r

EXEMPLUL 1. Se ştie că dacă f reprezintă un câmp de forţe (de exemplu câmpul

r r
gravitaţional sau câmpul forţelor electromagnetice) atunci integrala ∫ f ⋅ dr reprezintă lucrul
C

mecanic datorat mişcării de-a lungul curbei. Scopul nostru este de a deplasa o masă de la
punctual iniţial A(1, 0, 0) mergând vertical la punctual final B (1, 0, 2π ) prin câmpul de forţă
r
f = ( y,− x,1) . Este mai mare lucrul mechanic dacă mergem în linie dreaptă sau dealungul
r
spiralei r (t ) = (cos t , sin t , t ) , 0 ≤ t ≤ 2π ?

In linie dreaptă lucrul mecanic este

r r 2π
∫ ⋅ dr = ∫ dt = 2π
f
AB 0
în timp ce dealungul spiralei avem
r r 2π
∫ ⋅ dr = ∫ (− sin t − cos t + 1) dt = 0 .
2 2
f
AB 0
r r
Justificarea pentru al doilea rezultat este că f este peste tot ortogonal pe tangenta t la
r r r r r r
curbă: f ⋅ t = 0 deci f ⋅ dr = f ⋅ t ds = 0 şi deci nu există forţă tangenţială în direcţia
mişcării.

EXEMPLUL 2. Fie S porţiunea din planul x + y + z = 1 cu x ≥ 0 , y ≥ 0 , z ≥ 0 . Calculaţi

r
fluxul câmpului vectorial v = ( y , xz , 0) prin suprafaţa S.
Fluxul este dat de
r r
Φ = ∫∫ v ⋅ n dS ,
S

dar ţinând cont de

r r ⎛ ∂ ( y, z ) ∂ ( z , x) ∂ ( x, y ) ⎞
∫∫S v ⋅ n dS = ∫∫S u dydz + v dzdx + w dxdy = ∫∫Ω ⎜⎜⎝ u ∂( p, q) + v ∂( p, q) + w ∂( p, q) ⎟⎟⎠ dpdq ,
avem
⎡ ∂ ( y,1 − x − y ) ∂ (1 − x − y, x) ⎤
Φ = ∫ y dydz + xz dzdx = ∫∫ ⎢ y + x(1 − x − y ) dxdy =
S Ω ⎣
∂ ( x, y ) ∂ ( x, y ) ⎥⎦
1 1− x
17
= ∫ ∫ (1 − x)( y + x) dydx = .
0 0
24
Am considerat parametrizarea z = 1 − x − y pe Ω = {0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1 − x}.
r
Observaţie. Ca o interpretare fizică putem spune că dacă v reprezintă câmpul
vectorial al vitezelor într-o mişcare staţionară a unui fluid, atunci Φ ne dă volumul total al
fluidului ce trece prin S în unitatea de timp.

EXEMPLUL 3. Să se calculeze
rr r rr r
(i) div (a r ) r , (ii) rot ( ar ) r ,
r r r r r r
(iii) div [a × (a × r )] , (iv) rot [r × (a × r )].
r r r
unde a este un vector constant şi r este vectorul de poziţie r = ( x, y , z ) .
 rr r rr r r rr rr rr rr
(i) div ( a r ) r = (a r ) div r + r ⋅ grad ( a r ) = 3 ( a r ) + r a = 4 ( a r ) ;
rr r rr r r rr r r r r
(ii) rot (a r ) r = ( a r ) rot r − r × grad ( a r ) = − r × a = a × r ;
r r r r r r r r r r r
(iii) div [a × (a × r )] = (a × r ) rot a − a rot (a × r ) = − a ⋅ 2a = −2a 2 . Am ţinut cont de
r r r r
rot a = 0 , rot ( a × r ) = 2a .
r
r r r r rr r r r 2r rr r 2r r r r
(iv) r × (a × r ) = a (r r ) − r (r a ) = r a − (ar ) r , rot r a = − a × grad r = − a × 2r
2

r
r r rr r r r r r r r r
= −2(a × r ) , rot ( a r ) r = a × r . De aici rot [r × (a × r )] = −3(a × r ) .

EXEMPLUL 4. Să se determine liniile de câmp vectorial ale lui câmpului vectorial

r r r r
v = xy 2 i + x 2 y j + z ( x 2 + y 2 ) k

şi suprafaţa de câmp vectorial ce trece prin curba γ : x = 2 y , z = a .

Sistemul diferenţial al liniilor de câmp este

dx dy dz
= 2 = ;
xy 2
x y z (x + y 2 )
2

folosind metoda combinaţiilor integrabile obţinem

⎧ y dx − x dy = 0
⎪
⎨ dx dy dz
⎪ x + y = z
⎩
Prin integrare avem ecuaţiile liniilor de câmp
z
x 2 − y 2 = C1 , = C2 .
xy
Punem condiţia ca o linie de câmp să întâlnească curba γ ; aceasta se obţine eliminând x, y, z
între ecuaîile liniilor de câmp şi ecuaţiile lui γ . Se obţine condiţia de compatibilitate
2C1C 2 = 3a . Suprafaţa de câmp cerută se obţine eliminând parametric C1 ,C 2 între această
ultimă relaţie şi ecuaţiile liniilor de câmp. Se obţine ecuaţia suprafeţei de câmp

2 z ( x 2 − y 2 ) − 3axy = 0 .

EXEMPLUL 5. In condiţiile de valabilitate ale formulelor integrale cunoscute, să se arate că:

r r r r r r
∫∫ (a × r ) n dS = 2a × ∫∫∫ (r × a ) dω
2
(i)
∂Ω Ω
r r r r
(ii) ∫∫ (a × r )(a × n ) dS = 2a 2 vol (Ω) .
∂Ω

r r r r r r r r r r rr
(i) Pentru început avem (a × r ) 2 = (a × r , a , r ) = (a , r , a × r ) = a 2 r 2 − (ar ) 2 . Aplicăm formula
integrală a gradientului
 r r
∫∫ (a × r )
2 r
( rr
) r
[
rr r
n dS = ∫∫∫ grad a 2 r 2 − (ar ) 2 dω = ∫∫∫ 2a 2 r − 2(ar )a dω ]
∂Ω Ω Ω

r rr r r r r
şi observând că 2a 2 r − 2(ar )a = 2a × (r × a ) va rezulta egalitatea cerută.

r r r r r rr r r
(ii) Avem (a × r )(a × n ) = (a 2 r − (ar )a ) ⋅ n şi aplicăm formula lui Gauss

∫∫ (a × r )(a × n ) dS = ∫∫ (a ) ( )
r r r r r rr r r r rr r
2
r − (ar )a ⋅ n dS = ∫∫∫ div a 2 r − (ar )a dω
∂Ω ∂Ω Ω

= ∫∫∫ 2a 2 dω = 2a 2 vol (Ω) .

Ω

r r r r
EXEMPLUL 6. Fie câmpul vectorial v = ( xy − 2 z 2 ) i + ( 4 xz − y 2 ) j + ( yz − 2 x 2 ) k .
r
(i) Să se calculeze fluxul câmpului vectorial v prin suprafaţa y = 0 limitată de planele
2x + z = 2 , x = 0 , z = 0 .
r
(ii) Să se determine cel mai general potenţial vector al lui v .
(iii) Să se calculeze fluxul de la punctual (i) folosind potenţialul vector determinat la (ii)

1 2 (1− x )
r r 2
(i) Φ = ∫∫ v ⋅ n dS = 4 ∫ x dx ∫ z dz = 3 .
S 0 0
r r
(ii) Se verifică cu uşurinţă că v este solenoidal. Atunci va exista un potenţial vector A aşa
r r r
încât v = rot A . Componentele lui A se determină din sistemul de ecuaţii cu derivate parţiale

∂A3 ∂A2
− = xy − 2z 2 ,
∂y ∂z
∂A1 ∂A3
− = 4 xz − y 2 ,
∂z ∂x
∂A2 ∂A1
− = yz − 2x 2
∂x ∂y
Cautăm un potenţial vector particular, luând de exemplul A3 = 0 şi obţinem din primele două
ecuaţii
2
A2 = − xyz + z 3 + f ( x, y )
3
A1 = 2 xz − y 2 z + g ( x, y ) ,
2

2
iar ultima ecuaţie este satisfăcută punând de exemplu f ( x, y ) = − x 3 , g ( x, y ) = 0 . S-a
3
obţinut potenţialul vector particular
r r 2 2 r
A∗ = ( 2 xz 2 − y 2 z ) i + ( − xyz + z 3 − x 3 ) j .
3 3
Cel mai general potenţial vector este dat de
r r
A = A ∗ + grad ϕ
unde ϕ este o funcţie oarecare.

(iii) Calculăm fluxul folosind formula lui Stokes

r r r r r r r∗ r
Φ = ∫∫ v ⋅ n dS = ∫∫ rotA ⋅ n dS = ∫ ⋅ dr =
A ∫ ⋅ dr
A
S S AOBA AOBA
1
2
= ∫ 2 xz 2 dx = 8∫ x(1 − x) 2 dx = .
BA 0
3