ROMANUL MODERN OBIECTIV "ION

"
| |

ROMANUL MODERN OBIECTIV

"ION" -roman realist-social obiectiv -

de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului românesc modern, deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura română, "Ion" şi primul roman obiectiv de analiză psihologică din proza românească, "Pădurea spânzuraţilor". "Ion" de Liviu Rebreanu, primul roman obiectiv din literatura română, a apărut în anul 1920, după o lungă perioadă de elaborare, aşa cum însuşi autorul menţionează în finalul operei, între martie 1913-iulie 1920. Apariţia romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creaţia nuvelistică de până atunci nu anunţa această evoluţie spectaculoasă: "Nimic din ce a publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a început şi a continuat vreo zece ani, nu numai fără strălucire dar şi fără indicaţii de viitor", nota Eugen Lovinescu. Criticul primeşte romanul "Ion" ca pe o izbândă a literaturii române, iar satisfacţia sa este consemnată în studiul "Creaţia obiectivă. Liviu Rebreanu: Ion". Pentru iniţiatorul modernismului românesc, a/ cărui principiu de bază era "sincronismul" literaturii române cu cea europeană, romanul "Ion" este cel care "rezolvă o problemă şi curmă o controversă". Această afirmaţie a Iui Lovinescu se referă Ia faptul că apariţia primului roman obiectiv direcţionează literatura română ccătre valoare europeană şi stinge polemica pe care criticul o avea cu sămănătoriştii epocii.

un ţăran îmbrăcat în haine de sărbătoare". notariatul. pe de o parte "impresia afectivă” . familia Bulbuc. a fost bătută cumplit de tatăl ei pentru că trebuia să se înrudească acum cu un sărăntoc. evenimente importante din viaţa omului(hora. deodată "şi-a sărutat pământul. O altă întâmplare relatată de sora sa. "care nu iubea pământul şi nici nu ştia să-1 muncească. în cei 7 ani în care a lucrat la roman. L-a sărutat ca pe-o ibovnică. judecătoria. naşterea. ca instituţie socială: familia învăţătorului Herdelea. un rol important l-a avut. subiect reluat într-o nuvelă.. Structura şi compoziţia romanului: I. i-a reţinut atenţia: o fată înstărită. moartea): "«Ion» este opera unui poet epic. emoţia. George Bulbuc. familia Vasile Baciu etc. Ana. O scenă văzutăde scriitor pe colinele dimprejurul satului I-a impresionat în mod deosebit şi a constituit punctul de plecare al romanului "Ion". nunta.. acumularea de material documentar. iar pe de altă parte. nunta. care nu avea pământ şi pronunţa acest cuvânt cu "atâta sete. care purta titlul "Ruşinea". . Rebreanu a observat ".Călinescu). în care conturează portretul lui Ion şi schiţează întâlnirea dintre flăcău şi Ileana (Ana din roman). • destine umane individuale: Ion.Geneza romanului: Liviu Rebreanu mărturiseşte că în lunga sa trudă de creaţie. "Zestrea". care s-a aplecat. Titu Herdelea etc. Roman social şi realist: • obiceiuri şi tradiţii populare. viaţa lor dificilă şi complexă din cauza ocupaţiei Imperiului Austro-Ungar. parcar fi fost vorba despre o fiinţă vie şi adorată. muncitor. Livia. Prima variantă a romanului "Ion" a fost o schiţă scrisă de Rebreanu în 1908. sfinţirea hramului bisericii.. rămasă însărcinată cu un tânăr sărac. Scena m-a uimit şi mi s-a întipărit în minte." O altă sursă o constituie amintirile sale de copil ardelean. dar fără vreun scop deosebit. cu atâta lăcomie şi pasiune. familia Glanetaşuluî. moartea" (G. ci numai ca o simplă ciudăţenie". Un eveniment care l-a marcat în mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tânăr ţăran vrednic. biserica. • familia.. pe nume Ion Boldijar ai Glanetaşului. care a observat în jurul Iui mentalităţile şi obiceiurile ţăranilor. Aflat Ia vânătoare. • instituţiile de stat: şcoala. care cântă cu solemnitate condiţiile generale ale vieţii: naşterea.

