c


 

   
 V
: Latinitate şi Dacism
V: Romanitate şi Dacism
 

   :
Calotă Simona
Giuroiu Denisa
Jidovu Silviu
Ploscaru Diana
Popa Iulia


: Oprea Geanina

 :
 
: 19 septembrie-16 octombrie2008

:16 Octombrie
    :
Călinescu, George 
 

 







Martinr
 G.
  

 


Puşcariu,Sextil 
   

 Cuprins:
ëFormarea poporului român şi a limbii
române
ëInfluenţe în limba română
ëGrigore Ureche, Miron Costin, Ion
Neculce
ëDimitrie Cantemir şi Constantin
Cantacuzino
ëŞcoala Ardeleană
ëJunimea
ëSuport foto-video
ëBibliografie
 Astăzi se acceptă în general că istoria
veche a românilor este expresia unui
proces de sinteză daco-romană şi a unui
proces adiacent de integrare şi de
asimilare a elementului migrator. Potrivit
majorităţii cercetătorilor (istorici, lingvişti,
etnologi,etc.), limba română este rezultatul
acţiunii conjugate a mai multor straturi :
elementul dac, roman şi migrator.
 Ñn fond, limba română s-a format în cursul mileniului I al
erei noastre, pe teritoriul Carpato - Dunărean, din latina
vulgară (populară) şi limba vorbită de geto-daci, strămoşii
noştri. Ñn anul 106,Dacia a fost transformată în provincie
romană.Romanii fiind
superiori, şi-au impus limba vorbită şi au asimilat
populaţia dacă. Romanizarea intensivă a durat 165 de
ani, până în 271-274, când Ñmpăratul Aurelian a ordonat
retragerea administraţiei. Populaţia rezultată din
convieţuirea celor două popoare nu s-a retras, ci şi-a
continuat existenţa pe aceste teritorii, date confirmate de
dovezi arheologice şi lingvistice.
 Influenţe în limba română

Inflenţe

VECHI TÂRZII

SLAVĂ MAGHIARĂ GREACĂ NEOGREACĂ TURCĂ

Grigore Ureche, Miron Costin,Ion G


Primul care demonstrează latinitatea limbii

române este Grigore Ureche, într-un capitol din
lucrarea sa, ǷLetopiseţul Ţării Moldoveidz,
consacrat special acestei probleme, intitulat
ǷPentru limba noastră moldoveneascădz, pentru
care conchide cu mândrie că Ƿ de la Rîm (Roma) ne
tragem; şi cu ale lor cuvinte ni-i amestecat graiuldz.
Pentru a-şi convinge cititorii de acest adevăr, el dă
o probă de etimologii latine : Ƿ...de la rîmleni, ce le
zicem latini, pâine, ei zic panis, găină...ei zic galina,
muierea...mulier [...] şi altele multe din limba
latină, că de n-am socoti pre amănuntul, toate le-
am înţelege.dz
 ù e la râmieni, ce le zicem latini, pâine, ei zic
panis; carne, ei zic caro; găină, ei zic galena;
muiarea, mulier; fameia, femina; părinte, pater;
al nostru, noster si altele multe den limba
latineasca, ca de ne-am socoti pre amănuntul,
toate cuvintele le-am înţelege.dz( Grigore Ureche
Ȃ c

   )
Lui Grigore Ureche îi urmează alţi scriitori
şi lingvişti care susţin în lucrările lor sorgintea
latină a limbii române. În Ƿ Istorie în versuri
polone despre Moldova şi Ţara Româneascădz,
cronicarul Miron Costin realizează o sinteză a
schemei structurii limbii române : ǷUnde trebuia
să fie eus, avem umnezeu sau umnedzeu, al
mieu în loc de meus, aşa s-a stricat limba; unde
era coelum, avem cierul; homo Ȃ omul; frons Ȃ
frunte; angelus Ȃ indzierul.
 Unele cuvinte au rămas chiar întregi : barba Ȃ
barba, aşa şi luna, iar altele foarte mici deosebiri.
În plus, s-au mai adăugat mai târziu şi puţine
cuvinte ungureşti. În sfârşit, luându-se cele sfinte
de la sârbi, s-au adăugat şi puţine cuvinte
slavoneşti.dz. Iar în opera Ƿ e neamul
moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lordz,
aşa cum indică şi titlul, cronicarul îşi propune să
scoată Ƿlumii la vedere felul neamului, din ce
izvor şi seminţe sîntu lăcuitorii ţărei noastre,
Moldovei şi Ţării Munteneşti şi românii din ţările
ungureşti.dz El dovedeşte că precum şi alte
neamuri: Ƿ franţozii Ȃ galii, turcii Ȃ otomani,
ungurii Ȃ huni, aşa şi românii poartă numele
romanilor.dz
 Vot aici, Miron Costin prezintă şi câteva obiceiuri
romane, păstrate şi astăzi, cum ar fi toastul la petreceri şi
aniversări, precum şi ritualul îngropării mortului.
o

        
  

     
      



           
  



   
 
 

   

  
     
  
 
   

   

!  



 


!
 !
   

  !  






"
Miron Costin(Ƿ #
 
  
 
 
 $!
dz)
?
 
    


o#
 


  

  
 ! 


!
 
       


    
   
!
 
     
   
    
 !
 

   
 

 
  
  
  %
  


      

     

  
 


     

 
 
    

   
 


 !
  

