Sunteți pe pagina 1din 12

Capitolul 6

Etică şi management

“Scopul nu scuză miloacele,


dar nici mijloacele scopul.”

C
e înseamnă oare “drept”, “corect” şi “just”?
Ce înţeleg oamenii de afaceri, managerii sau angajaţii prin acestea?
Le percep oare diferit în lumea afacerilor, faţă de viaţa de zi cu zi? Aceste
noţiuni, şi întrebări totodată, tind să devină astăzi tot mai importante, pe măsura
evoluţiei economice globale, a concurenţei, a tehnologiilor. Şi aceasta deoarece
deciziile din viaţa economică afectează atât de mulţi oameni care, practic, nu au
nici un control asupra acestora.
Sensul cuvintelor “drept”, “corect” şi “just” îşi găseşte determinarea în
ceea ce numim etică. Căci a fi etic înseamnă a trăi într-un anumit mod, este un fel
de a te comporta în viaţă, adică a acţiona drept, corect şi just.
Noţiunea de etică are acelaşi înţeles cu cea de morală; au aceeaşi
provenienţă; în latină, ca şi în greaca veche, ele fac trimitere la obiceiurile,
moravurile unei societăţi sau la ştiinţa acestora. Şi totuşi, există uneori percepţii
diferite asupra celor două noţiuni care, alături de termenul deontologie,
sintetizează o problematică de ordin moral a vieţii şi societăţii. De aceea,
considerăm că este necesară o aprofundare a acestor noţiuni, a ceea ce se poate
“ascunde” sub aceste concepte.
Conceptul de morală se referă la un anumit cod social, la un ansamblu de
reguli cărora trebuie să ne supunem pentru a fi admişi într-o societate dată. El
evocă intervenţia unei autorităţi tradiţionale, adesea religioase, capabile să ne
indice ce trebuie făcut sau evitat. Într-o societate culturală dezintegrată,
individualistă, cuvântul morală poate produce neîncredere.1

1
Jean Mousse, “Fondements d’une ethique professionnelle”, Paris, Les Editions d’Organisation,
1989
Fundamentele managementului firmei

Etica, conform dicţionarelor, simbolizează ştiinţa binelui şi a răului.


Întrebarea este de unde ştim ce este bine şi ce este rău? Fără îndoială, fiecare
individ percepe binele şi răul într-un anumit fel, raportându-se la conduita
celorlalţi: sunt lucruri care se fac şi lucruri care nu se fac. Este însă mai dificil să te
analizezi pe tine însuţi decât să-i critici pe ceilalţi. Poate de aceea etica este
considerată o ştiinţă care ne ajută să cunoaştem omul, comportamentul său şi
societatea în ansamblul ei2. Ştiinţa eticii are un dublu caracter, respectiv: analitic
(se preocupă de cauzele acţiunilor noastre) şi normativ (ne spune ce avem de
făcut); însă, fără să fie o ştiinţă descriptivă (nu ne indică cum să facem), este o
ştiinţă practică, este orientată spre acţiune: se învaţă din practică. De aceea, se
foloseşte adesea şi conceptul de etică aplicată, prin care înţelegem “analiza din
punct de vedere moral a unor situaţii concrete din practica socială sau
profesională în vederea luării unor decizii”3.
Dar a fi etic nu înseamnă o obligaţie; etica este raţională, nu o impunere
externă. A fi etic înseamnă să respecţi anumite valori, care nu reprezintă altceva
decât binele oamenilor, şi anumite principii morale.
Noţiunea de deontologie, într-un sens mai restrâns, desemnează “un
ansamblu de reguli, considerate esenţiale în cadrul unei profesiuni”.
Se vorbeşte astfel despre o deontologie medicală, una contabilă, alta a
agenţilor de bursă, a profesorilor etc. Nerespectarea ei antrenează excluderea din
branşa respectivă.
A vorbi despre etică – acoperind înţelesul tuturor celor trei noţiuni
prezentate anterior – în politică, în economie, în organizaţie este astăzi “la modă”,
chiar dacă nu reprezintă o noutate. Şi aceasta în ciuda faptului că se manifestă o
lipsă evidentă de etică în aceste domenii – o spun nu numai specialiştii, ci o simţim
cu toţii. Dacă politica este cea mai “predispusă” la încălcări ale eticii, considerăm
însă că există şanse reale de însănătoşire morală a vieţii economice, iar convingerea
noastră se bazează pe exemplele vii ale unor mari companii, multe la număr, care
promovează, prin acţiunile lor, principiile eticii.

