Studiul 7 6-12 noiembrie

Abiatar:
un preot nevrednic să mai slujească
Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Exod 28,6; 39,2-7; 1 Samuel 21,1-9;
22,6-23; 2 Samuel 15,13-29.

Sabat după-amiază
Text de memorizat: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împă-
rătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca
să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din
întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2,9)

Studiul 7
Preoţii au avut un rol foarte important în viaţa şi în istoria lui Isra-
el, şi nu numai a lui Israel, ci şi a naţiunilor înconjurătoare. În cultura
mesopotamiană, împăratul era şi preot. Astfel, el deţinea atât puterea
religioasă, cât şi pe cea politică. Castele preoţeşti reprezentau interese
puternice la curte şi, în multe situaţii, preoţii instaurau împăraţi. Înde-
osebi în Vechiul Testament, rolul preoţiei avea o poziţie centrală în viaţa
religioasă a lui Israel. De asemenea, istoria sfântă arată rolurile influente
ale preoţilor din timpul Noului Testament.
Preoţia tuturor credincioşilor (1 Petru 2,9), o idee care a ajuns să fie
proeminentă în Reforma protestantă, nu este în exclusivitate un concept
al Noului Testament (vezi Exod 19,6). Se pare că idealul lui Dumnezeu
cu privire la cei credincioşi a fost întotdeauna ca ei să fie sfinţi şi să le
slujească altora, mijlocind pentru ei şi prezentându-le Planul de Mântuire.
În săptămâna aceasta, vom studia istoria lui Abiatar, care ne oferă
câteva idei importante despre preoţia Vechiului Testament şi ne spune că
preoţia nu este întemeiată numai pe genealogie sau pe educaţie, ci şi pe
angajamentul personal faţă de Domnul. Aşa cum este în cazul lui Abiatar,
alegerile greşite îl pot descalifica pe un preot.

87
 Duminică, 7 noiembrie Minciuni şi tragedie

1. Citeşte 1 Samuel 21,1-9 şi 1 Samuel 22,6-23 şi răspunde la următoarele

întrebări:
Ce minciună îi spune David lui Ahimelec cu privire la motivul pentru care s-a
aflat acolo? ____________________________________________________
______________________________________________________________
Ce i s-a întâmplat lui Ahimelec, ca rezultat al încrederii lui în David? _______
______________________________________________________________
Cum a căutat Saul să-şi întoarcă oamenii împotriva lui David? Ce fel de argu-
ment a folosit el? ________________________________________________
______________________________________________________________
Cum îi răspunde Ahimelec lui Saul cu privire la caracterul şi credincioşia lui
David? ________________________________________________________
______________________________________________________________
Studiul 7

Ce ne spune reacţia lui Saul cu privire la cât de căzut, degradat şi răzbunător

ajunsese? _____________________________________________________
______________________________________________________________
De ce crezi că Doeg, un străin, a vrut să facă lucrul pe care slujitorii lui Saul au
refuzat să-l facă? _______________________________________________
______________________________________________________________
Cum răspunde David la vestea masacrului? În ce sens a fost corect răspunsul
lui? __________________________________________________________
______________________________________________________________
Ce îi promite David fiului lui Ahimelec, care a reuşit să scape de măcel? ____
______________________________________________________________

Observă, în relatarea aceasta, contrastul dintre onoare şi dezonoare, cre-

dincioşie şi necredincioşie. Observă dezastrul dezlănţuit din cauza necinstei şi
a păcatului. Cu ce fel de probleme morale te confrunţi chiar acum? Ce fel de
alegeri morale trebuie să faci? Gândeşte-te la consecinţele faptelor tale înainte
de a le săvârşi.

88
 Comentarii pentru instructori

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Grupa să identifice felul în care alegerile făcute
de preotul Abiatar, în lucrurile pe care le-a săvârşit atât pentru, cât şi
împotriva lui David, i-au prejudiciat calităţile necesare pentru preoţie.
La nivelul sentimentelor: Să preţuiască importanţa credincioşiei faţă
de planurile lui Dumnezeu, ca fiind o calitate esenţială pentru a
sluji în lucrarea Lui.
La nivelul practic: Să stea de partea lui Dumnezeu, ca membri ai unui
popor ales, să fie o preoţie împărătească, lăudându-L pe Dumne-
zeu şi slujind ca preoţi, adică mijlocind pentru semenii lor.

