egală cu desfăşurata părţii balansate a scării, pe

conturul de referinţă
- se unesc limitele dreptelor b şi c şi se prelungeşte dreapta astfel obţinută, d,
până intersectează dreapta a (6)
- se unesc punctele de pe dreapta c cu punctul de intersecţie dintre dreptele a şi
d; segmentele rezultate pe dreapta b reprezintă dimensiunile treptelor balansate
pe conturul de referinţă
etc)
Fig. 3.44 Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 1800, prin metoda unghiurilor
47
3.2.3.3 Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 900 sunt:
a) Metoda arcului de cerc

b) Metoda segmentelor egale
c) Metoda trapezului
Pentru oricare dintre acestea sunt valabile operaţiile preliminare de la 3.2.3.1
Se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limită de

balansare (fig.3.45).
Notă: Dacă scara porneşte din ax (fig. 3.45.a) se recomandă, pentru realizarea estetică a
racordării finisajelor la colţurile pereţilor, ca prima treaptă să fie decalată faţă de axul
scării, cu circa 15 cm măsuraţi pe linia pasului.(fig. 3.45. b)
a b
Fig. 3.45 Operaţii premergătoare balansării scărilor cu întoarcere la 900
a) Metoda arcului de cerc (fig. 3.46)

- dacă scara porneşte din axul scării, se decalează limita scării faţă de acesta cu
circa 15 cm măsuraţi pe linia pasului (1).
- se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode, lăţimea
minimă a treptei balansate este de 14 cm, pentru ca oricare dintre următoarele
trepte balansate să aibă dimensiunea minimă cel puţin de 12 cm;
- se trasează lăţimea treptei balansate din axul scării, pe conturul de referinţă;
- se determină centrul arcului de balansare, la intersecţia dintre linia limitei de
balansare (notat M) şi prelungirea treptei construite
48
- se determină raza arcului de balansare şi punctul N la intersecţia prelungirii

treptei construite cu conturul de referinţă
- se trasează arcul de balansare, cu raza MN.
- segmentul de cerc cuprins între punctul N şi limita de balansare se împarte în
atâtea părţi, câte trepte au mai rămas de balansat
- punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează pe limita contutului de
referinţă
corespunzătoare de pe conturul de referinţă
Fig. 3.46 Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 900

prin metoda arcului de cerc
b) Metoda segmentelor egale (fig. 3.47, 3.48)

Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate, se construieşte prima treaptă
balansată; în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm
- se trasează două limite de balansare, pe cele două direcţii: una conform 3.2.3.1,
iar celalaltă în prelungirea primei trepte a rampei scurte, dacă scara nu este
simetrică; în cazul simetriei scării, limitele de balansare vor fi şi ele simetrice
- se trasează lăţimea treptei balansate din axul de întoarcere al scării, de 12 cm,
pe conturul de referinţă
- se recomandă ca treapta de colţ să fie deplasată cu circa 3 cm pe linia
conturuluii de referinţă, către rampa majoră, pentru asigurarea unei creşteri /
scăderi graduale a dimensiunilor treptelor balansate pe conturul de referinţă (1)
- se prelungeşte treapta astfel construită (2) până când se intersectează cu fiecare
dintre limitele de balansare (3)
49
Fig. 3.47 Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 900

prin metoda segmentelor egale
- segmentele astfel delimitate (4), pe limitele de balansare, se repetă de atâtea

ori, câte trepte au mai rămas de balansat pe fiecare direcţie (5)
corespunzătoare de pe limitele de balansare
Fig. 3.48 Construcţia grafică a scării balansate cu întoarcere la 900 prin metoda segmentelor egale
50
c) Metoda trapezului (fig. 3.49)

Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi limita de balansare, se
construieşte prima treaptă balansată; în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei
balansate este de 12 cm
- Se deplasează prima treaptă, aşa cum s-a stabilit la 3.2.3.3.a.
- se desenează o primă construcţie auxiliară (A), care constă într-o dreaptă (5)
împărţită în atâtea segmente egale (de circa 15 – 20 cm) câte trepte trebuie
balansate; construcţia se va face la o scară convenabilă, de pildă la sc. 1/10
- se ridică perpendiculare din fiecare punct obţinut
- la capete perpendicularele vor avea 12 cm (6) şi respectiv lăţimea treptei
nedeformate (7) (citită de pe linia pasului)
- se unesc cele două puncte astfel obţinute (8), (9) şi se delimitează un trapez
- se trasează o altă construcţie auxiliară (B): se desenează o dreaptă orizontală
(10) pe care se construiesc segmentele obţinute mai sus (la1, la2, la3, la4 etc)
- această dreaptă se se intersectează (12) cu o alta (13), cu înclinaţie
aproximativă de 200; punctul de intersecţie este limita de 12 cm trasată
anterior; dimensiunea dreptei este lungimea totală a treptelor balansate în
dreptul proiecţiei interioare a obstacolului de referinţă dinspre ochiul scării
- se unesc punctele care limitează cele două drepte (14)
- se construiesc, de la limita segmentului trasat (15), paralele la dreapta de mai
sus (14); segmentele rezultate pe dreapta (13) reprezintă dimensiunea minimă a
treptelor balansate, la ochiul scării (la proiecţia interioară a mâinii curente)
Fig. 3.49 Construcţia grafică a scării balansate cu întoarcere la 900 prin metoda trapezului
51
3.2.3.4 Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric
a. se determină conform 3.2.3.1 şi 3.2.3.2 numărul de trepte care se balansează precum şi

