Sunteți pe pagina 1din 77

8.

NEUROLOGIE BOVINĂ

Clinica tulburărilor cu exprimare nervoasă

Patologia neurologică în practica veterinară a bovinelor este rară şi diagnosticul


etiologic nu este totdeauna stabilit din cauza timpului de evoluţie şi costurilor deloc de
neglijat.
Diagnosticul clinic este de multe ori singurul utilizat. Absenţa datelor subiective furnizate de
interogatoriul cu bolnavul reprezintă un inconvenient major pentru medicul veterinar de
aceea anamneza este deosebit de utilă.
Pe de altă parte este indispensabil un diagnostic rapid pentru a decide abatorizarea sau
încercarea de recuperare a animalului.
În general, se disting grupe comportamentale şi funcţionale care este bine să fie verificate:
- ingestia – prehensiunea hranei, adăparea, eructaţia, rumegarea
- excreţia – evacuarea dejecţiilor şi a urinei
- locomoţia – ridicarea din decubit, mersul, săritura, alergarea, decubitul
- repaus – decubit, somnolenţă
- reproducţie – comportament în timpul estrului, monta, parturiţia
- comportament social – raportat la alte animale din grup (joc, asistenţă pasivă, activă,
luptă pentru ierarhie)
- relaţii cu mediul – faţă de personalul îngrijitor sau străni, faţă de reprezentanţii altor
grupe de animale, obiecte inerte sau alte situaţii date (îndepărtare, fugă, apărare, atac)
- comportament de confort – îngrijirea corpului, eliminarea insectelor etc

Conduita medicală şi gestiunea riscului


Incidenţa tulburărilor neurologice la bovine a căpătat în ultimul timp o importanţă
deosebită pentru epidemiosupravegherea encefalopatiilor spongiforme transmisibile. Aceasta
permite pe de o parte retragerea animalelor contaminate din lanţul alimentar şi pe de altă parte
evidenţierea polimorfismului exprimărilor clinice.
De altfel există date care arată că pasajul interspecii a encefalopatiilor subacute
spongiforme transmisibile, poate modifica chiar atenua incubaţia şi tabloul clinic. Prin
analogie esre cunoscut că rumegătoarele sălbatice în captivitate afectate de ESB prezintă
semne similare dar durata de evoluţie a bolii este mai scurtă (uneori câteva zile). De aceea
dezvoltarea cunoştinţelor privind tulburările neurologice şi crearea unor reţele de
epidemiosupraveghere şi epidemiovigilenţă trebuie să devină prioritare în multe ţări.
Pentru a stabili un diagnostic etiologic este necesar un examen clinic după o
metodologie standardizată, cu o anamneză completă şi examene complementare adecvate. În
ciuda progreselor realizate de neurologia veterinară există încă multe lacune în prelevarea şi
analiza sistematică a probelor. Este regretabil că mulţi medici veterinari (din diverse cauze)

208
nu recoltează date anamnetice complete iar stabilirea unui diagnostic şi realizarea unor
anchete epidemiologice sunt de multe ori evitate.
Stabilirea unui diagnostic etiologic prezintă importantă privind:
- clasarea patologiei în funcţie de frecvenţa de apariţie şi plecând de la aceasta
acordarea unei importanţe mai mari celor care sunt mai frecvent întâlnite prin
evidenţierea factorilor de risc şi monitorizarea lor
- actualizarea patologiilor noi pentru o înţelegere mai corectă a acestora
- evaluarea pertineneţei unui diagnostic clinic stabilit cu scopul ameliorării
metodologiei utilizate
Distincţia între boli nervoase/sindrom nervos nu este simplă. De exemplu, babesioza
bovină poate conduce la anoxie sau comă hepatică având drept consecinţă apariţia semnelor
clinice cu exprimare nervoasă.
Expresia tulburărilor cu exprimare nervoasă (TEN) este frecvent utilizată şi
definită ca toate cazurile neurologice în care:

• fie anamneza şi/sau exprimarea clinică implică şi o simptomatologie nervoasă

• fie un rezultat necropsic şi/sau un examen complementar identifică drept cauza


morţii o simptomatologie nervoasă

• fie în absenţa unuia sau mai multor elemente dacă analizele au fost realizate pe
SNC
În ultimii ani au fost realizate programe care vin în ajutorul specialistului. Simptomele
observate pot fi introduse în calculator care oferă lista posibilelor diagnostice în ordine
alfabetică. Mai recent, pe baza prezenţei sau absenţei a 14 simptome uşor de recunoscut în
Anglia se realizează un profil clinic care orientează către diagnosticul cel mai probabil.
Profilul clinic pentru ESB în ţările europene: teamă şi/sau nervozitate, hiperestezie,
ataxie.
Tablou clinic
ESB este o boală neurodegenerativă, determinată de un proces de conversie a proteinei
normal sintetizate în sistemul nervos al tuturor mamiferelor întruna mutandă, anormală. În
funcţie de factorul care induce conversia natura afecţiunilor poate fi:
- genetică : în cazul unei mutaţii punctiforme a genei pentru PrP, transmisă autozomal
dominant
- infecţioasă: ca urmare a consumului de alimente contaminate, a folosirii de
instrumentar chirurgical nesterilizat, inocularea de hormoni derivaţi din hipofiză
prelevată de la cadavre