Schiţa studiului
I. Cunoştinţe: Hărţuit de un vrăjmaş comun
A. Abiatar (singurul supravieţuitor al masacrului săvârşit de Saul asu-
pra preoţilor) şi David au susţinut, la un moment dat, o cauză co-
mună, ambii dorind să scape de tirania lui Saul. Abiatar l-a slujit
pe David mulţi ani. Ce faptă de necredincioşie faţă de unsul lui
Dumnezeu l-a descalificat în cele din urmă pe Abiatar ca preot?

Studiul 7
II. Sentimente: Prieten şi trădător
A. Abiatar a fost credincios faţă de David atât în timpul cât a fost
persecutat de Saul, cât şi în timpul răzvrătirii lui Absalom. Totuşi,
aproape de sfârşitul vieţii lui David, Abiatar l-a abandonat pentru
a trece de partea altui fiu împărătesc care voia tronul lui David. Ce
ar fi putut să determine această trădare? Cum poate o singură faptă
să anuleze o viaţă de slujire?

III. Practic: O preoţie împărătească

A. Noi, de asemenea, suntem aleşi să fim preoţi, să-I slujim lui Dum-
nezeu prin rugăciune, laude şi mijlocire, atât în vremurile bune, cât
şi în cele rele. Cum putem să ne descalificăm singuri pentru această
lucrare, aşa cum s-a descalificat Abiatar?
B. Putem să facem ceva anume pentru a ne califica să slujim în preoţia
împărătească a lui Dumnezeu? De ce da şi de ce nu?
Rezumat: După o viaţă îndelungată de slujire ca preot, Abiatar s-a des-
calificat pentru slujire, deoarece l-a trădat pe împăratul lui şi l-a susţinut
pe un uzurpator al tronului.

89
 Luni, 8 noiembrie Preotul Abiatar
Nu ştim cum a scăpat Abiatar când familia lui a fost omorâtă. Tot ce
ni se spune este că el a scăpat şi a plecat la David. Totuşi, înainte de a
fugi, Abiatar a reuşit să ia efodul (vezi 1 Samuel 23,6), unul dintre obi-
ectele cele mai importante ale preoţiei (parte a veşmântului sfânt purtat
de preoţi, vezi Exod 28,6; 39,2-7), care era folosit pentru a-L întreba pe
Dumnezeu cu privire la voia Sa, când erau luate decizii. Cel puţin în două
ocazii, autorul biblic raportează că David l-a chemat pe Abiatar şi i-a cerut
să aducă efodul (1 Samuel 23,9-12; 30,7.8).
Spre deosebire de cei mai mulţi dintre noi, cei de astăzi, oamenii din
zilele lui Abiatar nu aveau acces la Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Erau
numai câteva copii scrise de mână ale Legii (Pentateucul), aşa că majori-
tatea oamenilor nu aveau ocazia de a studia ei înşişi Cuvântul lui Dumne-
zeu. Cei mai mulţi dintre noi au privilegiul de a avea acces direct la Biblie.
Dumnezeu a făgăduit că ne va da Duhul Sfânt pentru a ne explica Scrip-
tura, atât personal, cât şi colectiv (Ioan 14,26). De asemenea, Dumnezeu
foloseşte oameni pentru a ne da sfaturi bune (Proverbe 20,18) şi lucrează
şi prin diferite împrejurări (Romani 8,28).
2. Care au fost câteva dintre funcţiile îndeplinite de Abiatar în calitate de
Studiul 7

preot? 1 Samuel 23,9-13; 2 Samuel 15,24; 17,15-22.

În afară de acestea, Abiatar trăise experienţa unei traume personale şi,
asemenea lui David, era un fugar fără adăpost, fapt care l-a pregătit să-i
slujească mai bine viitorului împărat al lui Israel, care, de asemenea, era
într-o continuă fugă. El putea să înţeleagă frustrările şi temerile pe care
trebuie să le fi simţit adesea David şi oamenii lui în faţa unei persecuţii
neîncetate.
Identificarea cu altcineva sau cu un grup este importantă în concepţia
Noului Testament cu privire la preoţie. Autorul Epistolei către evrei ne
spune că Isus poate să ne fie Mare-Preot, deoarece El poate să simtă pe
deplin împreună cu noi (Evrei 2,17).
Citeşte 1 Petru 2,9. Noul Testament ne învaţă cu claritate că toţi avem
responsabilităţile preoţiei în societatea noastră. Chemarea noastră nu vine de
la noi înşine. Isus a spus: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi
v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru
ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea” (Ioan 15,16). Această
chemare nu ne face să fim preoţi ai Vechiului Testament, nici apostoli ai Noului
Testament, ci Dumnezeu ne cere să mijlocim pentru familiile noastre şi pentru
toţi cei din jurul nostru. Cum poţi să slujeşti mai bine ca „preot”?

