Sunteți pe pagina 1din 37

t_sp_sp_1_fun_ psih_1

TRUE/FALSE

1. Psihicul este o secretie a creierului

2.
Psihicul este un atribut al organismelor animale

3. Psihicul este o formã particularã de realizare a informatiei la nivelului


sistemului nervos

4. Comportamentul animal este eminamente instinctual

5. Constiinta este o lume subiectivã ermetic închisã de sine

6.
Psihicul uman este integral înnãscut

7. Psihicul posedã proprietãti care ne permit sã-l percepem în mod nemijlocit

8.
Senzatia este o proprietate a obiectelor externe

9. Semantizarea este o lege psihofiziologicã a sensibilitãtii

10.
Sensibilitatea este o functie constantã, independentã de vârstã

11.
Structural, constiinta se compune din modelul informational al lumii externe si
modelul informational al propriului Eu

1
12. Functia cognitivã a constiintei atinge nivelul cel mai înalt de realizare în gândire

13.
Caracterul subiectiv al reflectãrii psihice înseamnã dependenta ei exclusiv de
subiect

14.
Functia de reglare a constiintei constã în planificarea si evaluarea criticã a
rezultatelor activitãtii

15. Între constiintã si inconstient existã numai relatii de subordonare

16. Senzatiile organice stau la baza homeostaziei biologice

17. Imaginea vizualã este o copie fotograficã a obiectului

18.
Gestaltismul sustine caracterul evolutiv al structurilor perceptive

19. A percepe este ceva mai mult decât a simti si ceva mai putin decât a gândi

20.
Perceptia reflectã obiectul într-o dublã ipostazã: ca realitate în sine si ca realitate
pentru noi

21. Cuvântul joacã un rol esential în mecanismele perceptive

22. Imaginile consecutive sunt halucinatii involuntare

2
23.
Legea proiectiei obiectuale exprimã identitatea substantial-calitativã între
imaginea perceptivã si obiect

24.
Potrivit legii perspectivei, perceperea unui obiect familiar în mãrime mai micã
decât este în realitate se interpreteazã cã el se aflã la distantã mare de noi

25. Perceptia si evaluarea timpului semnificã unul si acelasi lucru

26. Legea constantei se referã numai la perceptia mãrimii obiectelor

27.
Efectele de câmp sunt rezultat al perceperii si evaluãrii corecte a tuturor
componentelor obiectului – stimul

28.
Medierea informationalã de tip psihic a actiunilor obiectuale externe începe cu
perceptia

29.
În raport cu subiectul concret, lumea externã existã numai în mãsura în care este
perceputã

30.
Capacitatea rezolutivã este indicatorul comportamental esential al functionalitãtii
inconstientului

3
MULTIPLE CHOICE

1. Din punct de vedere functional, constiinta trebuie consideratã:


a. o scurgere sau un torent continuu
b. un mozaic de stãri (statice)
c. o îmbinare între static si dinamic

2. Functionarea constiintei poate fi estimatã:


a. dupã expresiile fizionomice ale subiectului
b. dupã viteza de rãspuns la stimulii externi
c. dupã eficienta si performanta actiunilor

3. Baza geneticã a schemei operatorii a constiintei o constituie:


a. dinamica internã a inconstientului
b. actiunea directã în plan extern cu obiectele
c. satisfacerea trebuintelor alimentare

4. În dezvoltarea psihicã a omului, ereditatea are:


a. un rol absolut
b. un rol relativ
c. un rol nul

5. Comportamentul instinctual se caracterizeazã prin:


a. analiza si evaluarea prealabilã a conditiilor
b. compararea alternativelor
c. centrarea pe atingerea imediatã a obiectului

6. În modelul freudian, între inconstientul înnãscut si cel dobândit existã o relatie:


a. de concordantã
b. antagonicã
c. de complementaritate

7. Inconstientul colectiv:
a. derivã din cel individual
b. include pe cel individual
c. precede si subordoneazã pe cel individual

4
8. Componenta moralã a constiintei:
a. asigurã satisfacerea neconditionatã a trebuintelor
b. asigurã caracterul teleonomic al comportamentului
c. asigurã adecvarea comportamentului la normele si cerintele sociale

9. Constiinta este:
a. o organizare sistemic-integrativã emergentã
b. o organizare sistemic-integrativã emergentã
c. suma tuturor functiilor si proceselor psihice particulare

10. Activitatea oniricã apartine:


a. stãrii de veghe relaxate
b. inconstientului
c. stãrii crepusculare a constiintei

