Sunteți pe pagina 1din 14

ACTIUNEA CUTREMURULUI. ÎNCARCARI SEISMICE.

MECANISMUL PRODUCERII CUTREMURELOR


• deformatii si
deplasari în
interiorul scoartei
(cutremure
tectonice);
• eruptii vulcanice
(cutremure
vulcanice);
• prabusiri si
alunecari de teren
(cutremure de
prabusire);

 In zonele de convergenta ale deplasarilor, placile pot patrunde


una sub alta (fenomenul de subductie) sau pot aluneca lateral una
în raport cu cealalta;

 Faliile geologice reprezinta planurile de contact între placile sau


sub-placile adiacente pe care se produc miscarile relative;
 Punctul de pe falie în care se
declanseaza ruperea este definit ca
"focarul" sau "hipocentrul" cutremurului;
 Proiectia focarului pe suprafata
pamântului se numeste "epicentru";
 Distanta de la epicentru la focar reprezina "adâncimea focarului";
 Distanta dintre un amplasament oarecare si focar este denumita
"distanta focala" iar distanta dintre un amplasament oarecare si
epicentru (masurata la suprafata globului terestru) este denumita
"distanta epicentrala";
 Aria afectata de cutremur creste odata cu cresterea adâncimii
focarului.

DISTRIBUTIA FOCARELOR IN SECOLUL XX

PROPAGAREA UNDELOR SEISMICE


 Unde seismice „P” – cele mai rapide.
Sistemul SOS-LIFE: “P-wave recognition software”.

 Unde seismice „S” (nu se propaga si prin lichide) – sunt de


1.68 ori mai lente decat undele „P”.

 Unde de suprafata – cele mai distructive – sunt de 2-3 ori mai


lente decat undele „P”.
EVALUAREA SEVERITATII CUTREMURELOR

 Criterii obiective: masurarea caracteristicilor miscarii terenului în


timpul cutremurului;
 Criterii subiective: efectele produse de cutremur asupra mediului
natural, asupra constructiilor si asupra oamenilor;
 Criterii mixte: combina rezultatele înregistrarilor cu aprecierea
efectului cutremurului asupra mediului natural si asupra mediului
construit;

APRECIEREA OBIECTIVA A SEVERITATII CUTREMURELOR:


 "Magnitudinea" - cantitatea de energie eliberata în focar în timpul
cutremurului;
o Magnitudinea se determina prin masurarea amplitudinii
maxime a oscilatiilor, în timpul cutremurului, a unui
pendul standard situat la distanta conventionala de 100
km de epicentru;
o Pentru compararea magnitudinilor se foloseste scara
logaritmica RICHTER definita prin numere întregi si
zecimale. Pe aceasta scara o crestere de 0.2 unitati
reprezinta dublarea energiei eliberate în focar
(cutremurul din Vrancea-1940 cu magnitudinea M = 7.4 a
eliberat o cantitate de energie dubla în raport cu
cutremurul din 1977 care a avut M = 7.2). Scara
magnitudinilor nu este limitata superior (cel mai puternic
cutremur nu poate depasi M = 9.0);
o Cea mai mare magnitudine a unui cutremur produs în
zona Vrancea în ultimul mileniu este atribuita
cutremurului din 1802 : M = 7.5;
o În ultimii 100 ani s-au produs în România ≈ 100
cutremure cu M > 5;
o ANUL o MAGNITUDINEA
o 1903 o 6.3
o 1908 o 6.75
o 1912 o 6.0
o 1916 o 6.5
o 1934 o 6.25
o 1940 o 6.25
o 1940 o 7.4
o 1945 o 6.5
o 1977 o 7.2
o 1986 o 7.0
o 1990 o 6.8