90
 Comentarii pentru instructori

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVEAZĂ!
Ideea centrală pentru creştere spirituală: Creştinii sunt chemaţi să fie
un popor de preoţi, deosebiţi prin chemarea lor sfântă, prin obârşia lor
împărătească şi printr-un comportament sfânt.
Citiţi 1 Petru 2,9 şi dezbateţi următoarea întrebare: Cine face parte din
seminţia aleasă, preoţia împărătească şi neamul sfânt, la care face referire
Petru?
Modalitatea deosebită în care îi denumeşte Petru pe membrii bisericii
creştine, aflate pe atunci la începutul ei, precum şi pe cei care Îl vor primi
pe Isus ca Mântuitor în veacurile următoare, atrage atenţia spre Exod 19,6,
când Dumnezeu le-a transmis israeliţilor, prin Moise, mesajul următor:
„Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt”. Viziunea lui Dumnezeu
a fost întotdeauna aceea că un grup deosebit de oameni vor fi chemaţi să ia
parte alături de El la misiunea de răspândire a Evangheliei în lume.
Întrebări pentru discuţie: De ce a ales Dumnezeu să folosească făpturi
omeneşti căzute pentru a ajunge la alte făpturi omeneşti căzute? Ce ne

Studiul 7
spune faptul acesta despre Dumnezeu?

2. APROFUNDEAZĂ!
În cadrul dezbaterilor cu privire la chemarea preoţească adresată
urmaşilor lui Isus Hristos, subliniaţi ideea că aceia care sunt chemaţi Îi
datorează mult lui Dumnezeu, pentru că i-a mântuit şi le dă o lucrare
privilegiată. Prin urmare, trebuie să luăm parte împreună cu Dumnezeu la
lucrarea pentru oamenii căzuţi. Acesta este cel mai mic gest pe care putem
să-l facem pentru a ne arăta recunoştinţa pentru harul Său.
Comentariu biblic
I. Ales mai presus de toţi ceilalţi
(Reciteşte împreună cu grupa 1 Samuel 22,20-23 şi Zaharia 3,2.)
Uciderea preoţilor Domnului şi a familiilor lor la porunca lui Saul este
o mărturie foarte convingătoare cu privire la adâncimea nelegiuirii în care
căzuse regele. În mod miraculos, providenţial, Abiatar a scăpat de măcel
şi a fugit, trecând de partea lui David. Este adevărat că toţi cei ce au fost
salvaţi dintr-un anumit pericol îi rămân îndatoraţi celui care i-a salvat.
Pentru fiecare creştin, pericolul are un nume precis – Satana. Biblia spune
cu claritate, în 1 Petru 5,8, că „Diavolul dă târcoale ca un leu care răcneşte
şi caută pe cine să înghită”.

91
 Marţi, 9 noiembrie Răscoala lui Absalom
2 Samuel 15-18 ne relatează istoria tristă a lui Absalom, fiul lui David,
care s-a răzvrătit împotriva tatălui său. Armata sa înaintează spre Ieru-
salim. Lucrul acesta trebuie să fi fost un coşmar pentru Abiatar. David
a hotărât să fugă, ca să nu transforme Ierusalimul într-un câmp de luptă
şi să evite vărsarea de sânge. Toţi slujitorii credincioşi ai lui David se
pregătesc să fugă împreună cu el. Abiatar trebuie să-şi fi amintit de fuga
lui după masacrarea propriei familii şi a satului lui, în timpul lui Saul. El
se pregăteşte să plece împreună cu David.
3. Cum se manifestă caracterul lui David în acest moment periculos?
2 Samuel 15,13-29. Ce rol îndeplineşte Abiatar în episodul acesta?
Abiatar şi preoţii iau chivotul lui Dumnezeu şi se pregătesc să pă-
răsească cetatea, dar David porunceşte să fie lăsat chivotul. El ştia că
purtarea simbolului prezenţei lui Dumnezeu nu le asigura biruinţa. A
purta o cruce, a expune un slogan religios sau a respecta un set de reguli
nu garantează prezenţa lui Dumnezeu, nici aprobarea Sa. Dumnezeu nu
poate să fie manipulat. Chivotul trebuia să rămână în locul lui. Acesta a
fost şi un act de credinţă din partea lui David. El a avut încredere că Dum-
Studiul 7

nezeu îl va salva şi îl va aduce înapoi în Ierusalim.

