Sunteți pe pagina 1din 2

UtiliTATEA ŞI COMPORTAMENTUL

CONSUMATORULUI

O parte dintre nevoi sunt satisfacute pe seama bunurilor libere, iar alte trebuinte se
implinesc consumand bunurile economice, insuficiente in raport cu nevoile; producerea si
obtinerea bunurilor economice induc consumuri de resurse, cheltuieli. De aceea, atentia
consumatorului se contreaza spre bunurile economice fata de care adopta un anumit
comportament. Prin comportamentul consumatorului desemnam rationamentele si
reactiile pe care le are in legatura cu alegerea (cumpararea) si utilizarea bunurilor
economice. Unul dintre punctele de referinta pentru comportamentul sconsumatorului il
constituie utilitatea bunurilor economice.

La prima vedere, utilitatea pare o notiune foarte clara. Pentru oricare dintre noi
notiunea util, utilitate, desemneaza ceea ce este de folos, trebuincios, necesar, ceea ce
serveste la ceva. Utilitatea in sens general reprezinta capacitatea unui bun de a satisface
o nevoie. Baza acesteia o reprezinta proprietatile, insusirile, caracteristicile pe care le
poseda fiecare bun sau categorie de bunuri. Asemenea proprietati pot fi naturale sau
create de om. Cele naturale pot fi luate ca atare sau sunt adaptate de om in functie de
necesitati. In acest sens, pentru oricare dintre noi este evident in ce consta utilitatea
generala a painii, a apei, a imbracamintii sau a locuintei, etc. Dar, desi apa este necesara
si utila pentru oricine, in imprejurari date, nevoia de a consuma o cantitate determinata de
apa este mai intensa sau mai putin intensa. In functie de situatie, decidem sa o cumparam
sau nu, sa platim un pret mai mare sau unul mai redus. Decidem intr-un fel sau altul in
functie de intensitatea nevoii in a carei intampinare vine cantitatea determinata de apa la
care ne referim. Din acest acest rationament decurge distinctia necesara intre acceptia
generala si cea economica a utilitatii. Astfel, utilitatea economica reprezinta satisfactia
pe care spera ca o va obtine un consumator dat, in conditii determinate de loc si de timp,
prin folosirea unei cantitati determinate dintr-un anumit bun economic.

Aprecierea utilitatii economice are un caracter subiectiv, deoarece depinde de


raportul pe care fiecare consumator il stabileste intre cantitati determinate din bunul
respectiv si nevoile sale in conditii date de loc si timp. Hotaratoare in acest sens este
intensitatea nevoii pe care o resimte consumatorul respectiv. De aceea, bunuri omogene
avand aceleasi proprietati pot fi apreciate in mod diferit ca utilitate economica de diferiti
indivizi in functie de volumul si intensitatea nevoilor, de nivelul de cultura, de situatia
economica si aspiratiile proprii fiecaruia. Mai mult chiar, pentru un anumit individ,
fiecare element dintr-o multime de bunuri identice are utilitate economica diferita, in
functiile de conditiile de loc si de timp. Aprecierea utiltitatii economice se realizeaza
prin suma de bani pe care, in conditii determinate de loc si de timp, un cumparator
decide s-o plateasca in schimbul unei cantitati determinate dintr-un anumit bun economic.
Satisfactia suplimentara resimtita de consumator cu fiecare unitate dintr-un bun
economic consumat se numeste utilitate marginala.

Cand un consumator utilizeaza mai multe unitati dintr-un bun economic succesiv,
neintrerupt, comportamentul sau corespunde legii utilitatii marginale descrescande,
formulata de Gossen, potrivit careia “marimea intensitatii unei nevoi scade progresiv
pana la saturare, daca respectiva nevoie este satisfacuta in mod continuu si neintrerupt”.
Intensitatea nevoii consumatorului se diminueaza cu fiecare unitate consumata, utilitatea
marginala scade, iar utilitatea totala creste cu o marime descrescatoare pana la punctul de
saturatie. Pentru individul respectiv, satisfactia resimtita prin consumarea primei unitati
din acel bun economic este cea maxima.

Nivelul utilitatii marginale devine zero cand nevoia de consum este integral
satisfacuta, iar o doza consumata peste acest nivel nu ii mai aduce nici o satisfactie
consumatorului, ba din contra, poate produce insatisfactie.