CAPITOLUL 6

CALCUL INTEGRAL

6.1. Extensii ale noţiunii de integrală

În liceu s-a introdus noţiunea de integrală Riemann a unei

funcţii f : [a , b ] → R ca fiind ò f (x )dx
b
şi am presupus că a, b
a
sunt finite, iar funcţia f este mărginită pe intervalul [a, b ] .

Amintim câteva proprietăţi :

1) Dacă f este continuă pe [a, b] , atunci f este integrabilă pe

[a, b] .
2) Dacă f este monotonă pe [a, b] , atunci f este integrabilă pe
[a, b] .
3) Dacă f este integrabilă pe [a, b] , atunci f este mărginită pe
[a, b] .
Observaţie : reciproca nu este adevărată.

4) Liniaritatea: ò (αf ( x ) + βg ( x ))dx = α ò f ( x )dx + β ò g ( x )dx

b b b

a a a
pentru orice α , β ∈ R .

În continuare vom studia câteva generalizări .

6.2. Integrale cu limite infinite

Fie f : [a , b] → R , continuă pe [a, b] . Rezultă că f este

ò f (x )dx
b
integrabilă şi există pentru orice b > a .
a

∞
DEFINIŢIA 6.2.1. : I 1 = ò f ( x )dx este convergentă dacă
a

lim ò f ( x )dx există şi este finită.

b

b →∞ a
 ∞
Deci I 1 = ò f ( x )dx = lim ò f ( x )dx dacă limita există şi este
b

a b →∞ a

finită .
Dacă limita nu există sau este ± ∞ , atunci I 1 este
divergentă.

f ( x )dx este convergentă dacă

b
DEFINIŢIA 6.2.2. : I 2 = ò
−∞

ò f (x )dx
b
lim există şi este finită.
a → −∞ a

f ( x )dx = lim ò f (x )dx

b b
Deci I 2 = ò dacă limita există şi
−∞ a → −∞ a

este finită.
Dacă limita nu există sau este ± ∞ , atunci I 2 este
divergentă.

DEFINIŢIA 6.2.3. : Dacă I 1 şi I 2 sunt convergente,

∞ ∞
f ( x )dx = ò f ( x )dx + ò f ( x )dx , unde c ∈ R , este
c
atunci şi I 3 = ò
−∞ −∞ c
convergentă şi are ca valoare suma I 2 + I 1 .
Dacă cel puţin una din integralele I 1 sau I 2 este
divergentă, atunci şi I 3 este divergentă.

EXEMPLE :

1)
∞ b
[ ]
é 1 ù
I 1 = ò e − x dx = lim ò e − x dx = lim − e − x |b0 = lim ê− b + 1ú = 1
0 b→ ∞ 0 b→ ∞ b→ ∞
ë e û
∞ 1
2) Să se arate că dacă a > 0 , integrala improprie I = ò p dx este
a x

convergentă pentru p > 1 şi divergentă pentru p ≤ 1 .

Ø Dacă p > 1 :
a1−p
I = limò
b 1 b é 1 1−p ù b 1
dx = limò x−pdx = limê
b→∞ 1− p
x ú |a = [
limb1−p − a1−p = ]
û 1− p b→∞ p −1
b→∞ a x p b→∞ a
ë
şi este convergentă.

Ø Dacă p = 1 :
I = lim[ln x ] |ba = ∞ , deci este divergentă.
b→∞
 Ø Dacă p < 1 :
b 1
I = lim ò p dx = lim
b→ ∞ a x
1
b→∞ 1 − p
[x1− p ] |ba = 1 −1 p lim
b→ ∞
[b1− p − a1− p ] = ∞ ,
deci este divergentă.

6.3. Integrale în care funcţia f este nemărginită într-un

punct al intervalului de integrare

Fie funcţia f : [a, b] → R .

|
a a +ε b

1) lim f ( x ) = ±∞
x →a
x >a

DEFINIŢIA 6.3.1. : Integrala I1 = f ( x )dx = lim f ( x)dx

b b
ò aò ε →0 a +ε
ε >0

este convergentă dacă limita există şi este finită.

Dacă limita nu există sau este ± ∞ , atunci I 1 este
divergentă .

2) lim f ( x ) = ±∞
x →b
x <b

DEFINIŢIA 6.3.2. : Integrala I 2 = ò f (x)dx = limò f (x)dx

b b

a ε →0 a+ε
ε >0

este convergentă dacă limita există şi este finită.

Dacă limita nu există sau este ± ∞ , atunci I 2 este
divergentă .