209
- sporadică : datorată unor mutaţii spontane a genei PrP care intensifică rata conversiei
proteinei prionice, cât şi unor factori necunoscuţi
Prezenţa semnelor clinice pare legată de localizarea şi gradul de vaculoziare a
neuronilor.
Perioada de incubaţie este lungă, în medie de 3-5 ani ( incubaţia minimă observată în
condiţii experimentale după inocularea intracraniană a unui viţel de 5 luni a fost de 50 de
săptămâni) Encefalopatia spongiformă bovină debutează prin tulburări de comportament mai
întâi discrete apoi amplificate progresiv : teamă, nelinişte, animalele rămân în urma turmei,
refuză intrarea în padoc sau grajd , evită fără motiv unele locuri, prezintă diferite mişcări
anormale, repetate. Uneori se constată mişcări de extensie ale capului şi gâtului şi chiar un
tremur al buzelor atunci când se palpează regiunea dorso-lombară.
Simptomele de hiperexcitabilitate se dezvoltă treptat. Animalele reacţionează exagerat
la cel mai mic zgomot prin tremurături, sărituri bruşte care pot genera căzături, mişcări ale
capului, uneori chiar prurit. Pot fi observate de asemenea: lingerea persistentă a botului şi
flancului, sensibilitate exagerată la atingerea cu mâna sau la cel mai mic zgomot, atitudine
refractară la muls, lovirea cu piciorul fără motiv şi chiar agresivitate faţă de oameni şi animale
Simptomele locomotorii se adaugă precedentelor şi sunt în principal exprimate printr-
un pas înalt şi scurt realizat pe trenul posterior, iar ulterior printr-un mers nesigur şi din ce în
ce mai ezitant Frecvent se constată alunecări sau dificultăţi de schimbare a direcţiei. Sunt
evidente eforturile efectuate la trecerea unor obstacole. Se mai întâlnesc tremurături şi poziţii
anormale ale capului, urechilor şi cozii.
Starea generală se alterează progresiv, se constată slăbire evidentă şi diminuarea
producţiei lactate. Temperatura rămâne în limite normale.
Boala se termină sistematic prin moarte în 15 zile până la 6 luni după evoluţia graduală
a simptomelor, fără faze de remisie.
Simptome (%) observate la 156 cazuri confirmate ESB (Wilesmith şi col.,1988)
Nervozitate 35%
Simptome principale Dificultăţi locomotorii 18%
Reducerea producţiei de lapte 13%
Scăderea în greutate 13%
Teamă 100%
Panică 60%
Tulburări de Nervozitate 58%
comportament
Scrâşniri din dinţi 40%
Poziţii anormale ale urechilor 25%
Ataxia membrelor posterioare 80%

210
Tremurături 60%
Căzături 58%
Postură şi locomoţie Poziţii anormale ale capului 40%
Parezii 25%
Decubit 25%
Deplasare în cerc 8%
Buletură 5%

Hiperestezie 80%
Mişcări ale capului 40%
Tulburări senzitive Mişcări excesive ale urechilor 30%
Lingerea persistentă a botului şi 20%
flancului

Programul de supraveghere naţională/2005 prevede pentru ESB:

1. Supraveghere şi/sau monitorizare conf. Ord 144/2002 cu modificările şi completările ulterioare, Ord.
MAPAM nr. 741/2003.
2. Supraveghere clinică în caz de suspiciune sau de confirmare a bolii.

Precizări tehnice

1. Recoltarea probelor de creier se realizează cu truse de unică folosinţă în baza protocoalelor stabilite
de LNR-EST din I. D.S.A., numai de medicii veterinari abilitaţi, cu următoarele precizări:
* prelevarea probelor de creier se efectuează în spaţii special amenajate în abatoarele autorizate sau în sălile
de necropsie din incinta laboratoarelor EST, cu respectarea măsurilor de prevenire a transmiterii unor boli
infecţioase de la animale la om;
* probele de creier provenite de la bovinele în vârstă de peste 24 luni sacrificate de necesitate şi probele de
creier provenite de la bovinele în vârstă de peste 30 luni sacrificate în regim de tăiere normală se prelevează
prin tehnica foramen magnum numai în abatoarele autorizate pentru a sacrifica bovine;
* de la bovinele domestice şi de la rumegătoarele din mediul silvatic şi exotice care exprimat semne clinice
nervoase se prelevează creierul în întregime (inclusiv cu trunchi cerebral) şi se efectuează investigaţii complexe
pentru rabie, boala lui Aujeszky, listerioza, alte boli cu respectarea prevederilor legale privind protecţia şi
bunăstarea animalelor.
2. Transportul probelor la LSVS abilitate pentru diagnosticul EST se efectuează cât mai curând posibil după
recoltare, în ambalaje etanşe, conform prevederilor legislaţiei sanitare veterinare în vigoare.
3. Procesarea şi examinarea probelor de creier se realizează în LNR-EST din cadrul I.D.S.A. şi în LHS-EST
abilitate din cadrul LSVS judetene, după caz.
4. Metodele uzitate pentru diagnosticul ESB sunt cele precizate de I.D.S.A. în baza prevederilor "Manualului
O.I.E. de standarde pentru teste de diagnostic şi vaccinuri" şi a cerinţelor U.E.
5. Confirmarea diagnosticului se efectuează la LNR-EST din I.D.S.A..
6. Pâna în momentul în care prin examenul de laborator se va stabili un diagnostic negativ, nici o parte din
corpul animalelor care au facut obiectul sacrificării şi investigaţiei pentru ESB nu se va da în consum şi nici nu
se va utiliza la fabricarea produselor alimentare, a furajelor proteice, a produselor cosmetice şi
medicamentelor;
7. Evidenţele privind efectivele de bovine indigene şi din import, inclusiv mişcarea acestora, pe categorii de