11. Constienta este:


a. sinonimã si echivalentã cu constiinta
b. sinonimã si echivalentã cu constiinta de sine
c. sinonimã si echivalentã cu starea de veghe activã

12. „Priza de constiintã” se referã la:


a. latura afectivã
b. latura informativ-cognitivã
c. latura volitiv-declansatoare

13. În absenta sensibilitãtii:


a. este compromisã doar dezvoltarea senzatiilor
b. este compromisã doar dezvoltarea miscãrilor obiectuale
c. este compromisã întreaga dezvoltare psihicã

14. Sensibilitatea asigurã perceperea:


a. doar a stimulilor indiferenti
b. doar a stimulilor biologiceste necesare
c. a ambelor categorii de stimuli

5
15. Sensibilitatea umanã este:
a. o functie modular-diferentiatã
b. o functie global-difuzã

16. Sensibilitatea este:


a. o variabilã de tip discret
b. o variabilã de tip continuu

17. Pragul absolut inferior si pragul absolut superior delimiteazã:


a. modalitatea sensibilitãtii
b. întinderea sensibilitãtii în raport cu semnificatia stimulilor
c. întinderea sensibilitãtii în raport cu intensitatea stimulilor specifici

18. Legea pragurilor diferentiale a lui Weber-Fechner exprimã:


a. diferenta dintre intensitãtile a doi stimuli independenti
b. valoarea (câtimea) ce trebuie adãugatã la intensitatea stimulului initial

19. Legea Weber-Fechner a pragurilor diferentiale se confirmã:


a. pe tot continuumul sensibilitãtii
b. numai în segmentele extreme ale continuumului sensibilitãtii
c. numai în segmentul mediu al continuumului sensibilitãtii

20. Ca si informatia, psihicul:


a. posedã proprietãti perceptibile, nemijlocit mãsurabile
b. este un caz particular al entropiei
c. este mãsurã a gradului de organizare

21. Raportul dintre entropie si informatie:


a. este complementar-aditiv
b. este de subordonare
c. este antagonic

22. Conceptul de informatie contribuie la:


a. o mai exactã localizare a psihicului în creier
b. definirea naturii si statutului ontologic al psihicului
c. stabilirea relatiilor dintre constient si inconstient

6
23. Sensibilizarea semnificã:
a. scãderea sensibilitãtii unui analizator ca urmare a prelungirii duratei
de actiune a stimulului specific
b. cresterea sensibilitãtii unui analizator prin stimularea lui repetatã cu
stimulul specific
c. cresterea sensibilitãtii unui analizator ca urmare a stimulãrii altui
analizator

24. Legea adaptãrii are:


a. rol perturbator asupra perceptiei
b. rol optimizator asupra perceptiei
c. rolul ei depinde de sensul varierii nivelului sensibilitãtii

25. Adaptarea se realizeazã cel mai rapid si la valorile cele mai ridicate în:
a. sfera sensibilitãtii tactile
b. sfera sensibilitãtii olfactive
c. sfera sensibilitãtii luminoase

26. Contrastul culorilor reflectã:


a. raportul de intensitate
b. raportul de duratã
c. raportul de modalitate

27. Senzatia este un model informational:


a. bidimensional
b. unidimensional
c. contextual

28. Senzatia este:


a. o stare subiectivã purã a constiintei
b. expresia energiilor specifice ale organelor de simt
c. un cod-imagine al unei proprietãti a stimulului speci

29. Senzatia este:


a. identicã însusirii fizice a stimulului
b. un obstacol între noi si lume
c. o verigã necesarã a procesului de cunoastere a lumii

7
30. Cui apartine teza „întreaga viatã psihicã este reductibilã la senzatii”?
a. psihanalizei
b. asociationismului
c. behaviorismului

31. Între intensitatea stimulului si intensitatea senzatiei existã un raport:


a. invers proportional
b. logaritmic
c. direct proportional

32. O senzatie ne permite sã:


a. identificãm obiecte
b. sã deosebim un obiect de altul
c. sã reunim douã obiecte

33. Senzatiile de culoare se obtin prin stimularea:


a. corpusculilor Meissner
b. aparatului bastonaselor
c. aparatului conurilor

34. Tonul cromatic este determinat de:


a. intensitatea fasciculului de luminã
b. lungimea undei electromagnetice
c. forma undei electromagnetice

