Dragoste sau dorinţă trupească?

Dacă dorinţa trupească te motivează să ai o relaţie cu cineva, trebuie să ştii că acea relaţie
nu va merge niciodată. Şi iată de ce...

De Duncan Moore

Voi intra direct în subiect: am crescut într-un mediu ateu şi de-abia când am ajuns la
facultate am făcut cunoştinţă cu mulţi credincioşi. Toţi păreau oameni de treabă şi, ca să
fiu sincer, îi invidiam pentru prietenii lor. Cu toate acestea, mi se păreau îngrozitor de
naivi, iar inocenţa lor, mai ales în sfera moralităţii sexuale, mă făcea să-i compătimesc...
de pe o poziţie superioară, bineînţeles. A trecut timp de atunci şi... mi-am schimbat
radical modul de a gândi. Tocmai de aceea în articolul de faţă vreau să analizez ce motive
există pentru a lua în serios învăţăturile Bibliei despre relaţiile sexuale.

Contrar cu ceea ce cred cei mai mulţi oameni, credincioşii nu consideră actul sexual ca
fiind rău... după cum nu se poate spune nici că doar îl tolerează. Dumnezeu este Cel care
a avut ideea creării intimităţii sexuale şi înseamnă că dorea să fie ceva foarte bun pentru
noi. De aceea actul sexual nu reprezintă doar un mod de a rămâne însărcinată, ci o
manifestare a dragostei, pasională, intensă şi plină de bucurie. Dumnezeu a lăsat şi un
cadru unde să se desfăşoare acest act sexual: în cadrul căsniciei pe viaţă între un bărbat şi
o femeie. Cultura contemporană pare să fi abandonat acum această idee. Ar trebui şi
creştinii să o considere nerelevantă pentru zilele noastre şi să renunţe la ea? Sau,
dimpotrivă, această idee porneşte de la nişte principii imuabile şi atunci ar trebui luată în
seamă?
Motive practice pentru adoptarea ideii lui Dumnezeu în ce priveşte relaţiile cu sexul opus

Din punct de vedere practic, există nenumărate motive pentru a adopta principiile biblice
despre viaţa sexuală. Te protejează de bolile cu transmitere sexuală, lucru nu tocmai de
neglijat, mai ales când vedem amploarea ravagiilor pe care SIDA le lasă în urmă -
comunităţi întregi dispar, iar economia este distrusă. De asemenea, protejează de sarcinile
nedorite din afara căsniciei.

Cei ce păstrează relaţia sexuală doar în cadrul căsniciei sunt feriţi de comparaţiile
dureroase şi distrugătoare cu ceilalţi parteneri sexuali. Totodată se apără şi de situaţia
foarte dureroasă când unul dintre parteneri este extrem de îndrăgostit, în vreme ce celălalt
este interesat doar de plăcere.

Un ultim gând: dorinţele noastre sexuale creează dependenţă. Cineva spunea odată că
dorinţele noastre sexuale au motor de Ferrari, dar frâne de bicicletă. Dacă ne stârnim şi ne
hrănim dorinţele sexuale în mod nesănătos, ne va fi tot mai greu să fim credincioşi
partenerului nostru de viaţă, iar necredincioşia noastră ne va face să trecem printr-o
adevărată agonie afectivă. Statisticile divorţurilor reflectă rezultatele valorilor noastre
sexuale.
Motive ideologice
Numai motivele practice enumerate mai sus sunt suficient de solide pentru a ne face să
îmbrăţişăm învăţăturile biblice despre relaţia sexuală. Dar mai există câteva motive, chiar
şi mai importante, pentru a păstra actul sexual doar pentru căsnicie. Mai întâi, Dumnezeu
nu a conceput actul sexual pentru ca să ne bucurăm, pur şi simplu, de plăcere, ci pentru ca
să ne exprimăm dragsotea şi intimitatea în mod fizic.

A avea o relaţie sexuală cu cineva este un lucru foarte important şi profund... şi tocmai de
aceea poate avea urmări distrugătoare dacă nu are loc în condiţiile lăsate de Dumnezeu.
Este cunoscută povestea bărbatului care a dat în judecată o companie producătoare de
maşini de tuns iarba, fiindcă se rănise în timp ce folosea maşina pentru a fasona un gard
viu. La proces a susţinut că în instrucţiunile de utilizare ale produsului nu era menţionat
că nu poate fi folosit în acest scop. Cam la fel stau lucrurile şi cu actul sexual: are un scop
în sine, dar, fiindcă are aşa de mare putere, poate provoca mult rău dacă nu este folosit
conform instrucţiunilor Creatorului său.

Pentru a putea înţelege concepţia biblică despre actul sexual, trebuie să înţelegem
diferenţa dintre dragoste şi dorinţă fizică. Dragostea preţuieşte şi cinsteşte persoana iubită
şi doreşte ce-i mai bun pentru ea. Dragostea se concentrează asupra celuilalt; este lipsită
de egoism, are spirit de sacrificiu şi nu poate să nu fie devotată celuilalt. Dorinţa fizică,
pe de altă parte, caută să se folosească de oameni sau de diferite lucruri pentru a-şi
satisface nevoile şi pentru a-şi împlini dorinţele. Se concentrează asupra propriei
persoane, este, în mod firesc, egoistă şi respinge orice fel de dedicare în relaţie.

Dragostea este opusul dorinţei fizice; cele două se află în conflict direct. Întrebarea pe
care ar trebui să ne-o punem este dacă relaţia noastră sexuală este o expresie a dragostei
sau o dorinţei fizice: „Vreau să-ţi arăt că te preţuiesc şi că te stimez şi de aceea mă
dăruiesc ţie” sau „Am nevoie de tine pentru a-mi satisface dorinţa.” Dacă Dumnezeu a
conceput actul sexual pentru a ne ajuta să ne exprimăm dragostea, atunci ne minţim tare
mult şi ne distrugem singuri dacă o folosim pentru a ne satisface poftele fizice.
Rolul căsniciei

Căsnicia este o taină adâncă, este modul în care doi oameni devin una. Nici căsnicia nu
garantează sau întăreşte dragostea, dar, dacă este luată în serios, ca un angajament
necondiţionat de credincioşie pe viaţă, te va ajuta, cu siguranţă, să faci deosebirea dintre
dragoste şi dorinţă fizică. După cum hârtia de turnesol este folosită pentru a testa prezenţa
acidului, tot aşa şi căsnicia pune la încercarea dedicarea. Cum putem şti dacă iubim pe
cineva suficient de mult pentru a face dragoste împreună? Avem răspunsul căsniciei:
„Eşti gata să te dedici pe viaţă acestei persoane?”

Căsnicia este şi o plasă de siguranţă; toţi suntem aşa fragili şi supuşi greşelii... Cum
putem fi siguri şi încrezători în ce priveşte dragostea partenerului nostru tocmai având în
vedere slăbiciunile şi căderile noastre? Răspunsul este din nou: dedicarea. Dacă lipseşte
dedicarea, atunci nu există dragoste sinceră, iar actul sexual este doar plăcere fizică.
Concluzii
Dorinţa fizică te atrage cu putere, dar este egoistă în sine şi se opune dragostei. Dacă
întreţinem dorinţa fizică din viaţa noastră, aceasta ne târăşte inevitabil spre izolare,
singurătate, nesiguranţă şi uscăciune sufletească. Ce ne mai rămâne când plăcerea fizică
începe să ne plictisească şi nu ne mai satisface? Ca să nu mai amintim şi durerea
vinovăţiei şi a singurătăţii?

În mod clar, dragostea însoţită de dedicare presupune multe eforturi şi sacrificii. Totuşi,
numai aşa poţi scăpa de singurătatea, suspiciunea şi disperarea care ne macină în zilele
noastre. Dacă înlocuim dragostea cu dorinţa trupească, rămânem doar cu nişte senzaţii
lipsite de sens care, în cele din urmă, îşi vor pierde noutatea şi nu ne pot satisface
niciodată decât pe plan fizic.

Dumnezeu doreşte să fim eliberaţi din robia dorinţei fizice; doreşte să iubim cu adevărat.
Oricum toţi păcătuim în ochii lui Dumnezeu, care consideră că e totuna să te culci cu
diferiţi parteneri sau să cochetezi cu gândurile de senzualitate. Totuşi, El ne dăruieşte
toată iertarea de care avem nevoie pentru a începe o relaţie personală profundă cu El.
Apoi dragostea pe care o cunoaştem în relaţia cu Dumnezeu începe să se arate şi în
relaţiile cu ceilalţi oameni.

Noi alegem: fie răspundem afirmativ la oferta lui Dumnezeu şi trăim o viaţă caracterizată
de dragoste, prin iubirea Sa... fie îl respingem şi pornim singuri la drumul vieţii!