P. 1
creanga

creanga

|Views: 905|Likes:
Published by Valérie Oncean

More info:

Published by: Valérie Oncean on Nov 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/07/2013

pdf

text

original

Umorul in opera lui Creanga

Comicul are un rol important în viata sociala, pentru ca prin rîs se sanctioneaza atît inovatiile anormale si aberante, cît si atitudinile exagerat retrograde; el este si o categorie estetica, realizata cu mijloace specifice, în forme de o varietate extraordinara. În fond, satira, ironia, sarcasmul, zeflemeaua, grotescul, umoristicul, burlescul si altele sînt astfel de ipostaze ale comicului, exprimînd fiecare atitudini diferite si realizîndu-se cu mijloace specifice. În general, comicul presupune o atitudine critica fata de un obiect si, implicit, superioritatea celui care, constatînd defectele altuia, sanctioneaza. Izvoarele cele mai frecvente ale comicului sînt contrastele surprinzatoare si surpriza adica tot ceea ce exista prin disproportii. Astfel, contrastul dintre esenta si aparenta, dintre fond si forma, dintre realitate si pretentii, dintre efort si consecinte ori dintre intentii si rezultate, toate acestea sfîrsesc prin a provoca rîsul. Pe fondul acesta, identitatea personajului comic se realizeaza printr-un proces de simplificare, care cultiva exagerarea hilara, diformitatile fizice, disproportiile, anormalul grotesc sau îngrosarea caricaturala. Opozitia dintre ceea ce este mecanic, stereotip si ceea ce este viu se poate baza tocmai pe existenta unor personaje reduse la o esenta comica, lipsite de complexitate, mai mult sau mai putin artificiale. I.L.Caragiale spunea ca personajele nu trebuie prezentate cu detalii multe. Asta omoara imaginea vie. Chipul zugravit trebuie sa surprinda printr-o singura trasatura caracteristica. Un tip, un nume potrivit sau un un gest valoreaza mai mult decît o pagina întreaga de descriere . Iar un teoretician al comicului, precum Henri Bergson, sustine ca la baza comicului sta automatismul în contrast cu activitatea libera, faptul acesta atragînd dupa sine substituirea actiunii de catre observatia minutioasa tratata autonom, ca obiect în sine, suficient siesi: în loc de a ne concentra atentia asupra actelor, ea o dirijeaza mai curînd asupra gesturilor. Înteleg aci prin gesturi, atitudinile, miscarile si chiar discursurile prin care o stare sufleteasca se manifesta fara scop, fara profit, doar prin efectul unei mîncarimi interioare . Nu întîmplator, în asemenea conditii, s-a vorbit despre un deficit de descriptibilitate la Creanga, ca si la celalalt mare autor comic al secolului, Caragiale. Comicul se poate prezenta sub multiple forme, în functie de realitatea la care se refera si chiar de atitudinea pe care doreste sa o proiecteze. În felul acesta, se poate vorbi de un comic de situatie, de unul de limbaj aici putîndu-se include si numele personajelor, dar si al locurilor sau al altor lucruri (la Caragiale, de exemplu, titlurile ziarelor pe care le citesc personajele, precum Racnetul Carpatilor ) , dar exista si un comic de moravuri sau de caracter. Situatiile comice sînt provocate de aparitia unor confuzii, încurcaturi, rasturnari de situatii, întîmplari surprinzatoare. Comicul de limbaj se realizeaza tot prin existenta unor situatii anormale, manifestate însa la nivelul foneticii, al lexicului, al sintaxei, deformarea pronuntiei corecte îmbinîndu-se cu folosirea gresita a unor termeni, cu automatismele, cu folosirea abuziva a unor cuvinte, neologisme sau arhaisme, în contrast fie cu restul lexicului, fie cu identitatea personajului. Moravurile unui anume moment istoric sau ale unei clase sociale au fost dintotdeauna surse ale comicului, mai ales ale satirei. Chiar la Creanga, desi el foloseste în general umoristicul, exista un astfel de comic de moravuri si o usoara tendinta satirica. Abuzurile clerului sau metodele de învatamînt sînt deseori sanctionate cu o superioritate morala nemascata, desi la Creanga, chiar în astfel de situatii, jovialitatea deturneaza satira de la sensurile ei dure, de pedepsire. Asupra acestui fapt vom reveni, însa. În fine, comicul de caracter sanctioneaza, tot prin caricaturizare si exagerare, anumite trasaturi generalumane, precum zgîrcenia, ipocrizia, parvenitismul, îngîmfarea, semidoctismul etc., dar la Creanga, chiar atunci cînd un personaj precum matusa Mariuca din secventa numita conventional La cirese poate fi considerat tipul zgîrcitului, atmosfera este de bonomie, lucru datorat stilului sau, viziunii umoristice si, nu în ultimul rînd, perspectivei narative.

