ROMANUL MODERN OBIECTIV "ION

"
| |

ROMANUL MODERN OBIECTIV

"ION" -roman realist-social obiectiv -

de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului românesc modern, deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura română, "Ion" şi primul roman obiectiv de analiză psihologică din proza românească, "Pădurea spânzuraţilor". "Ion" de Liviu Rebreanu, primul roman obiectiv din literatura română, a apărut în anul 1920, după o lungă perioadă de elaborare, aşa cum însuşi autorul menţionează în finalul operei, între martie 1913-iulie 1920. Apariţia romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creaţia nuvelistică de până atunci nu anunţa această evoluţie spectaculoasă: "Nimic din ce a publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a început şi a continuat vreo zece ani, nu numai fără strălucire dar şi fără indicaţii de viitor", nota Eugen Lovinescu. Criticul primeşte romanul "Ion" ca pe o izbândă a literaturii române, iar satisfacţia sa este consemnată în studiul "Creaţia obiectivă. Liviu Rebreanu: Ion". Pentru iniţiatorul modernismului românesc, a/ cărui principiu de bază era "sincronismul" literaturii române cu cea europeană, romanul "Ion" este cel care "rezolvă o problemă şi curmă o controversă". Această afirmaţie a Iui Lovinescu se referă Ia faptul că apariţia primului roman obiectiv direcţionează literatura română ccătre valoare europeană şi stinge polemica pe care criticul o avea cu sămănătoriştii epocii.

familia Glanetaşuluî. naşterea. Prima variantă a romanului "Ion" a fost o schiţă scrisă de Rebreanu în 1908. notariatul. L-a sărutat ca pe-o ibovnică. rămasă însărcinată cu un tânăr sărac. . dar fără vreun scop deosebit. care cântă cu solemnitate condiţiile generale ale vieţii: naşterea. Aflat Ia vânătoare. Livia. subiect reluat într-o nuvelă.. muncitor. ca instituţie socială: familia învăţătorului Herdelea. • familia. care a observat în jurul Iui mentalităţile şi obiceiurile ţăranilor. moartea" (G. "Zestrea". a fost bătută cumplit de tatăl ei pentru că trebuia să se înrudească acum cu un sărăntoc. evenimente importante din viaţa omului(hora. iar pe de altă parte. deodată "şi-a sărutat pământul. viaţa lor dificilă şi complexă din cauza ocupaţiei Imperiului Austro-Ungar. • instituţiile de stat: şcoala. i-a reţinut atenţia: o fată înstărită. Roman social şi realist: • obiceiuri şi tradiţii populare. "care nu iubea pământul şi nici nu ştia să-1 muncească. biserica. cu atâta lăcomie şi pasiune. Scena m-a uimit şi mi s-a întipărit în minte. care s-a aplecat. pe de o parte "impresia afectivă” . un rol important l-a avut. ci numai ca o simplă ciudăţenie". în cei 7 ani în care a lucrat la roman. familia Vasile Baciu etc. pe nume Ion Boldijar ai Glanetaşului. O altă întâmplare relatată de sora sa. familia Bulbuc. O scenă văzutăde scriitor pe colinele dimprejurul satului I-a impresionat în mod deosebit şi a constituit punctul de plecare al romanului "Ion". Un eveniment care l-a marcat în mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tânăr ţăran vrednic.Geneza romanului: Liviu Rebreanu mărturiseşte că în lunga sa trudă de creaţie. care nu avea pământ şi pronunţa acest cuvânt cu "atâta sete. moartea): "«Ion» este opera unui poet epic. George Bulbuc. nunta. sfinţirea hramului bisericii. judecătoria.un ţăran îmbrăcat în haine de sărbătoare". Ana. • destine umane individuale: Ion. Structura şi compoziţia romanului: I. Titu Herdelea etc. acumularea de material documentar.. nunta.. care purta titlul "Ruşinea". emoţia." O altă sursă o constituie amintirile sale de copil ardelean. Rebreanu a observat ".. în care conturează portretul lui Ion şi schiţează întâlnirea dintre flăcău şi Ileana (Ana din roman).Călinescu). parcar fi fost vorba despre o fiinţă vie şi adorată.