 !
 
  

  

    
&   
  
 

 

 
   


 
     

        
 






 
  
       





 '    
  


  
 

 
 

 !

!
  
 "  


    
  
 imitrie Cantemir, în cultura noastră, este unul
dintre cei mai erudiţi umanişti. Lucrările lui atestă o
bogată documentare în domeniul ştiinţelor umaniste şi o
mare pasiune pentru cercetare, cele mai valoroase
lucrări ale sale fiind cele cu caracter istoric. Reluând o
temă a cronicarilor moldoveni, lucrarea Î

 
 





înfăţişează trecutul
îndepărtat al poporului nostru, originea comună a
tuturor românilor. Întreaga operă a lui Cantemir
exprimă o concepţie superioară despre istorie faţă de
cea a cronicarilor. În timp ce cronicarii explicau
fenomenul istoric prin voinţa forţei divine, Cantemir
interpretează istoria dând atenţie cauzalităţii: ù
ici un
lucru fară pricină să se facă nu se poatedz. El afirmă că
ùsântem urmaşii unui popor care a creat o civilizaţie şi o
cultură clasicădz.
 ^
  
Cele mai importante lucrări sunt: `



  

de Samuil Micu, Î





   de Gh. Şincai, `


 
 



 de Petru Maior,
  
 

  
 . Istoricii
Şcolii Ardelene au jucat un rol important în acumularea
dovezilor pentru susţinerea egalităţii în drepturi a românilor
din Vransilvania cu celelalte naţii din Imperiul Habsbugic.
Studiile de limbă urmăresc să dovedească latinitatea limbii
române. În această epocă s-a pus problema adoptării
alfabetului latin în locul celui chirilic. În ciuda unor idei
exagerate (se propunea o ortografie etimologică şi se cerea
eliminarea elementelor nelatine din limbă) Şcoala Ardeleană
are meritul de a fi pus bazele cercetării ştiinţifice a limbii
române.
 uunimea.Vitu Maiorescu
Lucrarea lui Titu Maiorescu formulează prima teză a
concordanţei între formă şi fond, referindu-se la raportul
necesar între alfabetul latin şi limba română:
ÄÑn momentul în care românii s-au pătruns de
adevărul că limba lor este o limbă romană, în acel
moment şi forma extraordinară sub care avea să se
prezinte aceasta, adecă scrierea sau literile trebuiau să
fie luate tot de la romani. Şi, astfel, alfabetul slavon, care
învălea mai mult decât revela limba română, şi pe care îl
primisem numai dintr-o oarbă întâmplare externă fu
alungat din scrierea noastră cea nouă şi fi înlocuit prin
alfabetul latin.´(?    
)
Salutând adoptarea alfabetului latin în locul celui
chirilic(slavon), Maiorescu începe combaterea
etimologismului promovat de curentul latinist, cu
reprezentanţi de mare autoritate în epocă.
 Esenţa etimologismului în ortografie este
alta.El cere ca după ce literele alfabetului s-au
stabilit, fie cu semne, fie fără semne, scrierea
ortografică însă să nu se îndrepteze după vorbirea
actuală, foarte influenţată prin legi eufonice, ci
după legile derivaţiei cuvintelor de la origiena lor,
întrucât aceasta se poate urmări în întreaga
tradiţie a limbei. e aceea, . Cipariu scrie
cuvântul
 nu cu , cum îl pronunţăm noi, ci cu
, adecă   , fiind vocala originară.dz
În opinia lui Maiorescu aplicarea
etimologismului în scriere ar fi avut ca efect
regres: limba ar fi fost Ƿaruncatădz cu secole în
urmă.



 BIBLIOGRAFIE:
‡ Armbruster, Adolf, M



‡ Russo , Alecu, (publicate de Peter V. Haneş), 1908
‡ Vulpe, Alexandru,  C.I.C.S.A, 1-2, 1998, pag 2-11
‡ Giurescu ,C.C. ,  

vol. I, ediţia a-Va, 1946
‡ Călinescu, George, 
 

 

 

 


‡ Sorescu, George, Ed. Minerva, 1970
‡ Şincai, Gheorghe,  




 
, vol. I, 1967
‡ Ureche, Grigore c
   !"
‡ Brătescu-Voineşti, Ioan Al., R




 , 1942
‡ Pop,Ioan-Aurel , 




 !!"
Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, pag. 5
‡ Gheţie, Ion; Mareş, Alexandru, R

 


Ed. Minerva, Bucureşti,
1985
‡ Blaga, Lucian,  
  

‡ Boia, Lucian,  
  
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000
‡ Martin, Mircea,  #

$
%


Ed. Paralela 42 destin
‡ Cătănescu, Maria Cvasnîi, &

R'
, Ed. Humanitas, Bucureşti 1996
‡ Platon, Maria, "

$ (
))# 

**Ed. Junimea, Iaşi,
1980
‡ Kogălniceanu, Mihail,  
"

‡ Eliade, Mircea, ?


 

#$" 
?


‡ Martin, Mircea, G.
  

 
#%&'%
‡ N. Denuşianu, ?+ 1913
‡ Bălcescu, Nicolae, R$, vol. II,III
‡ Portocală, Nicolae, ?$ ?

'1932
‡ Babu-Buznea,Ovidiu, ?  

 
  


1979
‡ Maior, Petru,  $ $


 ?1812
‡ Puşcariu, Sextil,