Formula initiala la Creanga este mult mai ampla dec t n basmele populare. ca la Creanga. si am vazut lucrul acesta chiar în cazul lui Pîcala. Grotescul. dar si acest lucru va constitui obiectul unei discutii ulterioare mai ample. autodefinindu-se si schit ndu-si statutul de autor al operei : " Dar ia sa nu ne depanam cu vorba si sa ncep a depana firul povestirii". care reprezinta simbolurile prin care a fost . dar si caracteristici particulare care sunt specifice fiecarui autor. dar si în cazul autorului însusi în relatie cu contemporanii. a unor trasaturi negative si a unor moravuri. mai toate tarile erau b ntuite de razboaie grozave. naivitatea cu scopul de a-l pune în inferioritate pe interlocutor. n care elementele folclorice caracteristice speciei se asociaza celor proprii operei unui scriitor. n basmul cult se pune mai mult accentul pe atmosfera sau pe dimensiunea interioara a personajelor. drumurile pe apa si pe uscat erau putin cunoscute si foarte ncurcate. La Creanga deseori. eroul îsi dezvaluie desteptaciunea. ca si contextul în care se fac interventiile celui ironic. Intrarea si iesirea din spatiul fabulos se face prin formula initiala si prin cea finala prezente si n basmul popular. Sunt prezentate personajele care participa la nunta: Soarele si luna . tonul exprimarii are o importanta capitala. Pentru recunoasterea ironiei. prin luare în rîs. poate sa se datoreze nu vreunei intentii corective. Asadar prima deosebire este ca basmul cult are un autor cunoscut. Cum spunea Pierre Fontanier. acestea prezinta puncte comune. ironia consta în a spune printr-o persiflare. fie în serios. de obicei n proza. fie în gluma. si de aceea nu se putea calatori asa de usor si fara primejdii ca in ziua de astazi". n care personajele nzestrate cu puteri supranaturale. Tot n incipit naratorul intervine direct. eroii simuleaza prostia. dar si rolul acestuia : " si apoi pe vremile acele. n plus. totul îngrosîndu-se în exces. De asemenea si formula finala este mai ampla dec t n basmele populare si subliniaza mai multe aspecte. în schimb. Acesta respecta anumite trasaturi ale basmului popular. desi se bazeaza tot pe exagerarea monstruoasa a unor trasaturi. Cel care satirizeaza este convins de superioritatea sa si este. Acelasi lucru îl realizeaza si zeflemeaua. ignoranta. Dupa ce i-a dat acestuia impresia inferioritatii. asemenea lui mos Ion Roata în secventa explicarii de catre boieri a semnificatiei unirii.Satiricul este una din formele cele mai vechi ale comicului de factura clasica si apare ca ridiculizare neiertatoare a unor aspecte din viata sociala. aceea de a se accepta orice fara a cere explicatii : " Amu cica era odata ". Sarcasmul este una din formele cele mai severe ale comicului. convins ca lucrurile pot fi îndreptate. urmarindu-se condamnarea totala a aspectelor vizate. autoironia apare frecvent. ci. Deoarece la baza basmului cult sta basmul popular. La Creanga. Autorul basmului cult "Povestea lui Harap ± Alb " este Ion Creanga. n formula incipienta se ofera si o explicatie a faptelor ulterioare si se prefigureaza obstacolele pe care le va trece mezinul. respinse în numele unor valori superioare. traseaza nt mplari fantastice. nsa si pe acestea le particularizeaza prin elemente de originalitate si stil. Basmul cult se defineste prin prelucrarea structurilor populare ale speciei n cadrul unor opere originale. care discrediteaza un personaj sau o anumita realitate prin persiflare. ofera mai multe informatii si de asemenea avertizeaza conventia dintre narator si cititor. în asa fel încît sensul comunicat se opune celui transmis direct. Aici se ofera imaginea unei lumi primitive care asteapta un erou care sa o coordoneze. acesta fiind rolul eroului. contrariul a ceea ce gîndesti sau ai vrea sa se gîndeasca . De la basmul popular la cel cult Basmul desemneaza o specie fundamentala a epicii populare si culte. de asemenea. placerii rîsului si vocatiei spectaculosului. Ironia se bazeaza pe simularea acordului cu un anumit punct de vedere. fortele binelui nving ndu-le pe cele ale raului pentru afirmarea adevarului si a dreptatii. prin deriziune.

