SUBIECTUL este partea principală

de propoziţie despre care se spune ceva cu

ajutorul predicatului.

S
FELUL : simplu ( Câmpul a înverzit. )
S S
multiplu ( Leul şi şarpele sunt animale sălbatice. )

S
- substantiv ( Soarele răsare.)
S

Este exprimat prin : - pronume ( Ei aleargă pe câmpul plin de flori. )

S
- numeral ( Unul citeşte un basm. )

Răspunde la întrebările : „cine ?”, „ce ?”, puse predicatului, precum şi la

întrebarea „despre cine este vorba în propoziţie ?” .

Acordul predicatului cu subiectul – Predicatul se acordă cu subiectul în număr. Într

– o propoziţie care are un subiect multiplu, predicatul este la numărul plural.

S S S P
Ex. Ghiocelul, brânduşa şi toporaşul dăruiesc bucuria primăverii.
PREDICATUL este partea
principală de propoziţie care arată ce face,
ce este, cum este sau ce se spune despre
subiect.

- predicat verbal ( exprimat prin verb )

Ex.: Peştişorii se joacă în lac.

FELUL - predicatnominal ( exprimat prin verbul „a fi” şi un nume

predicativ)

Ex.: Dacii şi romanii sunt strămoşii noştrii.

Răspunde la întrebările : „ce face ?” (predicatul verbal), „ce este subiectul ?” sau
„cum este subiectul ?”

Când predicatul exprimat prin diferite forme ale verbului „a fi” poate fi înlocuit

cu unul din verbele : a exista, a se afla, a se găsi, el este predicat verbal.

P.v.
Ex.: În grădină sunt broscuţe verzi.
ATRIBUTUL este partea secundară
de propoziţie care determină un substantiv.
care ?
Răspunde la întrebările ce fel de ? puse substantivului
al (a, ai, ale) cui ?

A
Substantiv ( Se simte parfum de flori. )

A.
Exprimat prin Adjectiv ( Calul maro fuge prin livezi. )

A.
Numeral ( Pisica are trei ani.)

Atributul poate fi aşezat înaintea sau după substantivul pe care îl

determină.

Atributele pot determina orice substantiv din propoziţie, nu doar pe cel cu

funcţie de subiect.

Un substantiv poate fi determinat de unul sau mai multe atribute.

Ex.: Sălbatice şi măreţe privelişti se arătau.

Între atributele care determină acelaşi substantiv se scrie virgulă, dacă nu se

află „şi” ori „sau”.
Ex.: Pe câmp zburau fluturi albi, roşii, violeţi.
COMPLEMENTUL este partea
secundară de propoziţie care determină un
verb.

pe cine ? ce? adrsate

Răspunde la întrebările cum ? unde ? cum ? verbului
cu cine ? cu ce ? pe care îl
despre cine ? despre ce ? determină

- substantiv ( Graba strică treaba )

Exprimat prin - pronume ( I – au dat lui cadoul )
- numeral ( Am rupt în două morcovul iepurasului )

Complementul nu se desparte prin virgulă de verbul pe care îl determină.

Mai multe complemente care determină acelaşi verb se despart prin

virgulă, dacă nu sunt legate prin cuvintele „şi” ori „sau”.

Ex. : Învăţăm să scriem caligrafic, corect, îngrijit.

Curcanul mănâncă boabe de porumb, grâu, secară.

Iarna a acoperit munţii, dealurile şi bârlogul ursului.