35. Senzatiile tactile reflectã:


a. proprietãti chimice
b. proprietãti acustice
c. proprietãti mecano-fizice

36. Veriga corticalã a analizatorului cutano-tactil se localizeazã în:


a. ariile 17,18,19 Brodmann
b. ariile 3,1,2 Brodmann
c. ariile 36,38 Brodmann

8
37. Homunculusul senzitiv corespunde:
a. sensibilitãtii olfactive
b. sensibilitãtii cutano-tactile
c. sensibilitãtii auditive

38. Aparatul bastonaselor asigurã:


a. vederea diurnã
b. vederea nocturnã

39. Aparatul receptor al sensibilitãtii vizuale se aflã în:


a. scleroticã
b. retinã
c. nervul optic

40. Segmentul cortical al analizatorului vizual se localizeazã în:


a. ariile 4,6,8 – Brodmann
b. ariile 22,41 – Brodmann
c. ariile 17,18, 19 – Brodmann

41. Saturatia reprezintã:


a. gradul de deosebire al culorii cromatice date fatã de culoarea neagrã
b. gradul de deosebire al culorii cromatice date fatã de culoarea albã de
aceeasi claritate
c. gradul de deosebire al culorii cromatice date fatã de culoarea gri

42. În conditii de întuneric sensibilitatea vizualã:


a. scade
b. creste
c. rãmâne constantã

43. Efectul psihofiziologic al culorii rosii este:


a. inhibitor
b. relaxant
c. excitator

9
44. Culorile spectrale se obtin:
a. prin actiunea compactã a fasciculului luminos
b. prin interferenta mai multor fascicule luminoase
c. prin descompunerea fasciculului luminos în lungimi de undã

45.
Cel care a pus în evidentã existenta culorilor spectrale prin descompunerrea
fasciculului luminos a fost:

a. Helmholtz
b. Newton
c. Hering

46. Domeniul sunetului se delimiteazã pe baza:


a. amplitudinii vibratiilor acustice
b. frecventei vibratiilor acustice
c. formei vibratiilor acustice

47. Frecventa sunetului determinã:


a. senzatia de tãrie
b. senzatia de înãltime
c. senzatia de timbru

48. Împãrtirea sunetelor în zgomote si sunete muzicale are la bazã:


a. frecventa undelor acustice
b. amplitudinea undelor acustice
c. regularitatea (periodicitatea) oscilatiilor

49. Datoritã timbrului:


a. localizãm sursa sonorã
b. deosebim douã sunete de aceeasi înãltime
c. deosebim douã sunete de aceeasi intensitate

10
50. Potrivit legii Weber-Fechner, valoarea pragului diferential pentru sensibilitatea
auditivã este:
a. 1/30
b. 1/15
c. 1/10

51. Receptorii sensibilitãtii auditive se aflã:


a. în membrana timpanicã
b. în fereastra ovalã
c. în membrana bazilarã (organul lui Corti)

52. Veriga corticalã a analizatorului auditiv se situeazã în:


a. ariile 3,1,2 Brodmann
b. ariile 41,42,22 – Brodmann;
c. ariile 44,24,26 – Brodmann

53. Intensitatea sunetelor o mãsurãm în:


a. cicli/sec.;
b. microvolti
c. decibeli

54. Aparatul auditiv al omului functioneazã optim:


a. în raport cu intensitãti scãzute ale sunetelor
b. în raport cu intensitãti mari ale sunetelor
c. în raport cu intensitãti medii ale sunetelor

55. Pentru auzul muzical este definitorie:


a. diferentierea – identificarea înãltimii sunetelor
b. diferentierea – identificarea timbrului sunetelor
c. diferentierea – identificarea raporturilor de înãltime si duratã dintre
sunete

56. Auzul fonematic se dezvoltã pe baza:


a. auzului muzical
b. auzului general

11
57.
În dezvoltarea limbajului, auzul are un rol:

a. auxiliar
b. complementar
c. determinant

58.
Pentru perceptia sunetelor vorbirii si a cuvintelor este indispensabilã:

a. închiderea ochilor
b. diferentierea structurii spectrale a sunetelor verbale
c. actualizarea modelelor lor interne din memoria de lungã duratã

59.
Auzul armonic constã în:

a. identificarea sunetelor muzicale prezentate izolat


b. recunoasterea cu usurintã a liniilor melodice
c. integrarea într-o configuratie unitarã a raporturilor de înãltime pe
verticalã dintre sunetele unei opere muzicale.