binecuv ntat Harap ± Alb. nsa aici toate personajele adjuvante au un rol important n initierea lui Harap ± Alb. care este un personaj al spatiului real. Comicul este prezent sub mai multe forme: comicul de nume( numele celor cinci monstrii sunt realizate prin adaugarea sufixului augmentativ "-ila") . nt lnirea cu raufacatorului si probele curajului .care subliniaza caracterul fantastic. Naratiunea este dramatizata prin dialog care i da un ritm alert. locuri care apartin spatiului real (tara. El porneste de la modelul popular si reactualizeaza teme de circulatie universala. mpreuna cu tot restul universului. dar si " un pacat de povestariu. iar tensiunea si invidia tacita dintre frati de relatiile dintre fiii craiului. istorisirea si avans nd nota puternic realista. cine are bani. n acest final se eternizeaza momentul : " si-a tinut veselia ani ntregi. Sf nta Duminica reprezinta ntelepciunea sateasca data de v rsta. Eroul respecta un aspect al basmelor populare. la fel ca n basmele populare.. " ntr-o tara ". comicul de . se uita si rabda. Basmul cult este mult mai complex dec t cel popular datorita faptului ca autorul intervine asupra structurii basmului cu o proiectie personala. unde predomina naratiunea. " Fiintele din basm sunt simple masti pentru felurite tipuri de indivizi " (G. Acesta se concretizeaza la nivelul personajelor : Sp nul care are capacitatea de a-si schimba nfatisarea. Introducerea realismului n acest basm se face prin prezentarea istoriei lui Harap ± Alb. ostrov. cei cinci monstrii). Ca n orice basm. bea si man nca. O alta particularitate si un element de originalitate al lui Creanga este introducerea comicului n basm. Expozitiunea sau situatia initiala este reprezentata de formula initiala. Localizarea se face si prin monstre de filozofie taraneasca : "ai sa scapi de toate cu capul teafar ca norocul te ajuta". Creanga particularizeaza basmul prin umanizare si localizare. Punctul culminant este corespunzator pedepsirii raufacatorului iar deznodam ntul rasplatirii eroului si nuntii. fiica mparatului Ros care se preface n pasare. apa moarta. Nepotrivirea de mentalitate dintre parinti si copii este reprezentat de conflictul dintre crai si fiii sai. eroul parcurg nd un drum initiatic si trec nd mai multe obstacole dec t eroii din basmele populare. Fantasticul este prezent si n basmul lui Creanga. intriga corespunde dezechilibrarii situatiei care n basm este constituita de sosirea scrisorii. fiind prezente majoritatea functiilor. reface evenimentele din convorbiri sau introduce n povestirea faptelor dialogul personajelor" (Tudor Vianu). Spre deosebire de basmul popular.)este r sul tonic al taranului cu conceptie optimista de viata. pod) d nd un aer realist basmului.. el este cel mai mic dintre frati."(Zoe Dumitescu Busulenga). dar spre deosebire de acestea se contureaza bogatia de natura morala a acestui basm printr-o reflectie asupra realitatii sociale: " Iar pe la noi. el neput nd trece nici o proba fara ajutorul lor: fiinte cu puteri supranaturale( Sf nta Duminica. obiecte miraculoase( aripile craieselor. de a aduce actiunile n fata cititorului (ca n teatru) si de a caracteriza personajele indirect. dar spre deosebire de eroii acestora el nu are nici o putere supranaturala si nici o calitate specifica unui erou de basm. opera lui Creanga este un hohot de r s(. credinta n destin(noroc) si n Dumnezeu: "nu e dupa cum g ndeste omul. Calinescu). ci dupa cum vrea Domnul". Acest aspect este prefigurat nca din titlu. si anume teritoriul Moldovei. ci topeste povestirea prin dialog. care corespund momentelor subiectului. acesta respecta structura. cu foarte mici exceptii. iar cine nu. Astfel basmul devine mai complex. Desfasurarea actiunii fiind mai ampla corespunde mai multor functii precum : plecarea eroului. Limbajul folosit plaseaza actiunea ntr-un spatiu geografic." Desi n esenta basmul cult este diferit de cel popular. acesta fiind diferit de celelalte titluri de basme . craiasa albinelor si a furnicilor). la nceput el av nd un statut de antierou. basmul cult presupune mbinarea naratiunii cu dialogul : "Creanga nu da naratiunii sale simpla forma a expunerii epice. Sf nta Duminica care se transforma n aburi. formularea unei interdictii. Astfel si personajele acestui basm reprezinta tipologii umane : Sp nul este tipul impostorului. dar imprima si o doza de generalitate prin repere spatio-temporale nedeterminate : " Era odata ". apa vie. padure. dar si al faptelor : Calul care zboara si vorbeste. prezent n majoritatea operelor lui Creanga prin regionalisme si expresii specifice. smicelele de mar). fara bani n buzunariu". si n acest basm eroul are ajutoare. animale fabuloase(calul nazdravan. si acum mai tine nca". Dialogul are o dubla functie. Acesta intervine la nivelul spatiului cu toposuri. este structurata pe mai multe episoade. fac nd legatura cu povestirea." De la un capat la altul.