linia limită de balansare
b. se calculează lungimea desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, până la treapta din
ax; aceasta se consideră a avea dimensiunea de 12 cm pe conturul de referinţă
c. această dimensiune minimală se înmulţeşte cu numărul de trepte care trebuie balansate
pe o rampă (fără treapta din ax)
d. se scade produsul de mai sus (c) din lungimea desfăşurată (b) şi rezultă lungimea
desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, care trebuie repartizată în mod progresiv
pe fiecare treaptă
e. fiecărei trepte balansate i se repartizează o parte din rezultatul de la (d), dinspre treapta
din axul scării (treapta de referinţă), spre treptele drepte:
prima treaptă de lângă treapta din ax - o unitate
a doua treaptă de lângă treapta din ax - două unităţi
a treia treaptă de lângă treapta din ax - trei unităţi
se continuă în progresie aritmetică cu celelalte trepte care se balansează
f se face suma unităţilor
g. lungimea obţinută la (d) se divide la numărul de unităţi rezultate la (e) şi se obţine
dimensiunea fiecărei unităţi considerate
h. se acordă fiecărei trepte balansate numărul de unităţi corespunzător poziţiei treptei,
aşa cum a fost repartizat la (e).
Fig. 3.50 reprezintă un exemplu de calcul al treptelor balansate, considerând că treapta

nedeformată are lăţimea de 26,5 cm.
Linia pasului
Fig. 3.50 Construcţia scării balansate cu întoarcere la 900 pe baza calculului numeric
52
CAPITOLUL 4
ELEMENTE SPECIFICE DE PROIECTARE A SCĂRILOR DIN DIVERSE

MATERIALE
Scările trebuie să răspundă următoarelor cerinţe de calitate: rezistenţă şi stabilitate, siguranţă

la foc, siguranţă în utilizare, protecţie acustică.
Calculul de rezistenţă şi deformaţie al scărilor se face luând în considerare tipul structural al

scării, condiţiile de rezemare a elementelor scării şi încărcările care le solicită. La elementele
înclinate ale scărilor se ţine cont că încărcarea permanentă este repartizată uniform pe
suprafaţa înclinată şi încărcarea utilă este uniform repartizată pe orizontală.
Calculul elementelor componente ale scărilor obişnuite, curent folosite în construcţii, nu

ridică probleme deosebite şi se face pe scheme statice relativ simple.
În general, fortele axiale de compresiune care se dezvoltă în unele elemente ale scărilor, cum
ar fi rampele, grinzile-vang sau grinzile curbe spaţiale, au valori relativ scăzute şi conduc la
dimensiuni mici în comparaţie cu dimensiunile rezultate din calculul de rezistenţă la
încovoiere.
În general, stabilitatea elementelor scării este asigurată. Totuşi, ea ar trebui analizată la

structurile de scări care prin forma lor sau prin tipurile de legături pot pune probleme de
stabilitate.
În afară de legăturile reciproce, elementele componente ale scărilor au o serie de legături

mecanice cu celelalte elemente structurale ale construcţiei: cu pereţii casei scarii, cu stâlpii şi
cu planşeele. Aceste legături se realizează, de obicei, prin intermediul grinzilor-podest,
podestelor sau a grinzilor-vang. Realizarea unor legături de tipul articulaţiilor sau încastrărilor
este în funcţie de materialele folosite atât la scări cât şi la structura clădirii.
Cerinţa de siguranţă la foc se asigură în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării conform

prevederilor normativului de specialitate
Cerinţa de siguranţă în exploatare se presupune asigurarea protecţiei utilizatorilor împotriva

accidentării
Cerinţa de igienă, sănătatea oamenilor, protecţia mediului înconjurător poate fi considerată

respectată dacă materialele de construcţie şi finisaj nu degajă emisii poluante
Cerinţa de protecţie la zgomot se asigură prin alcătuiri şi materiale specifice.
4.1 SCĂRI DIN BETON ARMAT

4.1.1 Din punct de vedere al formelor structurale, scările din beton armat pot fi din
oricare dintre tipurile descrise la art. 2. 4
Acest capitol face precizări suplimentare numai în legătură cu unele dintre tipurile
de scări din beton armat.
53
4.1.1.a Scări din elemente liniare

După modul de rezemare a treptelor, scările din elemente liniare pot fi:
- scări cu trepte simplu rezemate
a b
c d
e f g
Fig. 4.1 Scări cu trepte simplu rezemate:

a – cu trepte rezemate pe grinda-vang interioară şi pe perete portant; b – cu trepte rezemate pe două
grinzi-vang; c – cu trepte rezemate pe grinda-vang interioară şi pe perete portant, grinda-vang
reazemă pe grinzi podest; d – cu trepte rezemate pe grinda-vang interioară şi pe perete portant,
grinda-vang reazemă pe grinzi podest şi pe pereţi portanti; e – schema statică a unei grinzi vang
rezemate sau încastrate în pereţii portanţi; f - schema statică a unei grinzi vang rezemate pe grinzi
podest şi simplu rezemate sau încastrate în pereţii portanţi; g - schema statică a unei grinzi vang
- pe grinzi
rezemate S podest; 1 – grinzi-vang; 2 – grinzi podest
c
- scări cu trepte în consolă simplă
Aceste tipuri de scări sunt foarte rar întâlnite şi fac obiectul unor proiecte
unicat, deoarece sunt greu de executat şi prin urmare nu fac obiectul acestei
reglementări.
- scări cu trepte în consolă dublă
Fig. 4.2 Exemplu de scară cu trepte în consolă dublă şi grindă-vang pe mijlocul treptei
54
Pentru scările cu trepte în consolă dublă, momentul încovoietor în încastrarea

treptei este M r = M 1 + M 2
M 1 = momentul produs de încărcările

gravitaţionale uniform distribuite sau
concentrate, care acţionează pe trepte;
M 2 = momentul produs de încărcarea

orizontală care acţionează pe
balustradă;
Notă:În cazul încărcării simetrice a treptelor, grinda amplasată central va fi

supusă doar la încovoiere, iar în cazul încărcării nesimetrice, grinda va fi supusă şi
la solicitări de torsiune.
Aceste tipuri de scări au în mod uzual treptele realizate din prefabricate de beton
armat.
Ele au următoarele caracteristici:
- se pot monta pe şantier cu utilaje de ridicare uşoare (greutatea elementelor
prefabricate fiind în general sub 500 kg (mai rar 800 kg), putându-se utiliza la
şantierele mici ale clădirilor cu puţine niveluri
- soluţia este interesantă mai ales pentru elemente prefabricate gata finisate,
produse de firme specializate
miez din b.a
monolit
Fig. 4.3 Exemple de scări cu trepte portante, prefabricate şi vanguri turnate monolit
55
Vangurile pot fi realizate din beton armat monolit, mai ales în cazul în care există
un singur vang -central sau lateral- (a se vedea fig. 4.3), sau din elemente
prefabricate (a se vedea fig. 4.4)s
Fig. 4.4 Scări prefabricate cu trepte portante prefabricate