 Acceleratia maxima: - masura a severitatii unui cutremur pe un


amplasament;
o Accelerograma unui cutremur este reprezentarea grafica
a variatiei acceleratiei solului în timpul miscarii seismice.
Înregistrarile se realizeaza cu aparate denumite
accelerografe;
o Accelerograma pune în evidenta si perioada dominanta a
miscarii vibratorii a solulului definita prin numarul mediu
de schimbari de semn ale acceleratiei în unitatea de timp
precum si durata miscarilor violente ale terenului.
Perioadele dominante ale miscarii terenului la un
amplasament sunt functie de conditiile geologice locale
(caracteristicile straturilor superficiale ale terenului
peste nivelul rocii de baza);
o Pe baza datelor istorice, a cunostintelor privind structura
geologica si a acceleratiilor înregistrate la ultimele
cutremure s-a realizat zonarea teritoriului României din
punct de vedere al acceleratiilor maxime probabile prin
intermediul coeficientilor ks care reprezinta raportul
dintre acceleratia maxima probabila (amax) si acceleratia
gravitatiei (g):
a
k s = max
g
 Spectrul de raspuns - cel mai complex criteriu de apreciere
obiectiva a severitatii cutremurului la un amplasament dat;
o tine seama atât de miscarea terenului (identificata printr-
o accelerograma înregistrata) cât si de proprietatile
dinamice ale constructiilor (perioada proprie de oscilatie,
fractiunea din amortizarea critica);
o Spectrul de raspuns permite identificarea claselor de
structuri cu sensibilitate deosebita la un anumit tip de
cutremur prin domeniul perioadelor proprii pentru care se
dezvolta raspunsul maxim;

APRECIEREA SUBIECTIVA A SEVERITATII CUTREMURELOR:


 Intensitatea observata: - la un amplasament dat este un criteriu
subiectiv de apreciere a severitatii unui cutremur prin efectele
constatate asupra oamenilor, constructiilor si mediului natural;
o scara intensitatilor (scara MERCALLI are 12 grade de
intensitate notate I -XII MM);
o Efectul unui cutremur la nivelul unor zone mai întinse
din teritoriu (efectul macroseismic) poate fi sintetizat, pe
baza intensitatilor observate la un anumit cutremur, prin
trasarea curbelor care unesc punctele de egala
intensitate. Aceste curbe sunt denumite izoseiste;
o Macrozonarea seismica a teritoriului tarii (harta
macroseismica generalizata) se stabileste ca
înfasuratoare a hartilor macroseismice corespunzatoare
diferitelor cutremure din trecut;
o Scara intensitatilor observate a fost perfectionata prin
introducerea unor elemente de apreciere obiective care
se refera la valorile înregistrate ale parametrilor miscarii
seismice (valori corelate pentru acceleratia, viteza si
deplasarea terenului) si la statistica avariilor de diferite
categorii. Aceasta scara, cu caracter mixt, obiectiv si
subiectiv, are tot 12 grade si este cunoscuta sub numele
de scara MSK (Medvedev-Sponheuer-Karnic).
Scara MSK este utilizata în mod curent în practica
internationala;
EFECTELE CUTREMURELOR ASUPRA MEDIULUI NATURAL
SI ASUPRA CONSTRUCTIILOR
Efectele cutremurelor asupra mediului natural
 Formarea unor falii de suprafata;
 Producerea unor alunecari de teren;
 Lichefierea straturilor de nisip saturat cu apa;
 Producerea unor tasari în straturile de teren afânate;
 Formarea de valuri înalte (seise) în lacurile naturale sau de
baraj;
 Formarea în larg si propagarea catre tarm a valurilor înalte
(tsunami);
Efectele cutremurelor asupra constructiilor
În întreaga constructie se dezvolta forte de inertie egale cu
produsul dintre masa fiecarui element de constructie si acceleratia
pe care aceasta masa o capata în timpul cutremurului.
• oscilatii plane: deplasari alternative orizontale, în doua plane
verticale ale cladirii;
• oscilatii de torsiune: deplasari alternative, în plan orizontal, prin
rotirea cladirii în raport cu un ax vertical;
Pentru constructiile si elementele de constructie cu deschideri mari (poduri,
acoperisuri suspendate) trebuie luate în considerare si oscilatiile plane
reprezentate prin deplasari alternative, în plan vertical, în raport cu
pozitia initiala.
Evaluarea fortelor seismice care actioneaza asupra constructiilor
Caracteristicile fortelor de inertie sunt functie de mai multi factori:
• caracteristicile miscarii seismice (acceleratia maxima a
solului si perioada dominanta a miscarii oscilatorii a
terenului);
• starea de eforturi si deformatii care se dezvolta în
structura (deformatii elastice – reversibile sau deformatii
inelastice – ireversibile);
• caracteristicile dinamice ale constructiei (perioadele proprii
de vibratie, formele modurilor proprii de vibratie);

Metoda simplificata cea mai cunoscuta si cea mai raspândita în


practica mondiala este metoda fortelor static echivalente.