211
exploatare şi vârsta se întocmesc şi se ţin la zi de specialiştii epidemiologi din fiecare DSVA judeteana.
8. Periodic (anual sau trimestrial, după caz) sau, ori de câte ori este cazul, medicii specialisti din LNR-EST vor
face stagii de perfecţionare în cadrul unui program de pregătire continuă, în conformitate cu cerinţele O.I.E. si
U.E.
9. Medicii veterinari histopatologi specialişti vor organiza, cu sprijinul conducerii D.S.V., instruiri trimestriale
în domeniul EST cu întreg personalul medical veterinar din judeţ, cu fermierii şi crescătorii de rumegătoare din
teritoriu.
10. Inspecţia ante mortem se efectuează în abator de medici veterinari de stat sau alt personal veterinar
desemnat de autoritatea competentă.
11. În cazul confirmării bolii se declară oficial conform Ordinului nr. 156/1999. Carnea, organele şi
subprodusele se confiscă şi se denaturează fiind interzsă prelucrarea lor in fainuri proteice. Se aplica
prevederile din Ord. 144/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

A! Nici un simptom al ESB nefiind patognomonic este periculos să considerăm o


singură etiologie la apariţia semnelor clinice neurologice la un animal. Cunoaşterea
elementelor de diagnostic diferenţial al tulburărilor cu exprimare nervoasă contribuie la
o bună supraveghere epidemiologică clinică a ESB.
A! înainte de a interveni, după culegerea datelor anamnetice, asupra unui pacient
cu afecţiuni neurologice este indispensabilă excluderea rabiei sau utilizarea unei
protecţii adecvate.

Cauze care pot determina TEN la bovine:

• biologice: parazitare, micotice, bacteriene, virale, agenţi transmisibili


neconvenţionali

• nebiologice: mecanice, fizice, chimice, metabolice, nutriţionale, genetice, imune

• nespecifice sau necunoscute

Cauze biologice

Boli parazitare
TEN de origine parazitară sunt rare sau ocazionale la bovine. Ele pot fi rezultatul unui
tratament inadecvat (hipodermoza), unor condiţii regionale particulare, unor erori de gestiune
a exploatării în contextul suprapopulării (coccidioza) sau secundar unor infestaţii cu
nematode, cestode, protozoare
Tabel 1
Principalele cauze parazitare ale TEN la bovine peste 12 luni
boala şi agentul cauzal frecvenţa vârsta condiţii de apariţie şi principalele simptome

212
hipodermoza rară orice insecticide aplicate sistematic în momentul migrării
Hypoderma bovis vârstă larvare la nivelul canalului rahidian (după ½ lunii
decembrie)
mers înţepenit, instabil apoi paralizie
Forma nervoasă de ocazional tineret mai frecventă în anii ploioşi
coccidioză animale în stabulaţie
Eimeria sp forma nervoasă puţin întâlnită
diaree fetidă, mucoidă şi urme de sânge
tremurături musculare
nistagmus
hiperestezie
decubit cu convulsii
opistotonus
forma furioasă de babesioză ocazional adulte legat de prezenţa căpuşiilor, un biotop particular cu
Babesia divergens tufişuri şi lăstărişuri, transmiterea verticală la
descendenţii căpuşilor
legat de sezoane care favorizează creşterea activităţii
căpuşilor
Trepiedul simptomatologic este:
• febră care poate depăşi 420C
• icter hemolitic (mucoase galben pal)
• hemoglobinurie (urină brun-ciocolatiu)
abatere importantă
diminuarea producţiei de lapte
anemie
ocazional tulburări nervoase determinate de anoxie şi în
forma cronică determinate de coma hepatică: scrâşniri
din dinţi, incoordonare motrică, ataxie, furie, convulsii şi
comă
forma nervoasă de rară bovinele encefalită şi pneumonie
par a fi
toxoplasmoză hipertermie, dispnee, ataxie, hiperexcitaţie apoi letargie
rezistente
Toxoplasma gondii

Boli micotice
Mai multe ciuperci pot parazita plantele şi să producă micotoxine tremorgene. Dacă
astfel de plante sunt distribuite la bovine ele pot ocaziona TEN. Ergotismul este un exemplu
binecunoscut.

Boli bacteriene
Printre cauzele biologice care induc TEN, cele bacteriene sunt cele mai frecvente după
cele virale în ţările în care turbarea evoluează enzootic.
Printre cauzele bacteriene, pe primul loc se situează listerioza, apoi meningoencefalita
trombozantă, abcesul parahipofizar, tetanosul şi botulismul. Meningitele şi/sau encefalitele
purulente sunt frecvent consecinţa unei bacteriemii şi sunt caracterizate printr-o alternenţă de
semne clinice corespunzând unei perioade iniţiale de excitaţie urmate de semne clinice
corespunzând unei opriri a funcţiei. Prin contiguitatea ţesuturilor o sinuzită (ecornaj), o otită,
pot induce TEN. Enterotoxiemia care este mai puţin frecventă la bovinele adulte poate în
egală măsură să inducă TEN în formă subacută.
Hidrocefalia de origine inflamatoare este rară la rumegătoare şi se caracterizează printr-
o imobilitate permanentă, uneori întreruptă de crize de excitaţie.

213
Importantă este listerioza datorită unei simptomatologii şi unei distribuţii pe vârstă
asemănătoare ESB. Prevalenţa listeriozei în efectivele de lapte este estimată în Anglia la
11,7%. În multe ţări, primele cazuri de ESB au fost diagnosticate ca urmare a unei suispiciuni
de listieroză. Rezultatele examenelor histopatologice indică o creştere semnificativă a
frecvenţei listeriozei iarna şi primăvara, explicată prin regimul alimentar, în particular,
consumarea silozului conservat necorespunzător conservat şi în cantitate prea mare. Listerioza
poate induce toxi-infecţii alimentare colective.
Tabel 2
Principalele cauze bacteriene ale TEN în Europa la bovine
afecţiunea şi frecvenţa vârsta condiţii de apariţie şi principalele simptome
agentul cauzal
frecventă iarna şi primăvara
avort, mamită, septcemia viţelului
temperatură peste 400 C
semne clinice adesea unilaterale:
Listerioza paralizia nervului facial (VII): ptoza urechilor, pleoapei
Listeria ocazional superioare şi buzei inferioare, prezenţa alimentelor în cavitatea
monocytogenes adulte bucală, ptialism unilateral
paralizia nervului trigemen(V): hipoalgezie facială (răspunde
puţin sau de loc unei stimulări)
paralizia nervului vestibular (rădăcina inferioară a nervului
auditiv VIII): cap deviat într-o parte, mers în manej totdeauna în
acelaşi sens
Faza terminală: decubit sternal cu persistenţa rotirii (dispoziţia
circulară a aşternutului)
Răspuns satisfăcător la antibioterapie precoce mai ales la
animale tinere (penicilină sau tetracicline)
origine telurică
anamneză:plagă, ecornare, intervenţii chirurgicale,
germenii se multiplcă în erozunle mucoaselor sau plăgi
profunde unde există condiţii de anaerobioză
incubaţie 1-3 săptămâni, sau mai mult
de orice contractură musculară generalizată (paralizia spastică
Tetanos ocazional vârstă bilaterală):
Clostridium tetani • jenă în prehensiunea alimentelor şi apei
• trismus
• evidenţierea pleoapei a treia
• urechi rigide îndreptate înapoi
• extensia capului şi gâtului (aspect de cerb)
• ridicarea cozii (constant)
• meteorism persistent (inconstant)
• absenţa tendinţei de decubit
Hiperestezie la orice zgomot, la lumină sau atingere
Decubit lateral în stadiul final : membre în extensie spastică
orice şansă de vindecare dispare
germenul se multiplică în cadavre sau resturi animaliere în
descompunere
multiplicare posibilă în siloz la pH alcalin şi anaerobioză
Botulism de orice paralizi musculare de tip flasc, progresive şi bilaterale:
Clostridium ocazional vârstă a)în forma clasică (anterioară): ptoza urechilor şi pleoapei
botulinum superioare; cavitatea bucală se deschide cu uşurinţă şi limba
este atârnândă; disfagie(apă, alimente), mioză
b) în forma non clasică (ascendentă) coada flască, ca un
balansoar, anusul nu se mai contractă, mers vaccilant, parezia