Roman modern şi obiectiv . "Nunta". Rebreanu este "un mare creator tocmai prin intuiţia ritmului etern al existenţei satului" (N.Manolescu). de unde reiese obiectivitatea acestuia faţă de evenimente şi personaje.interferenţa formelor literare tradiţionale cu cele moderne: • formula realistă prin ilustrarea vieţii ţărăneşti din Ardeal. iar pe de altă parte viaţa satului ardelenesc. obiectiv şi modern. "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana /".Rebreanu construieşte două planuri de acţiune care se întrepătrund: pe de o parte destinul lui Ion. Romanul "Ion" răspunde cerinţei modernismului lovinescian. . Modalitatea narativă se remarcă.Călinescu). «Ion» reprezintă o revoluţie şi faţă de lirismul sămănătorist sau de atitudinea poporanistă şi faţă de eticismul ardelean.tehnica romanului este circulară.Lovinescu). în două părţi cu titluri sugestive ("Glasul pământului" şi "Glasul iubirii"). bazată pe relatarea evenimentelor în ordinea . "poate mai mare ca natura" (E. (E.II. o adevărată "creaţie de oameni şi de viaţă" (articolul "Cred". social. care consacră pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric" (G. "Hora". evenimentele la persoana a III-a. utilizând sondajul psihologic în construirea personajelor. deoarece începe cu descrierea drumului spre satul Pripas şi cu imaginea satului venit la horă şi se termină cu imaginea satului adunat la sărbătoarea hramului noii biserici şi descrierea drumului dinspre satul Pripas. "«Ion» este epopeea. fiind un roman realist. mărturisea Liviu Rebreanu. • tehnicile compoziţionale sunt moderne: . întrucât amestecul eului în operă ar diminua veridicitatea subiectului. prin absenţa mărcilor formale ale naratorului. în primele decenii ale secolului al XX-lea. aşadar.opera este monumentală. .romanul este structurat riguros. care povesteşte întâmplările. 1924). • obiectivarea romanului românesc: "pornind de la acelaşi material ţărănesc. Perspectiva temporală este cronologică.Lovinescu). mai degrabă decât romanul. "Naşterea" etc). Liviu Rebreanu este prin excelenţă un narator omniscient. de sincronizare a literaturii române cu literatura europ sincronismului) prin faptul că are caracter obiectiv. . constituind o dată istorică în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice". capitolele au titluri-sinteză ("începutul".

într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcţie de pământul pe care-I posedă. ci şi în desfăşurarea acţiunii. Florica se va mărita cu George pentru că are pământ. Zaharia Herdelea. ci pentru că nu cere zestre. în scena licitaţiei la care se vindeau mobilele învăţătorului. la care se ajunge prin "şoseaua ce vine de la Cârlibaba. în satul Pripas. La intrarea în sat.. George Bulbuc. este reprezentativ pentru colectivitatea umană din care face parte prin mentalitatea clasei ţărăneşti şi a vremurilor căreia îi aparţine.. precum şi viaţa tensionată şi necazurile celorlalte personaje: Titu. Ion al Glanetaşului. ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline". Vasile Baciu. deşi nu o iubeşte. Tema: Romanul "Ion" este o monografie a realităţilor satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea. iar Laura. întovărăşind Someşul" până la Cluj. din care se desprinde "un drum alb mai sus de Armadia [.derulării lor. fapt ce justifică acţiunile personajelor. loan Belciug.] o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu faţa spălată de ploi şi cu o cununiţă de flori veştede agăţată de picioare". fiica învăţătorului Herdelea îl va lua pe Pintea nu din dragoste. Imaginea este reluată simbolic nu numai în finalul romanului.. puternic individualizateşi solid construite Acţiunea romanului: Incepe cu fixarea timpului şi a spaţiuluiîn care vor avea loc evenimentele. Personajul central al cărţii. Ana. ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru avere.]. sugerând destinul tragic al lui Ion şi al Anei. Construcţia subiectului: Incipitul: Il constituie descriereadrumului spre satul Pripas. al trăirilor interioare din sufletul şi conştiinţa personajelor. "te întâmpină [.. când toţi locuitorii se află adunaţi ia hora tradiţională. în curtea . Ca în orice roman. în "Ion" există mai multe planuri de acţiunecare se întrepătrund şi se determină reciprocşi la care participă numeroase personaje. apoi coteşte brusc pe sub Râpile Dracului. iar cea spaţială reflectă un spaţiu real. într-o zi de duminică. Soluţia lui Rebreanu este aceea că Ion se va căsători cu o fată bogată. acela al satului Pripas şi unul imaginar închis.

