Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
Oportunitatea înfăptuirii reformei judiciare şi de drept în republică a fost dictată de un şir de
factori de ordin juridic şi organizaţional.
Constituţia Republicii Moldova în vigoare şi alte legi noi au instituit noi raporturi şi
organisme statale în sistemul judiciar. Aceste reglementări impun altă mentalitate, cadre noi cu o
pregătire care să difere substanţial de cea anterioară. Reforma sistemului judiciar şi de drept în
Republica Moldova a fost iniţiată încă la începutul anilor ‘90, ţara noastră fiind, în acest sens,
printre primele din fostele republici ale U.R.S.S., dar, cu regret, menţionăm că la momentul actual
această reformă încă nu este definitivată.
Problema pregătirii cadrelor şi a adoptării legilor rămîne a fi una dintre cele mai vulnerabile
într-un stat tînăr, care s-a declarat prematur stat de drept. În activitatea de elaborare a legilor sînt
antrenaţi mai mult agronomi, pedagogi, ingineri, juriştii fiind în minoritate. Totodată, şi
autoritatea justiţiei este încă prea fragilă. Rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul Academiei de
Ştiinţe a Moldovei pînă la începutul reformelor, care demonstrau scăderea prestigiului justiţiei, au
fost confirmate de datele mai recente ale sondajului sociologic, potrivit căruia autoritatea justiţiei
s-a redus din următoarele motive:
– legătura justiţiei cu aparatul de partid şi de stat – 66,7%;
– respectarea formală a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor – 59,2%;
– lipsa de profesionalism – 59,2%.
Întru afirmarea ideologiei juridice şi a portretului sociomoral şi profesional al judecătorilor,
procurorilor, anchetatorilor, avocaţilor şi al altor funcţionari ai organelor de drept, un rol deosebit
revine legislaţiei naţionale în curs de devenire, ramurilor şi instituţiilor ei, precum şi noilor valori,
idealuri şi standarde, inclusiv celor fixate în actele internaţionale.
Dintre cele mai importante acte internaţionale care asigură funcţionarea normală şi echitabilă
a justiţiei menţionăm: Recomandarea Consiliului Europei Nr. R(94)12, a Comitetului de Miniştri
al Statelor membre privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorului, adoptată la 13
octombrie 1994 şi altele, la care Republica Moldova este parte ; Tezele de bază privind rolul
avocatului, adoptate de Congresul al 8-lea ONU (New-York, august 1990)1; Declaraţia privind
poliţia, adoptată prin rezoluţia 690 din 1979 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi
Observaţiile Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei relativ la rezoluţia 6902; Principiile
fundamentale referitoare la independenţa Magistraturii (adoptate la al 7-lea Congres pentru
prevenirea crimei şi tratamentului delincvenţilor, Milano, 26 august –06 septembrie 1985 şi
aprobate de Adunarea Generală ONU prin rezoluţia 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi 40/126 din 13
decembrie 1985).
Sistemul factorilor examinaţi a determinat necesitatea reformării judecătoriei sovietice care a
funcţionat în Moldova. Spre deosebire de perioada sovietică, în Moldova, după august 1991, s-a
decis a se purcede la reforma sistemului judiciar, fără a desfiinţa sistemul anterior, constituind în
baza lui un nou sistem şi o nouă putere judiciară. Cu alte cuvinte, tînărul stat moldovenesc de
drept a mers pe calea evoluţionară şi nu revoluţionară3.
Potrivit concepţiei (din 21 iunie 1994), reforma judiciară şi de drept în republică este
condiţionată de un şir de factori de ordin juridic, organizatoric, social şi material:
• lipsa unui sistem de garanţii legislative, inclusiv constituţionale pentru protejarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;
• oportunitatea afirmării principiului contradictorialităţii în cazul gestionării cauzelor
penale4;
• funcţionarea şi subordonarea neprocesuală şi multidepartamentală, cu păstrarea pîrghiilor
administrative de influenţă asupra subdiviziunilor de anchetă penală5;
• lipsa organului de jurisdicţie constituţională, ceea ce poate duce la emiterea de acte ce
contravin Constituţiei şi la abuzul de putere din partea autorităţilor publice supreme6.
• starea materială şi socială deplorabilă a instituţiilor judiciare şi a cadrelor acestora.
Aşadar, aceşti factori au determinat direcţiile prioritare ale reformei.
Constituţia
Constituţia din 1994 consfinţeşte separarea puterilor legislativă, executivă şi judiciară,
accesul liber la justiţie şi independenţa, imparţialitatea şi irevocabilitatea judecătorilor.
Documentul, de asemenea, stipulează patru niveluri ale organizării instanţelor (Curtea Supremă
de Justiţie, Curtea de Apel, Tribunalele şi judecătoriile de sector), fapt ce corespunde exigenţelor
27
Consiliului Europei .
Fiind o parte vitală a tranziţiei generale, reforma judiciară şi de drept nu presupune doar
reformarea sistemului judiciar şi a cadrului legal aferent acestuia. Reforma judiciară mai implică
inevitabil şi renovarea legislaţiei necesare pentru reforma economică, influenţînd atragerea
investiţiilor, combaterea crimei organizate şi a corupţiei, respectarea drepturilor omului etc. În
cele enunţate mai sus se înscriu şi opiniile unor specialişti în domeniu ce ţin de modificarea unor
prevederi ale Constituţiei Republicii Moldova.
Confruntînd într-o analiză comparativă elementele generale ale constituţiilor statelor
occidentale cu cele ale constituţiei noastre, ajungem la concluzia că Constituţia Republicii
Moldova din 1994, la un şir de parametri, nu corespunde actualelor standarde internaţionale.
Aceasta se datorează, printre altele, şi efectelor globalizării, şi faptului că nu s-a ţinut seama de
rezultatele dezvoltării constituţionale ale unor ţări est-europene mici, deja candidate pentru
aderarea la UE (Polonia, Ungaria, Cehia), care au obţinut succese remarcabile în economie şi,
28
prin urmare, în construcţia statală. Constituţia conţine multe inexactităţi, lacune. Ea nu prevede
mecanismele eficiente, care ar stabili un echilibru adecvat al puterilor în stat, iar de aici decurg şi
confruntările politice între partidele de guvernămînt, şi impactul negativ asupra dezvoltării
29
socioeconomice a statului.
