ROMANUL MODERN OBIECTIV "ION

"
| |

ROMANUL MODERN OBIECTIV

"ION" -roman realist-social obiectiv -

de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului românesc modern, deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura română, "Ion" şi primul roman obiectiv de analiză psihologică din proza românească, "Pădurea spânzuraţilor". "Ion" de Liviu Rebreanu, primul roman obiectiv din literatura română, a apărut în anul 1920, după o lungă perioadă de elaborare, aşa cum însuşi autorul menţionează în finalul operei, între martie 1913-iulie 1920. Apariţia romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creaţia nuvelistică de până atunci nu anunţa această evoluţie spectaculoasă: "Nimic din ce a publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a început şi a continuat vreo zece ani, nu numai fără strălucire dar şi fără indicaţii de viitor", nota Eugen Lovinescu. Criticul primeşte romanul "Ion" ca pe o izbândă a literaturii române, iar satisfacţia sa este consemnată în studiul "Creaţia obiectivă. Liviu Rebreanu: Ion". Pentru iniţiatorul modernismului românesc, a/ cărui principiu de bază era "sincronismul" literaturii române cu cea europeană, romanul "Ion" este cel care "rezolvă o problemă şi curmă o controversă". Această afirmaţie a Iui Lovinescu se referă Ia faptul că apariţia primului roman obiectiv direcţionează literatura română ccătre valoare europeană şi stinge polemica pe care criticul o avea cu sămănătoriştii epocii.

Călinescu). dar fără vreun scop deosebit. iar pe de altă parte. i-a reţinut atenţia: o fată înstărită. O scenă văzutăde scriitor pe colinele dimprejurul satului I-a impresionat în mod deosebit şi a constituit punctul de plecare al romanului "Ion".. ca instituţie socială: familia învăţătorului Herdelea. care s-a aplecat. Rebreanu a observat ". cu atâta lăcomie şi pasiune.. familia Vasile Baciu etc. a fost bătută cumplit de tatăl ei pentru că trebuia să se înrudească acum cu un sărăntoc.Geneza romanului: Liviu Rebreanu mărturiseşte că în lunga sa trudă de creaţie. care purta titlul "Ruşinea". rămasă însărcinată cu un tânăr sărac. viaţa lor dificilă şi complexă din cauza ocupaţiei Imperiului Austro-Ungar. moartea" (G. notariatul. un rol important l-a avut. care cântă cu solemnitate condiţiile generale ale vieţii: naşterea. ci numai ca o simplă ciudăţenie". L-a sărutat ca pe-o ibovnică. "care nu iubea pământul şi nici nu ştia să-1 muncească. emoţia.un ţăran îmbrăcat în haine de sărbătoare". nunta. "Zestrea". naşterea. Ana. parcar fi fost vorba despre o fiinţă vie şi adorată. Prima variantă a romanului "Ion" a fost o schiţă scrisă de Rebreanu în 1908. acumularea de material documentar. Scena m-a uimit şi mi s-a întipărit în minte. moartea): "«Ion» este opera unui poet epic. • instituţiile de stat: şcoala. deodată "şi-a sărutat pământul. care nu avea pământ şi pronunţa acest cuvânt cu "atâta sete.. care a observat în jurul Iui mentalităţile şi obiceiurile ţăranilor. evenimente importante din viaţa omului(hora. pe nume Ion Boldijar ai Glanetaşului. subiect reluat într-o nuvelă. George Bulbuc. în care conturează portretul lui Ion şi schiţează întâlnirea dintre flăcău şi Ileana (Ana din roman). Roman social şi realist: • obiceiuri şi tradiţii populare. Livia. Titu Herdelea etc." O altă sursă o constituie amintirile sale de copil ardelean. • destine umane individuale: Ion. sfinţirea hramului bisericii. Aflat Ia vânătoare. nunta. familia Glanetaşuluî. în cei 7 ani în care a lucrat la roman. • familia. Un eveniment care l-a marcat în mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tânăr ţăran vrednic. familia Bulbuc.. pe de o parte "impresia afectivă” . Structura şi compoziţia romanului: I. judecătoria. muncitor. . O altă întâmplare relatată de sora sa. biserica.