6.1 Etica în domeniul afacerilor: un paradox sau o necesitate?

Nu trebuie să pară bizar faptul că, în zilele noastre, se vorbeşte despre etică
în domeniul afacerilor. În numeroase situaţii s-a dovedit că ea reprezintă o
necesitate şi că respectarea principiilor eticii conduce la obţinerea unor rezultate
mult mai bune, pe toate planurile. Tot practica demonstrează că etica în afaceri
reprezintă o investiţie rentabilă mai ales pe termen lung, deoarece creează o
imagine favorabilă şi trainică oricărei firme sau personalităţi.

2
Antonio A. Ramiz, La etica en la empresa, Madrid, Instituto de Estudios Economicos, 1994
3
Ioan Popa, Radu Filip, Management internaţional, Bucureşti, Editura Economică, 1999,
pag. 250
Etică şi management

Etica este, poate, cea mai bună reclamă pe care o organizaţie şi-o poate
face.
Părerea multor specialişti – printre care Peter Drucker – este că nu există o
diferenţă între etica din viaţa de zi cu zi şi cea din domeniul afacerilor. Un om
deschis şi generos, un ambiţios, un mincinos sau un intrigant se comportă la fel la
locul de muncă şi în afara lui. Totuşi, în condiţiile exercitării responsabilităţilor
profesionale, este necesară o abordare particulară a eticii.
În primul rând, deciziile şi comportamentul unui individ care poartă
responsabilitatea unui grup de muncă sunt diferite de cele pe care le presupun
relaţiile interpersonale cu prietenii sau familia. În cadrul organizaţiei, acţiunile
fiecărui individ sunt dependente şi de acţiunile altora, iar rezultatele
comportamentului său se răsfrâng asupra mai multor persoane (din interiorul sau
din afara întreprinderii). De aceea, în afaceri nimic nu poate fi considerat bun sau
rău în totalitate şi chiar şi aprecierile “intermediare” sunt foarte greu de făcut. Poate
din acest motiv mai există oameni care cred că morala nu are nimic în comun cu
afacerile.
În al doilea rând, complexitatea relaţiilor economice din societatea
contemporană şi multitudinea canalelor de comunicaţie îngreunează asigurarea
unei transparenţe a eticii. Rezultatele acţiunii unui agent economic se răspândesc
într-o sferă mult mai largă decât poate el să controleze. Devine astfel posibil ca o
bună intenţie a sa să aibă efecte negative nedorite şi imposibil de prevăzut.
În al treilea rând, după ce în ultimele decenii a fost acceptată şi înţeleasă
şi responsabilitatea socială a întreprinderii, pe lângă cea economică, sunt depuse
eforturi şi se fac presiuni de către numeroase organizaţii, asociaţii sau chiar
guverne pentru ca întreprinderile să conştientizeze responsabilitatea ecologică pe
care o au. Astfel, comportamentul etic al organizaţiei capătă noi dimensiuni, o dată
cu creşterea responsabilităţii sale.
Relaţia fundamentală asupra căreia se concentrează cea mai mare parte a
problematicii eticii în afaceri este de fapt conflictul dintre performanţele economice
ale întreprinderii, măsurate în venituri, costuri, profituri sau datorii, şi
performanţele sale sociale, mult mai dificil de apreciat, reprezentate de obligaţiile
faţă de angajaţi, clienţi, creditori, furnizori, distribuitori sau publicul larg. Dacă
firma îşi concediază un lucrător care a lucrat 25 de ani în cadrul ei, dar acum nu îi
mai este de folos, ea probabil îşi va reduce costurile, dar fostului angajat îi poate
distruge viaţa. Dacă o altă întreprindere reduce costul de fabricaţie al unui produs,
modificându-i anumiţi parametri de calitate, fără a comunica această schimbare
cumpărătorilor săi, ea poate obţine, pe termen scurt, profituri mai mari, dar
cumpărătorii vor avea, cu siguranţă, de suferit.
Există şi alte exemple de “dileme etice” cu care se confruntă cei care iau
decizii cu implicaţii atât economice, cât şi sociale.
Fundamentele managementului firmei

