ROMANUL MODERN OBIECTIV "ION

"
| |

ROMANUL MODERN OBIECTIV

"ION" -roman realist-social obiectiv -

de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului românesc modern, deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura română, "Ion" şi primul roman obiectiv de analiză psihologică din proza românească, "Pădurea spânzuraţilor". "Ion" de Liviu Rebreanu, primul roman obiectiv din literatura română, a apărut în anul 1920, după o lungă perioadă de elaborare, aşa cum însuşi autorul menţionează în finalul operei, între martie 1913-iulie 1920. Apariţia romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creaţia nuvelistică de până atunci nu anunţa această evoluţie spectaculoasă: "Nimic din ce a publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a început şi a continuat vreo zece ani, nu numai fără strălucire dar şi fără indicaţii de viitor", nota Eugen Lovinescu. Criticul primeşte romanul "Ion" ca pe o izbândă a literaturii române, iar satisfacţia sa este consemnată în studiul "Creaţia obiectivă. Liviu Rebreanu: Ion". Pentru iniţiatorul modernismului românesc, a/ cărui principiu de bază era "sincronismul" literaturii române cu cea europeană, romanul "Ion" este cel care "rezolvă o problemă şi curmă o controversă". Această afirmaţie a Iui Lovinescu se referă Ia faptul că apariţia primului roman obiectiv direcţionează literatura română ccătre valoare europeană şi stinge polemica pe care criticul o avea cu sămănătoriştii epocii.

viaţa lor dificilă şi complexă din cauza ocupaţiei Imperiului Austro-Ungar. George Bulbuc. • instituţiile de stat: şcoala. familia Glanetaşuluî. evenimente importante din viaţa omului(hora. care nu avea pământ şi pronunţa acest cuvânt cu "atâta sete. pe de o parte "impresia afectivă” . Structura şi compoziţia romanului: I. Aflat Ia vânătoare." O altă sursă o constituie amintirile sale de copil ardelean.. nunta. care purta titlul "Ruşinea". ci numai ca o simplă ciudăţenie". nunta. L-a sărutat ca pe-o ibovnică. • familia.. Roman social şi realist: • obiceiuri şi tradiţii populare. judecătoria. subiect reluat într-o nuvelă.Geneza romanului: Liviu Rebreanu mărturiseşte că în lunga sa trudă de creaţie. moartea): "«Ion» este opera unui poet epic. familia Bulbuc. a fost bătută cumplit de tatăl ei pentru că trebuia să se înrudească acum cu un sărăntoc. familia Vasile Baciu etc. în cei 7 ani în care a lucrat la roman. i-a reţinut atenţia: o fată înstărită. notariatul. naşterea. Prima variantă a romanului "Ion" a fost o schiţă scrisă de Rebreanu în 1908. dar fără vreun scop deosebit.Călinescu). Rebreanu a observat ". Ana. O altă întâmplare relatată de sora sa. • destine umane individuale: Ion. care cântă cu solemnitate condiţiile generale ale vieţii: naşterea. "care nu iubea pământul şi nici nu ştia să-1 muncească. un rol important l-a avut. pe nume Ion Boldijar ai Glanetaşului. Titu Herdelea etc. care s-a aplecat. acumularea de material documentar.un ţăran îmbrăcat în haine de sărbătoare".. emoţia. parcar fi fost vorba despre o fiinţă vie şi adorată. Un eveniment care l-a marcat în mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tânăr ţăran vrednic. în care conturează portretul lui Ion şi schiţează întâlnirea dintre flăcău şi Ileana (Ana din roman). deodată "şi-a sărutat pământul. ca instituţie socială: familia învăţătorului Herdelea. Livia. muncitor. biserica. O scenă văzutăde scriitor pe colinele dimprejurul satului I-a impresionat în mod deosebit şi a constituit punctul de plecare al romanului "Ion".. rămasă însărcinată cu un tânăr sărac. "Zestrea". care a observat în jurul Iui mentalităţile şi obiceiurile ţăranilor. iar pe de altă parte. . sfinţirea hramului bisericii. Scena m-a uimit şi mi s-a întipărit în minte. moartea" (G. cu atâta lăcomie şi pasiune.