"Naşterea" etc). Romanul "Ion" răspunde cerinţei modernismului lovinescian. în primele decenii ale secolului al XX-lea. prin absenţa mărcilor formale ale naratorului. «Ion» reprezintă o revoluţie şi faţă de lirismul sămănătorist sau de atitudinea poporanistă şi faţă de eticismul ardelean. utilizând sondajul psihologic în construirea personajelor. de unde reiese obiectivitatea acestuia faţă de evenimente şi personaje. "poate mai mare ca natura" (E. în două părţi cu titluri sugestive ("Glasul pământului" şi "Glasul iubirii"). fiind un roman realist. capitolele au titluri-sinteză ("începutul". .Lovinescu).Rebreanu construieşte două planuri de acţiune care se întrepătrund: pe de o parte destinul lui Ion. bazată pe relatarea evenimentelor în ordinea . mărturisea Liviu Rebreanu. mai degrabă decât romanul. Roman modern şi obiectiv . constituind o dată istorică în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice".Călinescu). "Nunta". 1924).tehnica romanului este circulară. deoarece începe cu descrierea drumului spre satul Pripas şi cu imaginea satului venit la horă şi se termină cu imaginea satului adunat la sărbătoarea hramului noii biserici şi descrierea drumului dinspre satul Pripas.Manolescu). care povesteşte întâmplările.II. social.opera este monumentală. Rebreanu este "un mare creator tocmai prin intuiţia ritmului etern al existenţei satului" (N. evenimentele la persoana a III-a. de sincronizare a literaturii române cu literatura europ sincronismului) prin faptul că are caracter obiectiv. "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana /". • tehnicile compoziţionale sunt moderne: .romanul este structurat riguros. aşadar. iar pe de altă parte viaţa satului ardelenesc.interferenţa formelor literare tradiţionale cu cele moderne: • formula realistă prin ilustrarea vieţii ţărăneşti din Ardeal. "«Ion» este epopeea.Lovinescu). Liviu Rebreanu este prin excelenţă un narator omniscient. Perspectiva temporală este cronologică. (E. întrucât amestecul eului în operă ar diminua veridicitatea subiectului. obiectiv şi modern. . "Hora". • obiectivarea romanului românesc: "pornind de la acelaşi material ţărănesc. care consacră pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric" (G. . o adevărată "creaţie de oameni şi de viaţă" (articolul "Cred". Modalitatea narativă se remarcă.

în scena licitaţiei la care se vindeau mobilele învăţătorului. la care se ajunge prin "şoseaua ce vine de la Cârlibaba. Vasile Baciu. al trăirilor interioare din sufletul şi conştiinţa personajelor. într-o zi de duminică. loan Belciug. puternic individualizateşi solid construite Acţiunea romanului: Incepe cu fixarea timpului şi a spaţiuluiîn care vor avea loc evenimentele. "te întâmpină [. când toţi locuitorii se află adunaţi ia hora tradiţională. Construcţia subiectului: Incipitul: Il constituie descriereadrumului spre satul Pripas. ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru avere.] o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu faţa spălată de ploi şi cu o cununiţă de flori veştede agăţată de picioare". în satul Pripas. este reprezentativ pentru colectivitatea umană din care face parte prin mentalitatea clasei ţărăneşti şi a vremurilor căreia îi aparţine. Ca în orice roman. fiica învăţătorului Herdelea îl va lua pe Pintea nu din dragoste. în "Ion" există mai multe planuri de acţiunecare se întrepătrund şi se determină reciprocşi la care participă numeroase personaje. ci pentru că nu cere zestre. deşi nu o iubeşte. în curtea . iar cea spaţială reflectă un spaţiu real. Ion al Glanetaşului. din care se desprinde "un drum alb mai sus de Armadia [. George Bulbuc. Florica se va mărita cu George pentru că are pământ. Imaginea este reluată simbolic nu numai în finalul romanului. acela al satului Pripas şi unul imaginar închis. Zaharia Herdelea. întovărăşind Someşul" până la Cluj. Tema: Romanul "Ion" este o monografie a realităţilor satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea. La intrarea în sat.derulării lor. ci şi în desfăşurarea acţiunii. apoi coteşte brusc pe sub Râpile Dracului. sugerând destinul tragic al lui Ion şi al Anei. precum şi viaţa tensionată şi necazurile celorlalte personaje: Titu. iar Laura. ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline". Soluţia lui Rebreanu este aceea că Ion se va căsători cu o fată bogată.. Ana. fapt ce justifică acţiunile personajelor.]. într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcţie de pământul pe care-I posedă... Personajul central al cărţii..