social. de sincronizare a literaturii române cu literatura europ sincronismului) prin faptul că are caracter obiectiv. care consacră pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric" (G. .opera este monumentală. "Nunta". Perspectiva temporală este cronologică. mai degrabă decât romanul. (E. prin absenţa mărcilor formale ale naratorului. de unde reiese obiectivitatea acestuia faţă de evenimente şi personaje. deoarece începe cu descrierea drumului spre satul Pripas şi cu imaginea satului venit la horă şi se termină cu imaginea satului adunat la sărbătoarea hramului noii biserici şi descrierea drumului dinspre satul Pripas. . "«Ion» este epopeea.Călinescu). fiind un roman realist. Rebreanu este "un mare creator tocmai prin intuiţia ritmului etern al existenţei satului" (N.II. evenimentele la persoana a III-a.tehnica romanului este circulară. în două părţi cu titluri sugestive ("Glasul pământului" şi "Glasul iubirii"). • tehnicile compoziţionale sunt moderne: . Modalitatea narativă se remarcă. «Ion» reprezintă o revoluţie şi faţă de lirismul sămănătorist sau de atitudinea poporanistă şi faţă de eticismul ardelean. . întrucât amestecul eului în operă ar diminua veridicitatea subiectului. "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana /". Liviu Rebreanu este prin excelenţă un narator omniscient. 1924). Roman modern şi obiectiv . "Naşterea" etc). utilizând sondajul psihologic în construirea personajelor. "poate mai mare ca natura" (E.romanul este structurat riguros. iar pe de altă parte viaţa satului ardelenesc. capitolele au titluri-sinteză ("începutul". aşadar. constituind o dată istorică în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice". bazată pe relatarea evenimentelor în ordinea . mărturisea Liviu Rebreanu. o adevărată "creaţie de oameni şi de viaţă" (articolul "Cred".Manolescu). • obiectivarea romanului românesc: "pornind de la acelaşi material ţărănesc.Lovinescu). în primele decenii ale secolului al XX-lea. Romanul "Ion" răspunde cerinţei modernismului lovinescian.Lovinescu).interferenţa formelor literare tradiţionale cu cele moderne: • formula realistă prin ilustrarea vieţii ţărăneşti din Ardeal. "Hora". care povesteşte întâmplările.Rebreanu construieşte două planuri de acţiune care se întrepătrund: pe de o parte destinul lui Ion. obiectiv şi modern.

]. este reprezentativ pentru colectivitatea umană din care face parte prin mentalitatea clasei ţărăneşti şi a vremurilor căreia îi aparţine.derulării lor. Personajul central al cărţii. Ana. precum şi viaţa tensionată şi necazurile celorlalte personaje: Titu. în scena licitaţiei la care se vindeau mobilele învăţătorului.. Ca în orice roman. ci pentru că nu cere zestre..] o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu faţa spălată de ploi şi cu o cununiţă de flori veştede agăţată de picioare". puternic individualizateşi solid construite Acţiunea romanului: Incepe cu fixarea timpului şi a spaţiuluiîn care vor avea loc evenimentele.. Ion al Glanetaşului. George Bulbuc. Construcţia subiectului: Incipitul: Il constituie descriereadrumului spre satul Pripas. când toţi locuitorii se află adunaţi ia hora tradiţională. "te întâmpină [. ci şi în desfăşurarea acţiunii. într-o zi de duminică.. în satul Pripas. din care se desprinde "un drum alb mai sus de Armadia [. Florica se va mărita cu George pentru că are pământ. acela al satului Pripas şi unul imaginar închis. fiica învăţătorului Herdelea îl va lua pe Pintea nu din dragoste. al trăirilor interioare din sufletul şi conştiinţa personajelor. în "Ion" există mai multe planuri de acţiunecare se întrepătrund şi se determină reciprocşi la care participă numeroase personaje. fapt ce justifică acţiunile personajelor. la care se ajunge prin "şoseaua ce vine de la Cârlibaba. La intrarea în sat. loan Belciug. apoi coteşte brusc pe sub Râpile Dracului. sugerând destinul tragic al lui Ion şi al Anei. într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcţie de pământul pe care-I posedă. întovărăşind Someşul" până la Cluj. în curtea . deşi nu o iubeşte. Soluţia lui Rebreanu este aceea că Ion se va căsători cu o fată bogată. iar cea spaţială reflectă un spaţiu real. iar Laura. ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline". Zaharia Herdelea. ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru avere. Tema: Romanul "Ion" este o monografie a realităţilor satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea. Vasile Baciu. Imaginea este reluată simbolic nu numai în finalul romanului.

