EXEMPLUL 1. Cazul domeniului dreptunghiular.

Se consideră domeniul D = ( 0, a ) × ( 0, b ) şi se cere soluţia ecuaţiei

(1) ∆ 2 u = u xx'' + u 'yy' = 0 în D,
în condiţiile pe frontieră
(2) u ( x ,0) = f ( x ) , u ( x , b ) = g ( x ) , x ∈ ( 0, a )
(3) u(0, y) = j( y) , u( a , y) = h( y) , y ∈(0, b) .

Cum noi căutăm soluţia u cu datele ( f , g , h, j ) pe frontieră, putem considera (datorită

liniarităţii laplaceanului) u = u1 + u2 + u3 + u4 unde u1 are pe frontieră datele ( f ,0,0,0) , u2
are datele ( 0, h ,0,0) şi aşa mai departe. Pentru simplitate, vom considera doar cazul cu
condiţiile pe frontieră ( f ,0,0,0) , adică
(4) u ( x ,0) = f ( x ) , u( x , b) = 0 , x ∈ ( 0, a )
(5) u(0, y ) = 0 , u(a , y ) = 0 , y ∈(0, b) .
Cu metoda separării variabilelor, luăm u ( x , y ) = X ( x )Y ( y ) . Avem, din (1)
X ''Y + XY '' = 0 ,
de unde rezultă
X '' Y ''
=− = λ , (λ = const )
X Y
Se obţin ecuaţiile diferenţiale
(6) X '' − λ X = 0 ,
(7) Y '' + λ Y = 0 .
Se va integra ecuaţia (6), în condiţiile
(8) X ( 0) = 0, X ( a ) = 0 ,
obtinuţe din (5). O astfel de problemă se numeşte problemă Sturm-Lionville.
Fie λ > 0 . In acest caz, soluţia generală a ecuaţiei (6) este
X ( x ) = Ae λ x + Be− λ x ,
iar condiţiile (8) ne conduc la următorul sistem liniar şi omogen în A şi B:
A+ B = 0
Ae + Be − λ a = 0 .
λa

Determinantul sistemului este diferit de zero, deci avem numai soluţia banală A = B = 0 care
nu convine pentru că ne conduce la X ≡ 0, deci u ≡ 0, ceea ce ar contrazice condiţia (4)1 .
Fie λ = 0 . Soluţia generală a ecuaţiei (6) este X ( x ) = Ax + B . Condiţiile (8) conduc
la A = B = 0 şi deci la u ≡ 0 , ceea ce nu convine.
Pentru λ = − k 2 < 0 , soluţia generală a ecuaţiei (6) este
X ( x ) = A cos kx + B sin kx .
Din condiţiile (8) rezultă
A = 0, B sin ka = 0 .
Pentru a nu obţine soluţia banală, acceptăm B ≠ 0 şi deci k = nπ a , n ∈ N . Obţinem un şir
infinit de soluţii nebanale care satisfac ecuaţia (6) şi condiţiile (8)
nπ x
(9) X n ( x) = Bn sin .
a
(Se mai numesc şi funcţii proprii corespunzătoare valorilor proprii λn = − n 2π 2 a 2 ).
Cu λ determinat mai sus, se va determina funcţia Y ( y ) din
 n 2π 2
Y − 2 Y = 0,
''
cu Y (b ) = 0 .
a
Se obţine
nπ
(10) Yn ( y ) = Cn sh ( y − b) .
a
Funcţiile un ( x , y ) = X n ( x )Yn ( y ) satisfac ecuaţia (1) şi condiţiile omogene din (4) şi (5). De-
asemenea, suma
∞
nπ x nπ ( y − b)
(11) u ( x, y ) = ∑ α n sin sh
n =0 a a
este o funcţie armonică în D şi satisface cele trei condiţii omogene din (4) şi (5). Pentru
u ( x ,0) = f ( x ) este necesar ca
∞
nπ b nπ x
f ( x) = ∑ (−α n sh ) sin , x ∈ (0, a ) .
n =1 a a
Coeficienţii acestei serii Fourier de sinusuri sunt dati de
nπ b 2 a nπ x
− α n sh = ∫ f ( x) sin dx .
a a 0 a
Soluţia problemei este (11), cu α n calculaţi mai sus.

EXEMPLUL 2. Cazul domeniului circular. Formula lui Poisson.

Să considerăm problema Dirichlet interioară pentru cerc.

(1) ∆ 2 u = u xx'' + u 'yy' = 0 în D, x 2 + y 2 < a 2
(2) u = h (θ ) , pentru x 2 + y 2 = a 2 ,
unde a -raza cercului şi h(θ ) -valoarea lui u pe cerc. Trecând în coordonate polare ( r ,θ ) ,
problema la limită (1), (2), devine
1 1
(3) ∆ 2 u = u rr'' + u r' + 2 uθθ'' = 0 ,
r r
(4) u( a ,θ ) = h(θ ) .

Cu metoda separării variabilelor, luând u ( r ,θ ) = R ( r ) T (θ ) , avem

r 2 R '' T + rR ' T + RT '' = 0 .
Impărţind prin RT , se obţin ecuaţiile diferenţiale
(5) T '' + λT = 0 ,
(6) r 2 R '' + rR ' − λR = 0 .
Avem evident h(θ + 2π ) = h (θ ) şi, prin urmare, T (θ ) este periodică cu perioada 2π ,
(7) T (θ + 2π ) = T (θ ) .
Impunând condiţia (7) soluţiei ecuaţiei (5), se obţine λ = n 2 şi
(8) Tn (θ ) = An cos nθ + Bn sin nθ , ( n = 0,1,... )
Ecuaţia (6) pentru R este uşor de rezolvat, fiind o ecuaţie de tip Euler. Căutând soluţii de
forma R ( r ) = rα , suntem conduşi la
α (α − 1)r α + αr α − r 2 r α = 0 ,
de unde α = ±n . Soluţia generală a ecuaţiei (6) este
Rn (r ) = C n r n + Dn r − n , ( n = 1,2 ,...) .
Am determinat astfel funcţiile
(9) u n (r ,θ ) = Rn (r )Tn (θ ) = (C n r n + Dn r − n )( An cos nθ + Bn sin nθ )
cu n = 1,2... soluţii ale ecuaţiei (3).
In cazul n = 0 , ecuaţia (6) are soluţiile liniar dependente R = const şi R = ln r , de
unde avem
(10) u0 ( r ,θ ) = C0 + D0 ln r .
Alegem Dn = 0 , n = 0,1,... pentru a exclude funcţiile r − n şi ln r care devin infinite pentru
r = 0. Sumând soluţiile rămase, avem
∞
1
(11) u = A0 + ∑ r n ( An cos nθ + Bn sin nθ ) .
2 n =1
In final vom determina coeficienţii An si Bn prin impunerea condiţiei la limită, (4),
∞
1
h(θ ) = A0 + ∑ a n ( An cos nθ + Bn sin nθ ) .
2 n =1
Aceasta este seria Fourier a funcţiei h(θ ) şi deci coeficienţii se calculează cu
1 2π
π a n ∫0
(12) An = h(φ ) cos nφ dφ ,

1 2π
π a n ∫0
(13) Bn = h(φ ) cos nφ dφ .

Putem spune că u , dată de (11), unde An si Bn sunt calculaţi cu (12) şi (13), reprezintă
soluţia problemei.

EXEMPLUL 3. Problema Neumann pentru cerc.

Se caută soluţia următoarei probleme la limită:

∆ 2 u = u xx
''
+ u 'yy' = 0 în D : x 2 + y 2 < a 2
∂u
= f , pentru x 2 + y 2 = a 2 .
∂n
Condiţia de compatibilitate a datelor problemei de mai sus are forma
∫ f ds = 0 .
∂D

Ca şi în cazul problemei Dirichlet pentru cerc, soluţia ecuaţie Laplace este

∞
1
(1) u = A0 + ∑ r n ( An cos nθ + Bn sin nθ ) .
2 n =1
Condiţia la limită ne dă
∂u ∂u ∞
(2) ( a,θ ) = (a,θ ) = ∑ n a n −1 ( An cos nθ + Bn sin nθ ) = f (θ ) .
∂n ∂r n =1

Coeficienţii Fourier sunt daţi de

1 2π
n −1 ∫0
An = f (ϕ ) cos nϕ dϕ , n = 1,2,3,...
nπ a
1 2π

nπ a n −1 ∫0
Bn = f (ϕ ) sin nϕ dϕ , n = 1,2,3,... .