şi vanguri prefabricate
4.1.1.b Scări din elemente liniare şi de suprafaţă

Se precizează că rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar în situaţia în
care, la îmbinarea lor, se asigură continuitatea în vederea preluării momentului
încovoietor care conduce la diminuarea momentelor încovoietoare din câmpuri.
Fig. 4.5 Scări din elemente liniare şi de suprafaţă

a – scară în două rampe; b – scară în trei rampe
4.1.1.c Scări din elemente de suprafaţă

realizate din beton armat turnat monolit sau din prefabricate şi cu trepte finisate cu
alte materiale.
Se precizează că rampele şi podestele pot avea grosimi diferite, în sensul că prin
mărirea grosimii podestelor se poate schimba alura momentelor incovoietoare.
4.1.1.d Scări curbe cu grinda pe mijlocul rampei

Se precizează că în grinda-spaţială se dezvoltă momente încovoietoare pe două
direcţii, momente de torsiune, forţe axiale şi forţe tăietoare, fiind necesară
preluarea momentelor din încastrări.
56
H
∆
My Ty ∆L
y y
Fig. 4.6 Scară
Mx cu grindă curbă
Nx pe mijlocul rampei şi trepte în consolă dublă:
a - plan;
M zb - grindă curbă spaţială;
Tz c - momente încovoietoare în grinda spaţiala;
x x
4.1.1.e Scări cu trepte suspendate

Se realizează prin suspendarea de tavan sau de podestul imediat superior a
capetelor libere ale treptelor independente în consolă, micşorând astfel momentul
încovoietor din încastrare.
Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu
rezemate.
Note:
1 Sistemul constructiv obişnuit, de tip “placă portantă plană pe ambele feţe”,
realizat din beton armat turnat monolit, prezintă următoarele
avantaje în execuţie:
- cofraje simple şi economice, putându-se utiliza şi cofraje de inventar
- sistem de armare simplu
- turnare lesnicioasă
dezavantaje în execuţie:
- scara se execută de echipe diferite de lucrători (betonişti şi alţi muncitori
specializaţi în finisaje, mozaicari, tâmplari, etc), în etape diferite de lucru;
precizia de lucru este diferită la cele două categorii de lucrători.
- circulaţia “de şantier” este mai greoaie şi necesită rezolvări cu dispozitive
improvizate, până la realizarea treptelor brute sau direct a tretelor finite. În
această situaţie manopera de finisare (incluzând şi treptele brute de beton)
este mai scumpă dar mult mai precisă.
Fig 4.7 Rampă plană pe ambele feţe (element de suprafaţă)
Adoptarea soluţiei de turnare a treptelor brute odată cu placa din beton armat,
implică riscul ca, scara să trebuiască să fie rectificată (atât prin spargere cât şi prin
57
completare) în vederea finisării, ca urmare a abaterilor mai mari admise la

turnarea betonului de structură în comparaţie cu cele rezultate la turnarea treptelor
brute de către scărari specializaţi. Avantajul acestei soluţii este acela că se
uşurează circulaţia pe şantier.
Fig. 4.8 Rampă plană pe o faţă şi cutată pe cealaltă faţă
2 Sistemul constructiv de tip “placă portantă cutată cu noduri rigide” este mai
greu de calculat şi de executat. Din acest motiv, soluţia se utilizează pentru
scări decorative la clădiri unicat.
Fig. 4.9 Exemplu de rampă cutată cu noduri rigide
3 Sistemul constructiv de tip placă portantă realizată din beton armat

prefabricat are următoarele caracteristici:
- treptele brute sunt realizate odată cu structura de rezistenţă
- au geometrie controlată, permiţând reducerea manoperei la realizarea
finisajului;
- se realizează şi prefabricate gata finisate, produse în general de firme
specializate
Fig 4.10. Rampă din beton armat prefabricat
Scările cu placă placă portantă din beton armat prefabricat

- asigură reducerea timpului pentru manopera de şantier, la montajul şi
monolitizarea rampelor cu structura clădirii şi la finisare.
- necesită macarale puternice (greutatea elementelor prefabricate fiind între
1000 şi 5000 kg), fapt care justifică utilizarea lor pentru clădiri înalte.
4.1.1.f Îmbinările dintre elementele din beton armat monolit ale scărilor cu elementele
verticale tot din beton armat monolit ale structurii se pot realiza încastrat datorită
existenţei armăturilor de continuitate, dimensionate din calculul de rezistenţă,
58
gradul de încastrare determinându-se cu ajutorul rigidităţilor la încovoiere ale

elementelor concurente.
În cazul elementelor prefabricate, îmbinările se fac, de obicei, prin simpla

rezemare şi prin sudarea unor armături dispuse constructiv.
În cazul rezemării pe pereţii portanţi din zidărie, gradul de încastrare depinde de

mărimea relativă a încarcărilor P si T precum şi a momentelor de stabilitate
M S = P ⋅ d (moment de stabilitate dat de încarcarea P) şi a momentelor de
încastrare al grinzii-podest, grinzii-vang sau plăcii de podest M i . Pe măsură ce
încărcarea P si momentul M S sunt mai mari în raport cu T si cu M i , creşte
gradul de încastrare.
În cazul trecerii continue peste reazem, încastrarea este dată de prezenţa

