Sunteți pe pagina 1din 7

ROLUL DE CONSILIER AL PROFESORULUI ÎN

FAŢA ELEVILOR SUPRADOTAŢI

Copiii supradotati si talentati dau dovada de abilitati inalte si


performanta in anumite domenii academice specifice sau in arii de inalte
abilitati intelectuale, creative, artistice, sau de conducere, si au nevoie
de programe si servicii speciale care nu sunt, de regula, oferite de scoli
obisnuite, in lipsa acestora neputandu-se dezvolta complet, la adevarata
lor capacitate;
Acesti copii provin din toate mediile sociale si pot fi descoperiti in
orice tip de comunitate culturala fiind in general expusi riscului social si
respingerii grupului social;
Desi ei au un urias potential nu se pot dezvolta integral decit in
conditiile unui sistem educativ specializat, deoarece, fiind mult mai
avansati intelectual, pot invata foarte mult si repede, studiind problemele
in profunzimea si complexitatea lor, depasindu-si cu usurinta atat colegii
de aceasi varsta cat si programa scolara, care este oferita in general
pentru un nivel mediu in sistemul de invatamant obisnuit;.
Asincronia lor in dezvoltare ii face sensibili atat la problemele
globale sau locale pe care le resimt puternic din punct de vedere
emotional, cat si la rezolvarea acestor probleme.
Lucrul cu copii supradotati presupune un profil intelectual special
al pedagogului, un antrenament didactic specializat si de asemenea, o
consultanta psihologica specializata.

Rapiditatea cu care întelege si memoreaza un supradotat face ca


el sa se plictiseasca usor în clasa si aceasta chiar de la începutul
scolarizarii, asa ca, cel putin pentru unii dintre ei, entuziasmul
debutului învatarii devine repede un balast afectiv.
Diferitele modalitati de a raspunde nevoilor speciale în materie de
educatie a elevilor supradotati se refera la:

• facilitarea trecerii acestora de la o clasa la alta, superioara ca


nivel, daca au îndeplinit cel putin bine cerintele nivelului anterior;
• alcatuirea de programe diferentiate care sa permita avansul mai
rapid al unora în aceeasi unitate temporala;
• organizarea de clase speciale alcatuite pe criteriile:
 nivel al coeficientului intelectual;
 focare de interes;
 proiecte comune;
 niveluri de aspiratie sau de reusita;
• organizarea pe clase cu program total independent de cel scolar
general, în afara timpului scolar comun.

Pentru instruirea adecvata a elevilor supradotati vor trebui


diferentiate, modificate sau adaptate toate aspectele procesului educativ
general:

• scopurile si obiectivele;
• continutul curriculum-ului;
• organizarea si gruparea elevilor;
• resursele de personal;
• procesele de evaluare;
• legaturile cu institutiile educative extrascolare;
• serviciile auxiliare scolii.

Formele de orientare a programelor de instruire principale pentru copiii


supradotati presupun urmatoarele:

• Accelerarea studiilor - este tehnica preferata de specialisti, însa


putin utilizata din cauza impactului negativ social si emotional a
parcurgerii rapide a etapelor traditionale ale scolii.
• Îmbogatirea studiilor - oferirea de cunostinte si activitati speciale
în cadrul claselor obisnuite. Majoritatea profesorilor care lucreaza
cu copiii supradotati utilizeaza metoda îmbogatirii cunostintelor
(peste 80%).
• Gruparea pe niveluri de abilitati - elevilor supradotati care ramân
integrati în clasele obisnuite sau în afara lor, li se ofera programe
de instruire diferentiate în cadrul unei noi regrupari temporare.

K.K. Urban (1992) mentioneaza urmatoarele forme organizationale


de stimulare si instruire a supradotatilor, în functie de gradul segregarii/
integrarii lor sociale în grupul covârstnic de provenienta:

• instruire individuala particulara;


• scoli speciale rezidentiale;
• scoli speciale numai pentru supradotati;
• scoli speciale pentru supradotati, în cooperare cu scolile normale;
• clase speciale cu un curriculum, resurse si metode speciale;
• clase speciale cu un curriculum normal dar îmbogatit;
• clase speciale eterogene ca vârsta;
• programe de întregime individualizate;
• studiu în clase obisnuite si cu predarea unor cursuri suplimentare,
pe grupe de lucru;
• studiu în clase obisnuite si cu profesori specializati si /sau
programe speciale

Adaptarea curriculumului scolar


Obiectivele curriculum-ului diferentiat decurg, la fel ca si
obiectivele curriculum-ului obisnuit, din idealul educational si finalitatile
sistemului de învatamânt.
Printre principiile de elaborare a curriculum-ului diferentiat pentru
elevii supradotati, putem aminti (A.H. Passow):

• sa dezvolte potentialul intelectual si aptitudinile fiecaruia, în cel


mai înalt grad posibil, stimulându-se interesul, spiritul de
exploatare, prin conceperea de programe menite sa maximalizeze
dezvoltarea potentialului lor superior;
• sa le dezvolte o "constiinta sociala", simtul responsabilitatii, calitati
etice si morale;
• sa-i învete sa gândeasca independent;
• sa le stimuleze creativitatea;
• sa sensibilizeze lumea scolii si comunitatea pentru recunoasterea
si aprecierea valorilor culturale si performantelor intelectuale;
• sa gaseasca noi continuturi si metode care sa poata fi aplicate si
în învatamântul general.

Evaluarile curriculum-ului pentru elevii dotati ar trebui conduse în


concordanta cu principiile prioritare stabilite, cu accent pe abilitatile
supramedii de gândire, pe creativite si pe excelenta.

Rolul major al profesorului angajat într-un program de învatamânt


pentru elevii cu aptitudini înalte este acela de a concepe si realiza trasee
curriculare optionale multiple si de a asigura o mare flexibilitate în
parcurgerea lor.
Ca modalitati alternative amintim:

• continuturi adaptate caracteristicilor psihocomportamentale;


• organizarea continuturilor în modalitate interdisciplinara si
crossdisciplinara, modularizata si compactizata;
• modalitati diverse de finalizare a unui curs, din perspectiva
cursantului (produsele activitatii);
• acelasi curs realizat cu mijloace didactice diferite;
• termene flexibile (individualizate) pentru finalizarea sarcinilor
scolare;
• activarea peponderenta a proceselor psihice de mare
complexitate;

