Sunteți pe pagina 1din 1

DEVOTIUNE SI RIGOARE

"Regasim in Migratii o intreaga estetica ramasa in vigoare de-a lungul intregii evolutii a Danei Dumitriu, o
estetica imbogatita si modificata uneori pe parcurs dar netradata, in liniile ei de forta, niciodata." Chiar
daca Priintul Ghica pare a aduce o schimbare, de fapt, nu este asa. Ea dorea sa culeaga "fructele" prozei
ei printr-un subiect de mare anvergura.
Dana Dumitriu in 1977: "Cred puternic in necesitatea unei reactualizarii a literaturii psihologice pentru ca
ea se apropie de om din cea mai apropiata perspectiva cu putinta."
Ghighi, parafrazand-o pe Tia Serbanescu, nu stie sa iubeasca dar stie foarte bine sa-si analizeze lipsa
sentimentelor.
"Sunt intotdeauna doua generatii reprezentate in aceste carti si eterna poveste <parinti si copii> cunoaste
in proza Danei Dumitriu o varianta dura dar si infricosatoare...Ceea ce uneste aceste categorii de varsta
nu este insa numele si nici sangele si cu atat mai putin afectiunea; ceea ce-i uneste...este faptul ca toti
sunt victime, sunt nedreptatiti intr-un fel sau altul.
Sarbatorile rabdarii-1980.
(despre conflictul generatiilor)..."in Sarbatorile rabdarii el este analizat, in chip egal,la doua nivele: al
cuplului si al generatiilor-carora li se adauga o treapta noua: copilul. Umorul castiga teren, se apropie
adesea de sarcasm, ca si cand prozatoarea, jenata de a intra in intimitatea propriilor sai eroi ar simti
nevoia sa se desolidarizeze...Tristetea dramaticaa a eroilor primelor carti cedeaza aici locul unei
parafraze:<Sunt trista si plina de umor>. Cartea devine epopeea unor sentimente false: tandretea cuplului
este-cat mai este- o mimare neinspirata a tandretei conjugale; iubirea parintilor imbraca forma unor
ambitii mereu nesatisfacute; relatiile colegiale sunt u ncadril dictat de regulile sociale etc. Totul
culmineaza ca itnr-o parodie generala, cu o nunta falsa, in care mirele si mireasa, cu tot alaiul,
interpreteaza-contra-cost -rolurile cu pricina in fata unor turisti straini. Sarbatorile rabdarii marcheaza
astfel, apoteotic am spune, un mod calp de a trai viata."

SARBATORILE RABDARII-VASILE CRISTEA


Prozele Danei Dumitriu constituie ele insele niste sarbatori ale rabdarii.
"Cred insa ca aceasta critica(a lipsei de sntimente) ar fi fost mai eficienta daca autoarea ar fi descris, in
contrast, macar in una din cele cinci carti ale sale, si un sentiment autentic. Incearca cu Ema din ILP dar
"nu e catusi de putin convingatoare."

SENZATIE SI REFLEXIVITATE-MIRELA ROZNOVEANU


Si divortul este trucat, este aparent.
Debuteaza ca Madame Bovary,dar sfarseste ca un Roquentin? feminin fara sa fie nici una nici alta.
Ghighi "cultiva ideea revoltei fara a se bucura vreodata de roadele sale."
"radiografierea feminitatii contemplative existand intr-o tacuta dizarmonie cu universul inconjurator."
"pretextul este banal si nesenzational, ca toate marile subiecte..."
"umorul alintat vitrioleaza suprafetele umane, relatiile, sentimentele, natura. Nu vom gasi nicaeri la eroina
nici un pic de bunavointa fata de bunavointa generala, intr-adevar stresanta prin rularea unei amabilitati
ce ucide spiritul critic. Ea este rea; apatica aparent, cultivandu-si ranile in secret, cu mandrie si orgoliu-
<pentru ca boala ei o innobileaza si ii hraneste dreptul la o utopica fericire-aceea de a nu fi la fel ca
ceilalti." Ratarea ei vine din faptul ca se crede atat de superioara si nu poate aprecia nimic in afara de
poezie, deci totul cade sub lupa, este criticat si aruncat la cos. In final, ea va ramane tot la poezia ei. Cata
vreme avea poezia, nu poate pierde totul.

DOAMNELE BOVARY-ION HOLBAN