armăturilor de la partea superioară a secţiunii de beton. Stabilirea locurilor de
aplicare a încărcărilor P si T se face în funcţie de modul de rezemare al
elementelor pe perete.
b
Fig. 4.11 Îmbinările dintre elementele din beton armat monolit ale scărilor şi ale structurii
a. cazul rezemării pe pereţii portanţi din zidărie b. cazul trecerii continue peste reazem
4.1.2 Materialele pentru finisarea scărilor din beton armat sunt (Tabel 4.1):
Tabel 4.1
Materiale reci Materiale semireci Materiale calde
mozaic turnat plăci ceramice lemn
piatră naturală cărămidă covoare pvc
piatră artificială covoare mochetă
covoare cauciuc
4.1.2.1 Scări cu trepte din piatră, naturală sau artificială, pe rampe din beton armat pun
probleme specifice care ţin de caracteristicile materialelor constitutive.
59
4.1.2.2 scări cu trepte realizate din blocuri de piatră. Problemele de asigurare a circulaţiei
se rezolvă ca pentru scările finisate cu plăci de piatră. Elementul specific îl
constituie asigurarea blocurilor împotriva alunecării pe rampă.
4.1.2.3 scări cu trepte realizate din cărămidă. Problemele specifice acestor scări ţin de:
- respectarea formulei de calcul a dimensiunilor treptelor şi contratreptelor, în
condiţiile în care cărămida are o geometrie cunoscută.
- împiedicarea dislocării cărămizilor treptelor în cadrul scării.
Ambele probleme se rezolvă prin modul de aşezare a cărămizilor, conform

exemplificărilor din fig. 4.12 şi 4.13.
Fig. 4.12 Exemplu de aşezare a cărămizilor la scări, pentru a se respecta formulele de calcul
Fig. 4.13 Exemplu de aşezare a cărămizilor la scări, pentru a se evita dislocarea lor, la colţuri
4.1.3 Siguranţă la foc

Se asigură îndeplinirea cerinţei în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării
conform prevederilor normativului de specialitate
4.1.4 Siguranţă în utilizare

Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării se poate respecta fie prin
realizarea stratului de uzură rugos, continuu pe toată suprafaţa, fie prin tratări
antiderapante pe zona muchiei treptei, diferenţiat în funcţie de materialul din care
se execută stratul de uzură şi poziţia scării - la exterior sau la interior. Astfel,
tabelul 4.2 şi figurile 4.14, 4.15, 4.16 prezintă materialele uzuale pentru stratul de
uzură şi măsurile care pot fi luate pentru respectarea cerinţei de siguranţă
împotriva alunecării la scările exterioare şi la scările interioare, de evacuare, mai
ales la clădirile publice.
60
Tabel 4.2
Strat de Scară exterioară Scară interioară
uzură
Piatră Prevederi privind suprafaţa treptelor
naturală prelucrări mecanice, pe întreaga -
suprafaţă, de tip buciardare
Prevederi locale la muchia treptei
profilaţii în lungul muchiei de treaptă
inserţii de benzi antiderapante
aplicare de benzi antiderapante autocolante
Mozaic Prevederi privind suprafaţa treptelor
turnat folosirea de mozaic cu griş din roci
dure şi nisip silicios, eventual cu şpan
metalic
finisare doar prin frecare, nu lustruire -
spălare
prelucrări mecanice, de tip buciardare,
cu sau fără panglici frecate
profilaţii în lungul muchiei de treaptă (rizuri, caneluri)
inserţii de benzi antiderapante rugoase (tip carborund)
inserţii de benzi antiderapante rugoase sau mate, la scări interioare
(tip ferodo, cauciuc)
aplicare de benzi antiderapante autocolante la scări interioare
Prefabricate Prevederi privind suprafaţa treptelor
mozaicate spălare
faţa turnată pe suprafeţe cu rugozitate
accentuată -
prelucrări mecanice, pe întreaga
suprafaţă, de tip buciardare
profilaţii în lungul muchiei de treaptă
aplicare de benzi antiderapante autocolante
Plăci Prevederi privind suprafaţa treptelor
ceramice plăci cu reliefuri antiderapante,
plăci cu suprafaţă rugoasă,
Plăci cu profilaţii în lungul muchiei de treaptă
Lemn Se utilizează luându-se măsuri împotriva dacă funcţiunea impune, se
alunecării recomandă;
aplicare de benzi antiderapante,
autocolante
Covoare Nu se recomandă utilizarea plăci cu rizuri antiderapante,
cu suprafaţă rugoasă
61
Fig. 4.14 Exemple de măsuri împotriva derapării pe suprafaţa treptei,

la scări finisate cu piatră naturală sau mozaic turnat
PROFIL CU CANELURI SAU CU

INSERŢIE DE BENZI ANTIDERAPANTE
Fig. 4.15 Exemple de măsuri locale, împotriva derapării, în lungul muchiei de treaptă,
la scări finisate cu mozaic turnat
4.16 Exemple de măsuri împotriva derapării pe suprafaţa treptei, la scări finisate cu plăci ceramice
Notă: Este interzisă prevederea de scări exterioare cu trepte finisate prin lustruire (piatră
naturală, mozaic turnat, prefabricate mozaicate) sau cu trepte finisate cu plăci
ceramice lucioase sau glazurate, deoarece favorizează alunecarea pe suprafeţele
ude sau îngheţate.
62
Fig. 4.15 Exemple de măsuri împotriva derapării pe suprafaţa treptei, la scări finisate cu covoare
4.1.5 Protecţie la zgomot

4.1.5.1 La clădirile de locuit se recomandă ca scările să nu fie adiacente spaţiilor de
locuit.
4.1.5.2 Dacă vecinătatea cu spaţiilor de locuit nu se poate evita, se recomandă să se ia

următoarele măsuri de protecţie la zgomot
1. Dacă structura scării este legată de structura clădirii, pardoseala podestului şi

treptele rampelor se recomandă a se separa de structura de rezistenţă, printr-un
strat dintr-un material vibroamortizant sau vibroizolant (a se vedea Normativul
[3], Anexa A4)
2. Dacă structura scării este separată de structura clădirii, între structura clădirii
şi cea a scării se recomandă să se introducă un strat de separare cu rol
vibroamortizant sau vibroizolant (a se vedea Normativul [3], Anexa A4).
3. Pentru amortizarea zgomotului de impact provenind de suprafeţele treptelor,

se pot aplica plăci vibroamortizante pe suprafaţa finită a scării, pentru
amortizarea sunetelor (similare cu cele prezentate la ), care necesită însă
înlocuire periodică
4.1.5.3 Pentru diminuarea transmiterii zgomotului de impact, se recomandăsă se evite

contactul direct între scară şi perete iar racordarea între acestea să se facă prin
prevederea de materiale vibroamortizante sau vibroizolante (cauciuc, plută,
polistiren ecruisat, sau similare).
63
4.2 SCĂRI DIN LEMN