ea încetează de a mai însemna ceva pentru feminitate. Ion se poartă violent cu Ana. de faptul că familiile nu se întemeiază pe sentimente. Căsătorit cu Ana şi aşezat la casa Iui. Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate. ceea ce face să se dea în permanenţă o luptă aprigă pentru existenţă. vigoarea flăcăilor şi candoarea fetelor. nu" (G. o necinsteşte pe Ana şi îl obligă astfel pe Vasile Baciu să i-o dea de nevastă împreună cu o parte din pământuri. Odată însurat. iar colbul de pe jos se învâltoreşte. om vrednic al satului. aşadar . se spânzură. din cauza firii Iui pătimaşe. se aşază în straturi groase pe feţele brăzdate de sudoare. femeia reprezintă două braţe de lucru. de aceea Herdelea se teme că ar putea pierde toată agoniseala şi i-ar rămâne familia pe drumuri. poalele fetelor se bolbocesc. Preotul Belciug. Vasile Baciu. este cel mai respectat şi temut om din sat. Nu lipsesc nici fruntaşii satului. spunându-i "sărăntoc". demnitate umană şi satisfacerea propriului orgoliu. dar fiind harnic sporise averea şi se gândea să-i asigure fetei o zestre atunci când se va mărita. dar sărac. domină mentalitatea că oamenii sunt respectaţi dacă au oarecare agoniseală. Zecile de perechi bat someşana cu atâta pasiune. care avusese avere când se măritase cu el şi acum nu mai aveau decât un petec de ţarină. aşa că el îi face curte acesteia. rămas văduv încă din primul an. Ion dobândeşte situaţie socială. tatăl lui Ion. că potcoavele flăcăilor scapără scântei. învăţătorul Herdelea cu familia lui. dar Ana are pământ. In celălalt plan narativ. se căsătoreşte cu George şi se bucură de norocul pe care îl are. o zestre şi o producătoare de copii. rămasă fără sprijin moral. familia învăţătorului Herdelea are necazurile sale. deşi îl iubea tot pe Ion. prin lăuta ţiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: "De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. tatăl Anei. preotul Ioan Belciug şi "bocotanii" care cinstesc cu prezenţa lor sărbătoarea. fapt ce face ca relaţiile sociale să fie tensionate între "sărăntoci" şi "bocotani". Sfârşitul lui Ion este năprasnic. Ion.văduva lui Maxim Oprea. care-I prinde iubindu-se cu nevasta lui. Ion. care înseamnă pentru el numai garanţia posesiei de pământ. nu se poate mulţumi cu averea pe care o dobândise şi râvneşte la Florica. luminate de oboseală şi de mulţumire". se însurase tot pentru avere cu mama Anei. dar deosebită cu mult de a oricărei femei. între chibzuinţă rosturilor şi nechibzuinţa patimilor. este indiferent cu fiul său. Bătută de tată şi de soţ. Obţinând avere. Alexandru Glanetaşu. dispută patronată de preotul Belciug. flăcău harnic şi mândru.Todosiei. are o personalitate puternică. fiind omorât de George Bulbuc. dezorientată şi respinsă de toţi. ci pe interese economice: "în societatea ţărănească. Relaţiile învăţătorului cu preotul se degradează cu timpul. risipise zestrea Zenobiei.Călinescu). Herdelea îşi zidise casa pe lotul ce aparţinea bisericii. In sat. având o autoritate totală asupra întregii colectivităţi. Ana. Soarta Anei e mai rea. spre disperarea lui Vasile Baciu. Hora este o pagină etnografică memorabilăprin jocul tradiţional. părăsită de Ion. Odată criza erotică trecută. cu învoirea preotului Belciug. Lui Ion îi place Florica. Florica. care se ceartă cu Ion şi-1 face de râsul satului.