Chivotul lui Dumnezeu este lăsat jos, iar Abiatar aduce jertfe până
când toţi oamenii pleacă din cetate. În acest moment deosebit, preoţii
Abiatar şi Ţadoc mijlocesc pentru David şi oamenii lui.
Apoi Abiatar şi Ţadoc ajung să fie ochii şi urechile lui David în ce-
tate. Fiii lor aşteaptă veştile afară din Ierusalim. Oamenii nu sunt ce par
a fi. O slujitoare care nu stârneşte suspiciuni le aduce tinerilor mesajele.
Un tânăr inocent, care se află în preajmă, se dovedeşte a fi suficient de
inteligent, ca să-şi dea seama ce se întâmplă, şi îi spune lui Absalom
(2 Samuel 15,24). Fiii preoţilor sunt urmăriţi de oamenii lui Absalom,
găsesc o femeie care îi ascunde într-o fântână, întinzând deasupra o înveli-
toare şi presărând grâu, fapt care aminteşte de Rahav care a ascuns iscoa-
dele sub nişte mănunchiuri de in (Iosua 2,6).
Şi în timpul nostru, adesea lucrurile nu sunt ce par a fi. Multe inimi îndure-
rate sunt ascunse sub un zâmbet. Ca urmaşi ai lui Hristos, suntem chemaţi să
fim reprezentanţii Săi, mâinile Sale întinse către cei din jurul nostru. Trebuie
să fim deschişi şi sensibili pentru a privi dincolo de aparenţe şi pentru a ve-
dea oamenii şi situaţiile aşa cum sunt în realitate şi trebuie să fim dispuşi să
sacrificăm pentru a ajuta.

92
 Comentarii pentru instructori

Când ne mântuieşte, Dumnezeu ne scoate literalmente din „gura

leului”, a unui vrăjmaş puternic, pornit să ne nimicească. Aceasta a fost
situaţia lui Abiatar. Asemenea lui Abiatar, Israel a fost salvat din robia
egipteană prin intervenţia minunată a lui Dumnezeu (Exod 7-14). Apos-
tolul Pavel a insistat asupra acestei dorinţe hotărâte a lui Dumnezeu de a
salva omenirea căzută, când a scris: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin
credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin
fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2,8.9). Noi suntem roadele haru-
lui uimitor al lui Dumnezeu şi, în această calitate, Îi datorăm lui Dumne-
zeu un răspuns la chemarea Sa la slujire.
De discutat: Ce înseamnă să fii chemat? Care sunt trăsăturile deosebite
care îi leagă pe cei chemaţi de Isus Hristos şi unii de alţii? (Galateni 3,26-28)
II. O preoţie împărătească
(Reciteşte împreună cu grupa 1 Petru 2,9.)
Ideea că Dumnezeu este doritor să împartă regalitatea cu cei ce sunt
supuşii Săi ar trebui să ne umple de uimire. Regalitatea este unul dintre
darurile pe care doar creştinii le împărtăşesc cu Dumnezeul lor. În timp ce

Studiul 7
zeii altor religii păstrau regalitatea pentru ei înşişi, Dumnezeu a oferit-o
Israelului din vechime şi ne-o oferă nouă, tuturor celor care credem în
Isus, iudei sau neamuri (1 Petru 2). Totuşi, darul acesta vine împreună cu
aşteptări înalte. Probabil că putem să înţelegem ce aşteaptă Dumnezeu de
la noi, când vedem ce a cerut El de la Israelul din vechime.
„În conformitate cu planul divin, israeliţii trebuiau să fie atât un neam
împărătesc, cât şi un neam de preoţi. Într-o lume rea, ei trebuiau să fie
împăraţi din punct de vedere moral şi spiritual, prin faptul că trebuiau
să biruiască asupra domeniului păcatului (Apocalipsa 20,6). În calitate
de preoţi, ei trebuiau să se apropie de Dumnezeu prin rugăciune, laude
şi jertfe. În calitate de mijlocitori între Dumnezeu şi păgâni, ei trebuiau
să fie nişte învăţători, predicatori şi profeţi şi să fie exemple de vieţuire
sfântă – nişte îndrumători ai Cerului către religia adevărată.” – Comen-
tariul biblic AZŞ, vol. 1, p. 595
De discutat: Mulţi creştini din zilele noastre vor să primească onoru-
rile şi binecuvântările care vin din faptul că sunt reprezentanţii regali ai lui
Dumnezeu pe pământ. În multe cercuri creştine se pune un accent distinc-
tiv pe binecuvântările materiale, ca dovadă a legăturii cuiva cu Dumnezeu.
Cum trebuie să combatem ideea aceasta falsă cu privire la ce înseamnă a
face parte din preoţia împărătească a lui Dumnezeu?