Pregatirea personalului autorizat

Formarea initiala a cadrelor didactice din invatamantul primar,


gimnazial si liceal, cuprinde cursuri, seminarii, lucrari practice,
conferinte, publicatii de specialitate,educatie post-universitara (masterat,
doctorat), educatie la distanta, forumuri profesionale, etc. Aceasta
pregatire se va adresa atat profesorilor ce lucreaza in centre
specializate, in clase specializate, studentilor din anii finali sau
studentilor masterali sau doctorali ce intentioneaza sa lucreze in
programele de educare a copiilor supradotati si talentati, cat si altor
categorii ce doresc o instruire in acest domeniu. De asemenea
pregatirea este obligatorie pentru administratorii si directorii sau
consilierii ce au autoritate in deciziile legate de programele de educare a
copiilor supradotati si talentati, cat si pentru profesorii sau psihologii
scolari ce lucreaza in acest program.
Formarea continua certificata a cadrelor didactice din invatamantul
preuniversitar se realizeaza prin programe de perfectionare in domeniul
psihopedagogiei abilitatilor inalte, acreditate conform cadrelor normative
in vigoare si a metodologiilor validate pe plan international de catre
organizatiile de profil. Aceasta pregatire va fi de minim 30 de ore pe an
pentru profesorii ce lucreaza in centre specializate si de minimum 10 ore
pe an pentru profesorii ce lucreaza in scoli ce au aderat la programele
de pregatire in educarea copiilor supradotati si talentati, avand clase
specializate. Programele de pregative vor cuprinde natura si nevoile
copiilor supradotati si talentati, evaluarea nevoilor elevilor, si curriculum
si metodologii didactice optime pentru educarea si instruirea copiilor
supradotati si talentati.
Formarea continua certificata urmareste implicarea invatatorilor si
profesorilor in diferite activitati precum:
a) programe acreditate de perfectionare cu tematica specifica
b) ateliere de lucru;
c) stagii de documentare;
d) schimburi informationale intre specialisti din tara si strainatate;
e) studii postuniversitare;
f)masterate;
g) doctorate;
h) schimburi de profesori cu center internationale de formare in
gifted education;
i) studii post-universitare de profil in reteaua internationala de
universitati ce au programe specifice de gifted education.
Toate diplomele obtinute in aceasta retea internationala vor fi valide in
sistemul de educare a copiilor supradotati si talentati din Romania.
Formarea altor categorii de specialisti (psihologi, asistenti sociali,
pedagogi, psihopedagogi) se va realiza prin cursuri specializate in
domeniile identificarii, consilierii si psihoterapiei, managementului
personal si intitutional, al marketingului educational, etc.
Şcolile sau clasele pentru elevii supradotaţi (specializate pe
anumite domenii sau de cultură generală), concepute şi organizate în
mod explicit pentru supradotaţi, sunt văzute ca un cadru de pregătire
omogen, stimulativ (dar segregativ), şi care ar putea oferi cunoştinţe
variate şi profunde şi o experienţă mai bogată prin tipul de solicitări şi
schimburile pe care le fac aceştia între ei sau cu profesorii, cât şi prin
crearea unei atmosfere intelectuale intens stimulatoare şi de mari
expectanţe.
În unele ţări se conchide că "este oportun a se descuraja practica
de a crea şcoli şi clase speciale pentru elevii supradotaţi", subliniindu
se, însă, că "trebuie susţinută diferenţierea internă prin sistemul
sarcinilor de lucru individualizate şi printr-o organizare mai elastică a
sălii de clasă" (SPAN, 1991).
Oponenţii grupării elevilor în scopuri educative după abilităţi, susţin
că într-o societate democratică aceasta este din punct de vedere etic
inacceptabilă şi renunţarea la ea e o cerinţă morală imperativă pentru că
noi trebuie să acceptăm că suntem asemănători mai mult decât diferiţi,
şi în concluzie trebuind a fi stopată standardizarea aşteptărilor bazate pe
nivelul inteligenţei, identificată psihologic.
Specialiştii sunt de acord că simpla grupare pe niveluri de potenţial
intelectual, în clase sau şcoli speciale, rezolvă nevoile educative ale
copiilor supradotaţi. Unul din cele mai comune răspunsuri ale şcolii la
diferenţele interindividuale ale elevilor o reprezintă gruparea în funcţie
de abilităţile lor.

Puţine probleme ale educaţiei sunt menţionate a fi atât de


controversate ca aceasta. În primul rând, gruparea după abilităţi are
efecte diferite în circumstanţe diferite, dar observaţia principală este
aceea că ar genera inechitate în faţa educaţiei. Gruparea sau nu a
elevilor pe abilităţi produce cam acelaşi nivel al achiziţiilor în timp; pe
perioade scurte, gruparea produce, însă, un salt evident, dar care tinde,
cu timpul, să se amortizeze, făcând necesară o nouă grupare pe abilităţi
de un nivel mai ridicat (SLAVIN, 1990).
Obiecţiile cele mai serioase nu sunt împotriva grupării în sine a
celor supradotaţi în clase speciale sau a programele educaţionale
îmbogăţite şi/sau accelerate oferite acestora, ci faţă de includerea în
aceste clase şi a copiilor proveniţi din categorii de populaţie şi familii
dezavantajate (economic, cultural), a celor pe care profesorii nu-i văd
sau recunosc prin nimic a fi cu potenţiale deosebite, sau refuzului
cuprinderii în aceste grupări, cu toată presiunea unor părinţi, a copiilor
care nu îndeplinesc condiţiile minime de acces.
În şcolile cu clase speciale pentru copiii supradotaţi, timpul şcolar
efectiv destinat disciplinelor şcolare, se reduce, de regulă, la jumătate,
datorită vitezei mai mari a acestora de asimilare. Intervalul devenit liber
fiind utilizat pentru finalizarea unor teme individuale sau de grup,
documentării în sectoarele de interes personal, instruirii în tehnicile de
muncă individuală etc.
Cei care pledează pentru forme de organizare a instruirii special
destinate copiilor supradotaţi, o fac referindu-se, în general, la nivelul
claselor primare, uneori şi gimnaziu şi mai rar pentru liceu şi aproape
deloc pentru învăţământul superior, considerându-se că cei cuprinşi la
acest ultim nivel, au achiziţionat deja suficiente metode şi tehnici de
muncă intelectuală independentă şi că interesele lor s-au cristalizat
ghidându-le activitatea viitoare.
Copiii supradotaţi plasaţi în clase speciale, pentru că au prilejul de
a se confrunta cu alţii cu o pregătire şi resurse egale cu ale lor, se vor
autoevalua mai corect şi nu vor ceda atât de uşor tentaţiei de a se
supraestima, cum s-ar putea întâmpla în clasele obişnuite, unde pot
obţine rezultate mai bune decât colegii lor şi fără un efort notabil.
Gruparea elevilor pe niveluri de performanţă este surprinzător de
mare în practica şcolară, în gimnaziu şi mai ales în liceu, în funcţie de
rezultatele din învăţământul primar (sau gimnazial) şi aceasta pentru că
profesorilor le este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să practice în
clasă o pedagogie diferenţiată în condiţiile unui număr foarte mare de
elevi în clasă şi cu niveluri ale potenţialului intelectual foarte diferite.
Gruparea poate avea în vedere doar reducerea diversităţii
caracteristicilor unui microgrup pentru "a permite experienţe de învăţare
mai intensive, mai extensive şi mai accelerate", să ofere mai multe
situaţii de stimulare şi interacţiune a diferitelor aptitudini, cunoştinţe şi
interese ale elevilor, să faciliteze un contact mai direct cu persoane
specializate în anumite domenii şi/sau cu resursele/mijloacele educative.
În şcolile cu mai multe clase paralele, gruparea elevilor pe niveluri
(clase care grupează elevii cu rezultatele cele mai ridicate până la clase
de elevi cu cele mai reduse performanţe şi ritmul cel mai lent de lucru)
nu rezolvă problema instruirii diferenţiate a celor supradotaţi, pentru că
este o mare diferenţă calitativă între elevul cu rezultate şcolare bune şi
cu un coeficient de inteligenţă de 120 şi cel supradotat (cu un coeficient
de inteligenţă de 130-140).
Pentru un elev supradotat aflat într-o clasă specială, principalele
avantaje educative constau în:
• conţinutul instruirii este mai adaptat intereselor şi potenţialului lui
intelectual înalt;
• elevul se va compara cu alţi supradotaţi şi-şi va contura mai exact
imaginea de sine;
• elevul va face echipă cu alţi supradotaţi pentru a realiza lucruri pe care
nu le-ar fi putut face singur;
• elevul va avea profesori special pregătiţi să le cunoască cerinţele lor
deosebite în materie de educaţie şi tratament psihologic.
CONCLUZII
Principalele demersuri organizatorice cu finalităţi de instruire ne duc la
următoarele concluzii:
• eficienţa instruirii este mai ridicată, pentru elevii supradotaţi, atunci
când aceştia sunt grupaţi în clase speciale;
• accelerarea studiilor, pentru majoritatea elevilor supradotaţi, are mai
multe efecte pozitive decât dezavantaje;
• nu este recomandat a se renunţa la studierea unor "discipline de
cultură generală", dar acestora li se poate dedica mai puţin timp dat fiind
ritmul şi capacitatea lor de asimilare, iar timpul devenit astfel disponibil,
se poate utiliza pentru îmbogăţirea şi aprofundarea studiilor în domenii
precise de interes deosebit;