60. Senzatiile olfactive reflectã:


a. proprietãti mecano-fizice
b. proprietãti electromagnetice
c. proprietãti chimice

61.
Stimul olfactiv poate fi:

a. orice substantã
b. numai substantele volatilizabile
c. numai substantele lichide

12
62.
Intensitatea unei senzatii olfactive depinde de:

a. tipul substantei folosite


b. prezenta sau absenta zgomotului de fond
c. concentratia substantei – stimul

63.
Din punct de vedere psihofiziologic:

a. toate mirosurile sunt neutre


b. toate mirosurile au efect pozitiv
c. toate mirosurile au efect negativ
d. nici un rãspuns nu este corect

64.
Senzatiile olfactive se implicã în reglarea actului alimentar:

a. prin continutul informational obiectiv


b. prin nota de plãcut – neplãcut
c. prin intensitate

65.
Senzatiile gustative reflectã:

a. starea de agregare a substantelor introduse în cavitatea bucalã


b. temperatura substantelor
c. proprietãtile chimice (moleculare) ale substantelor

66.
Receptorii sensibilitãtii gustative sunt dispusi:

a. în musculatura limbii
b. în învelisul superior al buzelor
c. în mucoasa limbii

13
67.
Stimularea receptorilor gustativi se detine prin:

a. administrarea oricãrei substante


b. administrarea doar a substantelor lichide
c. administrarea substantelor lichide si doar a substantelor ale cãror
molecule se dizolvã în salivã

68. Senzatiile gustative se includ în categoria:


a. senzatiilor exterior informative
b. interoinformative
c. proprioinformative

69.
Calitatea modalã a senzatiilor gustative este determinatã de:

a. starea de agregare a substantei


b. de miscãrile limbii
c. de structura molecularã a substantei

70.
Senzatia stimulul specific pentru senzatia purã de dulce este:

a. glucoza
b. zaharina
c. zahãrul

71. Stimulul specific pentru provocarea senzatiei pure de amar este:


a. sarea amarã
b. chinina
c. lactona

72.
Stimulul specific pentru perceperea senzatiei pure de sãrat este:

a. sarea de potasiu
b. sarea de sodiu
c. sarea de magneziu

14
73.
Senzatiile gustative joacã un rol major în:

a. reglarea tonusului afectiv


b. reglarea secretiilor digestive
c. formarea preferintelor alimentare

74.
Senzatia de foame:

a. creste nivelul sensibilitãtii gustative


b. scade nivelul sensibilitãtii gustative
c. nu are nici o influentã asupra nivelului sensibilitãtii gustative

75.
Senzatiile proprioceptive informeazã despre:

a. functionarea organelor interne


b. miscãrile locomotorii
c. pozitiile posturale ale corpului în repaus

76.
Semnalizarea proprioceptivã functioneazã:

a. uneori în stare de somn


b. numai în stare de veghe
c. permanent

77.
Informatia furnizatã de senzatiile proprioceptive participã la formarea si
sustinerea:

a. tonusului muscular
b. schemei integrative a Eu-lui fizic
c. schemelor miscãrilor obiectuale

15
78.
Sensibilitatea kinestezicã se activeazã:

a. la actiunea stimulilor externi


b. la declansarea miscãrilor voluntare
c. la declansarea miscãrilor involuntare
d. la declansarea oricãrei miscãri

79.
Senzatiile kinestezice:

a. sunt un simplu acompaniament al miscãrilor


b. sunt necesare în declansarea miscãrilor
c. sunt indispensabile în reglarea miscãrilor

80. Senzatiile kinestezice furnizeazã informatii si despre:


a. culoarea obiectelor
b. asperitatea obiectelor
c. greutatea si volumul obiectelor

81.
Homeostazia mediului intern al organismului este:

a. un fenomen perturbator indezirabil


b. un fenomen reglator necesar
c. o stagnare a proceselor fiziologice

82.
Starea de bine si confort fiziologic are la bazã:

a. integrarea la nivel inconstient a semnalelor organice


b. integrarea la nivel constient a semnalelor organice

83.
Senzatia de durere se produce:

a. la actiunea unei anumite modalitãti de stimuli


b. la actiunea oricãrei modalitãti de stimuli

16
84.
Senzatia de durere are:

a. un rol exclusiv negativ


b. un rol exclusiv pozitiv
c. atât un rol negativ, cât si un rol pozitiv

85.
Perceptia este:

a. rezultatul însumãrii senzatiilor


b. rezultatul integrãrii senzatiilor

86.
În definirea si interpretarea perceptiei contributia cea mai adecvatã a
adus-o:

a. behaviorismul
b. gestaltismul
c. asociationismul

87.
Perceptia este un model informational:

a. izomorfic
b. homomorfic
c. izomorfic – homomorfic

88.
Perceptia furnizeazã informatii despre:

a. proprietãtile esentiale si generale ale obiectelor


b. proprietãtile situational – accidentale ale obiectelor
c. proprietãti esentiale amalgamate cu proprietãti accidentale

17
89.
Perceptia este:

a. produsul memoriei
b. produsul imaginatiei
c. rezultatul actiunii obiectului

90.
Perceptia este:

a. un fenomen punctual – instantaneu

b. un proces multifazic.

