Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizarea lui Felix

( capitolele I, XVII, XVII si XVIII )


Felix Sima este unul din personajele romanului “Enigma Otiliei”. El apare adesea
ca fiiind vocea autorului si un martor al intamplarilor. El isi face aparitia in primul
capitol al romanului, atunci cand vine in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu, upa
terminarea liceului. Mos Costache este cel pe care tatal lui Felix l-a lasat sa
administreze bunurile tanarului pna ce acesta va deveni major. Ajuns in aceasta casa se
indragosteste de pupila batranului, Otilia, care este rasfatat si de Pascalopol, un prieten
de familie.
Facem cunostinta cu Felix asadar, chiar din primul capitol al romanului. Il
intalnim cautatnd casa lui Costache Giurgiuveanu. Autorul ii face deja un portret
fizic, prin caracterizare directa. El este “un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat
in uniforma de licean… Uniforma neagra ii era stransa bine pe talie, ca un vesmant
militar, iar gulerul tare si foarte inalt si sapca umflata ii dadeau un aer barbatessc si
elegant. Fata ii era insa juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor
mari de par ce-I cadeau de sub sapca, dar culoarea maslinie a obrazului si taietura
elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie”. Baiatul are de la
inceput un accentuat aer de feminitate. E dezorientat, cautand cu multa nesiguranta
numerele caselor. Este un baiat educat, politicos, ce da dovada de sensibilitate, intrucat
nu doreste sa deranjeze atunci cand ajunge la casa lui Costache Giurgiuveanu, iar cand
batranul il lasa sa plece de la poarta sa fara nici un raspuns, iar el revine si abia apoi etse
recunoscut de Otilia, nu protesteaza, nu este vehement, ci mai degraba buimacit,
deoarece stia ca ar fi ajuns la casa cu numarul corect, si emotionat. (“”glasul acestuia
pieri de emotie si inima-i zvacni cu violenta in piept).
Tot in primul capitol al romanului, autorul ne ofera o adevarata fisa
biografica a personajului. Astfel, aflam ca se numeste Felix Sima, si ca sosise in
bucuresti de la Iasi, in urma terminarii liceului. Trecuse examenul de capacitate si
absolvise Liceul Internat din Iasi. Pare inca de la prima vedere un tanar educat si serios.
Ttal sau murise in urma cu un an, iar mama si mai demult. Costache Giurgiuveanu este
cumnatul tatalui sau, deci unchiul lui felix. Iosif Sima, tatal lui Felix, fusese doctor si i-
a lasat acestuia o casa cam veche, dar rentabila si un depozit in bani, pe care pana la
majoratul lui Felix trebuia sa-l administreze mos Costache. Fiu de intelectual, Felix nu
se abate de la aceasta cale si doreste sa-si continue studiile, acesta fiind motivul pentru
care vine la Bucuresti.
Din reactiile lui la vorbele cu care il primesc cei pe care ii intalneste in casa
Giurgiuveanu, observam ca este un tanar politicos, rusinat de familiaritatile prea
evidente si sfios.
Tot din “fisa biografica” pe care autorul o face lui Felix in primul capitol aflam
ca acesta, ramas destul de timpuriu fara mama, din scoala primara, a fost crescut prin
internate si pensionate, fara a trai relatia cu o mama, respectiv cu o femeie. De aceea
atunci cand o intalneste pe Otilia, spune chiar el ca “aparitia fetei ii dadu un sentiment
indeit, de mult presimtit”. Incercase, cativa ani mai tarziu sa reconstruiasca sentimentul
dragostei pentru mama, pentru o femeie, tinand in fata fotografia mamei, insa, asa cum
el insusi recunoaste, “era prea tarziu. Fotografia ramanea a unei finte indepartate, pe
care abia o cuoscuse”. A trebuit in schim sa auda vorbele indecente ale colegilor de
internat despre femei sau cele ironice ale slujnicelor de acolo.
Intalnirea cu Otilia trezeste asadar in Felix “simiri pana atunci latente”, de
asemenea “incerca si acul geloziei”. Astfel, familiaritatea si apropierea fizica a Otiliei il
intimideaza. Mananca intimidat prajiturile pe care aceasta I le ofera ca unui copil mic.
Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele lui Felix din acest prim
capitol contureaza indirect, inca de la primele pagini ale romanului, o fire rationala,
lucida, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitica si un spirit de observatie foarte
dezvoltat.
In capitolul al XVII-lea, trezindu-se, Felix aude pe cineva cantand la pian si isi
da seama ca Otilia se intorsese din calatoria la Paris, unde plecase insotita de
Pascalopol.
Dragostea lui Felix pentru Otilia este neschimbata, statornica. Atunci cand
realizeaza ca ea chiar s-a intors, coboara alergand, “fara sa se mai spale, cu parul
valvoi”. Desi pare mai matur, intrucat in fata plecarii Otiliei intr-un fel asteptase
resemnat, este interesat totusi de intentiile acesteia cu Pascalopol. A ramas acelasi tanar
extrem de grijuliu cu fiinta iubita. Sub nici o forma nu doreste sa o supere pe Otilia,
discutand despre aceste lucruri: “Otilia – regreta felix – iarta-ma, n-am voit sa te supar.