inventivitatea copiilor si permanenta ³dracariilor´.I.. oralitatea .intre ceea ce sunt personajele in realitate si ceea ce vor sa para. teleap!". suger nd uneori miscari ritmice. particip nd la desfasurarea actiunii. parca erau oastea lui Papuc Hogea Hogegaru. " debalazat".) i-a veni unul de hac. George Calinescu.neconcordanta dintre aparenta si esenta. De fapt. care nareaza ntr-un anumit fel. Lazar. " cr mpotit ". fiind " ntotdeauna urmate de o pauza care contribuie la delimitarea lor..I.2006 UMOR SI ORALITATE IN OPERA AMINTIRI DIN COPILARIE . Harap ± Alb nainte si ceilalti n urma. ceva.) Dar iar ma ntorc si zic: mai stii cum vine vremea?".1989. trebuie unul fara de lege. interogatii retorice: "Ca alta ce pot sa zic?".) ngros ndu-le anumite trasaturi specifice.ION Definindu-se ca o categorie estetica a comicului. locutiuni si expresii idiomatice: "Frica pazeste bostanaria".": folosirea diminutivelor cu valoare augmentativa( " buzisoare ".pag 9 "Eseul". Tohaneanu. foc de ger era. coment nd. la calic ram i". ce sa va spun mai mult!".": "poate sa-ti iasa n cale vreun iepure. pag 25 G. L.. "Exprimarea unor propozitii subordonate se mbina cu alte procedee ale oralitatii." "R sul de lectura al operei lui Creanga izvoraste din doua surse. Editura Art. Editura pentru literatura. Paicu si M." bauturica "). de sa t r iau atele si curgeau oghelele dupa d nsii. "Da-i cu cinstea sa piara rusinea".": "si odata pornesc ei teleap. "a gabui".Acest lucru este valabil si pentru Ion Creanga. n care ar trebui sa predomine miraculosul si irealitatea.deoarece el creeaza si istoriseste intamplari prin insasi natura lor hazlii:smotritul matelor. Tohaneanu)Interjectiile sunt si ele o alta forma a oralitatii.1971: Zoe Dumitrescu Busulenga .in ciuda agitatiei si nemultumirii Smarandei. Editura Minerva. tussese. mim nd.situatie:"si cum ajung odata intra buluc n ograda.. prin expresii. si g ndesc eu ca din cinci nespalati . de fiecare data accentele fraze. teleap. invective eufemistice: "al dracului onanie de om"."(G.. termenii repetati poarta.. "Cealalta sursa consta n specificul talent de povestitor al lui Creanga. Una consta in comicul personajelor(. plin de umor. fiind puternic scosi n evidenta fata de restul enuntului. George Calinescu. "sp nul face tranc! capacul pe gura f nt nii. cum este repetitia: "La calic slujesti.. pag 167-169 "Viata si opera lui Ion Creanga".(Zoe Dumitrescu Busulenga) Un alt comic caracteristic operelor lui Creanga este comicul de limbaj: regionalisme:" pocitanie ". care de care mai chipos si mai mbracat .nepotrivirea dintre situatii si rezolvarea lor in mod neasteptat constituie .. Editura Albatros. "Amestecul de realism si de fabulos este mai batator la ochi si mai neasteptat in "Povestea lui Harap ± Alb". exclamatii: "Ma rog. pag 226 "Estetica basmului".(."(G Calinescu) Bibliografie: "Studii despre Ion Creanga" din colectia Lyceum.din harul cu care el povesteste intamplarile. proverbe si locutiuni form nd o adevarata cultura paremiologica a proverbului: "lac sa fie ca broaste sunt destule".umorul izvoraste in primul rand printr-o predispozitie a autorului." "Repetitia interjectiilor e un procedeu familiar lui Creanga.si pop c! M-oi trezi cu tine acasa".1965.(. Oralitatea se mai concretizeaza si prin: vocative: "nu ma faceti din cal magar". fac nd aluzii la lucruri si traditii": "Dar vorba ceea : La unul fara suflet.

cum au spus unii.iata o alta situatie din care se revarsa umorul.daca-i cal sa traga.cu clestele si vatraiul´etc) precum si a proverbelor si a zicatorilor.Creanga face unele paranteze in povestire. Expresii ca ³benchi boghet´. Oralitatea stilului este sustinuta si de alte mijloace caracteristice vorbirii populare: prezenta interjectiilor si a repetitiilor (³ara.ca si celelate deja reliefate ± imaginea arhaica a satului.justifica parerea lui George Calinescu care afirma ca marele Creanga ³e poporul roman insusi surprins intr-un moment de geniala expansiune .dar violentele de limbaj ascund.branza in putina asemene.sa revina la firul epic initial:´Hai mai bine despre copilarie sa povestim«´sau imbina ca in exprimarea populara.In aceste situatii comicul este de limbaj.o alta sursa importanta a umorului deoarece aceasta subliniaza incompatibilitatea unor situatii in general firesti.fie prin rima lor surprinzatoare (³pielea rea si rapanoasa/ori o bate.dincolo de aparente.din modul cum se exprima ele.asta ³nu inseamna ca e un biet scriitor popular.´s-apoi chititi ca se mantuia numai cu atata?¶etc do782x1333boof Uneori.na!´.´Aceasta opinie critica a fost intarita si de Mihail Sadoveanu care preciza faptul ca desi el iese direct din popor.ori o lasa´). Mama ii cearta pe copiii.taci.taci. starnesc voia buna.Opozitia dintre parinti.´de le mergea colbul´.curechi in poloboc.lasa«lasa.Prin toate aceste aspecte autorul realizeaza un comic de situatie provenit din intamplarile prin care trec personajele.o puternica afectiune.si daca-i popa sa ceteasca´).´cu talanca la oi.´ .La aceasta se adauga antiteza dintre parinti si copiii reprezentand varste si deci conceptii si mamifestari diferite.´«imi zicea cu zambet uneori:Iesi copile cu parul balan afara´etc.vorbirea directa cu cea indirecta:´«zicand:Cum nu se dioache calcaiul´.´va croiesc de va merg peticile´.ca apoi. Prin oralitatea stilului. ³stropsitul de Ion´ etc.´pughibale spurcate´.´zicand: ³na!.slava Domnului´.apoi da. folosirea unor propozitii eliptice de predicat si a enumeratiilor (³lemne la trunchi sunt. Si acest aspect ± imbinarea maiestrita a modurilor de expunere.neconcordanta dintre parerile lor.autorul creeaza impresia ca nu isi scrie amintirile.ei.etc).iar zicalele sunt uimitoare fie prin asocierile ce le realizeaza (³Daca-i copil sa se joace.deoarece hazul provine din cuvintele pe care le folosesc personajele.dandu-si seama.umorul si oralitatea stilului -.na.zicale si termeni familiari cu o semnificatie aparte .Stefan ³le da nas´ odraslelor si ³le tine hangul´ nu pentru ca ar fi intru totul de acord cu ei.ci Mai mult pentru a o necaji pe Smaranda.ci le povesteste unui auditoriu imaginar:´uite cum te trage apa pe furis la adanc«´. slanina si faina in pod este deavolna.na.ci cea mai maiastra si artistica manifestare a poporului in literatura culta. 31782xdx33bof6q Umorul ³Amintirilor´ este realizat si prin folosirea unor expresii si cuvinte.duelul verbal de un farmec rar.hai. ii blesteama.´ridicam casa in slava´.