De exemplu:
Este posibil să privim cu indiferenţă pe cei cu venituri modeste atunci când
luăm o decizie privind creşterea preţurilor?
Ar fi posibilă renunţarea la construirea unui obiectiv economic doar pentru
faptul că acesta ar distruge posibilităţile de odihnă şi recreere ale populaţiei
locale?
Am putea ignora condiţiile de muncă neplăcute sau chiar pe acelea care ar pune
în pericol sănătatea şi viaţa angajaţilor?
Este corect să încărcăm nota de plată a clienţilor?
Este, de asemenea, corect să constituim depozite fictive în bancă? Şi exemplele
ar putea continua la nesfârşit.
Iată de ce este necesară luarea în considerare a tuturor consecinţelor unei
decizii – în plan economic, social şi, din ce în ce mai insistent, ecologic - şi aceasta
înseamnă de fapt a avea un comportament etic, responsabil, care poate fi rezumat
în felul următor:
dacă trebuie să faci bine şi să eviţi să faci rău, obiectivul acţiunii tale nu poate
fi rău din punct de vedere etic;
acţiunea ta va fi bună dacă motivaţia va fi, de asemenea, bună4.
În cele mai multe cazuri, oamenii de afaceri se întreabă dacă acţiunilor lor
sunt legale; ei încearcă să se supună cerinţelor legale. Dar faptul că o acţiune nu
este ilegală n-o face să fie şi acceptabilă din punct de vedere etic. Decizia operării
în limitele cadrului legal trebuie să fie doar începutul unei discipline etice ce
urmează a fi acceptată şi respectată. Se poate spune deci că legal nu înseamnă
neapărat şi etic; şi tot atât de bine putem spune că există situaţii când abaterea de la
o lege – prost concepută – poate fi impusă de pricipiile moralei.
Etica în viaţa economică nu trebuie privită doar ca o prelungire a
principiilor morale din viaţa de zi cu zi în lumea afacerilor. Aceasta din urmă poate
şi ea influenţa (în bine sau în rău) comportamentul etic uman. Omul ajunge să
gândească despre viaţă şi oameni în lumina negocierilor, tranzacţiilor şi deciziilor
economice. Ori climatul general în care acestea se desfăşoară, încercările etice pe
care un sistem economic bazat pe concurenţă le pune întotdeauna în calea
protagoniştilor săi marchează profund atât comportamentul indivizilor, cât şi
întregul sistem de valori morale ale unei societăţi.
Etica în domeniul afacerilor poate avea mai multe percepţii: etica în
general, la locul de muncă, la nivelul conducerii întreprinderii, la nivelul
strategiilor adoptate, etica pieţei etc. Pentru a putea vorbi despre afirmarea
principiilor morale, la fiecare din aceste niveluri există anumite reguli de
comportament, anumite valori, ce trebuie respectate. Câteva exemple sunt
prezentate, în acest sens, în tabelul 6.1.