întrucât amestecul eului în operă ar diminua veridicitatea subiectului. . social. "Naşterea" etc).tehnica romanului este circulară. iar pe de altă parte viaţa satului ardelenesc. obiectiv şi modern. "Hora".Lovinescu). capitolele au titluri-sinteză ("începutul".Manolescu).Călinescu). Rebreanu este "un mare creator tocmai prin intuiţia ritmului etern al existenţei satului" (N. fiind un roman realist. (E. care consacră pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric" (G. prin absenţa mărcilor formale ale naratorului. mai degrabă decât romanul.interferenţa formelor literare tradiţionale cu cele moderne: • formula realistă prin ilustrarea vieţii ţărăneşti din Ardeal. Liviu Rebreanu este prin excelenţă un narator omniscient. aşadar. o adevărată "creaţie de oameni şi de viaţă" (articolul "Cred". constituind o dată istorică în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice". evenimentele la persoana a III-a. deoarece începe cu descrierea drumului spre satul Pripas şi cu imaginea satului venit la horă şi se termină cu imaginea satului adunat la sărbătoarea hramului noii biserici şi descrierea drumului dinspre satul Pripas.Lovinescu).Rebreanu construieşte două planuri de acţiune care se întrepătrund: pe de o parte destinul lui Ion. "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana /". • tehnicile compoziţionale sunt moderne: . bazată pe relatarea evenimentelor în ordinea . care povesteşte întâmplările. . utilizând sondajul psihologic în construirea personajelor.romanul este structurat riguros. Roman modern şi obiectiv . "Nunta". Modalitatea narativă se remarcă. . de sincronizare a literaturii române cu literatura europ sincronismului) prin faptul că are caracter obiectiv. în primele decenii ale secolului al XX-lea. în două părţi cu titluri sugestive ("Glasul pământului" şi "Glasul iubirii").opera este monumentală. Romanul "Ion" răspunde cerinţei modernismului lovinescian. "«Ion» este epopeea. de unde reiese obiectivitatea acestuia faţă de evenimente şi personaje. 1924). • obiectivarea romanului românesc: "pornind de la acelaşi material ţărănesc.II. Perspectiva temporală este cronologică. mărturisea Liviu Rebreanu. «Ion» reprezintă o revoluţie şi faţă de lirismul sămănătorist sau de atitudinea poporanistă şi faţă de eticismul ardelean. "poate mai mare ca natura" (E.

puternic individualizateşi solid construite Acţiunea romanului: Incepe cu fixarea timpului şi a spaţiuluiîn care vor avea loc evenimentele. la care se ajunge prin "şoseaua ce vine de la Cârlibaba. în scena licitaţiei la care se vindeau mobilele învăţătorului. ci pentru că nu cere zestre. al trăirilor interioare din sufletul şi conştiinţa personajelor. din care se desprinde "un drum alb mai sus de Armadia [. acela al satului Pripas şi unul imaginar închis. La intrarea în sat. "te întâmpină [. Vasile Baciu. loan Belciug. Soluţia lui Rebreanu este aceea că Ion se va căsători cu o fată bogată. deşi nu o iubeşte.] o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu faţa spălată de ploi şi cu o cununiţă de flori veştede agăţată de picioare". în satul Pripas.. Tema: Romanul "Ion" este o monografie a realităţilor satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea. apoi coteşte brusc pe sub Râpile Dracului.. într-o zi de duminică. ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline". într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcţie de pământul pe care-I posedă. Florica se va mărita cu George pentru că are pământ.]. ci şi în desfăşurarea acţiunii. Ion al Glanetaşului. Zaharia Herdelea. sugerând destinul tragic al lui Ion şi al Anei. ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru avere. Ana. în curtea . în "Ion" există mai multe planuri de acţiunecare se întrepătrund şi se determină reciprocşi la care participă numeroase personaje. precum şi viaţa tensionată şi necazurile celorlalte personaje: Titu. Imaginea este reluată simbolic nu numai în finalul romanului. întovărăşind Someşul" până la Cluj. când toţi locuitorii se află adunaţi ia hora tradiţională. iar cea spaţială reflectă un spaţiu real.. Construcţia subiectului: Incipitul: Il constituie descriereadrumului spre satul Pripas.derulării lor. fapt ce justifică acţiunile personajelor. este reprezentativ pentru colectivitatea umană din care face parte prin mentalitatea clasei ţărăneşti şi a vremurilor căreia îi aparţine. iar Laura. Ca în orice roman. Personajul central al cărţii. George Bulbuc. fiica învăţătorului Herdelea îl va lua pe Pintea nu din dragoste..

om vrednic al satului. Florica. aşa că el îi face curte acesteia. se însurase tot pentru avere cu mama Anei. părăsită de Ion. care se ceartă cu Ion şi-1 face de râsul satului. că potcoavele flăcăilor scapără scântei. cu învoirea preotului Belciug. spre disperarea lui Vasile Baciu. învăţătorul Herdelea cu familia lui. In celălalt plan narativ. între chibzuinţă rosturilor şi nechibzuinţa patimilor. care avusese avere când se măritase cu el şi acum nu mai aveau decât un petec de ţarină. Alexandru Glanetaşu. dar deosebită cu mult de a oricărei femei. ci pe interese economice: "în societatea ţărănească. având o autoritate totală asupra întregii colectivităţi. are o personalitate puternică. spunându-i "sărăntoc". se spânzură. Căsătorit cu Ana şi aşezat la casa Iui. Vasile Baciu. iar colbul de pe jos se învâltoreşte. Odată criza erotică trecută. dar sărac. tatăl Anei. fiind omorât de George Bulbuc.văduva lui Maxim Oprea. Preotul Belciug. Ion se poartă violent cu Ana. din cauza firii Iui pătimaşe. ceea ce face să se dea în permanenţă o luptă aprigă pentru existenţă. rămas văduv încă din primul an. o necinsteşte pe Ana şi îl obligă astfel pe Vasile Baciu să i-o dea de nevastă împreună cu o parte din pământuri. Ion dobândeşte situaţie socială. se aşază în straturi groase pe feţele brăzdate de sudoare. care-I prinde iubindu-se cu nevasta lui. demnitate umană şi satisfacerea propriului orgoliu. preotul Ioan Belciug şi "bocotanii" care cinstesc cu prezenţa lor sărbătoarea. Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate. Nu lipsesc nici fruntaşii satului. prin lăuta ţiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: "De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. nu" (G. Ana. Ion. dar Ana are pământ. Ion. Zecile de perechi bat someşana cu atâta pasiune. care înseamnă pentru el numai garanţia posesiei de pământ. Soarta Anei e mai rea. Obţinând avere. dezorientată şi respinsă de toţi. Sfârşitul lui Ion este năprasnic. rămasă fără sprijin moral. Hora este o pagină etnografică memorabilăprin jocul tradiţional. luminate de oboseală şi de mulţumire".Călinescu). familia învăţătorului Herdelea are necazurile sale. Relaţiile învăţătorului cu preotul se degradează cu timpul. fapt ce face ca relaţiile sociale să fie tensionate între "sărăntoci" şi "bocotani". tatăl lui Ion. risipise zestrea Zenobiei. Odată însurat. Lui Ion îi place Florica. se căsătoreşte cu George şi se bucură de norocul pe care îl are. o zestre şi o producătoare de copii. este indiferent cu fiul său. aşadar . este cel mai respectat şi temut om din sat. domină mentalitatea că oamenii sunt respectaţi dacă au oarecare agoniseală. ea încetează de a mai însemna ceva pentru feminitate. vigoarea flăcăilor şi candoarea fetelor. Herdelea îşi zidise casa pe lotul ce aparţinea bisericii.Todosiei. deşi îl iubea tot pe Ion. femeia reprezintă două braţe de lucru. de aceea Herdelea se teme că ar putea pierde toată agoniseala şi i-ar rămâne familia pe drumuri. dispută patronată de preotul Belciug. dar fiind harnic sporise averea şi se gândea să-i asigure fetei o zestre atunci când se va mărita. flăcău harnic şi mândru. Bătută de tată şi de soţ. de faptul că familiile nu se întemeiază pe sentimente. nu se poate mulţumi cu averea pe care o dobândise şi râvneşte la Florica. poalele fetelor se bolbocesc. In sat.

[.] o capodoperă de măreţie liniştită".. să izbucnească în tensiuni dramatice.. decât a exprima exact. Finalul romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfinţirii noii biserici. Realităţile social-concrete ale raporturilor dintre instituţii şi oameni sunt prezentate obiectiv de Rebreanu. este un entuziast. deoarece slujbaşii şi autorităţile înăbuşă cu orice prilej conştiinţa asupririi naţionale care se manifestă cu predilecţie la această clasă socială.. Doar turnul bisericii noi.. acurateţea şi concizia exprimării. prin situaţiile în care eroii romanului se găsesc în conflict cu autorităţile. Caracterizarea personajului: . Intr-o altă perspectivă. apoi se îndoaie. afirma că "Ion" este "un poem epic. se înălţa ca un cap biruitor. se fac mai totdeauna în detrimentul preciziei şi al mişcării de viaţă [. de unde rezultă sobrietatea stilului. strălucitor.. [. Câţiva oameni s-au stins. parcă nimic nu s-ar fi schimbat. pe podul de lemn. Avocatul Victor Grofşoru militează pentru emanciparea socială şi naţională pe căi legale. acoperit... şi pe urmă se pierde în şoseaua cea mare şi fără început. cel puţin în opere de creaţie.]. lipsit de imagini artistice. prin fapte. e mult mai uşor a scrie frumos.. viaţa urmându-şi cursul firesc: "Pripasul de-abia îşi mai arăta câteva case.. întrucât crezul prozatorului era că "strălucirile artistice. satul este ilustrat în relaţiile cu regimul administrativ şi politic austro-ungar. cu aere de poet.. descrie drumul care iese din satul Pripas.] Apoi şoseaua coteşte. apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenuşie în amurgul răcoros. profesorul Spătaru este un extremist. de peste Someş. de unde reiese obiectivarea şi realismul romanului.] Satul a rămas înapoi acelaşi. [. să-şi dezvăluie firea.] Drumul trece prin Jidovifa. să-şi manifeste modul de a gândi şi de a se exprima. Liviu Rebreanu îşi Iasă personajele să acţioneze liber." George Călinescu.Rebreanu propune pentru sfârşitul pătimaşului Ion o crimă pasională. alţii le-au luat locul. [. Limbajul artistic: Al Iui Liviu Rebreanu se individualizează prin respectul pentru adevăr. pe când Titu Herdelea..". precum şi prin precizia termenilor. Cei mai afectaţi sunt intelectualii.. Stilul este anticalofil(împotriva scrisului frumos).

gândurile şi atitudinile Iui." După ce planul îi reuşeşte datorită "inteligenţei ascuţite. iar faţa "îi zâmbea cu o plăcere nesfârşită". Estt a doua ipostazăa lui Ion. "Iute şi harnic ca mă-sa". Ion exclamă împătimit: "cât pământ. copleşindu-1." Conflictul interior: Ccare va marca destinul flăcăului este vizibil încă de la începutul romanului. Ion. Ion îşi urzeşte cu meticulozitate şi pricepere planul seducerii Anei. un temperament controlat de instincte primare. o voinţă imensă". atitudinea lui Ion e rece. Ion este "semeţ şi cu nasul în vânt". concentrând tragica istorie a ţăranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea. se simte biciuit. apoi o vede pe Florica "mai frumoasă ca oricând [. când se vede "mare şi puternic ca un uriaş din basme care a biruit în lupte grele o ceată de balauri îngrozitori". din faptele." Deşi îi era dragă Florica. . setea pentru pământ este trăsătura dominantă a personalităţii sale. De la început. urmărindo pe Ana cu o privire stranie. După ce o lasă însărcinată pe Ana. într-un gest de adorare." Altă dată. încă de la începutul romanului. la hora satului se evidenţiază între jucători feciorul Iui Alexandru Pop Glanetaşu.. hărnicia şi priceperea. cu deosebire. ci din viclenia instinctuală. dar şi viclean. Fiind dominat de dorinţa de a fi respectat în sat. "parcă nedumerire şi un vicleşug neprefăcut". Ion este sfâşiat de două forţe. refuză să discute cu ea şi-i spune că va vorbi numai cu taicăsău. Ion simte dureros prăpastia dintre el şi "bocotanii" satului ca Vasile Baciu. spre deosebire de George Călinescu ce consideră că "lăcomia lui de zestre e centrul lumii şi el cere cu inocenţă sfaturi dovedind o ingratitudine calmă. distantă. Doamne!. glasul pământului şi glasul iubirii. dar sărac. Aşadar. sărăntoc. o viclenie procedurală şi. stăpânit de o voinţă impetuoasă. vigoarea.. în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită..Personajul realist Ion este unul de referinţă în literatura română. Când acesta îi zice "fleandură. "Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului. făcând din el un personaj memorabil prin aceea că întreaga sa energie este canalizată spre atingerea scopului de a avea pământ: "glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului ca o chemare. hoţ şi tâlhar"." Trăsăturile morale ale personajului reies indirect. Ion. Pământul înseamnă pentru Ion demnitate. voinic. căzând victimă acestor două patimi. fata văduvei lui Maxim Oprea. hotărât şi perseverent în atingerea scopului. Patima pentru pământ îl macină pentru că "pământul îi era drag ca ochii din cap". cinică. vicleniei procedurale şi mai ales voinţei imense"(Lovinescu). Ion e conştient că "Ana avea locuri şi case şi vite multe.]. Când tratează problema zestrei cu Vasile Baciu. o cazuistică strânsă. Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii.. săruta pământul. precum şi din relaţiile cu celelalte personaje. După aprecierea lui Eugen Lovinescu. Ion. caracteristică oricărei fiinţe reduse. chipeş. nu suportă ocara şi reacţionează violent. obiect al muncii asupra căruia îşi exercită energia.

. Ion este omorât de George. mai întâi "ce-ar fi oare dacă aş lua pe Florica şi am fugi amândoi în lume să scap de urâţenia asta". de fapt. Călinescu afirma că "în planul creaţiei Ion este o brută.. După dramele consumate. să gândească în sine cu dispreţ "şi să rămân tot calic. la care este adunat tot satul.sfidător. a împinso Ia spânzurătoare şi a rămas în cele din urmă cu pământ". care îi prinde pe cei doi în flagrant. conştient că deţine controlul absolut asupra situaţiei şi că-l poate sili să-i dea pământul la care atâta râvnise. finalul romanului ilustrând sărbătoarea sfinţirii noii biserici. Astfel. ca apoi. nevasta devenind o povară jalnică şi incomodă. Odată satisfăcută patima pentru pământ. ceea ce sugerează faptul că Ion este vinovat de propriul lui destin. la prefăcătorie şi încântare. iai drumul dinspre Pripas sugerează faptul că totul reintră în obişnuit. viaţa satului îşi reia cursul normal. cu pământurile ei.".. personajul este drastic pedepsit de autor. sfârşitul Iui fiind perfect motivat moral şi estetic. răspunzător de viaţa Anei şi a copilului lor. Vinovată este însă şi societatea care determină o opoziţie între săraci şi bogaţi prin natura relaţiilor dintre oameni. Ion s-a însurat. iubirea pătimaşă pentru Florica. devenite voci interioare. Trăirile lui Ion în lupta dusă pentru a intra în stăpânirea pământurilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate. Capitolul "Nunta" îl surprinde pe Ion între cele două glasuri. în clipa imediat următoare. violenţă. tulburând liniştea unui cămin. însuşindu-şi pământul pe căi necinstite. pentru o muiere. fiind apoi arestat. Ion nu putea să supravieţuiască. liniştea unei întregi colectivităţi. A batjocorit o fată. i-a luat averea. Când a luat-o pe Ana. duce fără dubiu la destinul tragic al eroului. iar Florica rămâne singură şi de ruşineu satului. celălalt glas ce mistuit sufletul lui Ion. întrucât el se face vinovat de dezintegrare morală.