Sunteți pe pagina 1din 2

Adevarata problema a violentei

Tratarea unei teme delicate, cu profunde radacini psihologice precum


precum violenta, nu trebuie in niciun caz privita doar din perspectiva unui oras.
Pentru a putea discerne cu adevarat cauzele, efectele, manifestarea, metode de
eradicare este necesara punerea problemei dintr-un unghi neafectat de
preconceptii.Pe scurt, este recomandabil sa se indeparteze ideile brute
implementate de presa, care in ultima vreme isi castiga painea de pe urma
"binecuvantatelor" incidenta din orasul-stigmat Craiova.

Desigur ca trebuie admis ca in acest oras nu pot fi ignorate nelegiuirile din


cutia Pandorei, insa aceasta idee nu trebuie dusa la extreme. sa nu uitam ca noi
suntem cei care citim presa, si prin urmare, alimentam astfel de zvonuri. Noi cerem,
ei ne vand subiecte. Nu incerc prin aceasta pledoarie sa apar orasul cu cea mai
mare mediatizare in materie de ilegalitati, si nici violenta si motivele neindreptatite
ale acesteia. Ceea ce incerc sa fac este sa extind fenomenul la intreaga tara, asa
cum el apare de fapt. Sunt mult mai multe cartiere in Bucuresti, de exemplu, in care
legea sunt strada si regulile ei, iar in care marionetele sunt chiar oficialitatile. de ce
craiova? pentru ca, sociologic vorbind, suntem niste olteni egoisti care se hranesc
cu "sa moara si capra vecinului", si pentru ca, psihologic vorbind, aceasta atitudine
e "patologica" in randul locuitorilor. Pot fi induse argumente care pornesc de la
istorie si frustrarea de a fi in umbra craiovei de sub Mihai viteazul, pozitie
geografica si nivel de trai.

Violenta trebuie tratata altfel. ca pe un comportament general, nu unul care,


in cele mai frumoase si naive vise, se petrece doar in Craiova. Ar fi o eroare colosala
sa credem ca agresivitatea in craiova e ereditara, ca fiecare locuitor si-a dezvoltat
structura psihica pe astfel de inclinatii. Ar fi o mare realizare daca am intelege ca
da, se intampla crime , abuzuri, coruptie, jafuri in craiova, dar nu numai aici. Si daca
am intelege ca tocmai aici pentru ca aici si acum si-a concentrat atentia presa, ca
doar e criza.

Daca problema violentei e izolata de prejudecatile zonei, se pot descoperi diverse


cauze: nivelul de trai scazut, saracia, unele comportamente patologice, exasperarea
in fata sistemului politic, judiciar, medical, lipsa locurilor de munca etc.

Cum poate fi evitata? ca sa nu intram in polemica cea de toate zilele legata de


nelegiuirile sistemului si de politicieni, se poate apela la CIVILIZATIE, care nu se
naste de pe o zi pe alta. Putem apela la profesori, care sa nu se mai limiteze doar la
enuntarea unor cunostinte uitate dupa obtinerea notei, care ar invata elevul de
clasa a 4a sa gandeasca, nu sa toceasca, parintii care sa isi educe copii... Dar toate
astea fac parte dintr-un cerc vicios, caci profesorii sunt motivati de guvern, parintii
la fel, copii vor depinde tot de el, si toate se determina una pe alta. Pana la urma,
consider ca problema sunt copii fara familie, rromii carora poate nu le-am aratat
destula toleranta. Cum problema ajunge in profunzimi si e bine inchegata, solutia
nu sunt in niciun caz campaniile, care nu sensibilizeaza pe nimeni. Sa nu se creada
ca un mars impotriva violentei va opri un adolescent fara familie caruia foamea ii
intuneca ratiunea sa fure sau sa faca rau. Dupa ce am capatat o oarecare doza de
luciditate putem sa privim cu totii in noi, cei cu familii si camine calduroase, care nu
ezitam sa avem izbucniri violente, sa fim toleranti, sa credem in schimbare, si sa
initiem opere de caritate.

Pe de alta parte insa, violenta de dragul violentei, comisa, nu vreau sa sune rasist,
de tineri fara scoala, clanuri de rromi care isi etaleaza super-ego-ul in fata blocului
sau pe strada,nu poate fi stopata in felul asta. aici intervine militarea pentru
autoritati corecte, impotriva coruptiei, si intram intr-o alta dimensiune a problemei.

O solutie plauzibila ar fi scoala.Scoala cu nelipsitul psiholog.Psiholog care nu ar


trebui privit cu reticenta. A accepta problema, cat si ajutorul care se iveste negresit.
si sa nu uitam cea mai buna lectie porneste de la exemplul personal. educarea
copiilor in spirit de toleranta si non-violent poate fi un pas enorm, un pas care ii va
educa pe altii, si ar duce la crearea unei retele. Retea ai carei pioni cuntem noi, noi
care in loc sa ne luptam inutil cu autoritatile si sa dam vina unii pe altii am privi spre
noi si spre ceea ce suntem cu adevarat. Daca am fi atenti o clipa, am descoperi ca
luptam cu totii pentru aceeasi cauza. Pace