Doar turnul bisericii noi.].] o capodoperă de măreţie liniştită". Finalul romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfinţirii noii biserici. profesorul Spătaru este un extremist. acurateţea şi concizia exprimării.". se înălţa ca un cap biruitor. să izbucnească în tensiuni dramatice. deoarece slujbaşii şi autorităţile înăbuşă cu orice prilej conştiinţa asupririi naţionale care se manifestă cu predilecţie la această clasă socială.. Caracterizarea personajului: . Câţiva oameni s-au stins... viaţa urmându-şi cursul firesc: "Pripasul de-abia îşi mai arăta câteva case... parcă nimic nu s-ar fi schimbat. [.. să-şi manifeste modul de a gândi şi de a se exprima. cu aere de poet.. [." George Călinescu. de unde rezultă sobrietatea stilului. întrucât crezul prozatorului era că "strălucirile artistice. de unde reiese obiectivarea şi realismul romanului. Stilul este anticalofil(împotriva scrisului frumos).Rebreanu propune pentru sfârşitul pătimaşului Ion o crimă pasională. de peste Someş. să-şi dezvăluie firea. se fac mai totdeauna în detrimentul preciziei şi al mişcării de viaţă [. Cei mai afectaţi sunt intelectualii.. este un entuziast. pe podul de lemn. afirma că "Ion" este "un poem epic.] Drumul trece prin Jidovifa. prin fapte. Liviu Rebreanu îşi Iasă personajele să acţioneze liber. precum şi prin precizia termenilor. [.. Limbajul artistic: Al Iui Liviu Rebreanu se individualizează prin respectul pentru adevăr. decât a exprima exact. şi pe urmă se pierde în şoseaua cea mare şi fără început. Realităţile social-concrete ale raporturilor dintre instituţii şi oameni sunt prezentate obiectiv de Rebreanu. satul este ilustrat în relaţiile cu regimul administrativ şi politic austro-ungar. Avocatul Victor Grofşoru militează pentru emanciparea socială şi naţională pe căi legale. apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenuşie în amurgul răcoros..] Apoi şoseaua coteşte. strălucitor.. e mult mai uşor a scrie frumos. prin situaţiile în care eroii romanului se găsesc în conflict cu autorităţile. descrie drumul care iese din satul Pripas. apoi se îndoaie. alţii le-au luat locul.. cel puţin în opere de creaţie. Intr-o altă perspectivă. pe când Titu Herdelea. [. lipsit de imagini artistice. acoperit.] Satul a rămas înapoi acelaşi.