4
Antonio A. Ramiz, op. cit.
Etică şi management

Câteva percepţii ale eticii în afaceri

Tabelul 6.1
Niveluri Antivalori Valori pozitive ce trebuie
Interdicţii promovate
• a nu înşela, fura, a nu-şi • cinste, loialitate, adevăr,
trăda promisiunile, a nu toleranţă, rigoare, respect
1. Etică în general căuta răzbunare pentru ceilalţi, pentru
munca altora
• a nu încălca: • satisfacerea clientelei
- regulile de drept; • respectarea colegilor, a
2. Etica profesională a - confidenţialitatea regulilor şi secretelor
conducătorilor şi salariaţilor informaţiilor; firmei
- libertatea celorlalţi • relaţii ierarhice normale
• cooperare, transparenţă,
spirit de echipă
• a se elimina: • ierarhie bazată pe
- nepotismul, competenţă;
3. Etica la nivelul discriminările de orice • reguli clare, practici
întreprinderii fel echitabile, remunerare
- abuzul de putere justă şi stimulativă,
- climatul despotic, informare, participare,
autoritar, abuziv motivare, împărţirea
- violarea regulilor interne succesului (profitului)
• a se evita sau a se detecta între participanţi
şi gestiona conflictele de • cautarea competitivităţii a
interese calităţii
• a se evita strategiile • strategii de
bazate pe: competitivitate pe termen
- marketing abuziv lung bazate pe:
- avantaje mărunte şi - eforturi de progres
4. Etică şi strategie efemere - riscuri calculate
- beneficii pe termen scurt - investiţii, cercetare-
- coaliţii şi corupţie dezvoltare, formare şi
- privilegii oferite unor perfecţionare a
persoane personalului, inovare,
- status quo, imobilitate comunicare
• a se elimina: • transparenţă, justiţie
- violenţa, intimidarea • liberalizare
5. Etica Pieţei - frauda, corupţia • ajutor acordat persoanelor
- privilegiile, (nu firmelor) afecate de
monopolurile recesiuni sau crize
- practicile antisociale
Fundamentele managementului firmei

• a se elimina: • informare
6. Etica la nivel - barierele de intrare pe • asigurarea cadrului unei
guvernamental piaţă competitivităţi reale
- competitivitatea • responsabilitate socială
subvenţionată
- comisioanele acordate
partidelor politice
- susţinerea firmelor
falimentare
• a se evita: • Consilierea clienţilor în
- acordarea de credite direcţia unei gestiuni
7. Etica în domeniul bancar unor firme sau persoane corecte
nesolvabile; • Realizarea unui audit al
- reprezentarea unor eticii bancare
agenţi economici cu o
imagine deteriorată din
punct de vedere etic
• A se evita: • respectarea cuvântului
- şantajul dat, punctualitatea
8. Etica în relaţiile de afaceri - negocierea “la un pahar” • cooperarea furnizor-client
- avantajele personale în scopul obţinerii unor
oferite de încheierea avantaje reciproce
unei afaceri etc.
După: Octave Gelinier, “Etica de los negocios”, Madrid, Espasa Calpe – CDN, 1991.

Necesitatea eticii în afaceri nu trebuie demonstrată; dacă acceptăm faptul


că viaţa economică este o componentă a societăţii noastre, fără de care nu am putea
exista, şi că nu putem trăi în haos, fără anumite reguli şi principii morale, atunci se
înţelege că un sistem economic nu poate dura, nu poate aduce prosperitatea
oamenilor dacă nu se bazează pe o practică a eticii. Această practică poate fi
sugerată prin următoarele principii ale eticii în afaceri5:
1. Respectarea confidenţialităţii informaţiilor:
• de către salariat faţă de întreprindere
• de către furnizor faţă de clienţi
• de către negociator faţă de exterior etc.
2. Sensibilitate faţă de conflictele de interese:
• detectarea lor şi, dacă este posibil, evitarea lor
• transparenţă
• apelarea la arbitri neutri pentru rezolvarea lor
3. Respect faţă de regulile de drept:
• chiar dacă este vorba de legi considerate necorespunzătoare, de
către oamenii de afaceri din afară

5
După Thomas W. Dunfee, profesor de Etica afacerilor, Wartin School, Univ. Pennsylvania.
Etică şi management

• pot fi exceptate unele situaţii extreme


4. Constiinţă profesională; profesionalism:
• exercitarea profesiunii cu conştiinţă şi prudenţă
• cultivarea competenţei profesionale
• limitarea deciziilor şi acţiunilor la competenţa profesională
5. Loialitate şi bună credinţă:
• a nu înşela
• a-şi ţine cuvântul;
• a fi echitabil
6. Simţul responsabilităţii:
• a avea în vedere consecinţele practice ale deciziilor
• asumarea propriei responsabilităţi
7. Respectarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi:
• libertate în comportament, de opinie
• evitarea discriminărilor de orice fel
8. Respectarea fiinţei umane:
• a nu aduce prejudicii intenţionate celorlalţi
• a respecta personalitatea umană, cu necesităţile şi exprimările sale

Credem că aceste principii pot ghida orice om de afaceri, al cărui crez


trebuie să fie următorul:
“să simţi că pe o piaţă nu poţi opera fără integritate, profesionalism,
respect faţă de oameni, receptivitate faţă de clienţi”6.