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga Basmul Povestea lui Harap Alb. De asemenea. Iesiti din spatiul inchis al tinuturilor Moldovei. probele. unele caracterizari pitoresti tovarasii de drum ai lui Harap-Alb. izbuteste fiindca a infruntat eroic primejdiile. Pornind de la proverbul Fiecare pentru sine croitor de pane accepta incercarea mezinului. Bazandu-se pe repectul fata de varstnici si crezand in cuvantul lor. ajutoarele persona-jelor. robit diavolului cu chip de om. precizeaza acelasi critic. asa cum apreciaza Ibraileanu. Considerat de Pompiliu Constantinescu sinteza a basmului romanesc. publicat in Convorbiri lite-rare (1 august 1877) a fost reprodus de M. preschimbat in span. Scopul vietii fiind iubirea. Binele si raul sunt simbolizate de Harap-Alb si Spanul. unele scene comice si bineinteles neintrecuta eruditie paremiologica. jovialitatea. firesc. armele si hainele cu care a fost el mire cu toate acestea putand ajunge acolo unde au ajuns fratii lui. setea Setila. ca si in Amintiri. Batrana il atentioneaza ca: Hainele sunt vechi si ponosite si armele ruginite. Pastrand elementele de sursa folclorica. care-ti cumpara sufletul speculandu-l. se poate identifica comicul. autocaracterizarea prin propriile actiuni vorbire. comportare. rezolvand de la sine irezol-vabilul. gestica ale personajelor. intrepatrunderea fabulosului cu realul. au asemanare cu taranii din Humulesti. Verde-imparat. in scopul ajungerii la fratele sau. iara calul ai sa-l poti alege punand in mijlocul hergheliei o . Rasplata vine. pentru a imparati. idealul este pe pamant iar tentatia vine numai din credulitatea in Diavol. se lamureste in incercarile grele ale fiului de imparat. Flamanzila. personajele. aservit Diavolului. Dupa o statistica (din 1964). Harap-Alb. basmul lui I. dupa aproape zece ani va fi tradus intr-o limba straina si publicat in Rumanische Revue. intrucat acesta avea numai fete. Povestea lui Harap-Alb poate fi considerata un Bildungs-roman cu un subiect miraculos. caraterizarea de catre alte personaje. eruditia paremiologica toate acestea particularizand ca si Amintirile talentul lui Creanga. Pasari-Lati-Lungila reprezinta duhul pamantului. diminutive cu valoare augumentativa. Uriasii razvratiti. orali-tatea stilului. Pentru a intelege si a putea caracteriza personajul principal din basmul Povestea lui Harap-Alb. ispitind absolutul. Gerila. s-a hotarat sa-si incerce norocul dupa ce fratii lui n-au izbutit sa treaca de proba-cursa pe care le-o intinsese tatal lor ca sa le verifice curajul. Intre fatalitatea raului si ideala cautare a binelui. imbogatind nota de originalitate. Craiul isi sperie feciorii imbracanduse in piele de urs. Creanga a prins copcile fanteziei populare. specific la Creanga spunerea mucalita. Creanga a cunoscut o traducere in 26 de limbi ale lumii. iar masurarea timpului si a spatiului Ochila timpul si Pasari-Lati-Lungila spatiul. facem si precizarea ca Setila. va triumfa. Si aici. Eminescu in ziarul Timpul (tot in anul 1877). ironia. e completata de imprevizibil. comicul. Ochila. fiul cel mic al craiului. si mantuit de bunatatea si curatia lui prin colaborarea uriasilor intrupand principiul puterii cosmice si ale eticului linear. eroii din Povestea lui Harap-Alb par desprinsi dintr-o adevarata epopee. in felul lor. mezinul miluieste cu bani pe baba care-l ispiteste si-i vorbeste in parabole si care-l sfatuieste sa ceara de la tatal sau: calul. ei simbolizand caractere si adevaruri morale sau chiar forte ale naturii cum sunt: frigul Gerila. iar gravitatea riscului e dovada neindoielnica a moralitatii: resemnarea dupa incercari repetate din care eroul nu sucomba sub deznadejde. daca s-a lasat momit de rau. cu potente supranaturale in momentele supreme de pierzanie. coborand in geniul nativ al rasei si in filozofia lui asupra vietii. spre folosul lui. Ion Creanga foloseste ca modalitati: caracterizarea directa (de catre scriitor). observatiile psihologice asupra limbajului. scriitorul adauga noi elemente care confera basmului calitatea de opera culta. In figurile simbolice ale basmului. ispita pierzaniei este reprezentata de Cerb. petitul. umanizarea fantasticului prin comportamentul eroilor. insa. zeflemisirea. ce se revarsa in basm la tot pasul. mentalitatea gesturilor. Dar cine este bun prin esenta. neutri in intentie. cum sunt: motivele incercarea puterii. Mentionam dintre acestea: dramatizarea actiunii prin dialog. ingaduie povestitorului sa inzestreze caii sai cu insusiri sufletesti si trupesti peste masura omeneasca. insa termina umanizat prin iubire satisfacuta. tot de la viata. fiindca n-a sovait. Harap-Alb apreciaza criticul Pompiliu Constantinescu incearca absolutul. care. poreclele. Povestea lui Harap-Alb cuprinde intreaga filozofie populara. foamea Flamanzila. formulele tipice.

intalneste. macar sa te pui in ruptul capului. accentuand situatii de viata reale: Lumea asta e pe dos. pentru care primeste. Si. il asculta pe Span. stai si-l astepti. fiind incurajat: daca-i inainte. cum ti se pare? Gandit-ai vreodata ca ai sa ajungi: soarele cu picioarele. ci dupa cum vr Domnul. acela are sa te duca la imparatie si are sa te scape din multe primejdii. pana la luna. fiul de crai ii cere calului: De mi-i duce ca gandul. facandu-l pe crai sa-si recunoasca travestiul: Dragul tatei. de nu-l mai poate satura nici Pamantul. putini suie. calul. vei crede celor asupriti si necajiti pentru ca stii acum ce e nacazul. apoi pe vestitul Ochila care vede toate si pe toti altfel de cum vede luma cealalta: numai pe sine nu se vede cat e de frumosel. pe Gerila o dihanie de om care se perpelea pe langa foc. tovarasul tau. E supus probelor de adu-cere a salatilor si a capului si pielii cerbului din Padurea Ursului si. Pentru ca asa e lumea asta si. cum spune scriitorul. trecand cu bine proba. (s. numai sa nu fie de diochiu. o aripa. si care dintre cai o veni la jaratec sa manance. ca de multe primejdii m-a scapat si pe mine in tineretele mele! Na-ti acum si pielea asta de urs. Spanul isi joaca rolul mai departe. te sileste sa-l ajungi. pe Flamanzila foametea sac fara fund sau cine mai stie ce pricopseala a fi. caci sunt foarte sugubeti. ramane cum este ea. stapane. si el este fiul sagetatorului si nepotul arcasului.). mai iute ca fulgerul. dupa care-si intreaba stapanul: Ei. si n-ai cum banui: pentru ca nu-i dupa cum gandeste omul. craiul isi sfatuieste fiul: in calatoria ta ai sa ai trebuinta si de rai si de buni. si baba dispare misterios. Dupa ce-l indupleca pe tatal sau. respectiv. ajuta albinele. schimbandu-si rolurile si botezandu-l Harap-Alb. ca pe niste laptoace de mori. Pornind de la ideea ca omul e dator sa incerce. chilimbot botit din frunte cu un ochi. apoi zboara pana la nori. Imbratisandu-l. si a treia oara pana la soare. de-ai face ce-ai face. Dupa aceasta incaleca fiecare pe calul sau. sa nai de-a face cu dansii. ca eu sunt. toate merg cu capu-n jos. tu mi-i prapadi. ca stapan. multi coboara. te-a mai sfatui si el ce ai sa faci. Ca in toate basmele si aici se cer trecute probele focului ceea ce face de fapt ca basmul sa devina si un roman de formare. cine nu nici carne moale. facandu-le un bustihan. si pornesc Spanul inainte. Cel care macina avand si painea si cutitul taie de unde vr si cat ii place iar tu te uiti si na-i ce-i face. nu da. Pentru ca se adevereste proverbul Cine poate oase roade. Nerespectand sfatul tatalui sau. nu poti s-o intorci cu umarul. Trimis sa aduca fata lui Ros imparat. la fel ca orice personaj fantastic. nascut in zodia ratelor si impodobit cu darul suptului si caruia incepe a-i tasni apa pe nari si pe urechi. pe rand. iar daca-i in urma. care. Fetele imparatului se indoiesc de apropierea de rudenie cu Spanul pe care-l cred rau si neomenos fata de Hrap-Alb. ca sluga Ajunsi la curtea imparatului Verde. ultimul pe cre-l va lua este Pasari-Lati-Lungila botezat de catre scriitor asa fiind mai potri-vit cu naravul si apucaturile lui. alege calul nazdravan care-l incurajeaza spunandu-i: Sui pe mine. Harap-Alb singur afirma ca va porni si el intr-un noroc si cum o da Dumnezeu. Calificati ca nise golani care . Fiul de crai repeta incercarea fratilor sai. il baga in fantana sa se racoreasca. Cand vei ajunge si tu mare si tare. primind in dar o aripa ce-i poate servi la nevoie. in sfarsit. prietenos cu fiecare. cerandu-i apoi sa jure credinta. Sfanta Duminica il sfatuieste pe Harap-Alb sa se supuna soartei ca aceasta este oranduita de Dumnezeu: asa a trebuit sa se intample.n. Harap-Alb in urma. ciuma zburatoarelor si spaima domeniilor Ajung la Rosu imparat cel care nu avea mila de om nici cat de caine un om paclisit si rautacios la culme. unul macina la moara. iara mai ales de cel span. totul iesind cum le-a fi norocul. Dar pana atunci mai rabda Harap-Alb. pe Setila fiul Secetei. situatie de viata asemanatoare cu cea a lui Harap-Alb. HarapAlb ocroteste in drum nunta de furnici. pacalindu-l. de asemenea.tava plina cu jaratec. tu mi-i folosi. Pentru ca spune scriitorul. luna cu mana si prin nouri sa cauti cununa? Marturisind ca a trecut prin mare sperietura. Si la toata intamplarea. tine-te bine. iar de mi-i duce ca vantul. Harap-Alb fiind obligat a se supune. stapane. cat ii putea. braul pamantului si scara ceriului. Parca-i un bot. Cu ajutorul Sfintei Duminici reuseste. Desigur ca. Harap-Alb fiindu-le tovaras si partas la toate si la paguba si la castig. apoi. din Padurea Cerbului. ca ti-o prinde bine vreodata. Vorba ceea: zi-i lume si te mantuie. dar sa te feresti de omul ros. pentru ca avea nevoie de dansii pentru ca nu se poate ca din cei cinci nespalati cati merg cu Harap-Alb sa nu-i vina vreunul de hac.