" Conflictul interior: Ccare va marca destinul flăcăului este vizibil încă de la începutul romanului. distantă. "Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului. Ion. Ion exclamă împătimit: "cât pământ. Ion e conştient că "Ana avea locuri şi case şi vite multe. făcând din el un personaj memorabil prin aceea că întreaga sa energie este canalizată spre atingerea scopului de a avea pământ: "glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului ca o chemare. săruta pământul. vigoarea. o viclenie procedurală şi. o cazuistică strânsă. glasul pământului şi glasul iubirii. "parcă nedumerire şi un vicleşug neprefăcut"." După ce planul îi reuşeşte datorită "inteligenţei ascuţite. un temperament controlat de instincte primare. Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii. nu suportă ocara şi reacţionează violent. încă de la începutul romanului. ci din viclenia instinctuală.]. De la început. hoţ şi tâlhar". Doamne!. vicleniei procedurale şi mai ales voinţei imense"(Lovinescu). Aşadar. După aprecierea lui Eugen Lovinescu. în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită. urmărindo pe Ana cu o privire stranie. refuză să discute cu ea şi-i spune că va vorbi numai cu taicăsău. apoi o vede pe Florica "mai frumoasă ca oricând [. Fiind dominat de dorinţa de a fi respectat în sat." Altă dată. căzând victimă acestor două patimi. cu deosebire. obiect al muncii asupra căruia îşi exercită energia. caracteristică oricărei fiinţe reduse.Personajul realist Ion este unul de referinţă în literatura română.. voinic. Patima pentru pământ îl macină pentru că "pământul îi era drag ca ochii din cap". într-un gest de adorare. cinică. chipeş. fata văduvei lui Maxim Oprea. Ion este "semeţ şi cu nasul în vânt". stăpânit de o voinţă impetuoasă. setea pentru pământ este trăsătura dominantă a personalităţii sale. atitudinea lui Ion e rece. se simte biciuit. precum şi din relaţiile cu celelalte personaje. spre deosebire de George Călinescu ce consideră că "lăcomia lui de zestre e centrul lumii şi el cere cu inocenţă sfaturi dovedind o ingratitudine calmă. Estt a doua ipostazăa lui Ion. Când acesta îi zice "fleandură. gândurile şi atitudinile Iui. copleşindu-1. "Iute şi harnic ca mă-sa". dar sărac. Ion simte dureros prăpastia dintre el şi "bocotanii" satului ca Vasile Baciu. iar faţa "îi zâmbea cu o plăcere nesfârşită". Ion. . dar şi viclean. sărăntoc. hărnicia şi priceperea. Ion îşi urzeşte cu meticulozitate şi pricepere planul seducerii Anei. Când tratează problema zestrei cu Vasile Baciu. când se vede "mare şi puternic ca un uriaş din basme care a biruit în lupte grele o ceată de balauri îngrozitori". Pământul înseamnă pentru Ion demnitate." Deşi îi era dragă Florica. Ion. din faptele. o voinţă imensă". După ce o lasă însărcinată pe Ana. Ion este sfâşiat de două forţe.. hotărât şi perseverent în atingerea scopului.. concentrând tragica istorie a ţăranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea. la hora satului se evidenţiază între jucători feciorul Iui Alexandru Pop Glanetaşu.." Trăsăturile morale ale personajului reies indirect.

Odată satisfăcută patima pentru pământ. răspunzător de viaţa Anei şi a copilului lor.. Când a luat-o pe Ana. Capitolul "Nunta" îl surprinde pe Ion între cele două glasuri. Ion nu putea să supravieţuiască. nevasta devenind o povară jalnică şi incomodă. viaţa satului îşi reia cursul normal. întrucât el se face vinovat de dezintegrare morală. iubirea pătimaşă pentru Florica. ceea ce sugerează faptul că Ion este vinovat de propriul lui destin. a împinso Ia spânzurătoare şi a rămas în cele din urmă cu pământ". sfârşitul Iui fiind perfect motivat moral şi estetic. în clipa imediat următoare. care îi prinde pe cei doi în flagrant. mai întâi "ce-ar fi oare dacă aş lua pe Florica şi am fugi amândoi în lume să scap de urâţenia asta". cu pământurile ei. Astfel.sfidător. Călinescu afirma că "în planul creaţiei Ion este o brută. violenţă. liniştea unei întregi colectivităţi.". ca apoi. de fapt. conştient că deţine controlul absolut asupra situaţiei şi că-l poate sili să-i dea pământul la care atâta râvnise. Vinovată este însă şi societatea care determină o opoziţie între săraci şi bogaţi prin natura relaţiilor dintre oameni. să gândească în sine cu dispreţ "şi să rămân tot calic. însuşindu-şi pământul pe căi necinstite. fiind apoi arestat. iar Florica rămâne singură şi de ruşineu satului. Trăirile lui Ion în lupta dusă pentru a intra în stăpânirea pământurilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate. la care este adunat tot satul. duce fără dubiu la destinul tragic al eroului. i-a luat averea. la prefăcătorie şi încântare.. Ion s-a însurat. . iai drumul dinspre Pripas sugerează faptul că totul reintră în obişnuit. După dramele consumate. tulburând liniştea unui cămin. personajul este drastic pedepsit de autor. A batjocorit o fată. Ion este omorât de George. devenite voci interioare. celălalt glas ce mistuit sufletul lui Ion. pentru o muiere. finalul romanului ilustrând sărbătoarea sfinţirii noii biserici.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful