ROMANUL MODERN OBIECTIV "ION

"
| |

ROMANUL MODERN OBIECTIV

"ION" -roman realist-social obiectiv -

de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului românesc modern, deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura română, "Ion" şi primul roman obiectiv de analiză psihologică din proza românească, "Pădurea spânzuraţilor". "Ion" de Liviu Rebreanu, primul roman obiectiv din literatura română, a apărut în anul 1920, după o lungă perioadă de elaborare, aşa cum însuşi autorul menţionează în finalul operei, între martie 1913-iulie 1920. Apariţia romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creaţia nuvelistică de până atunci nu anunţa această evoluţie spectaculoasă: "Nimic din ce a publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a început şi a continuat vreo zece ani, nu numai fără strălucire dar şi fără indicaţii de viitor", nota Eugen Lovinescu. Criticul primeşte romanul "Ion" ca pe o izbândă a literaturii române, iar satisfacţia sa este consemnată în studiul "Creaţia obiectivă. Liviu Rebreanu: Ion". Pentru iniţiatorul modernismului românesc, a/ cărui principiu de bază era "sincronismul" literaturii române cu cea europeană, romanul "Ion" este cel care "rezolvă o problemă şi curmă o controversă". Această afirmaţie a Iui Lovinescu se referă Ia faptul că apariţia primului roman obiectiv direcţionează literatura română ccătre valoare europeană şi stinge polemica pe care criticul o avea cu sămănătoriştii epocii.

O altă întâmplare relatată de sora sa. pe de o parte "impresia afectivă” . care s-a aplecat. Structura şi compoziţia romanului: I. care a observat în jurul Iui mentalităţile şi obiceiurile ţăranilor. "Zestrea". care cântă cu solemnitate condiţiile generale ale vieţii: naşterea. Roman social şi realist: • obiceiuri şi tradiţii populare. Livia. sfinţirea hramului bisericii." O altă sursă o constituie amintirile sale de copil ardelean. "care nu iubea pământul şi nici nu ştia să-1 muncească.Geneza romanului: Liviu Rebreanu mărturiseşte că în lunga sa trudă de creaţie.. • destine umane individuale: Ion. familia Vasile Baciu etc. emoţia. viaţa lor dificilă şi complexă din cauza ocupaţiei Imperiului Austro-Ungar. • instituţiile de stat: şcoala. Prima variantă a romanului "Ion" a fost o schiţă scrisă de Rebreanu în 1908. a fost bătută cumplit de tatăl ei pentru că trebuia să se înrudească acum cu un sărăntoc. care nu avea pământ şi pronunţa acest cuvânt cu "atâta sete. L-a sărutat ca pe-o ibovnică. evenimente importante din viaţa omului(hora. iar pe de altă parte. cu atâta lăcomie şi pasiune. notariatul. rămasă însărcinată cu un tânăr sărac. Scena m-a uimit şi mi s-a întipărit în minte. George Bulbuc. muncitor. i-a reţinut atenţia: o fată înstărită.. moartea): "«Ion» este opera unui poet epic. pe nume Ion Boldijar ai Glanetaşului. . nunta.un ţăran îmbrăcat în haine de sărbătoare". dar fără vreun scop deosebit. judecătoria. Rebreanu a observat ". Aflat Ia vânătoare. subiect reluat într-o nuvelă. familia Bulbuc. Ana. un rol important l-a avut. în cei 7 ani în care a lucrat la roman. familia Glanetaşuluî. Titu Herdelea etc.. ca instituţie socială: familia învăţătorului Herdelea. naşterea. moartea" (G.. parcar fi fost vorba despre o fiinţă vie şi adorată. care purta titlul "Ruşinea". • familia. deodată "şi-a sărutat pământul. ci numai ca o simplă ciudăţenie". acumularea de material documentar. nunta. în care conturează portretul lui Ion şi schiţează întâlnirea dintre flăcău şi Ileana (Ana din roman).Călinescu). O scenă văzutăde scriitor pe colinele dimprejurul satului I-a impresionat în mod deosebit şi a constituit punctul de plecare al romanului "Ion". Un eveniment care l-a marcat în mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tânăr ţăran vrednic. biserica.

