Declarare judecătorească a morţii.

Art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 cuprinde doar o enumerare

exemplificativă a împrejurărilor care pot conduce la declararea judecătorească a
morţii, astfel încât aceasta poate fi pronunţată şi în cazul altor împrejurări
asemănătoare care îndreptăţesc a se presupune decesul, fără a mai fi necesară
parcurgerea procedurii prealabile a declarării judecăoreşti a dispariţiei.

Secţia civilă, decizia nr.1396 din 5 aprilie 2002

R.U. s-a adresat la 9 mai 2000 Tribunalului Tulcea cu acţiune pentru

declararea judecătorească a morţii prezumate a lui R.N., născut la 11 octombrie 1940,
dispărut la data de 28 octombrie 1998.
În motivarea cererii, încadrată în drept în dispoziţiile art.16 alin.3 din Decretul
nr.31/1954 şi art.40 din Decretul nr.32/1954, petentul a arătat că în ziua de 28 octombrie
1998, în timp ce R.N. traversa Dunărea cu barca, aceasta s-a răsturnat, astfel încât nu a
mai fost găsit, în pofida căutărilor efectuate.
În speţă s-a dispus culegerea de informaţii de la organele de poliţie, au fost
audiaţi martori ai accidentului.
Pe baza probelor administrate Tribunalul Tulcea, secţia civilă a pronunţat
sentinţa civilă nr.21 din 18 ianuarie 2001, prin care a admis cererea şi potrivit art.16
alin.3 din Decretul nr.31/1954 a declarat judecătoreşte moartea lui R.N., la data de 28
octombrie 1998.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a declarat apel împotriva sentinţei, apel
admis prin decizia civilă nr.242 din 24 septembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia
civilă.
In motivarea deciziei Curtea de Apel Constanţa a reţinut, în esenţă, că, pentru
declararea morţii ar fi trebuit în prealabil să existe o hotărâre judecătorească de declarare
a dispariţiei, de la a cărei dată au trecut mai puţin de 4 ani.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs petentul R.V. care a
reproşat instanţei greşita aplicare a legii, respectiv a art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954,
care, în opinia reclamantului, nu conţine o enumerare limitativă, ci exemplificativă a
împrejurărilor care pot conduce la declararea judecătorească a morţii.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru motivul de casare prevăzut de art.304
pct.9 C.proc.civ., în sensul următoarelor considerente.
Potrivit art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi
persoanele juridice, cel dispărut în cursul unor fapte de război, într-un accident de cale
ferată, într-un naufragiu sau într-o altă împrejurare asemănătoare care îndreptăţeşte a se
presupune decesul, poate fi declarat mort, fără a se mai declara în prealabil dispariţia sa,
dacă a trecut mai puţin de un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia.
În speţă, pe baza amplului material probator administrat, corect prima instanţă a
declarat moartea prezumată a lui R.N., fratele petentului.
Astfel, este necontestat că la data de 28 octombrie 1998 în jurul orei 13, R.N., în
stare de ebrietate fiind, s-a urcat în barca condusă de martorul D.G. şi, dezechilibrându-
se, a produs răsturnarea ambarcaţiunii în Dunăre.
Martorul a fost salvat de câţiva săteni, dar R.N. s-a scufundat şi, în ciuda
căutărilor, nu a mai fost găsit.
Ca atare, există suficiente elemente care îndreptăţesc aplicarea prezumţiei morţii,
în sensul art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954.8

8
Dec. Nr. 1396/2002 a CSJ, In Dreptul nr 12/2003 p,230.
BIBLIOGRAFIE

 Ovidiu, Ungureanu; Calina, Jugastru, Drept civil. Persoanele, Editura

Hamangiu, 2007
 URS, Iosif Robi. TODICĂ, Carmen. Drept civil : persoană fizică,
persoană juridică, Editura Universitara, Bucureşti 2007
 Codul civil actualizat
 Codul familiei