91.
Deosebirea dintre mecanismul senzatiei si cel al perceptiei apare:

a. la nivelul verigii receptoare


b. la nivelul verigii corticale
c. la nivelul verigii intermediare, subcorticale

92.
Nivelul calitativ cel mai înalt al integrãrii perceptiei se realizeazã în :

a. faza identificãrii
b. faza detectiei
c. faza discriminãrii

93.
Legea bunei forme exprimã:

a. caracterul aditiv-sumativ al perceptiei


b. caracterul secvential – serial al perceptiei
c. caracterul structural – emergent al perceptiei

94. Identificarea perceptivã:


a. este spontanã si înnãscutã
b. este învãtatã si dobânditã

18
95.
Caracterul activ al perceptiei rezidã în:

a. prezenta si actiunea directã a obiectului


b. implicarea operatiilor subiectului
c. varierea caracteristicilor obiectului

96.
Realizarea perceptiei presupune:

a. omogenizarea câmpului stimulator extern


b. evidentierea unei însusiri dominante
c. operarea distinctiei „figurã – fond”

97.
Determinantii perceptiei includ:

a. exclusiv factorii obiectivi externi


b. exclusiv factorii subiectivi – interni
c. factorii obiectivi externi si factorii subiectivi interni în aditiune
d. ambele categorii de factori în interactiune

98.
Perceptia monomodalã constã în:

a. perceperea aceluiasi obiect de mai multe ori


b. perceperea unui obiect o singurã datã
c. perceperea unuia sau mai multor obiecte pe calea unui singur
analizator

99.
În perceptia plurimodalã se integreazã:

a. informatii despre mai multe obiecte de la un singur analizator


b. informatii despre mai multe obiecte de la mai multi analizatori
c. informatii despre un singur obiect de la mai multi analizatori

19
100.
Interpretarea, ca fazã a perceptiei, înseamnã:

a. încadrarea obiectului într-o clasã


b. relationarea obiectului cu experienta anterioarã
c. stabilirea semnificatiei si utilitãtii obiectului pentru activitatea
subiectului

101.
Invariantii de structurã (de bunã formã) în perceptie rezultã din:

a. numãrul elementelor componente


b. mãrimea elementelor componente
c. relatiile dimensional- metrice dintre elementele componente

102. Iluziile în perceptie sunt rezultatul:


a. excedentului de informatie
b. halucinatiilor
c. efectelor de câmp

103. În perceptie, diferentele individuale:


a. sunt inexistente
b. sunt legice si permanente
c. sunt accidentale

104.
Orientarea New-look a evidentiat:

a. rolul contextului fizic ambiental în perceptie


b. rolul complexitãtii stimulilor în perceptie
c. rolul factorilor motivationali si de personalitate în perceptie

105. Perceptia implicã memoria:


a. în faza detectiei
b. în faza discriminãrii
c. în faza identificãrii

20
106.
Starea de set actioneazã ca:

a. factor de asimilare a obiectului – stimul


b. factor de blocare a perceptiei obiectului – stimul
c. factor de întârziere a formãrii imaginii obiectului

107.
Între seturi existã raporturi:

a. de subordonare
b. antagonice
c. de coordonare

108.
În perceptie:

a. setul se confundã cu motivatia


b. setul poate exista si functiona în absenta unei stãri anume de
motivatie
c. setul presupune obligatoriu existenta unei stãri de motivatie

109. Legea selectivitãtii reflectã:


a. preponderent rolul determinantilor subiectivi
b. preponderent rolul determinantilor obiectivi

110.
Constantele perceptive sunt:

a. calitãti înnãscute
b. rezultatul actiunii legilor psihofizice
c. rezultatul evaluãrilor corectoare ale schemelor integrative corticale