Curtea Constituţională
Curtea Constituţională nu exercită justiţia constituţională în cauze concrete. Specialiştii
propun două căi de soluţionare a acestei probleme: prima – accesul cetăţenilor la Curtea
Constituţională pentru apărarea drepturilor constituţionale şi a doua – abilitarea fiecărei instanţe
judecătoreşti cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională asupra excepţiilor de
neconstituţionalitate ale actelor juridice. Rămîne de văzut care dintre aceste căi este mai
30
democratică. Specialiştii în domeniu mai propun modificarea Legii cu privire la Curtea
Constituţională şi Codul Jurisdicţiei Constituţionale, motivînd că Curtea Constituţională exercită
controlul constituţionalităţii tratatelor internaţionale pînă la intrarea lor în vigoare şi nu după,
31
practică existentă în statele occidentale.
Instanţele economice
Sistemul Curţilor economice este format din două instanţe (prima instanţă şi apelul), ambele
fiind localizate în Chişinău şi avînd un cazier extrem de voluminos în raport cu un număr redus
de judecători. Agenţii economici ar putea să se adreseze la Camera de Comerţ şi Industrie pentru
38
un proces de arbitraj. Aceste oportunităţi, însă, încă nu sînt utilizate în mod eficient.
Contenciosul administrativ
Rămîne nerezolvată problema contenciosului administrativ. Adoptat la 10 februarie 2000 în
virtutea art. 53 şi 72 ale Constituţiei şi fiind un contencios de plină jurisdicţie, acesta este dublat
de unele prevederi ale Legii cu privire la petiţionare care nu au fost abrogate. Sînt regretabile şi
39
modificările operate la această lege la 07.12.2001 . Ele reduc considerabil interesele persoanei
vătămate într-un drept al său recunoscut de lege printr-un act administrativ emis de o autoritate
publică de a solicita anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei
pricinuite.
Aceste modificări aduc atingere drepturilor persoanei, mai ales prin faptul că acum aceasta se
află în imposibilitatea de a ataca în instanţa de contencios actele administrative cu un caracter
individual emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern în exerciţiul
atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative ce ţin de alegerea, numirea
şi destituirea din funcţiile publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic
sau public deosebit. Modificările privează, printre altele, persoana de dreptul de a solicita
repararea pagubei morale într-un litigiu de contencios administrativ.
Codurile
Elaborarea şi adoptarea unor noi Coduri – penal şi de procedură penală – reprezintă, după
parcurgerea a peste 10 ani de tranziţie, o concluzie logică şi o iniţiativă salutară care confirmă
opiniile că actualele coduri, oricîte completări, modificări sau abrogări de texte ar suporta, rămîn
expresia unei anumite perioade istorice, alta decît cea pe care Republica Moldova o străbate
astăzi.
Realizarea unei opere de asemenea anvergură nu poate fi, desigur, o întreprindere
conjuncturală sau urmarea vreunei decizii de birou. Experienţa a arătat că este necesar un timp
destul de îndelungat şi o implicare activă a tuturor factorilor de decizie care au tangenţă cu
activităţi specifice domeniului ştiinţelor penale şi civile, teoretice sau aplicative. În ansamblul ei,
noua legislaţie trebuie să se constituie într-un aport substanţial la afirmarea şi consolidarea
statului de drept şi al edificiului democratic privind înfăptuirea actului de justiţie.
Opera de elaborare a noilor coduri ar trebui să se bazeze pe simplismul şi eficacitatea legii
penale şi civile. Noile coduri ar trebui să garanteze factorilor de decizie abilitaţi cu funcţii de
supraveghere socială şi, în primul rînd, organelor de urmărire penală, pîrghiile legale
indispensabile pentru ca acestea să poată riposta cu promptitudine în vederea descurajării
indivizilor tentaţi să comită fapte antisociale. În scopul asigurării caracterului preventiv, normele
juridice penale, în speţă cele de procedură, ar trebui să evite excesul de birocratism în vederea
intentării procesului penal, fără a se da uitare, concomitent, condiţiilor esenţiale privind drepturile
omului şi legalitatea actelor de urmărire penală, în vederea îndeplinirii angajamentelor Republicii
Moldova pe plan regional şi internaţional.
Procesul de renovare a legislaţiei penale, civile şi de procedură ar trebui să fie marcat de
realitatea socială, de necesitatea oferirii unor soluţii de pragmatism şi eficacitate, capabile să
provoace descurajarea şi contracararea pornirilor factorilor criminogeni şi a multitudinii formelor
de manifestare a flagelului criminalităţii.
Înainte de demararea procedurii de negocieri privind Acordul de Liber Schimb (art. 4 al
APC), urmează a fi implementate unele măsuri în şase sectoare ale economiei şi sistemul
40
legislativ al Moldovei. Unul dintre acestea este adoptarea recentă, în ultima lectură, de către
Parlamentul Republicii Moldova a noului Cod civil, ce constituie piatra de temelie a cadrului
juridic necesar pentru dezvoltarea economiei de piaţă.
Pe parcursul ultimilor ani instituţiile moldoveneşti au fost supuse unui proces de restructurare
destul de anevoios. Un cadru juridic adecvat a substituit sistemul precedent de coduri în legislaţia
penală, vamală şi fiscală. Contribuţia majoră în acest sens o constituie adoptarea noului Cod civil.
De asemenea, a fost finalizat şi prezentat spre aprobare proiectul unui nou Cod de procedură
civilă.
Modificările legislaţiei civile sînt condiţionate de aceleaşi motive şi reflectă schimbările
produse în cadrul instituţional şi de reformare a politicilor sectoriale ale Moldovei. Ca şi celelalte
republici din spaţiul ex-sovietic, Moldova trece prin procesul de tranziţie de la economia de
comandă la cea de piaţă. Astfel, forul juridic, determinat de procesele în derulare în domeniul
comercial şi civil, urmează să facă faţă noilor politici ale statului.