3) Există c ∈ (a, b ) astfel încât lim f ( x )dx = ±∞

x →c
 c−ε
I3 = ò f ( x)dx = ò f ( x)dx + ò f ( x)dx = limò f ( x)dx + limò f ( x)dx = I2 + I1
b c b b

a a c ε →0 a ε →0 c−ε
ε >0 ε >0

Dacă I 1 şi I 2 sunt convergente, atunci şi I 3 este convergentă şi

I 3 = I 1 + I 2 . Dacă cel puţin una din integralele I 1 sau I 2 este
divergentă, atunci I 3 este divergentă.

EXEMPLE :

1)
5 dx 5 dx
I1 = ò = lim ò = limln(x − 2) |52+ε = lim(ln 3 − lnε ) = + ∞ ,
2 x − 2 ε >0
ε →0 2+ε x + 2 εε →
>0
0 ε →0
ε >0

deci este divergentă.

1 π
dx = lim[arcsin x] |10−ε = lim(arcsin(1 − ε ) − arcsin0) =
1
2) I2 = ò
0
1− x 2 ε →0
ε >0
ε →0
ε >0
2

1−ε
I 3 = ò ln x − 1 dx = lim é ò ln(1 − x )dx + ò ln( x − 1)dx ù
2 2
3)
0 ε →0 ê
ë0 1−ε úû
ε >0
1−ε
I1 = limò ln(1− x)dx= lim[(1− x) ln(1− x) −(1− x)] |10−ε = lim[ε lnε −ε +1ln1−1] = −1
ε→0 0 ε→0 ε→0
ε>0 ε>0 ε>0

I2 = limò ln(x −1)dx= lim[(x −1) ln(x −1) − (x −1)] |12+ε = lim[1ln1−1−ε lnε +ε] = −1
2

ε→0 1−ε ε→0 ε→0

ε>0 ε>0 ε>0

Deci I 3 = I 1 + I 2 = −2 .

CRITERIU DE CONVERGENŢĂ : ( fără demonstraţie )

Fie f , g : [a , b ) → R , integrabile pe orice interval

[a, x ] ⊂ [a, b) . Dacă :

0 ≤ f ( x ) ≤ g ( x ) şi ò g (x )dx
b
1) este convergentă, atunci şi
a

ò f (x )dx
b
este convergentă.
a
 0 ≤ f ( x ) ≤ g ( x ) şi ò f (x )dx
b
2) este divergentă, atunci şi
a

ò g (x )dx
b
este divergentă.
a

6.4. Integrale Euleriene

Ø Integrala Gamma ( integrală Euler de speţa a-2-a )

∞
(1) Γ(a ) = ò x a −1e − x dx
0

Aceasta este o integrală improprie (generalizată) şi depinde

de parametrul “a”.

PROPRIETĂŢI :

P1. Γ(a ) este convergentă pentru a>0 .

P2. Γ (1) = 1 .
P3. Formula de recurenţă : Γ(a ) = (a − 1)Γ(a − 1) , oricare ar fi a>1 .
P4. Γ(n ) = (n − 1)⋅!
P5. Γæç 1 ö÷ = π
è2ø

DEMONSTRAŢIE :

P1. Pentru a studia convergenţa integralei o vom descompune în

două integrale.
∞
Γ(a ) = I 1 + I 2
1
, I 1 = ò x a −1e − x dx , I 2 = ò x a −1e − x dx
0 1
1
I 1 = ò x a −1e − x dx este convergentă deoarece :
0

e−x
lim( x − 0) ⋅ f ( x) = limxα = 1 dacă α = 1 − a . Cum a>0, rezultă
α
x→0
x>0
x→0
x>0
x1−a
α < 1.
Pentru I 2 aplicăm criteriul corespunzător integralelor
generalizate cu limite infinite. Criteriul este următorul :
Fie f : [a, ∞ ) → R, a > 0, f ( x ) > 0 , oricare ar fi x ∈ [a, ∞ ) . Dacă
lim x α f ( x ) = L (finit), atunci :
x→∞
∞
1) pentru α > 1 , ò f ( x )dx este convergentă.
a
2) pentru α ≤ 1 şi L ≠ 0 integrala este divergentă.

β +a −1
Calculăm lim x β f ( x ) = lim x β x a −1e − x = lim x
= 0 , dacă β > 1 .
x →∞ x →∞ ex x →∞

Deci, funcţia Γ(a ) este convergentă oricare ar fi a>0 .

∞
Γ(1) = e − x dx , F (u ) = ò e − x dx , u ∈ [0, ∞ )
u
P2. ò 0 0

F (u ) = −e − x |u0 = −e − u + 1 , lim F (u ) = 1 .
u →∞

∞ ∞ ∞
P3. Γ(a) = ò xa−1e−xdx = −xa−1e−x |0∞ +ò (a −1)xa−2e−xdx = (a −1)ò xa−2e−xdx Þ
0 0 0

Þ Γ(a ) = (a − 1)Γ(a − 1) .

Integrarea o vom face prin părţi.

f = x a −1 , f ' = ( a − 1) x a − 2
g ' = e − x , g = −e − x

P4. Γ(n) = (n −1)Γ(n −1) = (n −1)(n −2)Γ(n −2) =Κ = (n −1)(n −2) ⋅Κ ⋅1⋅ Γ(1) Þ
Þ Γ(n ) = ( n − 1)!

1 −x
æ1ö ∞ − ∞ e
P5. Γç ÷ = ò x 2 e − x dx = ò dx
è2ø 0 0
x
Schimbarea de variabilă x = t 2 conduce la : Γæç 1 ö÷ = 2 ò e −t dt = π
∞ 2

è2ø 0

∞
EXEMPLU : Să se calculeze : Γ(a ) = ò x 2 n e − ax dx , a > 0
2

Notăm ax2 = y Þ x 2 = y Þ x = y = 1 y Þ dx = 1 ⋅ 1 dy
a a a a 2 y
Dacă x = 0 Þ y = 0 . Dacă x → ∞ Þ y → ∞ .
 2n 2n+1 2n+1
æ 1 ö −y æç 1 1 ö÷ æ 1 ö ∞ n−2 −y
1
∞ 1 æ 1 ö æ 2n +1ö
Γ(a) = ò ç y÷ e ç ⋅ dy÷ = ç ÷ ò y e dy= ç ÷ Γç ÷=
0
è a ø è a 2 y ø è aø
0 2è a ø è 2 ø
2 n +1
1æ 1 ö ( 2n − 1)!
= ç ÷ 2 n −1
π
2è a ø 2 ( n − 1)!
æ 2n +1ö 2n −1 æ 2n −1ö 2n −1 2n −3 æ 2n −3ö 2n −1 2n −3 1 æ 1ö
Γç ÷= Γç ÷= ⋅ Γç ÷= ⋅ ⋅Κ ⋅ ⋅ Γç ÷ =
è 2 ø 2 è 2 ø 2 2 è 2 ø 2 2 2 è 2ø
( 2n − 1)! π ( 2n − 1)! π
= ⋅ = 2 n −1
2 n
2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ Κ ⋅ ( 2n − 2) 2 ( n − 1)!

Ø Integrala Beta

(2) β (a , b ) = ò x a −1 (1 − x )b−1 dx
1

PROPRIETĂŢI :

P1. β (a, b ) este convergentă pentru a>0 , b>0 .

P2. β (a , b ) = β (b, a )
P3. Formula de recurenţă în raport cu primul parametru :
a −1
β (a, b ) = β (a − 1, b )
a + b −1
P4. Formula de recurenţă în raport cu ambii paramentrii :
a −1 b −1
β (a, b ) = ⋅ β (a − 1, b − 1)
a + b −1 a + b − 2
P5. Integrala Beta are următoarele forme :
∞
(i) β (a , b ) = ò y a −1 (1 + y ) −( a +b ) dy
0
π
β (a, b ) = 2 ò 2 (cos t ) (sin t )2b−1 dt
2 a −1
(ii)
0

P6. β (a, b ) = Γ(a ) ⋅ Γ(b )

Γ(a + b )

DEMONSTRAŢIE :

P1. Pentru a>1 şi b>1, funcţia f ( x ) = x a −1 (1 − x )b−1 este continuă

pe [0,1] şi deci integrabilă.
 Pentru 0 < a ≤ 1 , 0 < b ≤ 1 ( observaţie : într-unul din
cazuri, integrala este improprie ) , lim f ( x ) = ∞ , lim f ( x ) = ∞ .
x →0 x →1
x >0 x <1

Fie c ∈ (0,1) . β (a, b) = x a−1 (1 − x) dx + x a−1 (1 − x ) dx .

c b−1 1 b−1
0 c

Notăm cu I 1 şi I 2 cele două integrale I 1 = ò x a −1 (1 − x )b−1 dx ,

c

I 2 = ò x a −1 (1 − x ) dx .
c b −1
0

Pentru I 1 , lim x1−a f ( x ) există şi este finită. Integrala I 1 este

x→a
x >a

convergentă pentru 1 − a < 1 Þ a > 0 .

Pentru I 2 , lim(1 − x )1−b f ( x ) = 1 . Deci integrala I 2 este
x →b
x <b

convergentă pentru 1 − b < 1 Þ b > 0 .

P2. β(a, b) = ò xa−1(1 − x)b−1dx = −ò (1 − y)a−1 yb−1dy = ò yb−1(1− y)a−1dy = β(a, b)

1 0 1

0 1 0
Notăm x = 1 − y Þ dx = −dy .
x = 0 Þ y = 1, x = 1Þ y = 0

P3. β (a, b) = ò xa−1 (1 − x)b−1 dx = − 1 x a−1 (1 − x)b |10 + a − 1 ò xa−2 (1 − x)b dx =

1 1

0 b b 0
a − 1 1 a −2 − 1 a − 1 1 a −1
x (1 − x ) dx = x a −2 (1 − x ) dx − x (1 − x ) dx =
a 1 b −1 b −1
= ò ò b ò0
b

b 0 b 0
a −1 a −1
= β (a − 1, b ) Þ β (a, b ) = β (a − 1, b )
b a + b −1

f = x a −1 , f ' = ( a − 1) x a − 2
1
g ' = (1 − x ) , g = − (1 − x )b
b −1

a −1 a −1
P4. β (a, b ) = β (a − 1, b ) = β (b, a − 1) =
a + b −1 a + b −1

a −1 b −1 a −1 b −1
= ⋅ β (b − 1, a − 1) = ⋅ β (a − 1, b − 1)
a + b −1 a + b − 2 a + b −1 a + b − 2
 Γ(a ) ⋅ Γ(b )
P6. β (a, b ) =
Γ(a + b )
∞
Pentru t>0 , I 1 = ò x a −1e −tx dx .
0

Notăm tx = y Þ x = y Þ dx = 1 dy . Dacă x = 0 Þ y = 0 ,
t t
dacă x → ∞, y → ∞ .
∞ ∞ y a −1 − y 1 ∞ 1
ò x a −1e −tx dx = ò a −1
e dy Þ ò x a −1e −tx dx = a Γ(a )
0 0 t t 0 t
Înlocuim pe t cu t+1 şi pe a cu a+b :
∞ 1
ò x a +b−1e −( t +1) x dx = Γ(a + b ) . Înmulţim această relaţie cu
0 (t + 1) a +b
t b−1 şi apoi integrăm de la 0 la ∞ în raport cu t.
∞ ∞ ∞ 1
ò0 t éêëò0 x e dx ùúûdt = Γ(a + b) = ò0 t (t + 1) a+b dt
b−1 a + b−1 − ( t +1) x b−1

∞ ∞
ò t b−1 é ò x a +b−1e −( t +1) x dx ùdt = Γ(a + b )β (a, b )
0 êë 0 úû
a +b−1 − x 1
∞ ∞ ∞
ò0 x e éêëò0 t e dtùúûdx = ò0 x e x b Γ(b)dx = Γ(a + b)β (a, b) Þ
a +b−1 − x b −1 −tx

∞
Þ Γ(b) ⋅ ò x a−1e − x dx = Γ(a + b)β (a, b) Þ Γ(b) ⋅ Γ(a ) = Γ(a + b)β (a, b) Þ
0
Γ(a ) ⋅ Γ(b )
Þ β (a, b ) =
Γ(a + b )

EXEMPLU : Să se calculeze integralele :

1 3e
1. I =ò ln x ⋅ (1 − ln x ) 4 dx
1 x

1
Notăm ln x = t şi deci dx = dt .
x
1 Γ( 4)Γ(5) 3!⋅4! 1 .
I = ò t 3 (1 − t ) 4 dt =β ( 4,5) = = =
0 Γ( 9) 8! 280
8 x4
2. I =ò dx
0 1 + x6

Notăm x 6 = t Þ I = 1 ò t 6 (1 + t ) −1 dt = 1 β æç 5 , 1 ö÷ = π
1
∞ −

6 0 6 è6 6ø 3
Ø Integrala Euler – Poisson
∞
f ( x ) = e − x este
2 2
I= e − x dx (funcţia continuă, deci
0
integrabilă)
dy
x 2 = y Þ 2 xdx = dy Þ dx = . Dacă x = 0 Þ y = 0 ,
2x
dacă x → ∞ Þ y → ∞
∞ 1 1 ∞ −
1
1 æ1ö π
I =ò e −y
dy = ò y 2 e − y dy = Γç ÷ =
0 2 y 2 0 2 è2ø 2

EXEMPLU:
æ 7ö æ 5ö
π Γç ÷ ⋅ Γç ÷
1 æ 7 5ö 1 2 2 1 5 3 1 æ 1ö 3 1
I = ò sin6 x ⋅ cos4 xdx= βç , ÷ = è ø è ø =
2
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ Γç ÷ ⋅ ⋅ ⋅
0 2 è 2 2ø 2 Γ(6) 2 ⋅ 5! 2 2 2 è 2 ø 2 2
æ 1ö 5⋅ 9π 3π
⋅ Γç ÷ Þ I = 6 = 9
è 2ø 2 ⋅ 5! 2