6.2 Etica în interiorul organizaţiei

Etica socială se ocupă de relaţiile omului cu cei din jurul său; individul este
deci în centru.
Din raţiuni economice, întreprinderile acţionează întotdeauna în serviciul
unor persoane; binele comun al organizaţiei reprezintă un ansamblu de obiective pe
care membrii săi încearcă să le obţină. De aceea, putem spune că etica în
organizaţie se bazează pe două principii fundamentale:7
a) supremaţia omului asupra organizaţiei;
b) atingerea scopurilor sau binelui comun respectând principiile
morale.
Când vorbim despre etică în întreprindere, trebuie să avem în vedere toate
dimensiunile acesteia:
etica personală;

6
Donna Wood, Business and Society, Harper Collins Publishers, 1990
7
Antonio A. Ramirez, op. cit.
Fundamentele managementului firmei

etica indivizilor ca membri ai organizaţiei (atingerea scopurilor respectând


regulile interne);
etica organizaţiei (reguli, obceiuri, norme în atingerea scopurilor) şi
etica întreprinderii în relaţiile sale cu mediul exterior (furnizori, clienţi,
concurenţi, mass-media, societatea în ansamblul său, mediul natural).
Aceste dimensiuni sunt interdependente şi se influenţează reciproc; o
organizaţie nu poate fi etică dacă membrii săi nu au un comportament care poate fi
astfel calificat; de asemenea, o organizaţie care promovează principiile morale, prin
instituţionalizarea unui set de reguli de conduită, nu va tolera în interiorul său
indivizii care încalcă aceste reguli sau valorile morale. Mai mult, practica arată că
respectarea unor principii morale în interiorul firmei se prelungeşte şi în relaţiile
acesteia cu mediul extern.
Însăşi strategia organizaţiei poate oglindi poziţia acesteia din punct de
vedere etic; ambiţia unui înalt nivel al eticii profesionale este inseparabilă de
ambiţia unui înalt nivel al eficienţei economice şi a investiţiei în progres; uneori,
exigenţele eticii în întreprindere pot ajunge să modifice strategia aleasă. De aceea,
putem spune că o strategie de înaltă eficienţă oferă mijloacele unei practici
exigente a eticii şi invers. Strategia şi etica se conjugă astfel la nivelul organizaţiei.
Ajungem astfel la concluzia că etica este rentabilă; ea trebuie percepută ca o
investiţie a organizaţiei, mai ales pe termen mediu şi lung. Ea nu se opune
profitului, ci doar profitului injust obţinut ilegal şi/sau imoral.
Calitatea etică a întreprinderii şi a personalului său depinde, în mare
măsură, de calităţile şi capacitatea de conducere a managerilor săi. Orice
conducător are o responsabilitate morală deosebită: el trebuie să dea dovadă de un
înalt profesionalism, să conducă oamenii spre atingerea obiectivelor firmei, să fie
un exemplu de conduită pentru colaboratorii săi; mai mult, el trebuie să contribuie
la instituţionalizarea eticii în cadrul organizaţiei (cultură, mijloace, reguli,
obiceiuri, practici etc.)
Etica trebuie să însoţească întregul proces de luare a deciziei, în toate
etapele sale. Octave Gelinier, cunoscut teoretician al managementului, propune
implementarea unui “test de etică”, cu trei întrebări:
1. Este legal? Această decizie va încălca legea sau regulile interne ale
firmei?
2. Această decizie este echitabilă pentru toate părţile interesate, atât pe
termen scurt, cât şi pe termen lung?
3. Mă voi simti mândru de această decizie? Dar dacă familia mea ar
cunoaşte decizia? Dar dacă s-ar publica?8
Ce trebuie să facă însă un conducător, pentru a-şi îndeplini rolul său de
practicant şi susţinător al eticii în organizaţie?
Iată câteva exemple de acţiuni ce intră în responsabilitatea sa morală:
ajută colaboratorii să cunoască scopul, sensul muncii;
elimină condiţiile care îi fac pe ceilalţi să acţioneze în mod egoist sau imoral;