Scările din lemn sunt scări cu trepte portante; ele pot fi sprijinite pe vanguri din
lemn, pot fi fixate în pereţi (prin încastrare sau cu şuruburi speciale) sau pot fi
suspendate.
Scările din lemn se pot realiza cu sau fără contratrepte rezemate pe grinzi-vang
aparente sau ascunse.
Intradosul poate fi aparent sau închis cu scânduri fălţuite, cu tencuială pe şipci şi

trestie, pe rabiţ, cu plăci de gips carton sau alte tipuri de plăci.
4.2.a Caracteristicile materialului

4.2.a.1 În mod curent pentru scările din lemn se utilizează următoarele esenţe: brad,
stejar, pin, frasin, fag, ulm, nuc. Se va evita utilizarea lemnului de esenţă moale
sau a esenţelor sensibile la dăunători (plop, arin, tei).
Pentru scări cu înaltă preţiozitate se poate folosi lemn de esenţe africane

(acajou-ul, iroko, sau alte esenţe).
În spaţiile umede, scările trebuie să fie realizate din esenţe rezistente la umiditate
ca stejarul sau pinul.
4.2.a.2 Lemnul masiv poate fi tratat, pentru o durată de viaţă mai mare, prin ceruire,
impregnare cu ulei de in, aplicarea unor pelicule incolore de ulei sau lacuri
inclore.
4.2.1 Trepte şi vanguri din lemn
4.2.1.a. Trepte din lemn.

4.2.1.a.1 Lemnul pentru treptele care urmează să rămână aparente trebuie să aibă o bună
rezistenţă la uzură. Aceasta se asigură prin caracteristicile intrinseci ale
materialului sau prin protecţia acestuia.
4.2.1.a.2 Protecţia treptelor contra uzurii se poate face cu covoare lipite (continui sau fâşii
pe trepte), sau cu covoare amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse
în unghiul dintre treaptă şi contratreapta superioară.
Covoarele pot fi lipite

pe întreaga suprafaţă a treptei
Fig. 4.16 Exemplu de covor de mochetă lipit pe suprafaţa treptei
64
în zone special decupate din corpul treptei (gen intarsie)
Fig. 4.17 Exemplu de covor de mochetă lipit gen intarsie
Treptele care urmează a fi acoperite cu finisaje textile sau cu placaje dure pot fi
realizate din plăci de înlocuitori de lemn (PAL, PAF ş.a., care au rezistenţa la
încovoiere mai mică decât lemnul) sau din lemn stratificat
4.2.1.a.3 Protecţia la uzură a canturilor treptelor din lemn se poate face cu:
canturi din lemn dur
profile “muchie de treaptă” (a se vedea fig. 4.15)
petrecerea parţială sau totală şi lipirea peste cantul treptei, a covoarelor din
mochetă, PVC sau cauciuc (fig. 4.16, 4.17).
4.2.1.a.4 Contratreptele pot fi realizate din lemn masiv. Îmbinarea între piesele componente
se recomandă să fie în lambă şi uluc, sau cu lambă adăugată.
4.2.1.a.5 Îmbinările cu lambă şi uluc între trepte şi contratrepte, la muchia treptei trebuie să
fie atfel făcute încât să permită umflarea lemnului contratreptei, fără ca prin
aceasta să se afecteze alcătuirea scării sau aspectul acesteia (fig. 4.18)
fixare mecanică
Fig. 4.18 Exemple de îmbinare a treptei cu contratreapta la scări din lemn
5.2.1.a.4 Grosimea minimă a treptelor, în funcţie de esenţă: 4 … 5,5 cm.
4.2.1.a.5 Treptele balansate cu lăţime mai mare de 30 cm trebuie executate din cel mult trei
piese, îmbinate prin lipire simplă, sau cu lambă şi uluc, lambă adăugată sau lipite
în dinţi de fierăstrău. Palierele pot fi realizate dintr-un număr mai mare de
elemente asamblate.
4.2.1.a.6 Treptele exterioare din lemn nu sunt recomandabile, dar dacă totuşi se prevăd la
case de vacanţă, cabane din lemn sau alte clădiri din lemn, ele pot fi alcătuite din
mai multe piese distanţate între ele cu 5 … 7 mm (fig. 4.19), pentru a permite
scurgerea uşoară a apei şi uscarea lor mai rapidă.
5 …7mm
Fig. 4.19 Alăturarea pieselor la treptele din lemn, la scări exterioare
65
Observaţie Se pot realiza trepte masive din lemn, sau din lemn lamelar, sprijinite pe
vanguri cu feţe plane. Îmbinările între trepte şi vanguri se fac cu şuruburi
(fig. 4.20). Aceste scări nu sunt realizate în mod curent; ele sunt grele şi
scumpe.
Fig. 4.20 Scară din lemn cu trepte masive, pe vanguri din lemn
4.2.1.b Vanguri
5.2.1.b.1 Pentru vanguri se poate utiliza lemnul masiv, lamelar sau stratificat.
4.2.1.b.2 Vangurile pot fi realizate cu

canturi continue - plane (fig.4.21 a), cu trepte fixate între vanguri (fig 4.22) sau
cu treptele sprijinite deasupra, pe console solidarizate pe vanguri (fig.4.21 b)
dinţate ( fig.4.21 c);
a b c
Fig. 4.21 Scară din lemn

a. cu trepte între vanguri b. cu trepte pe console sprijinite pe vanguri c. cu vanguri dinţate
4.2.1.b.3 O atentie aparte trebuie acordată detaliului de fixare a grinzilor-vang pentru

realizarea schemei statice de grindă simplu rezemată.
Fig. 4.22 Detaliu de fixare a grinzilor-vang pe planşeu
66
4.2.1.b.4 Pentru fixarea treptelor pe vanguri se vor utiliza detalii caracteristice de prindere
pentru elementele din lemn.
Fig. 4.23 Detalii caracteristice de prindere pentru elementele din lemn
4.2.1.b.5 Treptele fixate între vanguri pot fi îmbinate cu acesta prin
chertarea simplă a vangului (fig. 4.24.a), ceea ce necesită rigidizarea scării cu

tiranţi
în coadă de rândunică (fig. 4.24.b şi c), fără a se lua alte măsuri de asigurare a
rigidităţii scării
a b
Fig. 4.24 Moduri de îmbinare a treptelor din lemn cu vangurile
4.2.1.c.6 Tratarea intradosului scărilor din lemn. Intradosul poate fi lăsat liber, sau poate fi
tavănuit utilizând tehnologie tradiţională (tencuială pe rabiţ, pe şipci şi trestie) sau
tehnologie modernă (plăci din gips-carton.
67

