Datoria externa-definitie si concepte.

Datoria externa este suma în valutã datoratã, la un moment dat, de o tara altor tãri si/sau
institutii financiare internationale în baza creditelor primite de stat (guvern) si de întreprinderi
private, dar cu garantia statului (datoria publica externa) 21221i83v precum si de firme sau
persoane private si care urmeaza a fi achitata intr-o perioada mai mare de un an (datoria externa
privata, negarantata public).

Datoria guvernamentala externa este parte componenta a datoriei externe, avand o sfera
de cuprindere mai restransa insa cu ponderea cea mai mare in valoarea totala a datoriei externe.
Având în vedere aceste considerente, in continuare voi prezenta o serie de aspecte legate de
datoria externa care implicit sunt caracteristice si datoriei guvernamentale externe, ca parte
componenta a acesteia.

În tarile cu valuta convertibila, datoria externa este asimilata datoriei publice interne,
astfel ca în terminologia curenta pentru aceste tãri nu se foloseste termenul de datorie externa, ci
de dezechilibru al balantei de plati, deorece în orice moment acestea le pot achita, cu propria
moneda, prin lansarea unor împrumuturi pe piata interna sau pe europiata. Prin urmare, notiunea
de “datorie externa” este folosita în literatura economica pentru a desemna datoria tãrilor cu
valuta neconvertibila1[1].

Împrumuturile externe constituie una din formele exportului de capital. În ultimele

decenii, împrumuturile externe au capatat o amploare fara precedent, ca urmare a formarii, pe
piata tarilor dezvoltate, a unui surplus relativ de capital, care îsi cauta plasament peste granita, în
conditii mai avantajoase decât în interior.

Datoria externa reprezinta obligatiile unei tari fata de creditori din strainatate si cuprinde
atât datoria guvernamentala, cât si datoria contractata de beneficiari privati (persoane juridice
si/sau fizice).

Datoria externa cuprinde:

a. datoria externa bruta în sens larg , respectiv toate obligatiile unui stat fata de strainatate; aceasta cuprinde sumele datorate de stat,
unitati administrativ-teritoriale si alte entitati de drept public, agenti economici carora statul le garanteaza datoria, unor organisme internationale,
guverne, banci si altor institutii publice straine, unor banci private, firme si altor creditori. Aceste datorii provin din împrumuturi de tot felul, achizitii de
bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii pe credit, investitii directe de capital, îndeplinirea altor obligatii derivând din contracte sau diverse
reglementari. Având în vedere sfera foarte larga a indicatorului, valoarea practica este redusa.
b. datoria externa bruta în sens restrâns , reprezinta datoria externa bruta în sens larg, mai putin:

 împrumuturile pe termen scurt (sub un an);

 investiile directe (nu au termene de rambursare sau de lichidare);

Datoria externa în interpretarea Bancii Mondiale si a institutiilor din sistemul sau, are urmatoarele componente:

1
  sume datorate de stat unor creditori publici si privati în valuta straina
bunuri, servicii, cu o perioada de rambursare de peste un an;

 sume datorate de persoane private garantate de autoritati publice.

Exclude:

- datoriile persoanelor private catre strainatate negarantate de autoritatea publica;

- datoria din tranzactiile cu F.M.I.;

- datoria care poate fi achitata în moneda debitorului;

- sume datorate unor creditori rezidenti în strainatate, pentru care au fost stabilite termene de
achitare.

Datoria externa neta (“consolidata”) este diferenta dintre activele publice ale rezidentilor
unei tari în strainatate (obligatii) si activele detinute de rezidentii straini în tara considerata
(creante). In aceasta acceptiune, datoria externa neta (datoria consolidata), include numai
creantele lichide sau usor realizabile fata de strainatate. Nu include celelalte creante care nu pot
fi usor mobilizate, excluzându-se din calcul si:

o Active ale rezidentilor tarii în strainatate cuprind:

• disponibilitati valutare;

• împrumuturi acordate;

• investitii directe

• titluri;

• alte creante;

• alte valori.

o Active ale rezidentilor straini în tara considerata, cuprind:

• împrumuturi primite de la organisme publice (guvern, agentii guvernamentale);

• credite de la banci, organisme financiare si alti creditori;

• titluri, disponibilitati valutare;

• investitii de capital;
 • alte valori apartinând persoanelor straine.

Acest indicator se foloseste de catre tari care apar în dubla ipostaza: creditoare si
debitoare fata de strainatate.

Împrumuturile sau creditele externe, grupate dupa destinatie, se împart în doua categorii
distincte:

1. credite de export (pentru marfuri);

2. credite financiare.

Creditele pentru marfuri sunt mai frecvente decât cele financiare si se acorda pentru
cumparari de marfuri de la creditor sau din tara acestuia.

Creditele financiare sunt mai rar întâlnite si se acorda de organisme financiare

internationale, în valuta convertibila. Structura datoriilor tarilor sarace, în curs de dezvoltare, în
tranzitie, evidentiaza o pondere ridicata a acestei categorii de credite.

Tab.1Datoria externa si componentele sale.