8
Octave Gelinier, Etica de los negocios, Madrid, Espasa Calpe – CDN, 1991
Etică şi management

descoperă necesităţile reale ale colaboratorilor tăi şi îi ajută să şi le satisfacă;


nu-şi ascunde greşelile; le recunoaşte, le rectifică şi îşi cere scuze;
influenţează comportamentul celorlalţi prin exemplul personal;
respectă demnitatea colaboratorilor;
îşi exercită autoritatea fără concesi, dar în mod corect etc.

Există însă numeroase practici în întreprindere care pot să încurajeze


managerii sau ceilalţi angajaţi să se comporte fără a respecta normele eticii.
Probleme cum ar fi: atenţie parţială pentru integrarea noilor angajaţi; presiunea
zilnică pentru profit şi rezultatele pe termen scurt; angajarea unor persoane numai
cu pregătire tehnică sau cu ambiţii personale extraordinare, lipsa transparenţei,
opturarea canalelor de informare etc. subliniază lipsa ataşamentului organizaţiei
faţă de etică. Permiţând sau încurajând să se izoleze de propria comunitate sau de
tovaraşii lor (prin muncă excesivă sau transferuri frecvente), organizaţia face
dificilă recunoaşterea de către angajaţi a comportamentului lor lipsit de etică.
În general, activităţile privind conducerea resurselor umane (cum ar fi:
recrutarea şi selecţia de personal, evaluarea formală, analiza posturilor,
remunerarea, aplicarea măsurilor disciplinare ş.a.m.d.) sunt cele care se confruntă
cel mai adesea cu dileme de ordin etic. Pentru a încuraja totuşi etica, în domeniul
gestiunii resurselor umane, managerii pot susţine unele acţiuni sau atitudini cum ar
fi:
recrutarea de personal cu experienţă în posturi sensibil legate de etică aceste
persoane vor avea noţiuni clare despre ce activităţi sau acţiuni se află sub
practica normal acceptată, din punct de vedere etic;
recrutarea unor oameni ale căror ambiţii personale sunt temperate de alte
obiective; ambiţia excesivă poate motiva salariaţii să încalce legea şi să
ignore constrângerile etice;
încurajarea încrederii în sine şi a loialităţii depline; aceasta îi va ajuta pe
salariaţi să se simtă bine atunci când se pun probleme de etică sau legalitate
la nivelul firmei;
creşterea contactelor dintre personal şi conducători, încurajarea comunicării;
structurarea sarcinilor de serviciu astfel încât angajaţii să fie motivaţi şi să se
simtă apreciaţi şi respectaţi; îndepărtarea obiectivelor ilegale sau lipsite de
etică din sarcinile de serviciu ale salariaţilor proaspăt promovaţi;
stabilirea mecanismelor interne împotriva comportamentului ilegal şi lipsit
de etică, care este la fel de destructiv ca şi productivitatea redusă sau furtul;
crearea unor criterii de premiere în funcţie de performanţe;
stabilirea unor pedepse moderate, dar dese atunci când este cazul; pedepsele
moderate, când sunt impuse într-o manieră previzibilă şi categorică, sunt
mult mai eficiente decât cele dure şi rare.
Toate cele prezentate mai sus demonstrează încă o dată cât de important
este comportamentul conducătorilor pentru cultura unei firme, pentru promovarea
unor norme de conduită; managerilor de resurse umane, precum şi celorlalţi
angajaţi din departament, le revin, în acest sens, sarcini sporite tocmai datorită
Fundamentele managementului firmei

rolului lor de consilieri în probleme de personal, rol prin care îşi asumă şi
responsabilitatea comunicării unor norme de comportament, a unor principii etice,
exemplul personal fiind absolut necesar.