Ti-am spus cu sinceritate ce am agndit in lipsa ta”.
Oricum, autorul ne spune in mod direct ca intoarcerea Otiliei de la Paris a produs
in sufletul lui Felix “o extraordinara revolutie sufleteasca”.
Sentimentul de iubire ce se desteptase in sufleutl lui Felix intalneste dureros
realizarea faptului ca Otilia se comporta cu el ca o sora. Prin caracterizare directa,
autorul precizeaza ca Felix este “un suflet limpede, incapabil de disimulatie,
profund in sentimente”.
Realizand ca Otilia nu-i spune niciodata ca il iubeste, ci doar se apara de acuzatia
ca nu-l iubeste si ca mereu se comporta cu el foarte protector, fiind preocupata de
cariera si viitorul sau, Felix este din ce in ce mai demoralizat.
Fiind un caracter sincer, isi exprima in mod clar sentimentele in fata Otiliei si o
intreaba daca se va casatori cu el. Aceasta insa evita un raspuns concret. Il intreaba
chiar si pe Pascalopol de ce nu s-a casatorit si simte gelozie fata de acesta, chiar
insinueaza, far prea multa retinere, ca din iubirea paterna a lui Pascalopol pentru Otilia
se poate trece fara voie la altfel de iubire. Regreta apoi iesirea lui, ceea ce demonstreaza
inca o data caracterul sau impecabil.
Cand Stanica ii face cunostinta lui felix cu Lili, o nepoata de-a sa, Felix o
primeste amabil, insa nu se infirpa nimic special, el ramanand fidel Otiliei.
In capitolul al XVIII-lea, in fata atacului cerebral pe care l-a avut mos Costache,
Felix da dovada de grija fata de acesta, de preocupare sincera fata de sanatatea
batranului sau unchi, desi afla ca socotelile pe care Costache le tinea legat de veniturile
lui, nu erau tocmai exacte, ci exagerate, ceea ce initial il iumeste si il indigna. Faptul ca
acest lucru nu il determina sa-l neglijeze pe batran , este dovada caracterului deosebit al
lui Felix, dovada unui suflet bun, milos. Merge si il cauta pe Weissman, prietenul sau,
tot pentru a ajuta in situatia cu mos Costache, iar apoi, merge chiar la pascalopol,
netinand deloc seama de grijile pe care le avea in legatura cu relatia dintre Otilia si
Pascalopol. De asemenea, atunci cand vede o alta manifestare de zgarcenie a lui mos
Costache care in loc sa trimita sa se cumpere seringi, doreste sa-I vanda el aceste
ustensile lui Weissman, felix, nu are nici o critica la adresa unchiului sau, ci etse
multumit ca acesasta reactie a batranului arata faptul ca si-a revenit si etse bucuros.
Aceasta este inca o dovada a faptului ca felix etse un caracter nobil, bine intentionat,
orientat spre binele celorllati, fara urma de ranchiuna fata de cineva.
Si in acest capitol, Felix apare in ipostaza de personaj-martor, definita printr-o
serie de observatii pe care Felix le face prin descrierea reactiilor personajelor. Imaginile
reflectate in constiinta lui Felix sunt comunicate cititorului, care ia astfel cunostinta de
gesturile si atitudinile lor.
In capitolul al XX-lea, mos Costache moare si Otilia ii cere lui Felix sa o lase sa
doarma in camera sa, ba chiar ii propune sa traiasca ca doi soti, fara insa a se casatori,
dar acesta nu profita de ea, aceasta fiind inca o dovada a caracterului sau impecabil.
Acest lucru il costa insa faptul ca Otilia pleaca la Paris impreuna cu Pascalopol,
casatorindu-se acolo cu acesta. Peste ani, Felix devine un doctor de renume, cu multe
carti publicate. Ambitios, asadar, invata si face eforturi deosebite de a se remarca pe
plan profesional. Ferm si feroce, munceste cu seriozitate pentru a deveni un nume
cunoscut in medicina, publica un studiu de specialitate intr-o revista franceza si, cu
indarjire si preocupare pentru cariera sa, devine profesor universitar, o autoritate
medicala si se casatoreste potrivit ambitiei sale cu fata unei personalitati politice a
vremii, care-i asigura un statut social superior.
Se intalneste pe strada cu Pascalopol si acesta ii arata lui Felix o fotografie cu
Otilia, iar Felix nu o mai recunoaste pe fata nebunatica in spatele femeii mature ce
devenise intre timp.
Dezamagirea si suferintele iubirii nu-l deprima, ci il otelesc, intelege faptul ca
societatea este degradata din cauza puterii pe care o are banul si ca nu exista alta sansa
de supravietuire decat adaptarea totala la regulile ei. Din acest punct de vedere, opera
"Enigma Otiliei" poate fi considerata un bildungsroman.