21
111.
În perceptia vizualã, constanta de mãrime se datoreste:

a. operatiilor de evaluare de la nivelul verigii corticale a analizatorului


b. stabilitãtii imaginii retiniene a obiectului
c. contextului în care este dat obiectul

112. Imaginea retinianã reflectã obiectul:


a. în pozitia în care este prezentat
b. în pozitie rãsturnatã
c. în pozitie oblicã

113.
Perceptia spatiului este:

a. de tip monomodal
b. de tip intermodal

114.
Perceptia vizualã a celei de a treia dimensiuni a spatiului are la bazã:

a. un mecanism monocular
b. un mecanism binocular

115.
În cazul suprapunerii complete a celor douã imagini retiniene:

a. obiectul este perceput plat (biodimensional)


b. obiectul este perceput dedublat
c. obiectul este perceput în volum

116.
Pentru a se realiza perceptia obiectului în volum (cu cea de a treia dimensiune)
este necesar ca cele douã imagini retiniene:

a. sã fie complet disparate


b. sã se suprapunã partial
c. sã se suprapunã integral

22
117.
Perceptia timpului se referã la:

a. segmentul trecut
b. segmentul prezent
c. segmentul viitor

118.
Duratele evenimentelor neplãcute:

a. tind sã fie subestimate


b. se evalueazã în mod obiectiv
c. tind sã fie supraestimate

119.
Durata asteptãrii unui eveniment neplãcut:

a. tinde sã fie subestimatã


b. tinde sã fie supraestimatã
c. se evalueazã în mod obiectiv

120.
Durata asteptãrii unui eveniment plãcut:

a. tinde sã fie subestimatã


b. se evalueazã fãrã alterãri
c. tinde sã fie supraestimatã

121.
Perceptia miscãrii fizice a obiectelor este mai exactã:

a. într-un spatiu „vid”, nepopulat


b. într-un spatiu populat

23
122.
Precizia perceptiei miscãrii:

a. creste pe mãsura îndepãrtãrii obiectului de observator


b. scade pe mãsura îndepãrtãrii obiectului de observator
c. nu se modificã

123.
Fenomenul „fi” al miscãrii aparente a fost pus în evidentã:

a. în sfera perceptiei tactile


b. în sfera perceptiei vizuale
c. în sfera perceptiei auditive

124.
Intervalul critic de fuziune a imaginilor vizuale secvential – statice este de:

a. 1/30 sec
b. 1/16 sec
c. 1/45 sec

125.
Psihologia si-a inaugurat statutul de stiintã independentã fixându-si ca obiect de
studiu:

a. activitatea
b. constiinta
c. comportamentul

126.
Psihologia a devenit stiintã independentã datoritã adaptãrii:

a. metodei testelor
b. metodei introspectiei
c. metodei experimentului

24
127.
Pentru behaviorismul clasic obiectul de studiu al psihologiei trebuia sã fie:

a. lumea subiectivã internã


b. activitatea finalistã
c. comportamentul

128.
Psihologia introspectionistã se centra:

a. pe studiul continuturilor si stãrilor interne ale constiintei


b. pe studiul expresiilor emotionale externe
c. pe studiul diferentelor individuale

129.
Atributul de „psihologie obiectivã” se aplicã:

a. introspectionismului
b. freudismului
c. behaviorismului
d. gestaltismului

130.
Psihicul uman este:

a. integral înnãscut, predeterminat


b. preponderent dobândit
c. integral dobândit

131. Neobehaviorismul:
a. sustine schema S – R
b. neagã existenta constiintei
c. recunoaste existenta comportamentelor psihice interne

25
132.
Modelul paradigmatic al psihologiei contemporane este:

a. S→R
b. S→0→R
c. S→P→R

133.
Gestaltismul se bazeazã pe:

a. considerarea interactiunii parte – întreg


b. considerarea exclusiv a pãrtii
c. considerarea exclusiv a întregului

134.
În psihologia conduitei, conduita este consideratã:

a. multime de reactii motorii si secretorii


b. un set de stãri de necesitate
c. o manifestare a personalitãtii în întregul sãu

135.
Pentru studiul conduitei P. Janet propunea:

a. metoda observatiei externe


b. metoda introspectiei
c. metoda clinicã

136.
Notiunea de activitate este:

a. echivalentã notiunilor de comportament si de conduitã


b. se subordoneazã notiunilor de comportament si conduitã
c. mai completã decât notiunile de comportament si conduitã

26
137. Creatorul psihologiei conduitei este:
a. W. Wundt
b. J. Piaget
c. P. Janet