6.3 Instituţionalizarea eticii în organizaţie

Comportamentul etic în afaceri poate fi atât o problemă de supravieţuire a


organizaţiei, cât şi una de trai responsabil al indivizilor. Pentru a ridica nivelul etic
al întreprinderii, etica trebuie instituţionalizată, împletită cu obiectul de activitate al
firmei. Aceasta înseamnă de fapt introducerea eticii, în principiu şi explicit, în viaţa
de afaceri de zi cu zi. Acest lucru poate fi realizat pe una din următoarele căi
principale:
1. o politică specifică a companiei sau un cod etic;
2. un comitet de etică format din membrii consiliului director;
3. un program de dezvoltare managerială în care este inclusă etica.

Codurile companiei sunt cele mai simple mijloace de insituţionalizare a


eticii şi ele se regăsesc în foarte multe cazuri. Organizaţiile cele mai responsabile
îmbină de fapt aceste metode, încurajând şi sprijinind astfel comportamentul etic în
interiorul lor şi în relaţiile cu exteriorul.
Existenţa unui cod de etică nu reprezintă o garanţie că angajaţii unei firme
vor adopta un comportament etic, dar poate reflecta un cult al acesteia pentru
preţuirea şi recompensarea conduitei etice.
Unele coduri reprezintă doar câteva afirmaţii de politică generală care
fixează un anumit comportament etic pentru toţi angajaţii. Altele dau reguli
detaliate pentru un comportament adecvat în afaceri şi lansează proceduri explicite
pentru supravegherea şi răsplătirea unui astfel de comportament. Totuşi, apreciem
că simplitatea este una din caracteristicile unui cod etic bun; cu cât este mai
complicat, cu atât poate avea un efect contrar celui scontat. Exemple interesante de
coduri etice ne oferă companiile NORTON şi JOHNSON&JOHNSON.
Compania multinaţională NORTON şi-a dezvoltat, începând din 1961, un
cod numit “Politică şi etică în afaceri”, care a fost perfecţionat continuu până în
prezent. Acesta include o serie de reguli în ceea ce priveşte comportamentul
companiei în relaţiile sale cu “legea” şi cu societatea, având drept principii
călăuzitoare urmatoarele prescripţii:
Onestitatea şi integritatea sunt caracterizate de sinceritate şi exclud
înşelăciunea şi frauda.
În percepţia noastră, conduita etică trebuie să fie dinamic sensibilă la
schimbările din sfera valorilor şi obiceiurilor, care cu siguranţă vor avea loc cu
timpul, precum şi la cele dintre culturi.
Nici un cod de conduită nu poate spera să definească conduita morală şi etică
potrivită pentru fiecare situaţie cu care ne vom confrunta.
Etică şi management

Unul din cele mai importante principii ale politicii noastre este deschiderea.
Nu trebuie să ne fie teamă de control.
Nu vedem nici o contradicţie între atenţia acordată profitului şi atenţia
acordată eticii. De fapt, amândouă trebuie să meargă mână în mână.

Doctrina companiei Johnson & Johnson este prezentată, în codul său etic,
astfel:

„Noi credem că prima noastră responsabilitate este faţă de medici, surori şi pacienţi,
faţă de mame şi faţă de toţi cei care beneficiază de produsele şi serviciile noastre.
Pentru satisfacerea tuturor cerinţelor acestora, tot ceea ce facem trebuie să fie de
înaltă calitate.
Trebuie să ne străduim în permanenţă să reducem costurile produselor şi serviciilor
noastre în vederea menţinerii unor preţuri rezonabile.
Comenzile clienţilor trebuie onorate prompt şi cu exactitate.
Furnizorii şi distribuitorii noştri trebuie să aibă şansa să obţină un profit cinstit.
Suntem răspunzători faţă de angajaţii noştri, bărbaţi şi femei, care lucrează pentru
noi în întreaga lume. Fiecare trebuie luat în considerare ca un individ aparte. Trebuie
să le respectăm demnitatea şi să le recunoaştem meritele. Angajaţii noştri trebuie să
aibă simţul siguranţei locurilor lor de muncă. Compensaţiile trebuie să fie corecte şi
corespunzătoare, iar condiţiile de muncă trebuie să ofere siguranţă. Angajaţii trebuie
să se simtă liberi să facă propuneri şi reclamaţii. Trebuie să existe oportunităţi egale
de angajare, evoluţie şi promovare pentru cei calificaţi.
Trebuie să asigurăm un management competent ale cărui acţiuni trebuie să fie corecte
şi etice.
Avem răspunderi faţă de comunităţile în care trăim şi muncim, precum şi faţă de
comunitatea internaţională.
Trebuie să fim cetăţeni buni şi să sprijinim munca bine făcută şi acţiunile de caritate
şi să ne achităm corect taxele care ne revin.
Trebuie să încurajăm acţiunile de îmbunătăţire a dotărilor civice şi acţiunile pentru o
mai bună sănătate şi o mai bună educaţie.
Trebuie să păstrăm în bună stare proprietatea pe care avem privilegiul să o utilizăm,
protejând mediul înconjurător şi resursele naturale.
Trebuie să aplicăm ideile noi care apar. Trebuie desfăşurată activitatea de cercetare,
realizarea unor programe de înnoire şi asumare a greşelilor.
Trebuie achiziţionate echipamente noi, asigurate noi dotări şi lansate produse noi.
Şi o ultimă răspundere este faţă de acţionarii noştri. Afacerile trebuie să aducă un
profit rezonabil.
Dacă acţionăm şi funcţionăm conform tuturor acestor principii, acţionarii noştri vor
realiza câştiguri destul de bune”.

