“ Este nevoie, deci ca si constructorul sa aiba har sa se priceapa la stiinte – ca nici stiinta

fara har, nici harul fara stiinta nu poate creea artistul perfect – sa aiba cunostinte din
literatura, sa fie priceput la desen, pregatit in geometrie, sa stie optica, dar in special sa
stie aritmetica, momentele importante din istorie sa le cunoasca, sa asculte cu atentie
filozofii, sa se priceapa la muzica, la medicina, sa cunoasca legile, sa cunoasca principiile
astrologiei.
Si sa vedem acum de este nevoie de toate acestea.”

Vitruvius

Istoria constructiilor a inceput acum de 7000 de ani din Mezopotamia si in zilele noastre
atinge un stil complex. Constructiile reprezinta implicarea cea mai mare a omenirii, din
punct de vedere al creatiei, al dorintei de-a face ordine in aceasta lume interesanta, dar
totodata haotica. Istoria constructiilor ne demonstreaza ca cel mai important element al
omului este puterea creatiei, acea putere care ne-a obligat sa incepem lupta cu natura
pentru a ne asigura un adapost. Prima oara omul a fost culegator, dupa care a devenit
vanator, mai apoi agricultor si dupa aceea constructor. Prima ”industrie” al omenirii este
considerata mineritul, aceasta activitate a fost necesara ca omul sa poata aduna piatra,
materia prima pentru constructii in perioada respectiva. Toti locuim, lucram in cladiri. In
fiecare cladire putem gasi un loc care sa ne atraga privirea, sa trezeasca in noi un
sentiment placut. Cine nu a simtit racoarea placuta a unei biserici intr-o zi caniculara, cui
nu ia placut ritmicitatea unor arcade, cine nu s-a simtit coplesit vazand linia perfecta a
unor poduri. Toate inventiile omului au fost folosite in doua domenii importante, dar
diametral opuse, razboaiele, elementul distrugerii si constructiile, elementul creatiei.
Omenirea a dezvoltat cu buna stiinta acest domeniu, fiind singura posibilitate de a creea
in cele trei dimensiuni. De la inceputuri am incercat prin constructii pe verticala sa
ajungem la divinitate, din teama si respect fata de viata de apoi am creat morminte
colosale, locase de cult uimitoare. Pe diferite continente, fara sa existe comunicare, omul
a construit temple, piramide, morminte, palate,cai de comunicare, fapt ce demonstreza ca
indiferent de cultura, de rasa avem aceleasi temeri, aceeasi putere de creatie, aceleasi vise
si trairi.
Toti am auzit de piramide, de coloseumul din Roma, de Acropolis etc, dar nu prea stim
multe despre stilurile de constructii ce se regasesc in locurile unde ne-am nascut, de
locurile unde traim. Pe paginile acestei publicatii as dori sa prezint stilurile de constructii
ce au aparut in Transilvania de-a lungul istoriei si as dori sa impart aceasta prezentare in
sase etape:
- perioada de la romani pana la stilul roman
- de la gotica pana la renasterea timpurie
- de la renasterea tarzie pana la barocul timpuriu
- de la baroc pana la rococo
- perioada clasicismului
- de la secesionism pana in zilele noastre
Am speranta ca in aceasta dorinta de a prezenta istoria constructiilor din Transilvania voi
avea colaboratori, sfatuitori, colegi care doresc ca cunostintele lor sa fie impartasite de
intregul colectiv.
Am ferma convingere ca in aceasta lume unde nu mai credem in Dumnezeu, in valori
morale, in bun simt, in iubire, in puterea de creatie a omului, in frumos, in traditii si
obiceiuri straveghi, in invatamintele batrinilor si nu mai avem respect fata de semenii
nostri - totusi exista toate acestea si ca sa le putem simti, percepe doar daca vrem si dorim
sa ne dezvoltam, sa ii ascultam pe cei din jurul nostru, sa-i ajutam pe cei care au nevoie
de acest ajutor si sa redevenim Oameni.

!. De la romani la stilul roman:

De la inceputul celui de-al dolea secol gasim in Transilvania urme ale civilizatiei romane,
asezeminte, drumuri, canale de legatura intre rauri, cetati.
Pentru a putea guverna provincile indepartate romanii aveau nevoie de o retea de drumuri
foarte bine pusa la punct, de apararea acestei retele si de intretinerea acesteia. Imparatul
Augustus a infiintat la inceputul primului secol posta, element foarte important pentru
organizarea administrativa al imperiului. Dupa colonizarea acestei regiuni s-au construit
drumuri, element foarte important pentru comunicare, comert, intretinerea armatei.
Aceste drumuri aveau latimea de 5-6 m, se construiau pe un terasamant de 1m si
suprastructura se realiza din piatra sparta in afara oraselor, iar in orase din lespezi de
piatra. Un astfel de drum lega actuala Oradea de Cluj, respectiv Clujul de Brasov, exista
un drum pe valea Muresului, drum ce lega colonia Panona de colonia din Transilvania.In
toata Transilvania s-a construit o retea de dramuri pana la mijlocul secolului trei, retea
care s-a dezvoltat numai la inceputul secolului al XIX-lea.