si el a luptat cu spanii. Vorba cantecului: Fugi de-acolo. Gerila. vazand ca a fost data in vileag inselatoria sa. scaldat in roua diminetii. Pasari-Lati-Lungila si nazdravanul de Ochila se opresc si zic cu jale: Harap-Alb. turturica etc. sugereaza si indeletnicirile vechi: vanatul. monologul interior. mergi sanatos! De-am fost rai. craiesele furnicilor si albinelor. Filozofia surazatoare a lui Harap-Alb. valabila pentru om in genere. Flamanzila si Setila. si el s-a facut frate cu dracul. vina-n coace! / Sezi binisor. Dimensiunile nuntii din basm sunt comparabile cu cele ale nuntilor din Calin de M. dar aceasta il respinge adresandu-i-se: Lipsesti dinaintea mea. din Nunta Zamfirei. s-am venit pentru Hrap-Alb. iar cine se duce acolo. hiperbolele. leganat de adierea vantului. Primind binecuvantrea si imparatia de la Verde imparat. chiar si saracimea ospata si bea! Formula de incheiere a basmului este si ea hiperbolizata. dialogul. care isi ia cu ea trei smicele si apa vie. Harap-Alb se caracterizeaza ca un tanar viteaz. b si mananca. omeni in sama bogati s-un pacat de povestariu. tinand si acum. mi-nunea minunilor din ostrovul florilor! si mai fost-au poftite inca: crai. metaforele folosite de scriitor in conti-nuarea portretului fetei sunt comparabile cu cele ale lui Eminescu. nu-mi da pace!. Dar in pieptul lor rasare Ce rasare? Ia. indreptanduse spre imparatia lui Verde imparat. albinaritul etc. Rosu imparat ii va supune si el la probe peste care nazdravanii vor trece cu succes. retinem: autocaracterizarea. descrierea. apropiindu-l de Amintiri. Spanule. luminos si in sine arzatoriu. modalitatile de expunere naratiunea. care nu-i venea a-l spune. nu-i venea s-o duca Spanului Caci era boboc de trandafir din luna lui mai. cand ii vine in ajutor craiasa albinelor. Veselie mare intre toti era. cum e omul cand merge la drum cu dragostea alaturea. Sau. din Calin si ale lui G. soare mandru. fara bani in buzunariu. Ajungand la imparatie. se repede ca un cane turbat si reteaza capul lui Harap-Alb. a invaluit-o in mit si a sugrumat-o intr-o experienta fantastica. Eminescu si Nunta Zamfirei de G. dezmerdat de cele intai raze ale soarelui. subliniaza criticul. iar nemurirea si-a dobandit-o din apa vie si apa moarta a creatiei lui artistice. iar la dansa ba. ziua ceas si ceasul clipa. era frumoasa de mama focului. iar cine nu. Calul lui Harap-Alb il pedepseste pe Span ridicandu-l spre cer si dandu-i drumul de acolo. se uita si rabda. Dupa ce au luat fata. Din intreg basmul. il inconjoara cu cele trei smicele de mar dulce. caci el este adevaratul nepot al imparatului Verde. Spanul. caci si raul cateodata prinde bine la ceva. Harap-Alb si fata imparatului Ros au facut o nunta la care au fost poftiti: Craiasa furnicilor. cand eroul este ajutat de furnici si cea a identificarii fetei de imparat. umorul. pe Harap-Alb. veselia a tinut ani intregi. din cand in cand. autoironia. ce se naste din scanteia unui ochi fermecatoriu! Harap-Alb.indraznesc sa-i ceara fata. acesta simtindu-se ca dupa un somn greu. si in inima ei parca se petrecea nu stiu ce poate vreun dor ascuns. fiind ajutat in izbanda lui de Sfanta Dumineca. craiese si-mparati. il stropeste cu apa vie si-l invie. de calul nazdravan si de catre cei cinci colosi fiindca era bun. ca sa treaca puntile vietii. Creanga nu si-a povestit maturitatea sub forma de memorial. Confruntarile lui cu ursul. luna-n ceriu au asfintit. cu primejdiile si nevoile. Bucuria dragostei ii facea pe cei doi sa mearga fara a simti ca merg parandu-li-se calea scurta si vremea si mai scurta. Sentimentele de dragoste reciproca sunt sugesiv evocate: Harap-Alb o prapadea din ochi de draga () si ea fura cu ochii. din nisipul maruntel. Doar n-am venit pentru tine. caraterizarea de catre alte personaje. Folosind o splendida proza ritmata. onomastica personajelor. indragostit de fata imparatului Ros. ceea ce confera basmului aceeasi autenticitate. reusind sa castige fata imparatului. indemanatec. cerbul. Craiasa albinelor. Spanul se repede sa ia in brate fata de pe cal. Cosbuc. harnic. la soare te puteai uita. scriitorul precizeaza: Harap-Alb le multameste s-apoi pleaca linistit. continua scriitorul cum s-ar mai zice la noi in taraneste. de neatins de ochii fluturilor. Comparatiile. ironia. Craiasa zanelor. Un mare spectacol de viata il reprezinta scena alegerii samintei de mac. un dor. a fost filozofia lui pana in pragul . surprins de frumusetea fetei. fiindca. Pe langa caracterizarea directa. tu ni-i ierta. supus. credincios in Dumnezeu si in oameni. da. dupa scriitor. Cosbuc. Pompiliu Constantinescu apreciaza ca: intre amintirile copilariei si Povestea lui Harap-Alb este acelasi raport de subsecventa ca intre inceputul si sfarsitul vietii. Fata de imparat pune capul lui Harap-Alb la loc. Fata vesel ii zambeste.

scriitorul narator. dupa cum noteaza Ibraileanu: in Creanga. dupa parerea lui G. Geniul humulestean subliniaza criticul este aceasta capacitate extraordinara de a-si lua in serios eroii (fabulosi sau nu. cu intelegeri pentru slabiciunile lor. constituindu-se ca un erou asemenea naratiunilor moderne.mortii. El apare ca o voce. de a le retrai aventurile. In opera ca si in societatea lui Creanga. tulburari si uimiri. omul span sau omul ros. Dupa Nicolae Manolescu mentalitatea lui Creanga se intemeiaza pe bun simt si pe natural. vitii. e mai cu sarm prin ceea ce spune si cum spune decat creaturile sale luate laolalta (s. eterna si plina de umbre si lumini.) . Singurele personaje negative din opera lui (daca notiunea ca atare n-ar fi cu totul nepotrivita) sunt acelea care contrazic natura. o stiinta a oportunitatii de a le alterna in care nu-i cunoastem lui Creanga egal in proza romaneasca. de exemplu. se sugereaza mersul lucrurilor situatii.n. Calinescu. Prin interventiile sale. Mentionam printre modalitatile de caracterizare. de civilizatie. existand o masura a supunerii care-i da superioritatea artistului desavarsit. Pentru ca. Povestea lui Harap-Alb este. indeosebi caracterizarea directa. ceea ce l-a apropiat pe Eminescu de marele povestitor. Creanga retraieste cu ingenuitate intamplarile povestite. neajungand vreodata la efectele distonante (sentimentalism. iar intelepciunea ei a fost intelepciunea vietii insasi. limba veche si inteleapta. in fond demiurgul. Amestecandu-se printre eroi. acceptand cu duiosie oamenii asa cum sunt. natura. Eminescu gasea taranul. in studiul sau Introducere in opera lui Ion Creanga cu referire la Povesti. ca. oameni sau animale). mora-lizare. creatorul.). slabiciuni. Creanga poseda acel simt al adecvarii. Asadar. atitudini ale eroilor el. de intelectualism. (C. adica de a crea viata. de a pune cu voluptate in fiecare propriile lui aspiratii nerostite. alunecare in filosofare).B. ca un re-gistru de intonatii. un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste sub orice strai si la orice varsta. comentatorul. cum bine apreciaza George Munteanu. El e creatorul unei comedii umane (s. peripetii. o consolare de prezent. iesind mereu in fata. Analizand povestile lui Creanga (in studiul mentionat mai sus) din punctul de vedere al artei compozitionale si al implicarii naratorului.) tot asa de profunda si de universala in tipicitatea ei precum aceea a lui Sadoveanu. Eminescu gasea un refugiu. Neiesind din schemele basmului popular. George Munteanu sintetizeaza: La mijloc e o tehnica a participarii si a detasarii de oamenii evocati de evenimente.n.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->