Implementarea efectivă a eticii în organizaţie prin codul de etică implică


patru mari procese:
a) pregătirea angajaţilor pentru a recunoaşte situaţiile dificile din punct de
vedere etic şi pentru a interpreta codul în consecinţă;
b) supravegherea periodică a comportamentului angajaţilor;
c) evaluarea proceselor de decizie şi a rezultatelor sub aspectul etic;
Fundamentele managementului firmei

d) folosirea unui sistem de măsuri care răsplătesc comportamentul corect


şi-l pedepsesc pe cel ce nu corespunde normelor.
Unele firme se mulţumesc cu semnarea de către manageri a unei declaraţii
anuale că au citit codul, l-au înţeles şi că îl vor respecta. Dar aceasta nu este
suficient pentru implementarea standardelor eticii.
Un program efectiv de pregătire etică nu este un seminar sau o conferinţă şi
nici o cartă ce trebuie semnată şi returnată conducerii de vârf; pregătirea angajaţilor
pentru recunoaşterea problemelor etice şi acţionarea în consecinţă este o faţetă a
socializării profesionale şi se poate realiza printr-o combinaţie de învăţare formală
şi informală.
Indiferent însă de modalitatea de organizare internă în vederea respectării
principiilor eticii, fiecare întreprindere va trebui să ţină cont de specificul
domeniului său de activitate, de experienţa sa, de cultura internă şi de propria
strategie, precum şi de personalitatea conducătorilor săi. În fond, instituţionalizarea
eticii depinde de toţi aceşti factori.

*
* *

Abordarea problematicii eticii în afaceri este astăzi foarte frecventă, nu


doar în planul teoretic, ci şi în cel al practicii. Chiar dacă societatea în care trăim,
mediul economic dinamic şi schimbător, dominat de concurenţă pun o sumedenie
de bariere în calea celor ce se ghidează în viaţa de zi cu zi sau în afaceri după
principiile eticii, există numeroşi “supravieţuitori” care nu se dau în lături în a
demonstra că etica este o necesitate şi, mai mult decât atât, este rentabilă.
Într-adevăr, dificultăţile mediului nu sunt o scuză pentru un comportament neetic al
firmei; dimpotrivă, ea îşi poate converti calitatea morală într-o forţă strategică.
Concluzionând cele prezentate, pe scurt, în acest capitol, ajungem la
următoarele postulate care sintetizează cea mai mare parte a problematicii eticii în
afaceri:

1. Fără etică, nu există viitor pentru întreprindere şi nici pentru societatea


în care trăim.
2. În afaceri, etica este mai ales o morală a banilor.
3. Progresul se bazează mai mult pe practica eticii, decât pe conţinutul ei.
4. Nu este suficient să impui etica într-o organizaţie; este necesar şi un
sistem de sancţiuni.
5. Transparenţa este arma etică a vremurilor noastre.

Evaluare