138.
Potrivit întelegerii actuale, obiectul de studiu al psihologiei îl constituie:

a. Comportamentul
b. Conduita
c. organizarea psihocomportamentalã
d. universul psihic intern

139.
Psihologia generalã este o stiintã centratã pe:

a. individual, specific
b. general, universal
c. tipologic

140.
Potrivit psihologiei umaniste, obiectul de studiu al stiintei psihologice trebuie sã
fie:

a. functiile psihice particulare


b. omul concret cu problematica sa existentialã
c. conduita
d. activitatea

141.
Divergentele manifestate în istoria psihologiei sunt de ordin eminamente:

a. terminologic
b. empiric, faptologic
c. metodologic

27
142.
Sistemul psihic uman se include în clasa sistemelor:

a. închise
b. deschise
c. semideschise

143.
Psihicul este o realitate:

a. nemijlocit observabilã si perceptibilã


b. imposibil de observat si cunoscut
c. cognoscibil în mod mijlocit

144.
Prezenta si calitatea functionãrii sistemului psihic le putem evalua:

a. pe baza relatãrilor verbale ale subiectului


b. pe baza rezultatelor subiectului în abordarea si rezolvarea sarcinilor
reale
c. pe baza descrierilor unor observatori neutri

145. În plan filogenetic, aparitia psihicului se leagã de:


a. aparitia excitabilitãtii
b. aparitia sistemului muscular
c. aparitia functiei de explorare – semnalizare

146.
Psihicul este o realitate:

a. substantialã
b. energeticã
c. spiritualã purã
d. informationalã

28
147.
Psihicul:

a. izvorãste din structura celularã internã a creierului


b. este o realitate paralelã care coexistã de la început cu creierul
c. este un rezultat al comunicãrii creierului cu sursele externe de
informatii

148.
La nivelul creierului, functiile psihice:

a. nu au o localizare determinatã
b. au o localizare precisã si invariantã
c. unele au o localizare precisã, altele o localizare dinamicã

149.
În explicarea devenirii organizãrii psihice a omului apelãm la:

a. determinismul biologic intern


b. determinismul univoc extern
c. determinismul extern mediat

150.
Determinismul psihicului uman este:

a. preponderent biologic
b. preponderent mixt, interactionist
c. preponderent social cultural

151.
Caracterul hipercomplex al sistemului psihic uman este dat de:

a. numãrul „elementelor” componente


b. diversitatea stãrilor afective
c. volumul conexiunilor externe
d. numãrul „elementelor” componente si volumul conexiunilor interne si
externe.

29
152.
La nivelul sistemului psihic uman, între „input” si „output” existã o relatie:

a. de tip direct, univoc


b. de independentã
c. de tip mediat – probabilist

153.
În cercetarea psihologicã ne asteptãm ca validitatea generalizãrilor sã fie:

a. invers proportionalã cu numãrul cazurilor individuale investigate


b. direct proportionalã cu numãrul cazurilor individuale investigate

154.
Obiectivitatea cunoasterii psihologice depinde de:

a. sinceritatea subiectului
b. de gradul de concordantã dintre experienta subiectului si experienta
cercetãtorului
c. de acuratetea si fidelitatea înregistãrii si prelucrãrii datelor

155. În teoria freudianã, functionarea inconstientului se subordoneazã:


a. principiului emergentei
b. principiului plãcerii
c. principiului realitãtii

156.
Potrivit lui S. Freud, inconstientul:

a. este integral înnãscut


b. se formeazã în antogeneza timpurie
c. o componentã a lui este înnãscutã, o alta dobânditã

30
157.
În conceptia lui S. Freud, inconstientul este:

a. premisã internã a comportamentului


b. factor determinant al comportamentului
c. mecanism frenator al comportamentului

158.
Inconstientul are un continut:

a. exclusiv afectiv-motivational
b. exclusiv cognitiv
c. mixt

159.
Inconstientul are legãturã:

a. mai mult cu gândirea


b. mai mult cu vointa
c. mai mult cu imaginatia

160.
Legea heterocroniei presupune cã:

a. toate componentele sistemului psihic se dezvoltã în mod liniar


b. toate componentele sistemului psihic au acelasi ritm de dezvoltare
c. componentele sistemului psihic au ritmuri diferite de dezvoltare si
momente diferite de maturizare – consolidare

161.
Legea heteronomiei se referã la:

a. ritmul dezvoltãrii diferitelor functii si capacitãti psihice


b. succesiunea stadiilor psihogenetice
c. nivelul de dezvoltare – consolidare atins de diferitele componente
psihice particulare

31
162.
Constiinta este o structurã:

a. eminamente cognitivã
b. eminamente afectivã
c. eminamente instrumental – actionalã

163.
Pentru a deveni eficientã si obiectivã, observatia trebuie:

a. sã se realizeze cu consimtãmântul subiectului


b. sã provoace direct fenomenul sau comportamentul ce urmeazã a fi
studiat
c. sã fie discretã si sistematicã
d. sã fie spontanã si episodicã

164.
Functionarea constiintei se subordoneazã:

a. principiului automatismului
b. principiului realitãtii
c. principiului plãcerii

165. Latura activ – creatoare a constiintei se realizeazã prin:


a. functia reglatorie
b. functia proiectivã
c. functia cognitivã

166.
Constiinta conferã comportamentului un caracter:

a. imediat, impulsiv
b. agresiv
c. nemijlocit – teleonomic
d. defensiv – ezitant

32
167.
Modelul structural actual al sistemului psihic uman este:

a. liniar
b. ierarhic bidimensional
c. ierarhic tridimensional

168.
În raport cu inconstientul, constiinta:

a. are un rol potentator – stimulator


b. are un rol moderator – frenator
c. are un rol acompaniator

169.
Datoritã constiintei, omul:

a. se contopeste cu lumea
b. se delimiteazã si se izoleazã de lume
c. se delimiteazã si se integreazã în lume

170.
Datoritã constiintei, omul:

a. se insereazã în lume ca obiect


b. se adapteazã la lume pasiv
c. se relationeazã si se integreazã în lume ca subiect

171. Gratie constiintei, omul devine capabil:


a. sã rãspundã imediat la stimulii externi
b. sã foloseascã unelte
c. sã înteleagã, sã explice si sã confere semnificatii obiectelor si
fenomenelor din jur

33
172.
Psihologia conduitei s-a constituit pentru a depãsi limitele:
a) freudismului;
b) behaviorismului;
c) introspectionismului
a. b+c
b. a+c
c. a+b+c

173.
Psihicul uman este un sistem:
a) static;
b) probabilist;
c) dinamic;
d) dinamic – evolutiv.

a. a+c
b. b+d
c. a+d

174.
În metoda experimentului de laborator, cercetãtorul stabileste si
controleazã în mod direct:
a) variabilele ambientale;
b) variabilele intermediare;
c) variabilele independente;
d) variabilele dependente.

a. b+c
b. a+b
c. a+c

34
175.
Alegeti cele douã forme generice (bazale) în care se structureazã
constiinta:
a) constiinta moralã;
b) constiinta corporalã;
c) constiinta lumii externe;
d) constiinta trecutului;
e) constiinta de sine.

a. b+d
b. b+c
c. c+d
d. c+e

176.
Sensibilitatea este:
a) o functie constantã, nemodificabilã;
b) o functie variabilã;
c) o functie determinatã exclusiv biologic;
d) o functie conditionatã si socio-cultural.
a. b+c
b. b+d
c. a+b+c
d. a+d

177.
Care din legile de mai jos sunt psihofiziologice:
a) legea contrastului;
b) legea pragurilor senzoriale;
c) legea semantizãrii;
d) legea compensatiei.

a. c+d
b. b+c+d
c. b+c
d. a+d

35
178.
Mecanismul senzatiei este:
a) blocul receptor;
b) blocul subcortical;
c) blocul cortical.

a. b+c
b. a+b+c
c. a+c

179.
Receptorii sensibilitãtii tactile sunt:
a) celulele bipolare;
b) corpusculii Meissner;
c) corpusculii Kranue;
d) discurile Merkel.

a. a+c
b. a+b+c
c. b+c+d
d. c+d

180.
Senzatiile organice semnalizeazã:
a) modificãri structurale la nivelul organelor interne;
b) modificãri functionale la nivelul organelor interne
a. a+b
b. a
c. b

36
181.
Limitele teoriei gestaltiste a perceptiei rezidã în:
a) admiterea ireductibilitãtii perceptiei la senzatie;
b) considerarea caracterului imanent al structurii;
c) fizicalizarea mecanismului producerii perceptului;
d) introducerea invariantilor de structurã.

a. a+d
b. b+c
c. b+c+d
d. a+c+d

182.
Evaluarea timpului se referã la:
a) segmentul trecut;
b) segmentul prezent;
c) segmentul viitor.

a. a+b
b. b+c
c. a+b+c

37

Evaluare