93
 Miercuri, 10 noiembrie Alegerea lui Abiatar
Nu avem niciun raport cu privire la opiniile, politica sau concepţiile
personale ale lui Abiatar. Tot ce spune el este redat în cuvintele adre-
sate de Dumnezeu lui David. Totuşi faptele lui vorbesc mai mult decât
cuvintele. Chiar dacă este scris că el a spus ceva, prezenţa lui constituie o
declaraţie puternică.
În timpul lui David, prin tradiţie, întâiul născut era considerat moşte-
nitorul de drept al tatălui său. Pentru un împărat, faptul acesta însemna că
întâiul născut urma să moştenească tronul. Totuşi Dumnezeu nu este limi-
tat niciodată de tradiţie. De fapt, în istoria lui Israel, El i-a trecut adesea
cu vederea pe întâii născuţi pentru a-i chema pe alţii, uneori prin hotărâri
divine, alteori prin circumstanţe sau prin alegerile făcute de întâii născuţi
înşişi (vezi Geneza 4,1-5; 21,8-12; 25,21-36; 48,8-19; 1 Samuel 16,6-12).
4. Citeşte 1 Regi 1,1-8. Ce ar fi putut să-l determine pe Abiatar, care îi fu-
sese aşa de credincios lui David, să facă lucrul pe care l-a făcut aici?
Solomon nu a fost fiul cel mai mare şi, în virtutea obiceiului, nu ar fi
trebuit să îl urmeze la tron pe tatăl lui. Fiul cel mai mare, Amnon, fusese
ucis de Absalom. La rândul lui, Absalom fusese ucis în lovitura de stat
Studiul 7

nereuşită. Iar acum, cel de-al patrulea fiu, Adonia, simţea că tronul îi
aparţine de drept. Adonia s-a sfătuit cu Ioab şi Abiatar, iar ei i-au oferit
susţinerea lor (1 Regi 1,7).
Solomon a fost mai tânăr ca Adonia şi a avut o origine familială
ruşinoasă. Mama lui era Bat-Şeba, fosta soţie a lui Urie hititul, care a fost
ucis pentru a acoperi aventura lui David cu ea. În ciuda acestor lucruri,
Solomon a fost iubit de Dumnezeu (2 Samuel 12,24) şi era clar că Dumne-
zeu îl alesese pentru a fi succesorul lui David la tron (1 Cronici 22,9.10). În
faţa acestei alegeri neconfortabile, este posibil ca Abiatar să nu se fi putut
simţi împăcat cu scandalul public declanşat de alegerea aceasta, aşa că se
întoarce la tradiţie, împotriva voinţei descoperite a lui Dumnezeu.
Tradiţia poate să fie foarte confortabilă şi ne scuteşte de asumarea
responsabilităţii de a acţiona în conformitate cu lumina voinţei desco-
perite a lui Dumnezeu. Este mult mai uşor şi mai „sigur” să spui: „Noi am
făcut întotdeauna aşa”.
Cât de adesea lăsăm tradiţia să stea în calea conducerii lui Dumnezeu?
De ce trebuie să fim atenţi să nu judecăm mecanic lucrurile, ca fiind doar o
„tradiţie”, pentru a le respinge?

94
 Comentarii pentru instructori

III. Decizii, decizii

(Reciteşte împreună cu grupa 1 Regi 1,5-7.)
Pentru că îl trădează pe David şi trece de partea lui Adonia, Abiatar
pare a fi lipsit de caracter. De când a fugit de Saul şi până la răzvrătirea
lui Adonia, el îşi îndeplinise îndatoririle preoţeşti cu credincioşie. Totuşi
actul de trădare pe care l-a săvârşit sugerează că încetase să caute îndru-
marea lui Dumnezeu şi că ajunsese la nişte concluzii proprii cu privire la
cine trebuia să fie împărat. Actul de trădare al lui Abiatar merita condam-
narea la moarte, dar, pentru că era un preot care îi slujise lui David şi
suferise alături de el în trecut, sentinţa i-a fost schimbată.
Una dintre responsabilităţile principale ale preotului era aceea de a
mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru oameni. Domnul Isus este un exem-
plu desăvârşit în acest sens (Romani 8,34). Cum ar fi putut Abiatar să
fie în stare să îndeplinească această responsabilitate uimitoare, dacă şi-a
folosit poziţia în scopul de a dezbina naţiunea?
De discutat: Abiatar a folosit autoritatea pe care o avea în calitate de
mare-preot pentru a aproba actul păcătos de răzvrătire al lui Adonia. El
a folosit autoritatea spirituală pe care i-a dat-o Dumnezeu pentru a-i face

Studiul 7
pe alţii să acţioneze împotriva voinţei lui Dumnezeu. Ce avertizare le-a
adresat Isus ucenicilor cu privire la învăţătorii mincinoşi din zilele din
urmă? (Vezi Matei 7,15-23.)

3. APLICĂ!
Dezbateţi în grupă ideile şi întrebările aplicative de mai jos şi concen-
traţi-vă asupra unor răspunsuri practice. Concentraţi-vă asupra găsirii
unor modalităţi concrete de a aplica răspunsurile în viaţa de zi cu zi.
Întrebări pentru meditaţie
1. Marele preot al lui Israel purta un efod sfânt, cu un pieptar pe care
erau douăsprezece pietre, fiecare având încrustat numele uneia dintre
seminţiile lui Israel. Toţi israeliţii trebuiau să fie întotdeauna aproape de
inima preotului. Ca „preoţi” ai zilelor noastre, cum îi aducem noi pe oa-
meni aproape de inima noastră?
2. Urmaşii lui Hristos sunt aleşi şi sunt împăraţi, dar în acelaşi timp
sunt chemaţi să fie sfinţi (Matei 5,48; 1 Petru 1,16). Ce înseamnă a fi
sfânt? Ce rol are Hristos în capacitatea noastră de a trăi o viaţă sfântă? Ce
rol îndeplineşte Duhul Sfânt în a ne face să fim sfinţi?

95
 Joi, 11 noiembrie Soarta lui Abiatar
După moartea lui David şi venirea lui Solomon la tron, anumite pro-
bleme au trebuit să fie rezolvate. După ce Adonia a fost omorât (1 Regi
2,13-25), încă mai era problema preotului Abiatar, care îl slujise aşa de
credincios pe David, tatăl lui Solomon. Ce trebuia să i se facă pentru
contribuţia sa la răzvrătirea împotriva lui Solomon?
5. Cum îl tratează Solomon pe Abiatar şi de ce? 1 Regi 2,26.27
______________________________________________________________
O citire superficială a acestui verset poate să lase impresia că Abiatar este
scos din funcţie din cauza unei profeţii făcute lui Eli cu o sută de ani înainte
(1 Samuel 2,30-36). În realitate, aici avem o demonstraţie a felului în care
Dumnezeu cunoaşte alegerile noastre viitoare. Dumnezeu ştie ce alegeri
vom face noi şi urmaşii noştri şi, ca urmare, poate face profeţii. Dumnezeu
a ştiut că, aşa cum fiii lui Eli s-au descalificat pentru slujba preoţească prin
comportamentul lor, tot aşa se va descalifica şi Abiatar, urmaşul lor, prin
faptul că nu va fi dispus să accepte alegerile lui Dumnezeu.
6. Explică profeţia din Matei 26,14-16.20-25, în lumina înlăturării lui Abi-
Studiul 7

atar din slujba preoţiei. Ce principiu operează în ambele cazuri?

______________________________________________________________
Faptul că a ştiut tot timpul că Iuda Îl va trăda, nu L-a determinat pe
Isus să-l îndepărteze. Iuda a fost inclus în cercul apropiat al celor doi-
sprezece ucenici. El a trăit experienţa directă a puterii lui Dumnezeu.
Totuşi, asemenea lui Abiatar, Iuda nu a fost pregătit să accepte voia lui
Dumnezeu. Se pare că şi el a împărtăşit unele idei asemănătoare cu ale
lui Abiatar cu privire la regalitate şi la atitudinea faţă de putere şi con-
ducere. Iuda a vrut să-L vadă pe Isus încoronat ca împărat pământesc.
Pentru că nu i-au fost împlinite aşteptările, el li s-a alăturat conducătorilor
tradiţionali, cărturarilor şi fariseilor, şi L-a trădat pe adevăratul Împărat.
Preştiinţa divină nu se transformă automat în predestinaţie. Oamenii
au posibilitatea de a alege, aşa cum au avut Iuda şi Abiatar. Preştiinţa lui
Dumnezeu cu privire la alegerile acestea nu ne limitează libertatea.
Libertatea de alegere este unul dintre darurile cele mai sfinte pe care ni
le-a dat Dumnezeu. Ea a fost plătită cu un preţ mare: moartea lui Isus pe
cruce. (Dacă nu ni s-ar fi dat libertatea de alegere, nu am fi putut să alegem
să păcătuim, iar Isus nu ar fi trebuit să moară pentru noi.) Cât de atent te
gândeşti şi te rogi atunci când iei decizii?