Pot asigura evacuarea în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării conform
reglementărilor tehnice de specialitat, în cazurile admise

Asigurarea împotriva alunecării pe trepte se face prin măsurile prevăzute în
tabelul 4.2 (din 4.1.4), referitoare la finisajul din lemn.
4.2.4.1 La scările ancorate în perete, se utilizează şuruburi speciale în dibluri din cauciuc,
pentru amortizarea vibraţiilor.
4.2.4.2 Treptele pot fi prevăzute cu covoare pentru amortizarea sunetelor de impact;

pentru o eficienţă mai mare, covoarele se dispun şi peste muchia treptei.
4.2.4.3 La scările cu intradosul tăvănuit, spaţiul dintre vanguri poate fi umplut cu vată
minerală. De asemenea, este posibilă placarea intradosului scării cu plăci de vată
minerală
Observaţie generală:
Scările din lemn se pot prevedea la interior, din motive estetice, la orice fel de
clădire cu structură incombustibilă (zidărie, piatră, beton armat, metal) dar la
clădiri publice (cabane turistice, moteluri, etc) nu pot fi scări de evacuare. La
clădiri private mici (locuinţe unifamiliale, case de vacanţă ş.a) cu structură din
lemn sau mixtă, scările pot fi din lemn atât la interior cât şi la exterior, nu doar din
motive estetice ci şi pentru unitate structurală.
68
4.3 SCĂRI METALICE

Scările metalice pot fi utilizate pentru scări decorative sau pentru scări tehnice.
Scările tehnice din clădirile civile nu fac obiectul acestei reglementări.
4.3.a Caracteristicile materialului

Din metal se realizează atât trepte cât şi vanguri.
4.3.a.1 În general metalul utilizat este oţelul, sub formă de tole şi de profile laminate sau
ambutisate. Este recomandabilă folosirea oţelului “corten” mai rezistent la
coroziune decât oţelul carbn.
Alte metale folosite pentru scări sunt:

oţelul inoxidabil (preferat atât pentru faptul că este rezistent mecanic şi chimic,
cât şi pentru aspectul finit lustruit sau mat - satinat)
aluminiul, mai ales sub formă de piese turnate, profile sau tole extrudate sau
ambutisate.
alama şi cuprul, sub formă de profile laminate sau tablă ambutisată, pentru
piese decorative sau îmbrăcăminte estetică
fonta turnată, utilizată în secolul al XIX-lea, atât pentru elemente de rezistenţă
cât şi pentru elemente decorative.
4.3.a.2 Întreţinere în timp.

Oţelul trebuie protejat anticoroziv, prin vopsire (chiar şi oţelul “corten”).
Pentru ca aspectul să rămână îngrijit, oţelul trebuie revopsit la un interval de
timp, în funcţie de material, poziţia scării (interioară sau exterioară) şi de
recomandările producătorului scării (dacă există).
La scările din inox, aluminiu, cupru, alamă problema întreţinerii în timp constă
în evitarea mătuirii suprafeţelor lucioase, mai ales la suprafeţa de călcare în
zona cea mai utilizată, eventual prin tratarea chimică a suprafeţelor şi mătuire.
La scările cu circulaţie mai intensă, trebuie luată în considerare degradarea
suprafeţelor (char şi cele mate), datorată zgârierii.
4.3.1 Trepte şi vanguri metalice
4.3.1.a Trepte din metal

Se pot realiza
trepte metalice cu suprafaţa continuă sau discontinuă din
- grătare, tablă perforată, expandată, etc
- tablă striată
a b
Fig. 4.25 Exemple de trepte metalice a. grătar b. tablă striată
69
trepte cu structură metalică (“cutii” sau chesoane deschise sau închise), din
tablă şi profile de întărire sau din tablă ambutisată
- îmbrăcate cu covoare
- care susţin plăci rigide (lemn, prefabricate, piatră)
a b
Fig. 4.26 Exemple de trepte cu structură metalică a. îmbrăcate cu covoare b. care susţin plăci rigide
trepte cu structură metalică umplute cu alte materiale şi care au strat de uzură din
lemn, covoare, piatră, mozaic turnat, ceramică)
Fig. 4.27 Exemple de trepte cu structură metalică umplute cu alte materiale
4.3.1.b Vanguri
Vangurile scării pot fi alcătuite din profile U sau I, sau chiar platbande întărite cu
corniere. Vangurile se prind la extremităţi cu buloane sau cu sudură şi
functionează în general pe schema statică de grindă simplu rezemată.
Scările cu înclinare mică se contravântuiesc pentru a înlătura oscilaţiile laterale.
4.3.1.b.1 Vangurile metalice pentru scările din construcţiile civile pot fi din
profile laminate curente, compuse sau speciale (profile laminate expandate),
ţevi tubulare
a b c
Fig. 4.28 Exemple de vanguri metalice din
a. profile laminate curente, b. compuse, deschise sau tubulare c. speciale (profile laminate expandate)
70
grinzi cu zăbrele; se realizează fie din profile laminate, fie din tuburi cu
secţiune circulară sau rectangulară, asamblate prin sudură.
Fig. 4.29 Exemple de vanguri metalice din grinzi cu zăbrele
Se pot realiza vanguri – grindă cu zăbrele foarte înaltă, formând chiar parapetul scării.
4.3.1.b.2 Pentru scările decorative, vangurile pot fi cu canturi netede sau cu unul sau
ambele canturi dinţate.
a) La scările cu vangul cu cantul superior plan – continu (fig. 4.28), treptele se
dispun fie între vanguri, fie deasupra vangului pe console speciale de sprijin, în
principiu de formă triunghiulară (fig. 4.30).
b) Vangurile dinţate, având treptele dispuse în general deasupra, se realizează din
tronsoane de elemente tubulare sudate între ele, necesitând o tehnologie
perfecţionată şi o precizie deosebită, realizată doar în întreprinderi specializate.
Acestea pot fi constituite din

Bandă de oţel lat, fixat pe vangul metalic cu sudură, constituind un element
plin
a b
Fig. 4.30 Exemple de scări metalice cu trepte pe console, fixate prin

a. sudură b. mijloace mecanice
4.3.1.b.3 Pentru realizarea unei imagini estetice, sudurile se polisează.
4.3.2. Siguranţă la foc

Prin conformare şi protejare corespunzătoare pot îndeplini performanţele
prevăzute în reglementările tehnice specifice.

Elasticitatea structurii poate determina disconfortul utilizatorilor, datorită
vibraţiilor produse în timpul circulaţiei pe scară.
71
Măsurile se pot aplica se referă la suprafaţa de călcare; scările metalice cu strat de

uzură din mochetă sau cauciuc sunt mai performante din punct de vedere al
protecţiei la zgomot Scările metalice nu sunt recomandate în spaţii cu circulaţie
intensă, deoarece măsurile de protecţie acustică sunt reduse.
4.4 SCĂRI DIN PIATRĂ
4.4.a Caracteristicile materialului.

Scările din piatră sunt scări cu trepte portante din piatră;
Blocurile din piatră au la capăt o formă paralalelipipedică, pentru a putea fi uşor
încastrate prin ţesere împreună cu blocurile de zidire.
Fig.4.31 Axonometrie a unei trepte masive din piatră încastrate în zidărie
4.4.1 Trepte şi vanguri

4.4.1.a Treptele pot fi sprijinite pe sol, încastrate în pereţi de zidărie, sau sprijinite pe arce
din piatră sau cărămidă.
4.4.1.b La scările din blocuri de piatră sprijinite direct pe sol, treptele trebuie solidarizate
pentru a asigura o oarecare conlucrare, iar solul de sprijin trebuie să fie cât mai
netasabil. Soluţia nu este totuşi recomandabilă, fiind preferabilă sprijinirea
treptelor pe un beton turnat simplu sau armat.
Observaţie Nu se realizează vanguri din piatră, dar se pot realiza scări spirale cu miez
din beton armat, ale căror “cofraje pierdute” sunt inele din piatră naturală ale
treptelor (soluţie similară cu cea arătată la scara prefabricată din b.a., la 4.1.).

Se vor respecta prevederile cuprinse în Normativul [3] şi în Normativul P118.

Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării, prin realizarea stratului de
uzură antiderapant (total sau doar pe zona muchiei treptei), diferenţiat în funcţie
de materialul din care se execută stratul de uzură se face conform prevederilor
tabelului 4.2 pentru piatră naturală.

Având în vedere raritatea şi costurile realizării unor astfel de scări, problema
protecţiei acustice nu a apărut până acum în documentaţiile de specialitate. S-ar
putea realiza prin:
prevederea de covoare amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse
în unghiul dintre treaptă şi contratreapta superioară
72
prevederea între blocurile de piatră şi elementele de zidire a unor materiale

elastice, de exemplu cauciuc.
Observaţie generală:
Domeniul de utilizare al acestor scări este extrem de restrâns, deoarece ele
constituie o soluţie foarte pretenţioasă şi scumpă.
4.5 SCĂRI MIXTE

Scările mixte pot avea vanguri din beton armat (monolit sau prefabricat) sau din
metal şi trepte portante din alt material decât vangul (prefabricate de beton, lemn,
metal, piatră, sticlă).
4.5.1 Trepte şi vanguri

4.5.1.a.1 Treptele se fixează local pe vanguri, mecanic sau cu piese speciale cimentate sau
sudate.
4.5.3.a.2 Treptele din prefabricate de beton se vor proiecta conform prevederilor de la 4.1
4.5.3.a.3 Treptele din lemn se vor proiecta conform prevederilor de la 4.2
4.5.3.a.4 Treptele din metal se vor proiecta conform prevederilor de la 4.3
4.5.3.a.5 Treptele din piatră se vor proiecta conform prevederilor de la 4.4
4.5.1.b Vangurile pot fi de tipul celor descrise la 4.1 sau la 4.3.

TREPTE DIN LEMN, METAL, PIATRĂ
Fig.4.32 Exemplu de scară mixtă, cu vang dinţat din beton şi trepte portante din
lemn, metal, piatră, sticlă
Fig.4.33 Exemple de scări mixte, cu vanguri metalice şi trepte din piatră
73
În cazul treptelor sprijinite pe vanguri din beton armat sau metal, lungimea
posibilă a blocurilor de piatră determină, în funcţie de rezisteţa la încovoiere a
acestora, distanţa între vanguri; în cazul scărilor mai late, se pot prevedea mai
multe vanguri paralele.
Fig.4.34 Exemplu de scară mixtă, cu vanguri multiple
4.5.1.c Scările mixte cu trepte din sticlă se realizează în general cu vanguri metalice.
Treptele din sticlă se vor proiecta ţinând cont de următoarele:
se va utiliza exclusiv sticlă stratificată, dimensionată în conformitate cu

rezistenţa mecanică a elementului (înregistrată în agrementul tehnic)
pentru înlăturarea senzaţiei de nesiguranţă pe care o implică transparenţa
sticlei, se pot lua următoarele măsuri:
- sticla nu va fi transparentă incoloră, ci va avea o tentă colorată

- între foliile de polivinilbutiral (sau materialul plastic din care se realizează
folia/foliile sticlei stratificate) se pot prevedea folii cu desene (raster sau alte
desene)
- una din foile de geam care intră în alcătuirea ansamblului stratificat, suportă
un tratament de sablare, gravare, serigrafiere sau vopsire, în urma căruia se
obţin modele decorative pe geam
pentru a se evita alunecarea pe suprafeţele de sticlă, în zona muchiei de

treaptă se vor prevedea rizuri antiderapante

Pot constitui căi de evacuare în cazul în care îndeplinesc condiţiile de reacţie la
foc şi de rezistenţă la foc, stabilite în reglementările tehnice specifice.
4.5.3 Protecţie acustică

Fiind în general scări deschise, decorative, cu circulaţie relativ restrânsă şi fără
funcţiunea de evacuare, problemele de protecţie acustică nu se pun.
74
ANEXĂ INFORMATIVĂ I (scări cu trepte foarte înalte, decalate)
Pentru scările abrupte (cu panta cuprinsă între 450 şi 600), cu trepte înalte şi foarte înalte
(19,5cm<h<30cm), se practică rezolvările din figura A.1, în care o decalare a înălţimii şi a
treptelor permite urcarea / coborârea mai lesnicioasă; aceste scări pun totuşi problema
necesităţii de a porni cu un anumit picior.
Fig. A.1 Schema de decalare a scărilor abrupte
piciorul drept
piciorul stâng
Fig. A.1 Modul de urcare al unei scări cu trepte decalate
Rezolvarea de mai sus este recomandată în cazul scărilor din locuinţele individuale (acces la
mansardă, la nivelul dormitoarelor la locuinţele dulex), dar pot să fie utilizate ţi la alte scări
abrupte, care deservesc un singur nivel.
Tipurile cele mai curente sunt prezentate în fig. A.2
Fig. A.2 Rezolvări curente de scări decalate
Aceste tipuri de scări se utilizează pentru rampe cu un număr mic de trepte, ele reprezentând o
problemă mai ales pentru persoanele cu dificultăţi de mers, dar şi pentru toţi ceilalţi
utilizatori, deoarece, în caz de neatenţie, pot provoca accidente (având în vedere panta scării).
Ele apar, totuşi în literatura de specialitate şi sunt menţionate în această Anexă, fără ca prin
aceasta să fie în vre-un fel recomandate.
75

Ghid Arh

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Arh

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor, la clădiri

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM 'ION MINCU'

CATEDRA DE STIINTE TEHNICE

Ghid privind proiectarea scărilor

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE

DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII

GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR ŞI RAMPELOR,

RECTOR: Prof. Dr. Arh. Emil Barbu POPESCU

Şef de proiect: Conf. Dr. Arh. Ana-Maria DABIJA

DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII A M.L.P.T.L.

Director general: ing. Ion STĂNESCU

Responsabil lucrare MLPTL: ing. Paula DRAGOMIRESCU

Conf. dr. arh. Ana-Maria Dabija

1.1 Obiect şi domeniu de aplicare pag. 5

d) Metoda unghiurilor pag. 45

1.1 Obiect şi domeniu de aplicare

1.1.2 Ghidul explicitează:

1.1.4 Prevederile prezentului ghid se adresează:

1. Legea 10/1995 Lege privind calitatea în construcţii

∗ În redactarea finală a Ghidului se va trece indicativul Normativului, dacă până atunci

În cuprinsul Ghidului, trimiterile la documentaţia de referinţă se fac prin numărul

1 balustradă caz particular de parapet alcătuit în general din elemente

17 rampă Element constructiv de circulaţie, înclinat, prevăzut sau

Fig. 1.1 Exemple de înălţimi libere de scară

Fig. 1.2 Exem

Fig. 1.3 Exemple de muchii de treaptă

ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI RAMPELOR

Fig. 2.1 Pante uzuale pentru rampe şi scări

2.3. Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici

2.3.3 Clasificarea şi gruparea acţiunilor agenţilor mecanici pentru calculul scărilor se

Fig. 2.2 Scheme de încărcare a scărilor:

2.3.6. Valorile normate ale încărcărilor utile, verticale şi orizontale pe balustradele

Încărcările orizontale aplicate pe mâna curentă a balustradei actionează asupra

2.4 Tipuri principale de scări

b) Scări cu rampe portante din beton armat, care

Din punct de vedere al formelor structurale, scările pot fi:

2.4.1 Scări din elemente liniare

2.4.1.2 După modul de rezemare al treptelor, scările pot fi:

2.4.1.2.1 Scările cu trepte simplu rezemate au trepte independente, simplu rezemate pe

Fig. 2.3 Scări cu trepte în consolă dublă

Fig. 2.4 Exemple de scări cu trepte simplu rezemate:

Fig. 2.5 Scheme statice pentru diferite tipuri de grinzi - vang

2.4.1.2.7 Încastrarea trebuie calculată. Aceasta se efectuează pe o adâncime de cel puţin o

2.4.2 Scări din elemente liniare şi de suprafaţă

2.4.2.2. Grinda-podest reprezintă elementul liniar, iar rampa şi podestele constituie

2.4.3 Scări din elemente de suprafaţă

2.4.3.2 Rampele şi podestele pot avea grosimi diferite.

2.4.4 Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)

2.4.5 Scări cu rampe şi podeste chesonate

2.4.6. Scări cu rampe şi podeste intermediare în consolă

2.4.7 Scări curbe cu grindă-vang pe mijlocul rampei

Fig. 2.6 Scară cu grindă curbă pe mijlocul

2.4.8 Scări cu rampe elicoidale

2.4.8 Scări cu pilon central şi trepte în consolă simplă

2.4.9 Scări cu trepte suspendate

2.4.9.3 Treptele se realizează cu contrasăgeată, ţinând cont de posibilitatea de alungire a

2.5 Materiale pentru realizarea scărilor

a) scări realizate în sistem unitar, integral din:

b) scări realizate în sistem mixt, cu:

trepte portante din

2.5.3 Prelucrarea suprafeţei treptei poate fi făcută astfel:

2.6 Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor

2.6.2 Este interzis ca lăţimea liberă a scărilor / rampelor să se micşoreze pe direcţia de