deoarece începe cu descrierea drumului spre satul Pripas şi cu imaginea satului venit la horă şi se termină cu imaginea satului adunat la sărbătoarea hramului noii biserici şi descrierea drumului dinspre satul Pripas. mai degrabă decât romanul.Călinescu). evenimentele la persoana a III-a. . "«Ion» este epopeea. fiind un roman realist. Rebreanu este "un mare creator tocmai prin intuiţia ritmului etern al existenţei satului" (N. întrucât amestecul eului în operă ar diminua veridicitatea subiectului. o adevărată "creaţie de oameni şi de viaţă" (articolul "Cred".II. "Hora". în primele decenii ale secolului al XX-lea. Romanul "Ion" răspunde cerinţei modernismului lovinescian. care consacră pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric" (G. utilizând sondajul psihologic în construirea personajelor. «Ion» reprezintă o revoluţie şi faţă de lirismul sămănătorist sau de atitudinea poporanistă şi faţă de eticismul ardelean. "Nunta". obiectiv şi modern.tehnica romanului este circulară.Lovinescu). Roman modern şi obiectiv . de unde reiese obiectivitatea acestuia faţă de evenimente şi personaje. social. bazată pe relatarea evenimentelor în ordinea . care povesteşte întâmplările. . "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana /". "Naşterea" etc).opera este monumentală. .romanul este structurat riguros. Modalitatea narativă se remarcă.Rebreanu construieşte două planuri de acţiune care se întrepătrund: pe de o parte destinul lui Ion.interferenţa formelor literare tradiţionale cu cele moderne: • formula realistă prin ilustrarea vieţii ţărăneşti din Ardeal. • obiectivarea romanului românesc: "pornind de la acelaşi material ţărănesc. prin absenţa mărcilor formale ale naratorului. în două părţi cu titluri sugestive ("Glasul pământului" şi "Glasul iubirii"). constituind o dată istorică în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice". iar pe de altă parte viaţa satului ardelenesc. Perspectiva temporală este cronologică.Lovinescu). • tehnicile compoziţionale sunt moderne: .Manolescu). (E. de sincronizare a literaturii române cu literatura europ sincronismului) prin faptul că are caracter obiectiv. "poate mai mare ca natura" (E. 1924). capitolele au titluri-sinteză ("începutul". mărturisea Liviu Rebreanu. Liviu Rebreanu este prin excelenţă un narator omniscient. aşadar.

ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru avere. precum şi viaţa tensionată şi necazurile celorlalte personaje: Titu. Vasile Baciu. acela al satului Pripas şi unul imaginar închis. ci pentru că nu cere zestre. iar Laura. La intrarea în sat. Ion al Glanetaşului. al trăirilor interioare din sufletul şi conştiinţa personajelor. loan Belciug. ci şi în desfăşurarea acţiunii. la care se ajunge prin "şoseaua ce vine de la Cârlibaba.]. în "Ion" există mai multe planuri de acţiunecare se întrepătrund şi se determină reciprocşi la care participă numeroase personaje. când toţi locuitorii se află adunaţi ia hora tradiţională. într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcţie de pământul pe care-I posedă. fiica învăţătorului Herdelea îl va lua pe Pintea nu din dragoste. Tema: Romanul "Ion" este o monografie a realităţilor satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea. George Bulbuc. Ana.. sugerând destinul tragic al lui Ion şi al Anei. într-o zi de duminică. "te întâmpină [.. puternic individualizateşi solid construite Acţiunea romanului: Incepe cu fixarea timpului şi a spaţiuluiîn care vor avea loc evenimentele. Construcţia subiectului: Incipitul: Il constituie descriereadrumului spre satul Pripas. deşi nu o iubeşte. ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline". este reprezentativ pentru colectivitatea umană din care face parte prin mentalitatea clasei ţărăneşti şi a vremurilor căreia îi aparţine.derulării lor.. Florica se va mărita cu George pentru că are pământ. Ca în orice roman. apoi coteşte brusc pe sub Râpile Dracului. fapt ce justifică acţiunile personajelor.. din care se desprinde "un drum alb mai sus de Armadia [. în satul Pripas. Zaharia Herdelea. în scena licitaţiei la care se vindeau mobilele învăţătorului. iar cea spaţială reflectă un spaţiu real. Imaginea este reluată simbolic nu numai în finalul romanului. în curtea . întovărăşind Someşul" până la Cluj. Soluţia lui Rebreanu este aceea că Ion se va căsători cu o fată bogată. Personajul central al cărţii.] o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu faţa spălată de ploi şi cu o cununiţă de flori veştede agăţată de picioare".

care înseamnă pentru el numai garanţia posesiei de pământ. Soarta Anei e mai rea. prin lăuta ţiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: "De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. aşadar . Ion. risipise zestrea Zenobiei. In celălalt plan narativ. aşa că el îi face curte acesteia. spre disperarea lui Vasile Baciu. dar Ana are pământ. care-I prinde iubindu-se cu nevasta lui. rămasă fără sprijin moral. dar deosebită cu mult de a oricărei femei. care avusese avere când se măritase cu el şi acum nu mai aveau decât un petec de ţarină. Sfârşitul lui Ion este năprasnic. se aşază în straturi groase pe feţele brăzdate de sudoare.Călinescu). spunându-i "sărăntoc". Odată însurat. este indiferent cu fiul său.văduva lui Maxim Oprea. având o autoritate totală asupra întregii colectivităţi. nu" (G. părăsită de Ion. deşi îl iubea tot pe Ion. om vrednic al satului. Căsătorit cu Ana şi aşezat la casa Iui. preotul Ioan Belciug şi "bocotanii" care cinstesc cu prezenţa lor sărbătoarea. se spânzură. Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate. dispută patronată de preotul Belciug. între chibzuinţă rosturilor şi nechibzuinţa patimilor. femeia reprezintă două braţe de lucru. Hora este o pagină etnografică memorabilăprin jocul tradiţional. o zestre şi o producătoare de copii. că potcoavele flăcăilor scapără scântei. flăcău harnic şi mândru. are o personalitate puternică. Lui Ion îi place Florica. Obţinând avere. familia învăţătorului Herdelea are necazurile sale. Florica. Preotul Belciug. iar colbul de pe jos se învâltoreşte. poalele fetelor se bolbocesc. Ana. dar sărac. vigoarea flăcăilor şi candoarea fetelor. luminate de oboseală şi de mulţumire". Relaţiile învăţătorului cu preotul se degradează cu timpul. Alexandru Glanetaşu. cu învoirea preotului Belciug. dezorientată şi respinsă de toţi. Odată criza erotică trecută. rămas văduv încă din primul an. ci pe interese economice: "în societatea ţărănească. Ion se poartă violent cu Ana. ceea ce face să se dea în permanenţă o luptă aprigă pentru existenţă. tatăl lui Ion. de faptul că familiile nu se întemeiază pe sentimente. o necinsteşte pe Ana şi îl obligă astfel pe Vasile Baciu să i-o dea de nevastă împreună cu o parte din pământuri. de aceea Herdelea se teme că ar putea pierde toată agoniseala şi i-ar rămâne familia pe drumuri. Zecile de perechi bat someşana cu atâta pasiune. nu se poate mulţumi cu averea pe care o dobândise şi râvneşte la Florica. este cel mai respectat şi temut om din sat. Herdelea îşi zidise casa pe lotul ce aparţinea bisericii. demnitate umană şi satisfacerea propriului orgoliu. învăţătorul Herdelea cu familia lui. ea încetează de a mai însemna ceva pentru feminitate. se căsătoreşte cu George şi se bucură de norocul pe care îl are. Ion dobândeşte situaţie socială. Nu lipsesc nici fruntaşii satului. dar fiind harnic sporise averea şi se gândea să-i asigure fetei o zestre atunci când se va mărita.Todosiei. fiind omorât de George Bulbuc. care se ceartă cu Ion şi-1 face de râsul satului. In sat. se însurase tot pentru avere cu mama Anei. fapt ce face ca relaţiile sociale să fie tensionate între "sărăntoci" şi "bocotani". din cauza firii Iui pătimaşe. Vasile Baciu. tatăl Anei. domină mentalitatea că oamenii sunt respectaţi dacă au oarecare agoniseală. Ion. Bătută de tată şi de soţ.

Stilul este anticalofil(împotriva scrisului frumos). se fac mai totdeauna în detrimentul preciziei şi al mişcării de viaţă [. [. Avocatul Victor Grofşoru militează pentru emanciparea socială şi naţională pe căi legale. Cei mai afectaţi sunt intelectualii.. decât a exprima exact. e mult mai uşor a scrie frumos.Rebreanu propune pentru sfârşitul pătimaşului Ion o crimă pasională... viaţa urmându-şi cursul firesc: "Pripasul de-abia îşi mai arăta câteva case.. alţii le-au luat locul. de unde reiese obiectivarea şi realismul romanului. Realităţile social-concrete ale raporturilor dintre instituţii şi oameni sunt prezentate obiectiv de Rebreanu. să-şi manifeste modul de a gândi şi de a se exprima. Intr-o altă perspectivă. acoperit. întrucât crezul prozatorului era că "strălucirile artistice..] Drumul trece prin Jidovifa.].. Limbajul artistic: Al Iui Liviu Rebreanu se individualizează prin respectul pentru adevăr. Liviu Rebreanu îşi Iasă personajele să acţioneze liber. [. Doar turnul bisericii noi. profesorul Spătaru este un extremist.. cel puţin în opere de creaţie. să izbucnească în tensiuni dramatice.. se înălţa ca un cap biruitor. satul este ilustrat în relaţiile cu regimul administrativ şi politic austro-ungar. pe când Titu Herdelea. apoi se îndoaie. să-şi dezvăluie firea.] o capodoperă de măreţie liniştită". deoarece slujbaşii şi autorităţile înăbuşă cu orice prilej conştiinţa asupririi naţionale care se manifestă cu predilecţie la această clasă socială. pe podul de lemn. parcă nimic nu s-ar fi schimbat.] Satul a rămas înapoi acelaşi. de unde rezultă sobrietatea stilului. prin fapte. precum şi prin precizia termenilor.. prin situaţiile în care eroii romanului se găsesc în conflict cu autorităţile. cu aere de poet.] Apoi şoseaua coteşte. Finalul romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfinţirii noii biserici." George Călinescu. de peste Someş. şi pe urmă se pierde în şoseaua cea mare şi fără început. apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenuşie în amurgul răcoros. lipsit de imagini artistice. acurateţea şi concizia exprimării. [. Caracterizarea personajului: . afirma că "Ion" este "un poem epic.. este un entuziast. descrie drumul care iese din satul Pripas.".. [. Câţiva oameni s-au stins. strălucitor..

" Altă dată.. cinică. o voinţă imensă". Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii. Ion. stăpânit de o voinţă impetuoasă. "parcă nedumerire şi un vicleşug neprefăcut". căzând victimă acestor două patimi. într-un gest de adorare. Aşadar. fata văduvei lui Maxim Oprea.. distantă. concentrând tragica istorie a ţăranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea. Ion e conştient că "Ana avea locuri şi case şi vite multe. obiect al muncii asupra căruia îşi exercită energia. chipeş. . la hora satului se evidenţiază între jucători feciorul Iui Alexandru Pop Glanetaşu. voinic. Ion îşi urzeşte cu meticulozitate şi pricepere planul seducerii Anei. nu suportă ocara şi reacţionează violent. sărăntoc. caracteristică oricărei fiinţe reduse. spre deosebire de George Călinescu ce consideră că "lăcomia lui de zestre e centrul lumii şi el cere cu inocenţă sfaturi dovedind o ingratitudine calmă.]. Estt a doua ipostazăa lui Ion. se simte biciuit. gândurile şi atitudinile Iui. dar şi viclean. De la început. Ion. Ion exclamă împătimit: "cât pământ." După ce planul îi reuşeşte datorită "inteligenţei ascuţite. Patima pentru pământ îl macină pentru că "pământul îi era drag ca ochii din cap". hoţ şi tâlhar". glasul pământului şi glasul iubirii.. Când tratează problema zestrei cu Vasile Baciu. Ion este sfâşiat de două forţe. Ion. precum şi din relaţiile cu celelalte personaje. cu deosebire. După ce o lasă însărcinată pe Ana. Fiind dominat de dorinţa de a fi respectat în sat. refuză să discute cu ea şi-i spune că va vorbi numai cu taicăsău. Ion este "semeţ şi cu nasul în vânt". iar faţa "îi zâmbea cu o plăcere nesfârşită". o viclenie procedurală şi.. atitudinea lui Ion e rece. un temperament controlat de instincte primare." Trăsăturile morale ale personajului reies indirect. copleşindu-1. "Iute şi harnic ca mă-sa". apoi o vede pe Florica "mai frumoasă ca oricând [. o cazuistică strânsă. din faptele. când se vede "mare şi puternic ca un uriaş din basme care a biruit în lupte grele o ceată de balauri îngrozitori". săruta pământul. încă de la începutul romanului. "Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului. vicleniei procedurale şi mai ales voinţei imense"(Lovinescu). hărnicia şi priceperea. setea pentru pământ este trăsătura dominantă a personalităţii sale. După aprecierea lui Eugen Lovinescu.Personajul realist Ion este unul de referinţă în literatura română. vigoarea. dar sărac. făcând din el un personaj memorabil prin aceea că întreaga sa energie este canalizată spre atingerea scopului de a avea pământ: "glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului ca o chemare. hotărât şi perseverent în atingerea scopului. ci din viclenia instinctuală. Pământul înseamnă pentru Ion demnitate. Ion simte dureros prăpastia dintre el şi "bocotanii" satului ca Vasile Baciu. Când acesta îi zice "fleandură." Deşi îi era dragă Florica. în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită. urmărindo pe Ana cu o privire stranie." Conflictul interior: Ccare va marca destinul flăcăului este vizibil încă de la începutul romanului. Doamne!.

violenţă. sfârşitul Iui fiind perfect motivat moral şi estetic. Vinovată este însă şi societatea care determină o opoziţie între săraci şi bogaţi prin natura relaţiilor dintre oameni. celălalt glas ce mistuit sufletul lui Ion. răspunzător de viaţa Anei şi a copilului lor. După dramele consumate. de fapt. conştient că deţine controlul absolut asupra situaţiei şi că-l poate sili să-i dea pământul la care atâta râvnise. Ion s-a însurat. fiind apoi arestat. iar Florica rămâne singură şi de ruşineu satului. ceea ce sugerează faptul că Ion este vinovat de propriul lui destin. Ion nu putea să supravieţuiască. Astfel. finalul romanului ilustrând sărbătoarea sfinţirii noii biserici. a împinso Ia spânzurătoare şi a rămas în cele din urmă cu pământ". însuşindu-şi pământul pe căi necinstite. A batjocorit o fată. iubirea pătimaşă pentru Florica. viaţa satului îşi reia cursul normal. tulburând liniştea unui cămin. personajul este drastic pedepsit de autor. să gândească în sine cu dispreţ "şi să rămân tot calic. liniştea unei întregi colectivităţi. Trăirile lui Ion în lupta dusă pentru a intra în stăpânirea pământurilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate. Călinescu afirma că "în planul creaţiei Ion este o brută. cu pământurile ei. Odată satisfăcută patima pentru pământ. pentru o muiere. la prefăcătorie şi încântare. mai întâi "ce-ar fi oare dacă aş lua pe Florica şi am fugi amândoi în lume să scap de urâţenia asta". duce fără dubiu la destinul tragic al eroului. în clipa imediat următoare. ca apoi. Ion este omorât de George.. nevasta devenind o povară jalnică şi incomodă.sfidător.". iai drumul dinspre Pripas sugerează faptul că totul reintră în obişnuit. întrucât el se face vinovat de dezintegrare morală. i-a luat averea. la care este adunat tot satul. Capitolul "Nunta" îl surprinde pe Ion între cele două glasuri. care îi prinde pe cei doi în flagrant. devenite voci interioare.. . Când a luat-o pe Ana.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful