Sunteți pe pagina 1din 2

ALFABETUL CHIRILIC

- este alfabetul textelor romanesti vechi ;

- este un sistem de scriere creat la sfarsitul secolului al IX- lea de ucenici ai


misionarilor crestini de origine bulgara ;

- n-a fost niciodata perfect adecvat sau adaptat scrierii romanesti .

Alfabetul chirilic român a fost utilizat pentru scrierea limbii române,


din secolele XIV-XV, şi până în anul 1862. Datorită faptului că în limba
română se găsesc sunete ce nu au corespondenţă în alfabetul chirilic clasic,
grămăticii s-au văzut nevoiţi să inventeze o serie de semne, pentru a le putea
reprezenta.
In momentul formarii primelor state feudale romanesti, cancelariile
domnesti aveau nevoie de un alfabet cu ajutorul caruia sa redacteze diferite
documente, iar sub influenta statelor slave care ne inconjurau aproape in
totalitate s-a apelat la alfabetul chirilic
Cele mai vechi scrieri chirilice nu sunt manuscrise, ci inscriptii cu
caracter istoric,funerar sau religios ( ex. Inscriptia dobrogeana – este cea
mai veche inscriptie chirilica datata (943) si a fost descoperita în localitatea
Mircea Voda din Dobrogea ).
Cel mai vechi text scris in limba romana este Scrisoarea lui Neacsu
din Campulung care dateaza din anul 1521. Binenteles este de presupus ca si
inainte de aceasta data s-ar fi scris in romaneste, dar respectivele texte nu s-
au pastrat.
Textele vechi scrise in limba romana se pot imparti in doua categorii :
texte neliterare (scrisori, inventare de bunuri, documente oficiale sau
neoficiale) si texte literare. Pentru a urmarii evolutia scrierii romanesti cele
mai ilustrative sunt textele literare ( ex. Catehismul romanesc lutheran
(1544), Psaltirea (1568) ).
Dimitrie Cantemir, (în Descriptio Moldaviae) arăta că moldovenii ar fi
scris cu litere latine - potrivit tradiţiei - până la conciliul de la Florenţa
(1439). Alexandru cel Bun, susţinea el, ar fi poruncit arderea tuturor textelor
scrise până atunci cu caractere latine, introducând alfabetul chirilic şi limba
slavă, ca o reacţie la răspândirea catolicismului. Scrierea cu alfabetul chirilic
a fost folosită pe teritoriul Romaniei de astăzi pâna în a doua jumătate a
secolului XIX.

Trecerea de la folosirea alfabetului chirilic la cel cu litere latine s-a realizat


treptat, prin alfabetul de tranziţie. Decretul de înlocuire a alfabetului chirilic
cu cel latin a fost dat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la un an
dupa Unirea Principatelor (1860).

Istoria scrierii romanesti cu caractere chirilice cunoaste urmatoarele tipuri


de scriere : capitala, unciala, semiunciala, minuscula, cursiva.

Din cursiva noua de cancelarie se va dezvolta scrierea cursiva moderna care


in a doua jumatate a secolului al XVIII – lea va suferi importante modificari
gramaticale ce au dus la micsorarea progresiva a numarului de slove si
inlocuirea treptata a slovelor cu litere latine, precum si introducerea cifrelor
arabe.

Limba româna prezinta, în structura ei, caractere neromanice, care se explica


numai prin limbile slave si contactul cu acestea. Existenta elementelor slave
în structura limbii române presupune coexistenta si întrepatrunderea a doua
sisteme lingvistice la acelasi vorbitor: cel romanic si cel slav. Acest fenomen
se explica prin traiul în simbioza al românilor si slavilor, pâna la asimilarea
celor din urma de catre primii.

Scîntee Elena Adriana


clasa a XI-a C