Obţinând avere. Vasile Baciu. de aceea Herdelea se teme că ar putea pierde toată agoniseala şi i-ar rămâne familia pe drumuri. Herdelea îşi zidise casa pe lotul ce aparţinea bisericii. aşa că el îi face curte acesteia. Bătută de tată şi de soţ. aşadar . dar fiind harnic sporise averea şi se gândea să-i asigure fetei o zestre atunci când se va mărita. Odată criza erotică trecută. dispută patronată de preotul Belciug. spre disperarea lui Vasile Baciu. că potcoavele flăcăilor scapără scântei. dar deosebită cu mult de a oricărei femei. care avusese avere când se măritase cu el şi acum nu mai aveau decât un petec de ţarină. om vrednic al satului. o zestre şi o producătoare de copii. In celălalt plan narativ. învăţătorul Herdelea cu familia lui. Căsătorit cu Ana şi aşezat la casa Iui. tatăl Anei. Sfârşitul lui Ion este năprasnic. este indiferent cu fiul său. dar sărac. care se ceartă cu Ion şi-1 face de râsul satului. se aşază în straturi groase pe feţele brăzdate de sudoare. dezorientată şi respinsă de toţi. Odată însurat. Florica. având o autoritate totală asupra întregii colectivităţi. rămas văduv încă din primul an.Todosiei. domină mentalitatea că oamenii sunt respectaţi dacă au oarecare agoniseală. fapt ce face ca relaţiile sociale să fie tensionate între "sărăntoci" şi "bocotani". Ion. tatăl lui Ion.Călinescu). femeia reprezintă două braţe de lucru. prin lăuta ţiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: "De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat someşana cu atâta pasiune. spunându-i "sărăntoc". din cauza firii Iui pătimaşe. Relaţiile învăţătorului cu preotul se degradează cu timpul. se căsătoreşte cu George şi se bucură de norocul pe care îl are. Ana. Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate. risipise zestrea Zenobiei. Ion se poartă violent cu Ana. demnitate umană şi satisfacerea propriului orgoliu. Soarta Anei e mai rea. nu" (G. între chibzuinţă rosturilor şi nechibzuinţa patimilor. de faptul că familiile nu se întemeiază pe sentimente.văduva lui Maxim Oprea. ea încetează de a mai însemna ceva pentru feminitate. are o personalitate puternică. familia învăţătorului Herdelea are necazurile sale. fiind omorât de George Bulbuc. vigoarea flăcăilor şi candoarea fetelor. Alexandru Glanetaşu. cu învoirea preotului Belciug. ceea ce face să se dea în permanenţă o luptă aprigă pentru existenţă. o necinsteşte pe Ana şi îl obligă astfel pe Vasile Baciu să i-o dea de nevastă împreună cu o parte din pământuri. se spânzură. poalele fetelor se bolbocesc. se însurase tot pentru avere cu mama Anei. preotul Ioan Belciug şi "bocotanii" care cinstesc cu prezenţa lor sărbătoarea. Lui Ion îi place Florica. Hora este o pagină etnografică memorabilăprin jocul tradiţional. iar colbul de pe jos se învâltoreşte. ci pe interese economice: "în societatea ţărănească. dar Ana are pământ. rămasă fără sprijin moral. In sat. luminate de oboseală şi de mulţumire". Ion dobândeşte situaţie socială. este cel mai respectat şi temut om din sat. flăcău harnic şi mândru. Ion. care-I prinde iubindu-se cu nevasta lui. care înseamnă pentru el numai garanţia posesiei de pământ. Preotul Belciug. părăsită de Ion. Nu lipsesc nici fruntaşii satului. nu se poate mulţumi cu averea pe care o dobândise şi râvneşte la Florica. deşi îl iubea tot pe Ion.