96
 Comentarii pentru instructori

Întrebări aplicative
1. Studiul de miercuri prezintă ideea că decizia lui Abiatar de a-l
susţine pe Adonia ar fi putut să fie urmarea faptului că el respecta tradiţia
cu privire la succesiunea la tron în Israelul din vechime. Din perspectiva
noastră, ce tradiţii din biserică ar putea să ne împiedice să înţelegem
voinţa lui Dumnezeu?
2. În calitate de preot al lui Dumnezeu, ce poţi face pentru a rămâne cre-
dincios faţă de Dumnezeu până la sfârşitul vieţii tale sau până când va veni El?
Mărturie: Gândeşte-te la trei oameni pe care, deşi nu par a fi într-o
relaţie mântuitoare cu Isus, ai dori să îi vezi în cer. Scrie numele lor într-un
loc care să îţi amintească de ei în fiecare zi. Pe parcursul săptămânii vi-
itoare, cere-I lui Dumnezeu să îţi arate un lucru pe care poţi să-l faci pen-
tru fiecare dintre oamenii aceştia, care ar putea să-i ajute să fie conduşi
la Hristos. Dacă apare ocazia, împărtăşeşte experienţa ta, cu privire la
schimbarea pe care a făcut-o Dumnezeu în viaţa ta. Nu te teme că vei
fi respins din cauza mărturiei tale. Spune-I lui Dumnezeu că vrei să îţi
îndeplineşti rolul ca trimis al Său special pentru oamenii aceştia.

Studiul 7
4. ILUSTREAZĂ!
Dacă vreodată nu ştim cum să îndeplinim chemarea sfântă a lui Dum-
nezeu, să privim la viaţa lui Isus. El a trăit o viaţă de devotament sfânt faţă
de voia şi poruncile Tatălui Său. El a fost exemplul unei vieţi de slujire şi
sacrificiu, cu care membrii preoţiei din vechime erau familiarizaţi.
Care sunt dificultăţile cu care se confruntă oamenii din vecinătatea
bisericii tale? Faceţi o listă cu modalităţile de a-i ajuta pe oamenii aceştia.
Alege o idee de pe listă şi aplică-o pe parcursul lunii următoare. Alocă un
timp scurt pentru rapoarte cu privire la progresul proiectului.
De discutat: Evrei 7,25 declară: „De aceea şi poate să mântuiască
în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că
trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei”. Isus mijloceşte pentru noi, dar
noi mijlocim pentru alţii? Desigur, noi ne rugăm pentru oameni, dar este
faptul acesta tot ce se poate face cu privire la mijlocire? A mijloci înseamnă
a cere ceva pentru o altă persoană. Oare copiii care comit infracţiuni au
nevoie numai de rugăciunile noastre sau au nevoie şi să-i reprezentăm în
justiţie? Este rugăciunea suficientă pentru un părinte singur, care se luptă
să trăiască de azi pe mâine, sau suntem chemaţi să-i acordăm şi ajutorul
necesar? În lumina acestor întrebări retorice, discută de ce mijlocirea
implică mult mai mult decât rugăciunea, aşa cum ne-a arătat Isus.

97
 Vineri, 12 noiembrie Studiu suplimentar

„Dumnezeu te-a ales pentru o lucrare mare şi solemnă. El a căutat să

te disciplineze, să te pună la încercare, să te curăţească şi să te înnobileze,
pentru ca lucrarea aceasta sfântă să poată fi făcută având ca singură ţintă
slava Sa, slavă care Îi aparţine întru totul lui Dumnezeu. Ce gând minunat
este acela că Dumnezeu alege un om, îl aduce într-o legătură strânsă cu
Sine şi îi dă o misiune de îndeplinit, o lucrare de făcut pentru El! Cel slab
este făcut puternic, cel timid este făcut curajos, cel nehotărât ajunge un om
ferm şi prompt în decizii. Cum este posibil ca un om să aibă o importanţă
aşa de mare, încât să primească o misiune de la Împăratul împăraţilor! Oare
ambiţia lumească îl va ademeni şi îl va atrage departe de încredinţarea şi
misiunea lui sfântă?” – Ellen G. White, Selected Messages, cartea 2, p. 167

