Sunteți pe pagina 1din 2

IMPORTANTA MARFURILOR ALIMENTARE

Evolutia si importanta sistematizarii marfurilor alimentare


Consumatorul actual este din ce in ce mai dispus sa renunte la
stocari riscante de produse alimentare putin prelucrate, vandute in
stare neambalata sau precar ambalata, preferand sorto-tipo
dimensiuni cat mai inalt prelucrate, de mic gramaj, cat mai stabile
si cat mai convingator garantate.
In acest sens, strategia agentilor economici din industria alimentara
trebuie sa vizeze accesul cat mai larg al populatiei la o gama
sortimentala mare de produse prelucrate, fapt care determina un
raport judicios intre grupele de alimente si clasele calitative,
reducerea masei pe o unitate de produs preambalat vandabil,
echilibrarea si cresterea valorii nutritive a alimentelor, o stabilitate
cat mai
inalta a produselor puse in circulatie, p rintr-o garantare a calitatii
si inocuitatii la nivelul exigentelor moderne impuse de protectia
consumatorului.
Asadar, atat producatorul agricol, cat si producatorul de alimente
prelucrate, distribuitorul si comerciantul cu amanuntul trebuie sa-si
conjuge eforturile in adecvarea ofertei de produse alimentare in
cadrul unei economii eficiente si moderne.
In cvasitotalitatea situatiilor, produsul care face obiectul fabricatiei
sau al comercializarii nu este singular. El se incadreaza intr-o
anumita gama de produse, inrudite prin destinatia lor comuna
in consum si prin caracteristicile esentiale similare referitoare la
materia prima din care sunt obtinute , la tehnologia de fabricatie. In
sfera distribu tiei se utilizeaza larg termenul de gama sortimentala,
definita prin ansamblul marfurilor si modul lor de asociere,
folosind un reper comun de sistematica.
Dimensiunile gamei sortimentale permit aprecieri comparative
intre firme ce realizeaza acelasi produs si servesc, totodata, drept
puncte de reper pentru formularea strategiilor de produs.
Descoperirea de materii prime noi, de noi tehnologii si chiar de noi
utilitati, au dus la o expansiune continua a sortimentului de
marfuri, fapt care a determinat si incercari continue de clasificare a
acestora.
Primele incercari de ordonare a marfurilor au fost intreprinse de J.
Beckman, in perioada
1793-1800, probabil influentat si stimulat de cercetarile intreprinse
de C. Linné in domeniul stiintelor naturii.
In aceeasi perioada, sunt semnalate si incercarile de clasificare ale
lui B. Busse (1798-1801), care foloseste drept criterii de clasificare
atat originea, cat si destinatia produsului .
O data cu infiintarea Consiliului de Cooperare Vamala de la
Bruxelles si cresterea interesului statelor pentru diferitele
clasificari, a aparut orientarea practica in acest domeniu
(politica vamala, operatiuni de transport , statistica).
In perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial,
cercetarile merceologice privind clasificarea marfurilor au fost
intreprinse de G. Grundke, A. Kutzelnigg, J. Holzl, D. Dimitriev si
altii.
Metodologia utilizata in domeniul clasificarii marfurilor a evoluat
prin trecerea de la merceologia clasica, exclusiv descriptiva si
plasata in domeniul stiintelor naturii, la merceologia moderna, cu
vocatie interdisciplinara, cu orientare problematica si prospectiva.