[. Finalul romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfinţirii noii biserici. alţii le-au luat locul. de unde reiese obiectivarea şi realismul romanului.. şi pe urmă se pierde în şoseaua cea mare şi fără început. [.. deoarece slujbaşii şi autorităţile înăbuşă cu orice prilej conştiinţa asupririi naţionale care se manifestă cu predilecţie la această clasă socială.. Câţiva oameni s-au stins. Realităţile social-concrete ale raporturilor dintre instituţii şi oameni sunt prezentate obiectiv de Rebreanu. cu aere de poet. satul este ilustrat în relaţiile cu regimul administrativ şi politic austro-ungar. Liviu Rebreanu îşi Iasă personajele să acţioneze liber.] Satul a rămas înapoi acelaşi. să izbucnească în tensiuni dramatice. Avocatul Victor Grofşoru militează pentru emanciparea socială şi naţională pe căi legale... descrie drumul care iese din satul Pripas.Rebreanu propune pentru sfârşitul pătimaşului Ion o crimă pasională. apoi se îndoaie. se fac mai totdeauna în detrimentul preciziei şi al mişcării de viaţă [.]. Caracterizarea personajului: . [. este un entuziast. afirma că "Ion" este "un poem epic.. lipsit de imagini artistice. precum şi prin precizia termenilor. pe podul de lemn. întrucât crezul prozatorului era că "strălucirile artistice." George Călinescu. de unde rezultă sobrietatea stilului. decât a exprima exact. Doar turnul bisericii noi. Cei mai afectaţi sunt intelectualii. prin situaţiile în care eroii romanului se găsesc în conflict cu autorităţile.] Drumul trece prin Jidovifa.] o capodoperă de măreţie liniştită".. Intr-o altă perspectivă. cel puţin în opere de creaţie. parcă nimic nu s-ar fi schimbat. acoperit.. Limbajul artistic: Al Iui Liviu Rebreanu se individualizează prin respectul pentru adevăr.] Apoi şoseaua coteşte.. se înălţa ca un cap biruitor..". să-şi manifeste modul de a gândi şi de a se exprima. să-şi dezvăluie firea. pe când Titu Herdelea. de peste Someş. [. prin fapte.. viaţa urmându-şi cursul firesc: "Pripasul de-abia îşi mai arăta câteva case.. profesorul Spătaru este un extremist. Stilul este anticalofil(împotriva scrisului frumos). strălucitor. e mult mai uşor a scrie frumos. acurateţea şi concizia exprimării. apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenuşie în amurgul răcoros.

gândurile şi atitudinile Iui. apoi o vede pe Florica "mai frumoasă ca oricând [. urmărindo pe Ana cu o privire stranie.. Aşadar. "Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului. "Iute şi harnic ca mă-sa". hotărât şi perseverent în atingerea scopului. Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii." Trăsăturile morale ale personajului reies indirect.. stăpânit de o voinţă impetuoasă. distantă. chipeş. cinică. se simte biciuit. După aprecierea lui Eugen Lovinescu. caracteristică oricărei fiinţe reduse. la hora satului se evidenţiază între jucători feciorul Iui Alexandru Pop Glanetaşu. Pământul înseamnă pentru Ion demnitate. Când tratează problema zestrei cu Vasile Baciu.Personajul realist Ion este unul de referinţă în literatura română. dar sărac. încă de la începutul romanului." Altă dată. Ion exclamă împătimit: "cât pământ. Ion." Conflictul interior: Ccare va marca destinul flăcăului este vizibil încă de la începutul romanului. în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită.. căzând victimă acestor două patimi. Ion este sfâşiat de două forţe. Când acesta îi zice "fleandură. din faptele. Estt a doua ipostazăa lui Ion. setea pentru pământ este trăsătura dominantă a personalităţii sale. "parcă nedumerire şi un vicleşug neprefăcut". sărăntoc." Deşi îi era dragă Florica. Ion. o voinţă imensă". săruta pământul. Ion este "semeţ şi cu nasul în vânt". fata văduvei lui Maxim Oprea. Doamne!. un temperament controlat de instincte primare. când se vede "mare şi puternic ca un uriaş din basme care a biruit în lupte grele o ceată de balauri îngrozitori".. Ion simte dureros prăpastia dintre el şi "bocotanii" satului ca Vasile Baciu. obiect al muncii asupra căruia îşi exercită energia. De la început. Patima pentru pământ îl macină pentru că "pământul îi era drag ca ochii din cap". După ce o lasă însărcinată pe Ana. o viclenie procedurală şi. nu suportă ocara şi reacţionează violent. glasul pământului şi glasul iubirii. vicleniei procedurale şi mai ales voinţei imense"(Lovinescu). spre deosebire de George Călinescu ce consideră că "lăcomia lui de zestre e centrul lumii şi el cere cu inocenţă sfaturi dovedind o ingratitudine calmă. ci din viclenia instinctuală. o cazuistică strânsă. hoţ şi tâlhar". atitudinea lui Ion e rece. Ion îşi urzeşte cu meticulozitate şi pricepere planul seducerii Anei. dar şi viclean. . Fiind dominat de dorinţa de a fi respectat în sat. voinic. concentrând tragica istorie a ţăranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea.]. cu deosebire. iar faţa "îi zâmbea cu o plăcere nesfârşită". făcând din el un personaj memorabil prin aceea că întreaga sa energie este canalizată spre atingerea scopului de a avea pământ: "glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului ca o chemare. vigoarea." După ce planul îi reuşeşte datorită "inteligenţei ascuţite. într-un gest de adorare. Ion e conştient că "Ana avea locuri şi case şi vite multe. refuză să discute cu ea şi-i spune că va vorbi numai cu taicăsău. Ion. hărnicia şi priceperea. copleşindu-1. precum şi din relaţiile cu celelalte personaje.

la prefăcătorie şi încântare. pentru o muiere. Capitolul "Nunta" îl surprinde pe Ion între cele două glasuri. Ion este omorât de George. . finalul romanului ilustrând sărbătoarea sfinţirii noii biserici. Trăirile lui Ion în lupta dusă pentru a intra în stăpânirea pământurilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate. fiind apoi arestat.. întrucât el se face vinovat de dezintegrare morală. în clipa imediat următoare. răspunzător de viaţa Anei şi a copilului lor. mai întâi "ce-ar fi oare dacă aş lua pe Florica şi am fugi amândoi în lume să scap de urâţenia asta".sfidător. a împinso Ia spânzurătoare şi a rămas în cele din urmă cu pământ". să gândească în sine cu dispreţ "şi să rămân tot calic. i-a luat averea. Când a luat-o pe Ana. Călinescu afirma că "în planul creaţiei Ion este o brută.". sfârşitul Iui fiind perfect motivat moral şi estetic. cu pământurile ei. Ion s-a însurat. care îi prinde pe cei doi în flagrant. tulburând liniştea unui cămin. Vinovată este însă şi societatea care determină o opoziţie între săraci şi bogaţi prin natura relaţiilor dintre oameni. la care este adunat tot satul. violenţă. iai drumul dinspre Pripas sugerează faptul că totul reintră în obişnuit. ca apoi. Ion nu putea să supravieţuiască. personajul este drastic pedepsit de autor. celălalt glas ce mistuit sufletul lui Ion.. liniştea unei întregi colectivităţi. ceea ce sugerează faptul că Ion este vinovat de propriul lui destin. de fapt. viaţa satului îşi reia cursul normal. însuşindu-şi pământul pe căi necinstite. A batjocorit o fată. După dramele consumate. Odată satisfăcută patima pentru pământ. iubirea pătimaşă pentru Florica. devenite voci interioare. duce fără dubiu la destinul tragic al eroului. Astfel. iar Florica rămâne singură şi de ruşineu satului. conştient că deţine controlul absolut asupra situaţiei şi că-l poate sili să-i dea pământul la care atâta râvnise. nevasta devenind o povară jalnică şi incomodă.