o necinsteşte pe Ana şi îl obligă astfel pe Vasile Baciu să i-o dea de nevastă împreună cu o parte din pământuri. ci pe interese economice: "în societatea ţărănească. are o personalitate puternică. din cauza firii Iui pătimaşe. Preotul Belciug. dar Ana are pământ. se spânzură. Bătută de tată şi de soţ. dar sărac. se aşază în straturi groase pe feţele brăzdate de sudoare. tatăl lui Ion. ceea ce face să se dea în permanenţă o luptă aprigă pentru existenţă. se însurase tot pentru avere cu mama Anei. Florica. spunându-i "sărăntoc". este indiferent cu fiul său. rămas văduv încă din primul an. Zecile de perechi bat someşana cu atâta pasiune. Căsătorit cu Ana şi aşezat la casa Iui. Ion se poartă violent cu Ana. tatăl Anei. de faptul că familiile nu se întemeiază pe sentimente. iar colbul de pe jos se învâltoreşte. se căsătoreşte cu George şi se bucură de norocul pe care îl are. dispută patronată de preotul Belciug. Alexandru Glanetaşu. aşadar . care înseamnă pentru el numai garanţia posesiei de pământ. de aceea Herdelea se teme că ar putea pierde toată agoniseala şi i-ar rămâne familia pe drumuri. având o autoritate totală asupra întregii colectivităţi.Călinescu). Ana. ea încetează de a mai însemna ceva pentru feminitate. In celălalt plan narativ. fapt ce face ca relaţiile sociale să fie tensionate între "sărăntoci" şi "bocotani". Relaţiile învăţătorului cu preotul se degradează cu timpul. învăţătorul Herdelea cu familia lui. Hora este o pagină etnografică memorabilăprin jocul tradiţional. Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate. rămasă fără sprijin moral. dar fiind harnic sporise averea şi se gândea să-i asigure fetei o zestre atunci când se va mărita. Odată însurat. vigoarea flăcăilor şi candoarea fetelor. nu" (G. este cel mai respectat şi temut om din sat. Herdelea îşi zidise casa pe lotul ce aparţinea bisericii. cu învoirea preotului Belciug. In sat. Odată criza erotică trecută. aşa că el îi face curte acesteia. luminate de oboseală şi de mulţumire". flăcău harnic şi mândru. fiind omorât de George Bulbuc. preotul Ioan Belciug şi "bocotanii" care cinstesc cu prezenţa lor sărbătoarea. că potcoavele flăcăilor scapără scântei. om vrednic al satului. femeia reprezintă două braţe de lucru.Todosiei. risipise zestrea Zenobiei. Nu lipsesc nici fruntaşii satului. spre disperarea lui Vasile Baciu.văduva lui Maxim Oprea. care se ceartă cu Ion şi-1 face de râsul satului. între chibzuinţă rosturilor şi nechibzuinţa patimilor. dezorientată şi respinsă de toţi. Ion. prin lăuta ţiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: "De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. dar deosebită cu mult de a oricărei femei. Ion dobândeşte situaţie socială. care-I prinde iubindu-se cu nevasta lui. Sfârşitul lui Ion este năprasnic. familia învăţătorului Herdelea are necazurile sale. Obţinând avere. nu se poate mulţumi cu averea pe care o dobândise şi râvneşte la Florica. părăsită de Ion. Vasile Baciu. Ion. demnitate umană şi satisfacerea propriului orgoliu. domină mentalitatea că oamenii sunt respectaţi dacă au oarecare agoniseală. care avusese avere când se măritase cu el şi acum nu mai aveau decât un petec de ţarină. deşi îl iubea tot pe Ion. Soarta Anei e mai rea. o zestre şi o producătoare de copii. poalele fetelor se bolbocesc. Lui Ion îi place Florica.

Stilul este anticalofil(împotriva scrisului frumos).. să izbucnească în tensiuni dramatice. [. viaţa urmându-şi cursul firesc: "Pripasul de-abia îşi mai arăta câteva case. de peste Someş. Caracterizarea personajului: .". se fac mai totdeauna în detrimentul preciziei şi al mişcării de viaţă [.. Limbajul artistic: Al Iui Liviu Rebreanu se individualizează prin respectul pentru adevăr. acurateţea şi concizia exprimării..] Apoi şoseaua coteşte. lipsit de imagini artistice..Rebreanu propune pentru sfârşitul pătimaşului Ion o crimă pasională. Intr-o altă perspectivă.] o capodoperă de măreţie liniştită".]. satul este ilustrat în relaţiile cu regimul administrativ şi politic austro-ungar. Câţiva oameni s-au stins. alţii le-au luat locul. pe când Titu Herdelea. să-şi manifeste modul de a gândi şi de a se exprima. prin situaţiile în care eroii romanului se găsesc în conflict cu autorităţile. descrie drumul care iese din satul Pripas. acoperit. cel puţin în opere de creaţie. e mult mai uşor a scrie frumos. strălucitor." George Călinescu. [. Realităţile social-concrete ale raporturilor dintre instituţii şi oameni sunt prezentate obiectiv de Rebreanu..] Drumul trece prin Jidovifa. apoi se îndoaie. de unde reiese obiectivarea şi realismul romanului. să-şi dezvăluie firea. de unde rezultă sobrietatea stilului... şi pe urmă se pierde în şoseaua cea mare şi fără început. decât a exprima exact. [. se înălţa ca un cap biruitor.. cu aere de poet. deoarece slujbaşii şi autorităţile înăbuşă cu orice prilej conştiinţa asupririi naţionale care se manifestă cu predilecţie la această clasă socială.. Cei mai afectaţi sunt intelectualii. parcă nimic nu s-ar fi schimbat. este un entuziast. Finalul romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfinţirii noii biserici.. apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenuşie în amurgul răcoros. afirma că "Ion" este "un poem epic... profesorul Spătaru este un extremist. pe podul de lemn. Doar turnul bisericii noi. prin fapte. Avocatul Victor Grofşoru militează pentru emanciparea socială şi naţională pe căi legale. [. precum şi prin precizia termenilor.] Satul a rămas înapoi acelaşi. Liviu Rebreanu îşi Iasă personajele să acţioneze liber. întrucât crezul prozatorului era că "strălucirile artistice.

dar sărac. stăpânit de o voinţă impetuoasă. vicleniei procedurale şi mai ales voinţei imense"(Lovinescu). Ion. copleşindu-1. Ion e conştient că "Ana avea locuri şi case şi vite multe.. precum şi din relaţiile cu celelalte personaje. iar faţa "îi zâmbea cu o plăcere nesfârşită". încă de la începutul romanului. chipeş. distantă. refuză să discute cu ea şi-i spune că va vorbi numai cu taicăsău. Ion este sfâşiat de două forţe. Ion îşi urzeşte cu meticulozitate şi pricepere planul seducerii Anei. voinic. . Ion simte dureros prăpastia dintre el şi "bocotanii" satului ca Vasile Baciu. hărnicia şi priceperea.Personajul realist Ion este unul de referinţă în literatura română. ci din viclenia instinctuală. sărăntoc. vigoarea. Aşadar. un temperament controlat de instincte primare. Ion exclamă împătimit: "cât pământ. apoi o vede pe Florica "mai frumoasă ca oricând [. căzând victimă acestor două patimi. gândurile şi atitudinile Iui. După aprecierea lui Eugen Lovinescu. Pământul înseamnă pentru Ion demnitate. din faptele. cinică. Patima pentru pământ îl macină pentru că "pământul îi era drag ca ochii din cap". în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită. obiect al muncii asupra căruia îşi exercită energia. Când tratează problema zestrei cu Vasile Baciu. "parcă nedumerire şi un vicleşug neprefăcut". nu suportă ocara şi reacţionează violent." Altă dată. atitudinea lui Ion e rece. cu deosebire. Estt a doua ipostazăa lui Ion. "Iute şi harnic ca mă-sa".]. "Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului. o voinţă imensă". setea pentru pământ este trăsătura dominantă a personalităţii sale. Ion este "semeţ şi cu nasul în vânt". la hora satului se evidenţiază între jucători feciorul Iui Alexandru Pop Glanetaşu. Când acesta îi zice "fleandură. Doamne!. o viclenie procedurală şi. săruta pământul.. dar şi viclean. Ion. concentrând tragica istorie a ţăranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea. făcând din el un personaj memorabil prin aceea că întreaga sa energie este canalizată spre atingerea scopului de a avea pământ: "glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului ca o chemare. o cazuistică strânsă. când se vede "mare şi puternic ca un uriaş din basme care a biruit în lupte grele o ceată de balauri îngrozitori". fata văduvei lui Maxim Oprea. se simte biciuit." Trăsăturile morale ale personajului reies indirect. Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii." Conflictul interior: Ccare va marca destinul flăcăului este vizibil încă de la începutul romanului. De la început. urmărindo pe Ana cu o privire stranie. caracteristică oricărei fiinţe reduse. într-un gest de adorare." După ce planul îi reuşeşte datorită "inteligenţei ascuţite. glasul pământului şi glasul iubirii.. Ion. hoţ şi tâlhar". După ce o lasă însărcinată pe Ana. hotărât şi perseverent în atingerea scopului. Fiind dominat de dorinţa de a fi respectat în sat. spre deosebire de George Călinescu ce consideră că "lăcomia lui de zestre e centrul lumii şi el cere cu inocenţă sfaturi dovedind o ingratitudine calmă." Deşi îi era dragă Florica..

viaţa satului îşi reia cursul normal. în clipa imediat următoare. Ion este omorât de George. răspunzător de viaţa Anei şi a copilului lor. celălalt glas ce mistuit sufletul lui Ion. violenţă. care îi prinde pe cei doi în flagrant. întrucât el se face vinovat de dezintegrare morală. de fapt. După dramele consumate. la prefăcătorie şi încântare. Vinovată este însă şi societatea care determină o opoziţie între săraci şi bogaţi prin natura relaţiilor dintre oameni. fiind apoi arestat. însuşindu-şi pământul pe căi necinstite. Când a luat-o pe Ana. Capitolul "Nunta" îl surprinde pe Ion între cele două glasuri. pentru o muiere. conştient că deţine controlul absolut asupra situaţiei şi că-l poate sili să-i dea pământul la care atâta râvnise. duce fără dubiu la destinul tragic al eroului. . finalul romanului ilustrând sărbătoarea sfinţirii noii biserici. a împinso Ia spânzurătoare şi a rămas în cele din urmă cu pământ". i-a luat averea. iar Florica rămâne singură şi de ruşineu satului.sfidător. ca apoi. tulburând liniştea unui cămin. iubirea pătimaşă pentru Florica. devenite voci interioare. Călinescu afirma că "în planul creaţiei Ion este o brută. Ion nu putea să supravieţuiască. A batjocorit o fată.. Trăirile lui Ion în lupta dusă pentru a intra în stăpânirea pământurilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate. cu pământurile ei. să gândească în sine cu dispreţ "şi să rămân tot calic. sfârşitul Iui fiind perfect motivat moral şi estetic. mai întâi "ce-ar fi oare dacă aş lua pe Florica şi am fugi amândoi în lume să scap de urâţenia asta". Ion s-a însurat.. iai drumul dinspre Pripas sugerează faptul că totul reintră în obişnuit. personajul este drastic pedepsit de autor. nevasta devenind o povară jalnică şi incomodă. Odată satisfăcută patima pentru pământ. la care este adunat tot satul. Astfel. ceea ce sugerează faptul că Ion este vinovat de propriul lui destin.". liniştea unei întregi colectivităţi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful