Psihoterapia

Psihoterapia este o forma de tratament psihologic ce consta in aplicarea de metode si

tehnici specifice pentru restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane.Se aplica:

• omului sanatos aflat în dificultate, caruia ii confera confort moral şi o mai buna sanatate
si pe care il ajuta spre o mai buna integrare;
• celui cu dificultati de relaţionare ;
•celui suferind somatic, pe care il conduce spre alinare;
•celui alienat, caruia ii dezvolta capacitatea de orientare in viata si de resocializare .
Exista mai multe tipuri de psihoterapie: psihanalitica, experentiala, congnitiv-
comportamentala etc.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala.

Principiul de baza al terapiei cognitiv-comportamentale este ca: modurile in care

individul se comporta sunt determinate de situatiile indicate si de felul in care
subiectul le interpreteaza.  Astfel, gandurile si atitudinile subiectului, si nu doar
evenimentele exterioare, influenteaza starile afective ale persoanei.

 Psihoterapia cognitiva are menirea de a-l ajuta pe subiect sa-si formeze un alt set de
atitudini, mai realiste si cu un conţinut pozitiv. Rezolvarea de probleme reprezinta o
latură importantă a terapiei. Acest tip de terapie are la baza un demers de învaţare, in care
se lucreaza concret cu clientul si se evalueaza permanent efectele pe care le au aceste
schimbari in comportament si in gandire.

Terapia cognitiva se bazeaza pe o teorie a personalitatii care afirma ca felul in care cineva
gandeste determina in mare masura felul in care simte si se comporta. Din punct de
vedere cognitivist, personalitatea apare ca o “caracteristica individuala a subiectului
uman, care determina modul sau particular de interactiune sociala, prin care evalueaza
impresiile, influentele si cerintele mediului si prin care se diferentiaza de ceilalti”
(T.B.Sieler, în volumul “Fondations of Cognitive Therapy”, 1984, pag. 28);
personalitatea se bazeaza pe structuri cognitive si pe sistemul structural specific, pe care
individul si l-a dezvoltat in timpul vietii si istoriei sale, pe baza influentelor interne si
externe. Schimbarile la acest nivel se pot produce pe mai multe cai, prin dialog terapeutic
persuasiv, sau prin participare directa.

Obiectivul principal al terapiei cognitiv-comportamentale este invaţarea de noi modele de

comportament si a noi deprinderi de a face fata situatiei, altfel spus construirea pattern-
urilor (abilitatilor) de rezolvare de probleme. Problema apare ca “o stare initiala
indezirabilăa, o stare finala dezirabila si o bariera intre starea initiala si cea finala”
( Fondations of Cognitive Therapy).Pentru rezolvarea problemei persoana are nevoie, pe
langa cunostintele specifice si de procedee de constructie (euristici), care sa-i permita
inlocuirea datelor pe care nu le detine.
Terapia cognitiva apare ca un proces, cuprinzand o serie de etape, ce are ca rezultat
formarea modalitatilor de rezolvare a problemelor (“problem solving”) cu care este
confruntat subiectul si formarea modalitatilor de a face fata (“coping skills
development”) unor situatii noi si solicitante.

In conceptia cognitivista dispozitiile noastre sufletesti sunt conditionate de reprezentarile

mentale, verbale, sau ilustrate prin imaginile pe care le avem despre evenimentele care ne
afecteaza si de monologurile care rezulta. Terapia cognitiva este un demers firesc, care
permite subiectului sa constientizeze aceste mecanisme si sa-si schimbe starea
sufleteasca.  Metafora psihoterapiei cognitive este: “sticla pe jumatate plina”.
S-a constatat că terapia cognitivă da rezultate la fel de bune ca medicatia antidepresiva;
diferenta consta in aceea ca, daca se intrerupe medicatia, depresia revine, pe cand clientul
depresiv care a urmat psihoterapie ramane cu anumite tehnici de autoreglare psihică.
Pentru ca un subiect sa se simta mai bine, el trebuie facut sa inteleaga ca atitudinile si
gandurile declanseaza stari emotionale si ca, dacă isi va modifica stilul de a gandi, se vor
modifica si starile afective, si comportamentul.

Terapia cognitiva si cea cognitiv-comportamentala ii ajuta pe subiecti in revizuirea

comportamentului, prin modificarea modului de a gandi. Persoana care reuseste sa-si
schimbe modelele negative de gandire va avea o imagine de sine mai buna, va trai mai
putine stari de depresie si anxietate, se va angaja in relatii satisfacatoare cu ceilalti si va
avea un randament mai bun in activitate. Primul pas în aceste terapii îl reprezintă
explicarea modului în care gândurile şi atitudinile influenţează stările afective.

Terapia cognitiv-comportamentala poate fi aplicata eficient in rezolvarea problemelor

cauzate de evenimentele stresante ale vietii: decesul unei persoane, divort, esecuri
personale in relatii conjugale sau la locul de munca etc.

Sa evitam instalarea depresiei

Saracie, somaj, violenta, droguri, pornografie, sinucideri etc, iata tabloul negativ al
civilizatiei moderne. Daca priviti atent doar cinci minute oamenii de pe strada cu
siguranta veti observa pe chipurile lor tristete, ingrijorare, teama, zambete fortate de
complezenta.Suntem grabiti, suntem timorati si parca pusi intotdeauna pe critici. Chiar si
in momentele de asa zisa relaxare (gratare la iarba verde, plimbari, iesire cu prietenii,
concerte etc) suntem haotici si cautam stimulente care sa ne faca sa uitam de apasatoarele
griji ale existentei.Consumul excesiv de alcool, de cafea, tutun, manifestari
comportamentale insotite de hiperactivitate: vorbitul tare indiferent unde te afli, mersul
rapid aproape alergand, nerabdarea de a-ti mai astepta randul, dorinta de a fi servit cat
mai repede la un magazin etc, iata mici detalii care ne tradeaza starea interioara de
neliniste, de dezechilibru.Mici detalii pe care nu le luam in seama dar mari consecinte
care pot schimba radical viata unui om: accidente de tot felul, de la cele de masini pana la
cele vasculare, violente indreptate atat spre exterior cat si spre propria persoana, labilitate
comportamentala si psihica ce-i afecteaza automat pe cei de alaturi (trecerea brusca de la
o stare la alta), depresie.

Depresia pare a fi una din bolile acestui secol.Toti suntem in egala masura supusi
tendintelor depresive .Bogat ori sarac, roman sau american, presedinte de stat sau simplu
muncitor, toti avem frustrarile noastre, conflictele noastre interioare, micile noastre
secrete tainuite bine in suflet dar care, pe masura trecerii timpului ramanand nerezolvate
si puse alaturi de alti factori externi si interni, se acumuleaza, sedimentandu-se ca un zid
intre noi si realitate.Zidul creste in inaltime, se consolideaza daca nu suntem apti sa
recunoastem primele semne, daca ramanem impasibili in fata propriilor "tristeti mortale"
pe care le simtim si ne obisnuim sa traim cu ele.Ne obisnuim chiar sa traim cu tristetile
celor de langa noi fara a pune intrebari, fara a cauta raspunsuri, fara a lua masuri.Pentru a
putea lua masuri pentru rezolvarea unei anumite situatii trebuie sa cunosti, sa fii
informat.  

Iata, deci, care sunt simptomele depresiei:

- tristete persistenta, anxietate

- sentimente de inutilitate sau de pesimism;
- sentimente de vinovatie sau neputinta
- pierdere de interes sau placere pentru hobby-uri sau activitatile obisnuite, inclusiv
pentru sex;
- energie scazuta, oboseala, senzatie de “incetineala”;
- capacitate de concentrare redusa sau dificultate de luare a deciziilor;
- probleme de somn, trezire dimineata devreme sau  dormit prelungit;
- modificari ale apetitului sau/si ale greutatii;
- ganduri de moarte sau sinucidere, tentative de suicid chiar;
- neliniste sau iritabilitate;
- stima de sine scazuta;
- probleme fizice persistente, precum dureri de cap, tulburari digestive, dureri cronice ce
nu raspund la tratamentele de rutina.

Cele mai frecvente tipuri de depresie:

Depresia majora-Efectele depresiei majore pot fi de-a dreptul invalidante pentru pacient.
Ea poate provoca tulburari ale proceselor fiziologice normale - hranirea, somnul, nivelul
de activitate fizica, capacitatea de concentrare si de realizare a diferitelor sarcini.Daca nu
este eliminata, depresia majora poate duce la pierderea productivitatii, declin functional si
cresterea riscului mortalitatii.
Depresia psihotica-Depresia psihotica are 3 parametrii de caracterizare:
tristete profunda, scaderea activitatii intelectuale, scaderea activitatii motorii. In cadrul ei
apare notiunea de “durere morala“: tristete profunda si idei delirante de inutilitate si de
autoacuzare.
Este insotita de imobilitate psihointelectuala, gandire lenta, latenta mare la elaborarea
raspunsului la intrebari, voce soptita, stare de imobilitate fizica (motorie): umeri cazuti,
priveste in pamant (nu-si priveste interlocutorul).Din cauza acestor manifestari, apare
dorinta de sinucidere, dar bolnavul nu actioneaza in acest sens(lipsa capacitatii de a trece
de la idei la fapte).Depresia psihotica apare in pusee, la aproximativ 10 % din populatie,
mai frecvent la varsta de 40-60 de ani si mai rar la adolescenti. Ca perioada de aparitie,
este mai frecventa la sfarsitul primaverii si inceputul verii.  

  Tulburare distimica
Aceasta se manifesta pe termen lung (2 ani sau chiar mai mult), dar este mai putin severa.
Persoanele care sufera de tulburare distimica au o dispozitie depresiva in cea mai mare
parte a timpului. Ei isi descriu starea de spirit ca fiind „trista” sau „ abatuta”, pot avea un
interes scazut pentru a desfasura activitati si se vad pe ei insisi ca neinteresanti sau
incapabili.
Simptomele acestei boli devin o parte a experientei de zi cu zi a individului, astfel incat
acestea sunt vazute ca trasaturi de pesonalitate („eu intotdeauna am fost asa” sau „asa
sunt eu”). Aceasta tulburare cauzeaza individului un disconfort puternic in domeniul
profesional sau scolar, al interactiunii sociale sau in alte domenii importante de
functionare.
Depresia postpartum-Depresia postpartum poate aparea in cazul mamelor in primele luni
de la nastere. Fara tratament, depresia postpartum poate avea o evolutie prelungita si
disabilitanta. Aceasta boala este foarte frecventa, afectand 1 din 8 femei dupa perioada de
sarcina.Ea mai poate aparea si dupa avortul spontan, nasterea cu fat mort sau adoptie. In
cazuri rare, o femeie cu depresie postpartum poate dezvolta simptome psihotice care o
pot pune in pericol atat pe pacienta,cat si pe cei din jur (psihoza postpartum).
Tulburare afectiva sezoniera Depresia sezoniera (numita si tulburare afectiva sezoniera)
este, pe scurt, o stare de disconfort psihic si fizic asociata cu schimbarea de anotimp, de
obicei toamna si iarna.Dintre cauzele posibile de aparitie a acesteia sunt: dereglarea
ceasului biologic intern (a ritmului circadian) sau dificultati de reglare a unei substante
chimice cerebrale, denumita serotonina. Simptomele despresiei sezoniere debuteaza
toamna, ating un punct maxim pe perioada iernii si dispar de obicei primavara. Exista un
procent mic de indivizi care pot suferi de aceasta tulburare afectiva si vara. 70-80% dintre
cei cu aceasta tulburare sunt femei, cel mai frecvent in jurul varstei de 30 de ani.
Tulburarea bipolara (maniaco-depresiva). Este caracterizata prin schimbarea ciclica a
starilor: manie si depresie. Aceste schimbari de stare pot fi dramatice si rapide, dar adesea
sunt graduale. In episodul maniacal, persoana in cauza poate fi superactiva, foarte
vorbareata si cu o mare cantitate de energie.
Mania afecteaza adesea gandirea, judecata si comportamentul social, cauzand probleme
serioase si comportamente jenante la nivel social. Individul se poate simti exaltat, ia
decizii nesabuite fie profesional, fie personal. Netratata, mania poate conduce la o stare
psihotica (de pierdere a simtului realitatii).

Cauzele depresiei
Sunt cazuri in care depresia se manifesta la mai multe generatii (deci este posibil ca o
anumita vulnerabilitate biologica sa fie mostenita), in special in cazul tulburarii bipolare.
Si depresia majora se poate manifesta din generatie in generatie, desi sunt situatii cand nu
exista un astfel de istoric in familie. Adesea, depresia este asociata cu schimbari la nivelul
structurii sau functionarii creierului.
Persoanele cu stima de sine scazuta, care au o atitudine pesimista in general sau care sunt
deja coplesite de stres sunt predispuse la depresie.
Cercetari recente au aratat ca schimbarile fizice pot fi acompaniate de schimbari mentale.
Boli fizice precum atacul de inima, cancerul, tulburarile hormonale, boala Parkinson pot
cauza tulburari depresive, facand persoana bolnava apatica si fara dorinta de a avea grija
de nevoile ei fizice, prelungind astfel perioada de recuperare. De asemenea, pierderea
cuiva drag, relatiile dificile, problemele financiare sau orice schimbare in viata (dorita sau
nu) poate atrage dupa sine un episod depresiv.

Se poate evita instalarea depresiei?

Marele atu al oamenilor fata de celelalte specii este libertatea alegerii sau liberul
arbitru.Avem capacitatea de a tria, de a lua din viata ceea este bun pentru noi, ceea ce ne
trebuie, ceea ce ne ajuta la pastrarea echilibrului.Cu siguranta vor fi voci  contrare
argumentative la aceasta afirmatie.Cu siguranta aceste voci au si ele dreptate Insa, sa nu
uitam un lucru esential: orice schimbare incepe din interior.Atitudinea pe care o adoptam
fata de evenimente si oameni este cheia unei vieti normale.

Daca nu putem evita stresul, evenimentele dureroase ale vietii,  putem evita ca ele sa aiba
efecte dezastruoase asupra psihicului nostru.Prin gandire pozitiva, prin intiparirea
credintei in fortele proprii si a expectantei ca ziua ce incepe ofera mai multe posibilitati
decat cea care a trecut. 

-Cativa pasi orientativi spre adoptarea unui mod de gandire si comportament pozitiv:

1.ACCEPTAREA DE SINE

-invata sa te cunosti, sa stii care iti sunt posibilitatile si limitele                                          

-accepta faptul ca ai si calitati si defecte, ca poti face lucruri bune dar in aceeasi masura
poti si gresi,  -este firesc ca odata cu trecerea timpului sa se produca modificari ale
fizicului tau, dar orice varsta are frumusetea si avantajele ei,                                              
-bucura-te de trupul tau, nu ii cauta defecte, nimeni nu este perfect.

2.ACCEPTAREA CELORLALTI

-nu toata lumea gandeste si actioneaza ca tine, accepta difentele si opiniile celorlalti        
-ce este bun si frumos pentru tine, pentru altul poate fi daunator, fiecare are propriile
nevoi si propriul timp de a le satisface   -orice om indiferent de insemnatatea ce o are in
viata ta (prieten, iubit, sot, frate, sora, mama, simpla cunostinta etc) este ceea ce este ca
structura psihica si personalitate, are si defecte si calitati, poate actiona cum iti place sau
poate actiona asa cum tu nu ai face-o niciodata, fii tolerant si nu critic si agresiv.              
-orice persoana are ceva de oferit, de la orice persoana ai cate ceva de invatat, nu incerca
sa fii deasupra tuturor, fuga permanenta dupa putere oboseste si dezechilibreaza.

3.ACCEPTAREA SOCIETATII, A MEDIULUI IN CARE TRAIESTI

-exista legi sociale care trebuie respectate                                                                            
-exista autoritate care trebuie respectata                                                                              
-se produc in permanenta schimbari care nu depind de tine, schimbarea duce la progresul
civilizatiei, fii deschis in fata schimbarilor pentru a evita stresul inadaptarii,                 -nu
esti vinovat de orice esec suferit,                                                                                      
-viata nu e facuta numai din reusite si laude.

4.COMUNICAREA

-invata sa comunici cu tine si cu altii, comunicarea este cea mai eficienta cale de a
rezolva conflictele, asculta-i si pe ceilalti, vei vedea ca nu esti singurul om cu probleme    
-exprima-ti starile emotionale, nu este o rusine sa-ti exprimi simpatia, antipatia, iubirea,
nemultumirea, durerea, fericirea, nu este degradant sa plangi in prezenta altora nici sa te
bucuri impreuna cu ei de reusita lor sau a ta, -descopera caile de comunicare adecvate
personalitatii tale: verbala, scrisa, gestuala, important este sa exprimi ce este in interiorul
tau.

5.PASTRAREA SANATATII FIZICE

-alimentatia corespunzatoare: 3 mese pe zi, consumul de fructe si legume, consumul de

alimente corect preparate etc imbunatatesc si ajuta la pastrarea echilibrului psihic,            
-somnul si odihna sunt de asemenea esentiale                                                                    
-pauzele de lucru, concediile, vacantele sunt vitale pentru reducerea riscului de
suprasolicitare, suprasolicitarea fizica conduce automat spre dereglarea psihica.                
-evitarea exceselor de orice fel: consum de bauturi alcoolice, cafea, tutun, droguri,
medicamente, 

-practicarea unui sport sau efectuarea de exercitii fizice, plimbari in natura, intretinerea
hoby-urilor sunt indicate  pentru alungarea stresului zilnic.
-relaxarea trupului si mai ales relaxarea mintii prin activitati ce ne fac placere, in
compania oamenilor care ne plac.

6.CERE AJUTOR.ACCEPTA AJUTOR.

- nu suntem invincibili si inatacabili.A accepta ca avem si slabiciuni nu este o

drama.Sensibilitatea umana trebuie vazuta ca un atu creator nu ca un fapt
distructiv.             -cand simti ca ceva s-a dezechilibrat in interiorul tau cere
ajutor.Comunica pentru a te face inteles si pentru a fi ajutat sa te echilibrezi.
-tacerea nu inseamna putere.Imparte cu cei apropiati si clipele tale de
declin.                         -familia, prietenii, specialistii te pot indruma, te pot ajuta sa-ti
"golesti" psihicul de efectul evenimentelor stresante. Pentru ca intotdeauna vor veni altele
ce se vor aseza peste cele existente si nerezolvate.  -aminteste-ti in fiecare zi ca orice
problema are cel putin o solutie.Daca nu o poti gasi singur nu esti de condamnat.     

Alege sa nu lasi depresia sa te cuprinda, alege sa fii sanatos fizic si psihic.Alege sa fii
sincer cu tine si sa recunosti ca nu esti invincibil.