În România: "Normativ pentru proiectarea antiseismica a


constructiilor"- indicativ P100-92
„Cod de proiectare seismica” P100/2006
CALCULUL SI DISTRIBUTIA FORTELOR SEISMICE

S r = c r G - P100/1992
cr = αk s β rψ εr - coeficient seismic global corespunzator modului de vibratie r;

• α - coeficient de importanta a constructiei in functie de clasele de importanta;


k s - coeficient functie de zona seimica de calcul a amplasamentului;

• β r - coeficient de amplificare dinamica in modul r de vibratie, functie de

compozitia spectrala a miscarii seismice pe amplasament;


• ψ - coefient de reducere a actiunii seismice tinand seama de ductilitatea structurii,

de capacitatea de redistributie a eforturilor, de ponderea cu care intervin rezervele


de rezistenta neconsiderate in calcul, precum si de efectele de amortizare a
vibratiilor, altele decat cele asociate structurii de rezistenta;
• εr - coeficientul de echivalenta intre sistemul real si un sistem cu un grad de
libertate corespunzator modului propriu r;
• G - rezultanta incarcarilor gravitationale pentru intreaga structura (determinata
in gruparea speciala de incarcari);

Coeficientii α diferentiaza nivelurile de protectie antiseismica ale constructiilor in


functie de clasele lor de importanta.

Valorile α pentru clasele de importanta

Clasa de importanta a constructiei α


Clasa I - constructiile de importanta deosebita
pentru societate, a caror functionalitate in
timpul cutremurului si imediat dupa cutremur
1.4
trebuie sa se asigure integral (spitale, statii de
pompieri, centre de comunicatii, unitati de
producere a energiei electrice, muzee)

Clasa II – constructii de importanta deosebita 1.2


la care se impune limitarea avariilor avandu-se
in vedere consecintele acestora (scoli, gradinite,
camine, biserici, sali de spectacole, centre
comerciale, cladiri care adapostesc valori
artistice, istorice, stiintifice, economice
deosebite)

Clasa III – constructii de importanta normala


(cladiri de locuit, hoteluri, camine, constructii 1.0
industriale curente)

Clasa IV – constructii de importanta redusa 0.8

Coeficientul ks reprezinta raportul dintre acceleratia maxima a miscarii seismice a


terenului (considerata cu o perioada medie de revenire de 50 de ani)
corespunzatoare zonei seismice de calcul si acceleratia gravitatiei.

Coeficientul de amplificare βr se determina in functie de perioadele oscilatiilor


proprii Tr ale constructiilor si de conditiile seismice ale zonei caracterizate prin
perioadele de colt Tc cu relatiile:
• βr = 2.5 pentru Tr ≤Tc ;
• β r = 2.5 − ( Tr − Tc ) ≥ 1 pentru Tr >Tc ;
βr Valorile coeficientului ψ

Tipul structurii
2.5 (structuri din beton armat) Tc=1.5se Coeficient ψ
c
Structuri in cadre etajate cu pereti de umplutura careTc=1.0se
sunt tratati ca 0.25
elemente structurale asigurand conlucrarea cu elementele cadrului
Tc=0.7se c
c
Structuri1.0
incadre etajate cu pereti de umplutura care nu sunt tratati
β r minca
=1 0.20
elemente structurale

Hale industriale si alte


0.7structuri
1.0 cu 1.5
un singur nivel
2.2 cu legaturi
2.5 Tr(se
3.0rigide intre 0.15
rigle si stalpi c)

Hale industriale si alte structuri cu un singur nivel cu legaturi articulate


0.20
intre rigle si stalpi

Structuri cu pereti structurali 0.25

Structuri cu pereti, stalpi si plansee dala (fara grinzi) 0.30

Castele de apa 0.35

Silozuri 0.25

Coeficientul εr se determina cu relatia:


2
 n 
 ∑ Gk u k r 
ε r =  k =1n  unde:
G ∑ Gk uk2r
k =1

• uk r
- componenta dupa gradul de libertate k a vectorului propriu de ordinul r;
 n

• Gk - rezultanta incarcarilor gravitationale ale nivelului k  G = ∑ Gk  ;
 k =1 
Incarcarea seismica care actioneaza la nivelul k pe directia gradului de libertate
corespunzator modului de vibratie r se poate determina cu relatia:

Gk u k r
Sk r = Sr n

∑G u
k =1
k kr
P100/2006