Întrebări pentru discuţie

1. Gândeşte-te la viaţa lui Saul şi la faptul că cineva, căruia i s-a dat aşa
de mult, a risipit totul. Ce învăţături putem să luăm din istoria aceasta?
Ce greşeli a făcut Saul, pornind pe calea căderii şi ajungând la faptele
pe care le-am văzut în săptămâna aceasta?
2. Meditează la felul în care Isus, în natura Sa omenească, este în stare să
Studiul 7

simtă cu noi în necazuri. De ce natura omenească a lui Hristos este aşa

de importantă pentru noi?
3. Cum îl poţi ajuta pe un membru al grupei care a pierdut pe cineva
drag, prin moarte? Ce poţi să faci mai mult decât să-i adresezi cuvinte
de consolare? Există situaţii în care nu se poate face nimic altceva,
decât să-i adresezi „doar” cuvinte de consolare?
4. Una dintre marile probleme cu care s-au confruntat gânditorii creştini
de-a lungul secolelor este cea cu privire la preştiinţa lui Dumnezeu şi li-
bertatea noastră de a alege. Dacă Dumnezeu cunoaşte alegerile noastre
dinainte, suntem noi cu adevărat liberi când alegem? Unde este liber-
tatea personală? Iar dacă nu avem libertate, cum putem să fim judecaţi
sau pedepsiţi pe drept pentru faptele noastre? Pentru a ocoli această
enigmă, unii susţin că anumite fapte ale noastre trebuie să-I fie necu-
noscute lui Dumnezeu, altfel faptele acelea nu ar fi putut să fie libere.
Alţii nu văd nicio problemă: faptul că Dumnezeu ştie ce va face un om
nu afectează în niciun fel libertatea sa de a alege. Discută în grupă subi-
ectele acestea, înţelegând că s-ar putea să nu rezolvi problemele imediat.
Este important să ştim că suntem fiinţe libere, şi totuşi, chiar şi când
respectă alegerile noastre, Dumnezeu deţine controlul.

98
 VEŞTI MISIONARE 13 noiembrie
Izbăvit de cel rău
Hilario, un tânăr din Angola, locuia cu bunica, pentru că părinţii lui
fuseseră ucişi când el era mic. Învăţase să se roage şi mergea cu ea la
biserică. Dorea să se facă preot, dar războiul civil l-a constrâns să fugă la
un unchi.
Când unul dintre verii lui a murit, iar celălalt s-a îmbolnăvit foarte
grav, unchiul s-a dus la o tămăduitoare care i-a spus că toată familia tre-
buie să facă nişte ritualuri ca să scape de blestem. Lui Hilario nu i-a plăcut
de femeia aceasta şi nu a vrut, dar unchiul a stăruit.
După un timp, Hilario a început să simtă că este posedat de demoni.
Uneori, simţea că cineva îl strânge de gât. Tămăduitoarea l-a invitat la
ea, să-l înveţe cum să folosească noul „dar”. El a refuzat, însă ea i-a spus:
– Dacă nu vii, ai să mori!
Unchiul l-a îndemnat să meargă şi Hilario l-a ascultat, dar şi-a dat sea-
ma că puterile tămăduitoarei erau de la Diavolul şi s-a rugat ca Dumnezeu
să-l scape. A încercat să fugă, dar o putere mai tare decât el îl ţinea şi nu îl
lăsa să facă nicio mişcare. Femeia îl ameninţa că va muri, dacă va fugi de
la ea. Hilario se ruga să fie izbăvit şi Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile.
Într-o dimineaţă, a ieşit din casă cu o treabă şi nu s-a mai întors.
A fugit în oraşul unde locuia bunica lui. Acolo a cunoscut o fată care
i-a devenit soţie nelegitimă. Apoi a găsit o Biblie şi a început să citească,
dornic să afle adevărul. Când a întâlnit un verset despre Sabat, Hilario s-a
oprit. Era atât de clar! De ce nu înţelesese lucrul acesta mai înainte? Şi-a
amintit că are un unchi adventist de ziua a şaptea, i-a făcut o vizită şi l-a
întrebat despre Sabat.
Unchiul l-a luat cu el la biserică. În timpul serviciului divin, Hilario
şi-a dat seama că spiritele care îl necăjiseră au plecat de la el. L-a rugat pe
Domnul Hristos să vină în viaţa lui. Însă, când a cerut să fie botezat, soţia
l-a părăsit.
Hilario s-a rugat pentru ea şi, după câteva luni, soţia s-a întors. A mers
cu el la biserică, a cerut să fie botezată şi s-au căsătorit legitim.
– Acum, suntem liberi în Domnul, ne spune Hilario. Avem o viaţă
nouă. Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a izbăvit şi ne-a mântuit.
Milioane de oameni trăiesc în întuneric spiritual. Darurile dumnea-
voastră pentru lucrarea misionară le vor aduce lumina, speranţa şi vinde-
carea pe care şi-o doresc atât de mult.

177