Procuratura
Cea mai dificilă se dovedeşte a fi reformarea procuraturii. Reforma judiciară şi de drept cere
ca procuratura să-şi concentreze eforturile asupra urmăririi penale, lucru de care, de altfel, aceasta
se ocupă în întreaga lume. Apogeul activităţii procurorului este susţinerea învinuirii în instanţa de
judecată şi orice motive invocate pentru evitarea acestui lucru înseamnă că funcţia procesuală de
acuzator este pusă pe seama judecătorului. Încercările de a investi procuratura cu funcţiile pe care
aceasta le exercita în vechiul sistem servesc scopului de a face puterea judecătorească mai
ascultătoare.
Conform art. 124 din Constituţia Republicii Moldova, “Procuratura reprezintă interesele
generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor,
conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în condiţiile
41
legii”.
Această instituţie se caracterizează printr-o structură ierarhizată şi o puternică centralizare.
Începînd cu 01.01.98, procurorii nu mai au dreptul de a aproba detenţia provizorie. De la acea
dată, doar judecătorul poate dispune aplicarea acestei măsuri preventive. Prezenţa în proces a
procurorului este obligatorie în materie penală, facultativă în materie civilă, cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege.
Rolul procuraturii este actualmente controversat. Se discută incorporarea procuraturii în
puterea judecătorească cu reprezentarea în Consiliul Suprem al magistraturii.
În scopul sporirii eficienţei sistemelor de justiţie penală ale statelormembre ale Consiliului
Europei, urmărind cooperarea penală internaţională şi pentru asigurarea realizării obiectivelor
CEDO privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale, la 6 octombrie 2000, Comitetul de
Miniştri Consiliului Europei adoptă Recomandarea Rec. (2000) 19 privind rolul Ministerului
Public în sistemul de justiţie penală.
Avînd la bază tendinţa de consolidare a statului de drept în spaţiul european şi combaterea
flagelului criminalităţii atît la nivel naţional, cît şi internaţional, conţinutul Rec. (2000) 19
cuprinde recomandări orientative pentru guvernele statelor membre în ceea ce priveşte rolul
Ministerului Public în sistemul justiţiei penale, în calitate de repere pentru armonizarea legislaţiei
din domeniu.
Avînd în vedere poziţia ambiguă a procuraturii în ţara noastră care, prin aderarea la Consiliul
Europei şi semnarea Acordului de Parteneriat şi Cooperare cu UE, şi-a exprimat voinţa de
armonizare a legislaţiei şi a modului de înfăptuire a justiţiei cu standardele europene, considerăm
necesară punctarea unor aspecte ale acestei recomandări care au relevanţă pentru Republica
Moldova. Este necesară o familiarizare mai consecventă a juriştilor, dar şi a organelor executive
şi legislative, cu prevederile acestor recomandări, pornind de la necesitatea aplicării lor în
practică.
Un prim aspect ţine de raporturile Procuraturii (numită în unele ţări Ministerul Public) cu
puterea legislativă şi executivă. Recomandarea prevede că statele membre trebuie să ia măsuri
adecvate pentru ca membrii Ministerului Public să-şi poată îndeplini misiunea lor fără ingerinţe
42
nejustificate şi fără riscul de a determina o răspundere civilă, penală sau de altă natură.
Un aspect deosebit de important prezintă raporturile dintre Procuratură şi judecători. Se face
recomandarea ca statele să ia măsuri pentru ca statutul, competenţa şi rolul procedural al
Ministerului Public să fie definite prin lege, astfel încît să nu fie posibilă vreo îndoială cu privire
la independenţa şi imparţialitatea judecătorilor. Statul trebuie să garanteze că nimeni nu va putea
43
exercita, în acelaşi timp, funcţia de membru al Ministerului Public şi cea de judecător.
Alt aspect care trebuie relevat ţine de raporturile dintre Ministerul Public şi poliţie. În
virtutea acestora, trebuie să se ia măsuri pentru ca Ministerul Public să colaboreze cu poliţia într-
o formă corespunzătoare şi eficace.
Ministerul Public trebuie să fie, în orice situaţie, în măsură să exercite, fără obstacole,
urmărirea penală împotriva acelora care sînt vinovaţi de infracţiuni, în special cele de corupţie,
abuz de putere, violarea flagrantă a drepturilor omului şi alte fapte penale recunoscute de dreptul
44
internaţional.
Un alt moment reflectat în Recomandări are în vedere îndatoririle şi responsabilităţile
Ministerului Public în raport cu justiţiabilii.
În acest sens, în Recomandări se fac referiri la următoarele îndatoriri ale Ministerului Public:
să acţioneze în mod obiectiv, imparţial şi echitabil; să respecte drepturile omului (consacrate prin
CEDO); să se abţină de la orice discriminare fondată pe motive de sex, rasă, religie, limbă,
origine etnică, opinii etc.; să vegheze libertatea tuturor în faţa legii; să nu facă uz împotriva
acuzaţiilor de probe de care ştie sau poate să presupună că au fost obţinute prin metode ce
contravin legii; să vegheze la respectarea principiului egalităţii armelor în transmiterea
informaţiilor aflate în posesia sa care ar fi susceptibile de a asigura desfăşurarea echitabilă a
procesului; să păstreze confidenţialitatea informaţiilor culese dacă comunicarea lor nu este
necesară în interesul justiţiei sau nu este cerută de lege; să ţină cont, în modul stabilit, de
interesele martorilor, să decidă sau să favorizeze măsuri de protecţie a integrităţii lor fizice şi a
vieţii lor private; să ţină seama de opinia şi preocupările victimelor atunci cînd interesele lor
personale au fost încălcate şi să vegheze ca victimele să fie informate cu privire la drepturile lor şi
cu evoluţia procedurii sau de a asigura această informaţie, existînd posibilitatea de a contesta
soluţia de urmărire. În situaţia în care Procuratura este abilitată să ia măsuri care aduc atingere
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acuzatorului, aceste măsuri trebuie să poată fi obiectul
45
unui control judiciar.
Recomandările au în vedere şi intensificarea cooperării internaţionale a membrilor
Ministerului Public din diferite ţări în domeniul documentării, specializării, coordonării
procedurii de asistenţă juridică, învăţarea limbilor străine, precum şi desemnarea magistraţilor în
post în ţările străine.
În timpul urmăririi penale, Procurorul este conducătorul procesului şi veghează asupra
desfăşurării acestuia în condiţiile legii, culminînd cu o bună funcţionare a ei. Caracterul
indivizibil al Ministerului Public se exprimă prin faptul că orice procuror îndeplineşte atribuţiile
ministerului, pentru acesta şi în numele lui, menţionîndu-se faptul că, în aceeaşi cauză, un
procuror poate fi înlocuit cu un alt procuror.
Avocatura
Faţă de avocat, procurorul dispune de un statut privilegiat, cel puţin în cauze penale.
Echilibrul dintre acuzare şi apărare nu a fost încă asigurat, situaţie care poate fi redresată prin
adoptarea noului Cod de procedură penală.
Situaţia financiară a populaţiei, de cele mai multe ori nu permite beneficierea de serviciile
unui apărător. Avocaţii din oficiu sînt remuneraţi cu 72 lei per dosar, pe care adesea îi primesc cu
46
întîrziere. Dotarea bugetară în acest context acoperă doar 1/4 din necesităţi. O importanţă
ştiinţifico-practică deosebită o are discutarea proiectului Codului de procedură penală al
Republicii Moldova în scopul perfecţionării în continuare a acestuia, inclusiv a Părţii speciale,
care reglementează mersul procesului penal de la iniţierea lui de către organele competente şi
pînă la intrarea în vigoare a hotărîrilor judecătoreşti şi executarea acestora, precum şi examinarea
în procedură extraordinară, dacă hotărîrile instanţelor de judecată sînt ilegale sau neîntemeiate.
Procuratura beneficiază de un statut privilegiat, în special în cazurile penale. Fiind responsabil de
iniţiativa de urmărire penală şi de anchetare, procurorii profită de facilităţi, pe care avocaţii nu le
au, cum ar fi, spre exemplu, libera circulaţie în localuri. Dacă un avocat doreşte să se întîlnească
cu judecătorul, el trebuie să solicite o autorizare într-un birou de la tribunal pentru ca poliţistul să-
l lase să treacă la oficiul judecătorului. Procurorul însă poate intra şi merge nestingherit oriunde
în această instituţie. Procurorul se foloseşte de oportunitatea executării deciziilor definitive în
cazurile penale şi în domeniul administrativ şi poate să dea instrucţiuni în ce le priveşte pe
acestea.
Echilibrul perfect între acuzare şi apărare nu a fost încă asigurat: avocatul nu se poate
constitui ca parte civilă pentru a iniţia acţiunea publică. El poate doar să depună o cerere la
47
organul procuraturii de nivel ierarhic superior. Această posibilitate a acţiunii publice este
prevăzută în proiectul noului Cod de procedură penală şi apare, potrivit experţilor, ca o
contrabalanţă indispensabilă puterilor de care dispune procuratura.
În timpul fazei de anchetă, supravegherea anchetei poate cere să beneficieze de asistenţa unui
avocat, dar acesta nu are acces la dosar, controlul său rămînînd a fi destul de formal. Martorii sînt
audiaţi în lipsa avocatului, deoarece aceştia preferă citaţii directe pentru audienţă în vederea
evitării tuturor formelor de intimidare.
Echilibrul dintre apărare şi acuzare nu a fost încă stabilit şi merită o aprofundare, mai ales în
contextul reformei legislaţiei de procedură penală.
La momentul actual în Republica Moldova este în vigoare o lege nouă cu privire la
avocatură. Drept consecinţă a declarării neconstituţionalităţii unui şir de prevederi ale acesteia,
este în curs de elaborare un nou proiect al legii care, sperăm, va comporta toate prevederile
avansate ce reglementează avocatura în Europa. Urmează ca la elaborarea acestui proiect să se
ţină seama de prevederile legii care se află în vigoare, de hotărîrea Curţii Constituţionale “Cu
privire la verificarea constituţionalităţii Legii cu privire la avocatură din 13.05.1999”, precum şi
de recomandările Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei “Cu privire la libertatea de
exercitare a profesiei de avocat” din 6 noiembrie 2000.
Ancheta
Una dintre erorile strategiei de realizare a reformei judiciare şi de drept constă în faptul că
pînă acum nu este reorganizat aparatul de anchetă şi de aceea nu a fost creat un component
indispensabil al justiţiei penale, al cărui scop de bază constă în combaterea eficientă, operativă,
profesionistă şi fără compromisuri a criminalităţii, îndeosebi în cazurile deosebit de grave care au
o tendinţă de creştere.
Ancheta preliminară se află într-o situaţie extrem de dificilă. În disputele despre căile de
reformare a instanţelor de judecată, a procuraturii, avocaturii, această instituţie-cheie în sistemul
luptei cu criminalitatea a rămas în umbră.
Eficienţa luptei cu criminalitatea scade, deoarece este împiedicată de o multitudine de
împrejurări, printre care: imperfecţiunea legislaţiei penale şi de procedură; asigurarea materială
insuficientă a aparatului de anchetă, a procuraturii şi a MAI; lipsa unei specializări profesionale a
anchetatorilor, indiferent de apartenenţa departamentală a acestora; limitarea aplicării în practica
de anchetă a bazelor ştiinţifice şi etice ale activităţii anchetatorilor; lipsa unui sistem de stimulare
48
materială a perfecţionării muncii anchetatorilor ş. a.
Pentru a transforma ancheta preliminară într-o instituţie capabilă să rezolve eficient sarcinile
respectării drepturilor omului puse pe seama sa, este necesar ca împuternicirile procesuale ale
anchetatorului să posede un grad sporit de independenţă. Se impune eliberarea anchetatorului de
imixtiunile administraţiei şi ale superiorilor în anchetarea cazului. Aceste funcţii trebuie să fie
realizate de procuror. Este necesară ridicarea statutului social al anchetatorului, îmbunătăţirea
asigurării materiale a acestuia.
Corupţia
În scopul combaterii corupţiei, Republica Moldova trebuie să întreprindă eforturi
considerabile pentru valorificarea posibilităţilor unei iniţiative a Pactului de Stabilitate pentru
Europa de Sud-Est, adoptată la Sarajevo la 15-16 februarie 2000. Iniţiativa Anticorupţie
49
(cunoscută sub abrevierea engleză SPAI) din cadrul Mesei de lucru III porneşte de la premisa că
corupţia şi alte activităţi frauduloase şi criminale sînt dăunătoare stabilităţii instituţiilor
democratice, erodează statul de drept, încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale stipulate de
CEDO şi de către celelalte standarde recunoscute pe plan internaţional, subminînd încrederea
cetăţenilor în necorectitudinea administraţiei publice. Aceasta subminează climatul de afaceri,
descurajează investiţiile interne şi externe, constituie o risipă de resurse economice, frînează
creşterea economică şi, prin urmare, ameninţă însuşi obiectivul Pactului de Stabilitate.
Printr-o scrisoare adresată Coordonatorului Special al Pactului de Stabilitate, Bodo
Hombach, Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin exprimă angajamentul ţării
noastre de a respecta şi implementa prevederile iniţiativei. Reprezentant al Republicii Moldova la
SPAI a fost desemnat ministrul de interne – Vasile Drăgănel.
SPAI solicită Republicii Moldova (de altfel, ca şi celorlalte state din regiune) asumarea unor
50
angajamente. Dintre acestea, cel mai important considerăm că este adoptarea şi implementarea
instrumentelor europene şi a altor instrumente internaţionale. Acesta include:
• Semnarea, ratificarea şi implementarea Convenţiei Consiliului Europei referitoare la
legea penală şi la corupţie; a Convenţiei referitoare la legea civilă şi corupţie şi a Convenţia
referitoare la spălarea banilor şi confiscarea veniturilor provenite din activităţi infracţionale.
• Aplicarea celor 20 de principii directoare pentru lupta împotriva corupţiei adoptate de
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei şi participarea activă în cadrul Grupului de State ale
Europei care acţionează împotriva corupţiei – GRECO.
• Implementarea celor 40 de recomandări ale Grupului Operativ de Acţiune Financiară
împotriva Spălării Banilor şi participarea activă în cadrul Comitetului de Selectare al Consiliului
Europei pentru evaluarea măsurilor de luptă împotriva spălării banilor.
• Luarea în considerare a instrumentelor, legislaţiei, standardelor şi practicii UE.
• Luarea de măsuri pentru aplicarea principiilor propuse în Convenţia OCDE pentru
Combaterea Mituirii Demnitarilor Publici în cadrul Tranzacţiilor Internaţionale şi a altor
recomandări ale OCDE.
• Luarea în considerare a Principiilor Directoare pentru Combaterea Corupţiei şi
Menţinerea Integrităţii în Rîndul Demnitarilor din sistemului Justiţiei şi Securităţii Naţionale,
semnate la Forumul Global din 1999 pentru Lupta împotriva Corupţiei.
• Aprobarea încheierii negocierii Convenţiei ONU referitoare la Crima Transfrontalieră
Organizată şi acordarea unei permanente atenţii iniţiativelor globale anticorupţie ale ONU.
Alte angajamente SPAI ţin de promovarea unei bune guvernări şi a unei administraţii publice
demne de încredere, întărirea legislaţiei şi promovarea statului de drept, promovarea transparenţei
şi a integrităţii în cadrul afacerilor şi promovarea unei societăţi civile active.
Republica Moldova este invitată să implementeze fără întîrziere Planul de acţiune al SPAI, în
special pct. 7 al Planului numit “Acţiuni imediate.” Acţiunile imediate au scopul de a convinge pe
deplin comunitatea donatorilor, ca şi pe propriii cetăţeni, de înalta voinţă politică în acest
domeniu. Orice întîrzieri în valorificarea posibilităţilor oferite de accesul la programele,
proiectele şi activităţile SPAI sînt deosebit de regretabile, deoarece, în virtutea tendinţei de a
soluţiona în comun problemele cu care se confruntă statele din regiune, Republica Moldova se
poate pomeni izolată de procesele de consolidare a securităţii şi stabilităţii în Sud-Estul Europei.
În plus, o a doua şansă de acest fel ar putea să nu mai fie acordată.
Corupţia afectează în mod direct sistemul judiciar din Republica Moldova, deoarece oamenii
de afaceri preferă să obţină banii de la datornici, adresîndu-se la structuri paralele, chiar dacă o
pot face pe cale judiciară.
Crima organizată
În scopul atingerii obiectivului de întărire a capacităţilor de luptă împotriva crimei organizate
în Europa de Sud-Est prin promovarea unor acţiuni coordonate la nivel regional, Republica
Moldova este chemată să valorifice posibilităţile unei alte iniţiative din cadrul Mesei de lucru III
“Probleme de Securitate” a Pactului de Stabilitate – Iniţiativa împotriva Crimei Organizate
(cunoscută sub abrevierea engleză SPOC).
Legislaţia naţională din acest domeniu conţine unele aspecte confuze sau contradictorii, care
ar urma să fie revizuite în vederea stabilirii unor norme, a căror necesitate imperioasă a fost
generată de noile condiţii care s-au creat în Moldova, fapt semnalat şi de participanţii la
Conferinţa internaţională “Participarea în Pactul de Stabilitate ca accelerator al reformelor social-
economice în regiune”, care şi-a ţinut lucrările la Chişinău, la 7-8 decembrie 2001.
Pe lîngă unele măsuri enumerate de SPAI, în cadrul iniţiativei SPOC pentru contracararea
crimei organizate se recomandă:
• Completarea legislaţiei naţionale referitoare la achiziţii publice pentru promovarea unui
proces eficient şi transparent al acestora, care să se alinieze standardelor europene şi
internaţionale.
• Înzestrarea organelor de stat abilitate a combate crima organizată şi corupţia cu resurse
umane şi financiare suficiente. Personalul acestor organe urmează a se bucura de autonomie şi
protecţie reală în exercitarea atribuţiilor.
• Întărirea capacităţilor de anchetă, prin promovarea unei cooperări interdepartamentale,
efectuarea investigaţiilor financiare, inclusiv a cazurilor de evaziune fiscală, activitatea criminală
economică, fraude bancare şi alte activităţi ce afectează securitatea economică a ţării, evident, în
condiţiile respectării stricte a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
• Luarea de măsuri privind distrugerea bazei materiale a criminalităţii organizate şi a
corupţiei prin privarea persoanelor implicate în această activitate infracţională de veniturile
obţinute în urma activităţilor nelegale. Se propune stabilirea răspunderii penale a persoanelor
juridice prin confiscarea averii acaparate ilicit.51
Componente indispensabile ale crimei organizate s-au dovedit a fi migraţiunea ilegală şi
traficul de fiinţe umane. În vederea combaterii primului fenomen menţionat ar fi necesară
înlăturarea motivelor care au provocat emigrarea forţei de muncă autohtone în străinătate, motive
generate de transformările economice. În ceea ce priveşte traficul de fiinţe umane în cadrul Mesei
de lucru III “Probleme de securitate”, Grupul de lucru al Pactului de Stabilitate împotriva
Traficului de Fiinţe Umane are ca scop prioritar implementarea unui plan de acţiuni pentru 3 ani
care abordează cele trei dimensiuni ale acestui fenomen: prevenirea, protecţia şi aducerea
vinovaţilor în faţa justiţiei.
În perspectiva armonizării legislaţiei Republicii Moldova cu cea a UE ar fi salutabilă
mediatizarea şi studiul proiectului de creare a unui spaţiu judiciar european. Culegerea de texte
privind dispoziţiile penale pentru protecţia intereselor financiare ale UE elaborată în scopul
traducerii în viaţă a acestui proiect prevede în art. 18 reglementarea statutului şi componenţa
52
Ministerului Public European. Astfel, în vederea cercetării, urmăririi, judecării şi executării
hotărîrilor de condamnare privind infracţiunile comise în paguba bugetului comunitar, ansamblul
teritoriilor statelor membre ale UE constituie un spaţiu judiciar unic.
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Experienţa promovării reformei judiciare şi de drept a scos în evidenţă multe lacune,
dificultăţi şu chiar erori, a căror lichidare ar putea contribui în mod substanţial la efectuarea
justiţiei în stat. Lipsa codurilor noi complică înfăptuirea justiţiei. Astăzi judecătorii utilizează
codurile care au un conţinut nedefinitivat şi nu dispun de pîrghiile necesare întru rezolvarea
litigiilor. Totodată, adoptarea în grabă a codurilor noi ar putea avea consecinţe grave pentru
67
justiţie. În paralel cu pregătirea codurilor, este necesară introducerea modificărilor necesare în
legislaţia curentă. Acest deziderat presupune reexaminarea întregului fond al legislaţiei penale,
civile şi de procedură, ridică noi probleme de principiu şi necesită multiple lucrări prealabile de
fundamentare ştiinţifică.
Tranziţia a scos la iveală tendinţele negative ale societăţii: crima organizată şi corupţia.
Devine tot mai pronunţat scepticismul opiniei publice referitor la eficienţa justiţiei.
Suprasolicitarea instanţelor judecătoreşti adesea frînează soluţionarea cauzei şi duce, inevitabil, la
lipsa unui acces deplin la justiţie. Toate aceste tendinţe negative compromit enorm viitorul
reformei judiciare.
O reformă judiciară adevărată nu poate fi realizată în baza inspiraţiei iniţiatorilor şi nici cu
fragmente de idei selectate aleatoriu din experienţa altor state. După 5 ani de reformă, constatăm
că au fost legiferate condiţiile care asigură independenţa judecătorilor, dar nu au fost determinate
acele pîrghii care ar duce la optimizarea activităţii acestora. Nu s-au creat condiţiile necesare
pentru ca judecătorul să se simtă un adevărat exponent al puterii judecătoreşti, despre aceasta
68 69
vobindu-ne şi cele peste 40.000 de hotărîri neexecutate , circa 40 % din numărul lor total.
A eşuat reforma instituţiilor judiciare concomitent cu modificarea legilor de procedură.
Tratarea separată a acestor domenii în contextul realizării reformei a determinat în legislaţia
noastră construcţia asimetrică a unor instituţii juridice, fapt care face sistemul judiciar
ininteligibil.
Programele de asistenţă externă au adus contribuţii importante la dezvoltarea judiciară.
Esenţial este faptul că ele au facilitat accesul la informaţie, incluzînd diferite modele şi acţiuni.
Derularea procesului legislativ în Moldova nu este însă întotdeauna suficient de clară. Se impune
necesitatea formării unei proceduri de elaborare a proiectelor actelor normative, care va permite
asigurarea unui sistem de drept coerent, în deplină concordanţă cu angajamentele Republicii
Moldova asumate în cadrul tratatelor internaţionale.
Nutrind speranţa că, înainte de a opera unele modificări la sistemul de justiţie, factorii de
decizie se vor baza pe analiza modificărilor preconizate, ne permitem să facem unele sugestii
referitor la continuarea reformei, pornind de la cunoaşterea nemijlocită a activităţii sistemului
judiciar din ultimii ani şi de la studiul evoluţiei fenomenului judiciar în Republica Moldova, în
special în baza raporturilor şi concluziilor prezentate la conferinţele internaţionale “Participarea
în Pactul de Stabilitate ca accelerator al reformelor social-economice în regiune” (Chişinău, 7–8
decembrie 2001) şi “Reforma judiciară şi de drept în Moldova: realizări, probleme,
perspective”(Chişinău, 23–24 august 2001), fără a avea însă pretenţia exclusivităţii şi oferirii unor
soluţii exhaustive:
• Asigurarea financiară, fără întîrziere, a participării experţilor locali în domeniul reformei
judiciare şi de drept la activităţile Pactului de Stabilitate.
• Mediatizarea prevederilor APC şi ale Pactului de Stabilitate privind armonizarea
legislaţiei şi reforma judiciară şi de drept şi familiarizarea juriştilor moldoveni cu prevederile
acestor acte şi cu politicile respective ale UE.
• Adoptarea de urgenţă atît a Codurilor penal, civil, de procedură, cît şi a celui
contravenţional, execuţional, vamal, a codului aplicării pedepselor ş. a., precum şi armonizarea
legislaţiei în conformitate cu prevederile APC.
• Respectarea angajamentelor internaţionale ce ţin de sistemul procuraturii în vederea
reechilibrării rolului acesteia în sistemul judiciar în raport cu apărarea (inclusiv asigurarea
respectării principiului “egalităţii armelor”).
• Crearea unor mecanisme eficiente de executare a hotărîrilor judecătoreşti;
• Instituţionalizarea pregătirii profesionale a auxiliarilor judiciari.
• Instituirea şi formarea personalului poliţiei judecătoreşti.
• Asigurarea bunelor condiţii de lucru pentru magistraţi, inclusiv majorarea salariilor.
• Asigurarea afirmării eticii profesionale în domeniul dreptului, în special în vederea
consolidării credibilităţii judecătorilor.
• Intensificarea luptei împotriva crimei organizate şi a corupţiei prin punerea în acţiune a
Iniţiativei Anticorupţie a Pactului de Stabilitate şi a Programului PACO al Consiliului Europei.
Aflată mereu în atenţia specialiştilor, evoluţia reformei judiciare şi de drept din Republica
Moldova se pare, totuşi, că a fost frînată nejustificat. Cu siguranţă, au existat numeroase
impedimente legate, în primul rînd, de o finanţare insuficientă care a influenţat negativ ritmul şi
materializarea concepţiei reformei în rezultate concrete, cum ar fi, spre exemplu, adoptarea
codurilor sau respectarea angajamentelor privind statutul procuraturii faţă de Consiliul Europei.
Succesul reformei pentru viitor este legat şi de implementarea Pactului de Stabilitate pentru
Europa de Sud-Est. Dar, pentru stabilirea unor calendare realiste privind implementarea în ţara
noastră a recomandărilor date de evaluatorii iniţiativelor Pactului, este necesară mai întîi de toate
neutralizarea acelor forţe ostile reformei, cărora le convine situaţia în care multe domenii ale
activităţii statului nu sînt reglementate în mod adecvat. Ceea ce ne lipseşte la momentul actual
este o voinţă politică favorabilă finalizării cu succes a reformei judiciare şi de drept. Existenţa
acestei politici ar determina încadrarea sistemului juridic naţional în sistemul juridic european,
capabil să promoveze principiile fundamentale ale statului de drept.
Note
1
Бурабин В.Н., Адвокатская деятельность, учебно-практическое пособие, Изд-во МНЭПУМ ,
2001, стр. 114.
2
A se vedea : Москалькова T. Н. , Сборник документов Совета Европы в облости защиты прав
человека и борьбы с преступностью, Изд-во «Спарк», 1998, стр. 77.
3
Мартынчик Е. , Судебная власть в Молдове, часть первая (историко-правовые
очерки), Изд-во ULIM, Chiєinгu, 1999, pag. 23.
4
A se vedea: Белый Н, Состязательное судопроизводство: проблемы становления // Revista
Naţională de Drept, nr. 6(9)2001, pag. 60-62.
5
A se vedea: Boeştean G., Combaterea criminalităţii: restructurarea activităţii anchetei a organelor de
investigaţie operativă şi modificarea legislaţiei // Strategia combaterii criminalităţii organizate în RM,
Conferinţa ştiinţifico-practică republicană; Ed. ARC, Chişinău, 1997, pag.62-65.
6
A se vedea: Мартынчик Е., Национальная конституционная юстиция. Проблемы, теории и
практики, Изд-во ПРЕССА, Кишинев, 2000, стр. 162.
7
Baron W., Separarea puterilor în statul de drept // Statul, Societatea, Omul. realizării şi probleme ale
tranziţiei (Materialele conferinţei ştiinţifice, Chişinău, 9 decembrie1988), Institutul de Filosofie, Sociologie
şi Drept, pag. 74.
8
Baron W., op. cit., pag. 75
9
A se vedea: Gruşcă I., Independenţa instanţelor judecătoreşti şi a judecătorilor // Legea şi viaţa,
Nr.11,1998, pag.17.
10
Arsene A., op. cit. pag.79.
11
Barbălat P., Asigurarea principiului respectării drepturilor şi libertăţilor omului la exercitarea
jurisdicţiei constituţionale // Drepturile omului în Moldova, Ed. GARUDA – ART.,1998, pag.17.
12
Zubco V., Concepţii privind clasificarea atribuţiilor Curţii Constituţionale // Legea şi viaţa, Nr.2, 200,
pag.15.
13
Zubco V., Controlul constituţionalităţii tratatelor internaţionale // Revista Naţională de Drept, Nr.2
(2)2000, pag. 44.
14
A se vedea: Tabunşcic N., Procuratura. Rolul şi locul ei în sistemul organelor de drept // Legea şi viaţa,
Nr.6, 2000, pag. 15,16.
15
Deliu T., Principiile administraţiei publice locale în statul de drept // Statul de drept şi administraţia
publică, Ed. CARTIER, Chişinău 1999, pag. 139.
16
Ibidem.
17
Guceac I., Consideraţiuni generale privind etapa pe care o parcurge Republica Moldova ca stat de
drept // Statul şi poliţia, Ed. Cartier, 1997, pag. 31.
18
Marcel Garaz, Moldova în spaţiul juridic european // Revista Naţională de Drept, Nr. 10, 2001, pag. 52
19
Marcel Garaz, op. cit., pag. 52.
20
Ibidem.
21
Евгений Мартынчик, Судебная власть в Молдове, ULIM, Chişinău, 1999, pag. 52.
22
V. Lebedev, Constituţia Republicii Moldova şi dreptul internaţional // Juristul Moldovei, Nr. 9-10, 29
iunie 2001, pag. 1.
23
Marcel Garaz, op. cit., pag. 53.
24
Ibidem.
25
Vasile Rusu, raport prezentat la conferinţa internaţională Reforma judiciară şi de drept în Republica
Moldova: realizări, probleme, perspective // Juristul Moldovei, nr. 14 (121), 18 septembrie 2001; G. Mira,
Reforma judiciară, a fi sau a nu fi, Juristul Moldovei, nr. 14 (121), 18 septembrie 2001; Евгений
Мартынчик, op. cit., pag. 89.
26
Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est http://domino.kappa.ro/mae/politica.nsf/Pactul.
27
Orlando Afonso, Carlos Gomes, Jean-Francois Weber, Rapport des experts du Conseil de l’Europe sur le
systčme judiciaire en Moldova en avril 2001, pag. 9.
28
Vezi în această problemă: Valeri Lebedev, Ce îi lipseşte Constituţiei noastre? // Juristul Moldovei, nr.
16-18, 11 decembrie 2001; Евгений Мартынчик, op. cit., pag. 99.
29
V. Popa, Aspecte juridice şi politice privind consolidarea statalităţii RM, Autoreferatul ştiinţific al tezei
de doctor habilitat în drept, Chişinău, 2000, pag. 3.
30
V. Puşcaş, Materialele conferinţei internaţionale Reforma judiciară şi de drept în Republica Moldova:
realizări, probleme, perspective // Juristul Moldovei, nr. 14 (121), 18 septembrie 2001.
31
Valeriu Zubco, Controlul constituţionalităţii tratatelor internaţionale // Revista Naţională de Drept nr. 2
(2), 2000, pag.45.
32
P. Ilinski, De ce atît de anevoios se execută hotărîrile judecătoreşti? // Legea şi viaţa, nr. 9, 1999, pag. 8.
33
V. Puşcaş, Cu privire la problemele înfăptuirii justiţiei în contextul desfăşurării reformei judiciare //
Legea şi viaţa, Nr. 12, 2000, pag. 5.
34
Ibidem
35
Nicolae Cochinescu, Organizarea puterii judecătoreşti în România, Lumina Lex, 1997, pag. 430.
36
Orlando Afonso, Carlos Gomes, Jean-Francois Weber, pag. 17.
37
Op. cit., pag. 16.
38
Buletin informativ, TACIS, Implementarea APC, Decembrie 2001, pag. 8.
39
Monitorul Oficial al RM, nr. 152-154/1229 din 13. 12. 2001.
40
Buletin informativ, TACIS, Implementarea APC, Decembrie 2001, pag. 9.
41
În redacţia modificărilor din 05.07.2000.
42
Conf. Univ. Dr. Vasile Păvăleanu, Rolul Ministerului Public în lumina recomandărilor Comitetului de
Miniştri al statelor-membre al Consiliului Europei // Dreptul, Nr. 11, 2001, pag. 85.
43
Op. cit., pag. 86.
44
Ibidem.
45
Op. cit., pag. 87.
46
Orlando Afonso, Carlos Gomes, Jean-Francois Weber, op. cit., pag.19.
47
Op. cit., pag. 18.
48
Евгений Мартынчик, op. cit., pag. 95.
49
SPAI – The Stability Pact Anti Corruption Initiative.
50
Iniţiativa Anticorupţie a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Juristul Moldovei, nr. 13
(120) 30 august 2001.
51
Din materialele conferinţei internaţionale Participarea în Pactul de Stabilitate ca accelerator al
reformelor social-economice în regiune, Chişinău, 7–8 decembrie 2001, raport prezentat în cadrul Mesei de
Lucru III “Probleme de securitate”.
52
Conf. Univ., Dr. Vasile Păvăleanu, pag. 91.
53
Мартынчик Е. Op. cit., pag. 78.
54
Nicolae Cochinescu, Organizarea puterii judecătoreşti în România, Lumina Lex, 1997, pag. 422.
55
Marcel Garaz, op. cit., pag 53.
56
Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea Europeană, Dicţionar de termeni comunitari, Lumina Lex,
Bucureşti, 2000, pag. 116.
57
Plan stabilit de reuniunea ordinară a Consiliului de la Bruxelles, 15 mai 2001.
58
Iniţiativa Anticorupţie a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est // Juristul Moldovei, 30 august
2001, nr. 13 (120), pag. 7.
59
Subiectul este tratat în partea a 3-a a studiului.
60
Buletin informativ, TACIS, Proiectul Implementarea APC, Decembrie 2001, pag. 2.
61
Iniţiativa Anticorupţie a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sus-Est, op. cit., pag. 7.
62
Se propune modificarea sistemului judiciar // Juristul Moldovei, 30 august 2001, nr. 13 (120), pag.2.
63
Ghenadie Tatar, Un nou nivel al legislaţiei privind avocatura // Juristul Moldovei, 11 decembrie 2001,
nr. 16–18, pag. 6.
64
Ibidem.
65
Juristul Moldovei, 30 august 2001, nr. 13 (120), pag. 2.
66
Buletin informativ, TACIS, Proiectul Implementarea APC, Decembrie 2001, pag. 8.
67
V. Puşcaş, Reforma judiciară şi de drept în Republica Moldova: realizări, probleme, perspective,
Materialele conferinţei internaţionale, Chişinău, 23–24 august 2001.
68
Ibidem.
69
Hotărîri judecătoreşti neexecutate // Moldova Suverană, 16 ianuarie, 2002.