214
trenului posterior care evoluează către înainte, decubit,
respiraţie abdominală în faza terminală
moarte în câteva zile urmare a unei paralizii respiratorii
incubaţie 1-4 săptămâni
morbiditate 10% şi mortalitate 90%
tulburări respiratorii preced tulburările nervoase: tuse,
jetaj,salivaţie
Meningo- mai întâi febră ridicată (faza septicemică) apoi temperatură
encefalita trombo- normală, după câteva ore : ataxie, incoordonare locomotorie
embolică ocazional bovine la apoi decubit
infecţioasă îngrăşat deschiderea pleoapelor diminuată, caracteristică dar animalul
Haemophilus vede tot timpul
somnus uneori strabism unilateral divergent
depresie accentuată (apatie în ciuda unei stimulări auditive şi
tactile)
persistenţa salivaţiei şi jetajului
paralizia cozii, anusului şi vezicii urinare
septicemia induce poliartrită (îngroşarea articulaţiilor)
evoluţie letală în câteva ore – 3 zile
temperatură
meningită acută adesea asociată encefalitelor prin contiguitatea
ţesuturilor
Sunt descrise 2 faze dar adesea ele se succed sau se suprapun:
frecvent la -inflamaţia corticalei (perioada iniţială de excitaţie): tulburări
meningită şi/sau ocazional tineret psihice: hiperexcitabilitate; tulburări sebzoriale:
encefalită hipersensibilitate la zgomot, la lumină, la atingere; tulburări
motorii: convulsii clonice, nistagmus, trismus, mioză, rictus,
scrâşniri din dinţi, opistotonus
apoi
- oprirea funcţiilor vitale: tulburări psihice (depresie: imobilism,
dezinteres, somnolenţă); tulburări senzoriale (hiposensibilitate
la zgomote, la lumină, la atingere); tulburări motorii (mers
nesigur, parezie/paralizie); pierderea funcţiilor neuro-vegetative
(incontinenţă).

predispoziţie anatomică determinată de importanţa reţelei


venoase periferice
frecvent consecinţa fixări unui inel nazal (necroza cartilajului
septumului nazal) sau complicaţiilor consecutive ecornării
abces ocazional de orice (sinuzită)
parahipofizar vârstă abces metastatic circumscris
paralizie mei mult sau mai puţin evidentă a maxilarului inferior
mandibula *tremură* şi prin extensie întregul bot
dificultate în deglutiţie (disfagie)
apetitul şi setea sunt conservate dar nu pot fi realizate – vaca şic
interesul pentru mediu conservat sau puţin alterat
tratament ineficient
prin contiguitate urmarea ecornării, rupturii unui corn sau dinte
sinuzită ocazional de orice febră
vârstă depresie
pleoape inflamate şi căzute
consecinţa poate fi inducerea unui abces parahipofizar
prin contiguitate
otită ocazional tineret febră şi depresie
rotaţia capului în jos şi lateral
tendinţa de rotire în cerc pe latura afectată
paralizie facială pe partea afectată
viţei adesea supraacut: moarte fără semne clinice – bruscă, subită
enterotoxiemie ocazional sugari, în forma acută pot fi observate: salivaţie, colici,
bovine la constipaţie/diaree, excitaţie trecătoare/depresie dominantă,

215
îngrăşat opistotonus şi comă
necropsie: enterită hemoragică segmentară cu adenită regională
frecventă
retenţie şi hipersecreţie de lichid cefalo-rahidian rezultatul unei
hidrocefalia de rar frecvent la meningite sau ventriculite
origine tineret internă(afectează cavităţile interne) sau externă (afectează
inflamatoare spaţiile sub-arahnoide)
antrenează imobilitate permanentă, rar întreruptă de excitaţii
diagnosticată în urma necropsiei fara să constituie obligatoriu
cauza morţii

Boli virale
Ţinând cont de importanţa rabiei, identificată încă în multe ţări din Europa, bolile virale
care pot induce TEN la bovine sunt încă deosebit de frecvente.
În cel puţin 2 ţări primele cazuri de ESB au fost diagnosticate ca urmare a unei
suspiciuni de rabie. Rabia trebuie inclusă în diagnosticul diferenţial al ESB deşi timpul de
evoluţie este în general scurt, inferior unei săptămâni.
În Belgia toate suspiciunile de rabie care sunt infirmate sunt analizate pentru ESB. Cea
mai mare parte a ţărilor Europei occidentale sunt în prezent recunoscute ca indemne de rabie.
Am putea spune că intervenţia virală în TEN este mai puţin importantă. Totuşi, la bovine care
au prezentat meningo-encefalite non purulente au fost identificate cauze virale: virusul diareei
virale la bovine peste 26 de luni, herpesvirus bovin tip 1 responsabil de rinotraheita
infecţioasă bovină şi herpesvirus ovin 2 responsabil de coriza gangrenoasă la bovine de 12-18
luni care au venit în contact cu oi.
Epidemii de encefalită cu herpesvirus bovin tip 5 au fost descrise în Australia,
Argentina, Brazilia şi Statele Unite. Virusul a fost identificat şi în Ungaria, şi Germania. În
acelaşi timp, numeroase tulpinii de herpesvirus izolate din cazuri clinice de encefalite bovine
nu au fost caracterizate. Este probabil ca infecţia cu Herpesvirus tip 5 să fie mult mai întinsă.
Semnele clinice de coriză gangrenoasă sunt dominate de sindrom febril, de
keratoconjunctivită şi uveită, leziuni ulceronecrotice ale mucoasei digestive şi nazale şi
poliadenomegalie. A fost observat şi un ulcer acut pericoronar. Semnele clinice nervoase sunt
incostante, rare şi constau adesea în incoordonări locomotorii şi nistagmus. Slăbire generală,
refuzul deplasării şi scrâşniri din dinţi au fost descrise la bovine.
Boala de Borna este rară la bovine prin comparaţie cu caprele şi oile. Totuşi, virusul
bolii de Borna a fost izolat la bovine sănătoase clinic din Germania, Elveţia şi Japonia. Mai
recent boala de Borna a fost diagnosticată la bovine care au prezentat TEN în mai multe ţări:
Germania, Elveţia, Franţa şi Japonia. Tabloul clinic seamănă parţial cu cel din ESB.Pe de altă
parte detectarea de anticorpi, antigene şi/sau genom viral în ţesut nervos prelevat de la oameni
care au decedat şi au prezentat tulburăti psihiatrice severe a relansat ideea unei posibile

216
implicaţii a acestui virus în etiologia afecţiunilor neurologice şi asupra ipotezei unei eventuale
transmiteri a acestui virus de la animal la om.
Virusul louping-ill este transmis de Ixodes ricinus. Infecţia este de regulă subclinică.
Printre animalele infectate, multe prezintă tulburări ale SNC caracterizate prin ataxie,
paralizie, comă şi mparte.
Leucoza enzootică bovină poate induce TEN. Mai multe ţări din Europa sunt
recunoscute ofcial de către CE ca indemne de LEB.Vigilenţa este concentrată pe animalele
importate din ţări încă nerecunoscute ca indemne.
Bovinele care vin în contact cu suinele pot contacta boala Aujeszky Acest risc a
dimnuat în ultimul timp datorită separării stricte a unităţilor de producţie. Cazuri sporadice
pot să apară ca urmare a contactului cu mistreţi, cum a fost demonstrat recent pentru câiinii de
vânătoare în Germania.
Retrovirusul imunodeficienţei bovine (BIV) aparţine genului Lentivirus; perioada de
incubaţie este de tire- cinci ani. Bovine seropozitive au fost identificate în toate ţările
examinate. Leucocitoză, limfadenopatie, meningoencefalite şi leziuni rebele la tratament sunt
regăsite la bovinele infectate netural sau experimental.

Tabel 3
Principalele cauze virale ale TEN în Europa la bovine
afecţiunea şi frecvenţa vârsta condiţii de apariţie şi principalele semne clinice
agentul etiologic
cea mai mare parte a ţărilor europene sunt recunoscute
indemne
perioada de incubaţie variază între 20-150 de zile (media
rabia 35-45 zile)
Lysavirus ocazional orice timpul de evoluţie este în general de 2-6 zile
Rhabdoviridae vârstă semnele clinice nu sunt totdeauna prezente
faza prodromică (câteva ore – câteva zile): anorexie,
uşoară hipertemie şi scăderea brutală a lactaţiei;
salivaţie(clară şi filantă), mugete aspre, răguşite şi
bifazice, agresivitate rară la bovine, parezie sau paralizie
faza furioasă: modificarea comportamentului cu
iritabilitate, hiperexcitabilitate, tenesme şi mugete; nu
refuză nici apa nici furajele dar deglutiţia este imposibilă
faza terminală: parezie, paralizie, deshidratare (slăbire
rapidă) prostraţie şi opistotonus
transmitere prin contact direct sau indirect cu suinele
transmitere aeriană posibilă când densitatea porcinelor

217
este mare
incubaţie 3-6 zile
sfârşit totdeauna letal în câteva ore, maxim 6 zile
boala Aujeszky rar orice primul semn clinic este jetajul nazal
herpesvirus 1 vârstă după 2-3 zile bovinele prezintă dispnee, ptialism şi
herpesviridae meteorism
semne nervoase: tremurături musculare şi bate din
picioare, bovinele se culcă şi se scoală fără întrerupere,
lovesc cu coada, alternează excitaţiile cu mugete şi
depresie, nu sunt agresive.
semnul clinic dominant este pruritul incoercibil localizat
în multe locuri (bot, membre, abdomen) cu automutilare
prin orice mijloace (lins, grataj)
Moartea uneia sau mai multor pisici în exploataţie poate
fi un indicator epidemiologic

forma europeană este asociată ovinelor


ovinele sunt purtători asimptomatici de virus
transmiterea orizontală la bovine nu a fost descrisă
incubaţia= câteva săptămâni-luni
coriza gangrenoasă ocazional adulte sindrom febril şi prostraţie evidente
herpesvirus ovin 2 induraţie necrotico-fbrinoasă cu miros fetid acoperă botul
herpesviridae congestia vizibilă a vaselor (mucoase roşu cărămiziu)
leziuni ulcero-necrotice pe mucoasa digestivă şi nazală
poliadenomegalie
cruste cutanate, ulcere acute pericoronare, diaree sau
dizenterie
tulburări nervoase rare şi inconstante: tremurături
musculare, incoordonare motrică, nistagmus, slăbire
generală cu refuzul deplasării, scrâşniri din dinţi
bovine suprainfecţie exogenă sau endogenă a unui viţel infectat
diareea virală rar între 6 imunotolerant persistent (IPI) cu o tulpină de virus al
bovină – 24 diareei virale bovine, botip citopatogen şi care prezintă
pestivirus bovin luni aceleaşi caracteristici antigenice ca biotipul
flaviviridae necitopatogen prezentate la animalul IPI, declanşează
boala mucoaselor
nu există forme nervoase descrise în boala mucoaselor
totuşi virusul a fost izolat din encefalul bovinelor
suspectate dar neconfirmate de ESB

herpesvirus 1 este capabil să producă encefalite la viţei


de 3-8 zile:
- după o fază de excitaţie fără hipertermie, viţelul
rinotraheita prezintă depresie însoţită de orbire
infecţioasă bovină rar adesea - sunt asociate simptome generale şi respiratorii
herpesvirus bovin 5 la - vindecarea este rară şi moartea survine la 3-4 zile după
herpesvirus bovin 1 tineret apariţia primelor semne clinice
herpesviridae - virusul a fost izolat din encefalul bovinelor suspectate
dar neconfirmate de ESB
herpesvirus 5 determină encefalite la tineretul de peste 10
luni
infecţia bovinelor adulte a fost realizată experimental
infecţia bovinelor cu herpesvirus 5 este mai puţin
cunoscută în Europa
boală frecventă la capre şi oi
boala de Borna infecţia la bovine este inaparentă
bornavirus rar adulte semnele clinice apar după oi lungă perioadă de incubaţie
bornaviridae sub forma unei encefalite progresive: alternanţa fazelor
de excitaţie şi somnolenţă, ataxie, tulburări oculare
sfârşitul letal survine la 3 săptămâni după debutul fazei

218
clinice
leucoza enzootică rar adesea numeroase infecţii subclinice
bovină la diagnosticul clinic nu este posibil decât în faza tumorală
virusul leucozei adulte numai 0,1-10% din bovinele infectate dezvoltă faza
bovine tumorală spre deosebire de ovine la care toţi indivizii
retroviridae dezvoltă tumori şi şi mor în 5-7 ani după inocularea
virală
louping-ill rar orice afectează în principal ovinele
virus louping-ill vârstă transmis prin ixodes ricinul
flaviviridae infecţie subclinică
printre animalele infectate numai unele prezintă tulburări
ale sistemului nervos central caracterizat prin ataxie,
paralizie, comă şi moarte
imunodeficienţa curent adulte există bovine seropozitive în numeroase ţări; tulpini
bovină virale izolate în număr limitat
lentivirus perioada de incubaţie este lungă: 3-5 ani
retroviridae leucocitoză
limfadenopatie cu hiperplazie foliculară
leziuni cutanate rebele la tratament
meningoencefalite

Agenţi transmisibil neconvenţionali

Sunt provizoriu incluşi printre cauzele biologice. De la prima sa descriere clinică şi


până în prezent, ESB a afectat un număr mare de ţări europene.
ESB afectează bovinele adulte cu vârful receptivităţii la 4-5 ani. Au fost înregistrate
cazuri la bovine mai mici de 20 de luni şi peste 19 ani.
Evoluţia clinică (apariţia semnelor clinice-moarte) poate fi mai mică de 2 săptămâni sau
să se prelungească până la un an.
Media este de aproximativ 1-2 luni. Frecvenţa semnelor neurologice a fost observată pe
un număr de 164 771 bovine cu ESB de Wilesmith. În peste 50% din cazuri au fost observate
următoarele:

• tulburări psihice: teamă, modificarea temperamentului, poziţii anormale ale


urechilor şi comportament anormal;

• tulburări de sensibilitate: răspuns exagerat la stimuli, lins excesiv

• anomalii de postură şi mişcare: ataxie şi tremurături

Cea mai mare parte a animalelor prezintă semne clinice care includ cele trei categorii. În
plus pot fi asociate ESB: alterarea stării generale, slăbire şi diminuarea producţiei de lapte.
Semnele clinice evoluează către decubit şi moarte.
Au fost semnalate variaţii clinice individuale. Dacă animalele sunt menţinute într-un
mediu calm şi familiar gravitatea hiperesteziei este diminuată.

219
Identificarea ESB se realizează prin observarea semnelor clinice şi necesită o
supraveghere activă bazată pe evidenţierea proteinei prionice anormale PrPsc prin teste
imunologice rapide efectuate pe probe prelevate din SNC al animalelor, post mortem sau la
abator.
Diagnosticul de confirmare se realizează histopatologic care demonstrează aspectul
spongiform al encefalului, imunocitochimic sau western-blot

Cauze nebiologice
• mecanice, fizice, chimice, metabolice, nutriţionale, genetice, imune

Cauze mecanice

Probabilitatea intervenţiei cauzelor mecanice creşte cu vârsta animalelor. Patologia


traumatismelor sistemului nervos la animalele de rentă este rară cu excepţia celor cu greutate
corporală mare pentru care alunecările sau căderile pot avea urmări grave.
Problemele vasculare nu sunt în general observate la animale. Fracturile craniului,
subluxaţiile, luxaţiile şi compresiunile medulare se caracterizează prin hiperestezia
segmentului aflat înaintea sediului leziunii, o parezie sau paralizie şi o insensibilitate în
spatele sediului leziunii.
Accidentele peripartum sunt cauzate fie de încărcarea supraponderală şi induc
traumatisme ale vertebrelor lombo-sacrale, leziuni ocazionate de filiera pelvină în timpul
parturiţiei (parezia sau paralizia de parturiţie) sau mai frecvent o ischemie rezultatul
decubitului prelungit (paraplegia postpartum).
Spondiloza osfiantă poate fi observată la tauri adulţi şi cu supraponderali. O durere
intensă consecutiv unui corp străin poate induce TEN.
Patologia nervoasă neoplazică la bovine este rară. Durata scurtă de viaţă a bovinelor în
condiţiile actuale poate fi o explicaţie.
În Franţa pe baza anchetelor realizate la abator frecvenţa acestora a fost estimată la 0,1-
10% tumori pe un milion de animale.

Cauze fizice

Cauzele fizice sunt tot atât de rare. Insolaţia sau supraîncălzirea îşi găsesc locul aici
pentru că ele pot determina frecvent edem cerebral. Este mai frecvent afectat tineretul datorită
raportului crescut între suprafaţa corporală şi greutate. Animalele adulte şi grase, sau
animalele stresate (transport) sau insuficient adăpate pot fi încadrate în această patologie.

220
Fulgerările sau electrocutările conduc la şoc nervos şi evoluează frecvent prin moarte
imediată sau ocazional prin pierderea temporară a cunoştinţei urmată sau nu de sechele
nervoase.
Cauze chimice
Ocupă a doua poziţie printre cauzele nebiologice care induc TEN din Europa. Gama
potenţială a toxicelor prezente în mediul rumegătoarelor adulte este mare.
Cele mai frecvente cazuri de intoxicaţie par a fi primăvara şi vara datorită tratamentelor
fitosanitare corelat cu scoaterea la păşune a bovinelor. Pe de altă parte, curiozitatea naturală,
obiceiul de lins şi apetitul crescut uneori puţin selectiv fac din bovine ţinta privilegiată.
Intoxicaţiile de origine chimică cele mai frecvente care induc TEN sunt: intoxicaţiile cu
sare (în zonele maritime), cu plumb, organofosforice şi carbamaţi ca şi mai multe vegetale.
Importanţa unui număr mare de toxice – metale grele şi metaloide, ca şi alte toxice
industriale şi neindustriale ( plumb, arsenic, mercur, stricnină, cianuri) are tendinţa spre regres
datorită programelor de informare şi prevenţie.
Cu toate acestea, intoxicaţiile punctuale cu poluanţi ai mediului nu vor putea fi
îndepărtate şi pot avea consecinţe economice, medicale şi sociale. Acestea fac obiectul unei
atenţii particulare pentru a minimiza riscurile pentru animalele de rentă şi deci pentru
consumator.
Intoxicaţia cu plumb (saturnism) rămâne una dintre cele mai frecvente. Saturnismul acut
se caracterizează prin amauroză, împingerea cu capul la perete şi orbire (cecitate) ceea ce se
traduce la bovine prin poziţia de radar a urechilor şi incoordonarea locomotorie însoţită de
depresie şi convulsii. Diareea sau constipaţia, lipsa rumegării şi meteorism pot fi observate.
Masticaţia în gol este însoţită de o salivaţie spumoasă şi reprezintă un simptom sugestiv.
Intoxicaţia cronică este caracterizată prin anorexie, oprirea rumegării, meteorism,
degradarea stării generale (subdezvoltare) ca şi anemie uşoară sau moderată însoţită de
creşterea protoporfirinemiei. Pot fi observate avorturi şi jetaj.
Intoxicaţiile cu biocide sunt mai puţin semnalate la bovine datorită utilizării raţionale a
acestor produse. Unele rase, cum ar fi Charolaise, par a fi mai sensibile la o intoxicaţie cu
organofosforice şi carbamaţi. Semnele clinice observate în acest caz sunt atribuite unei
inhibări a esterazelor. Această inhibiţie conduce la o combinaţie variabilă de semne clinice de
tip muscarinic (vomă, diaree, salivaţie, incontinenţă urinară, jetaj ocular, bronhoconstricţie,
timpanism, mioză, bradicardie), nicotinice (tremurături, convulsii, parezie şi paralizie) şi
nervoase centrale. Mai târziu şi mai puţin observate (hiperexcitabilitate, depresie, prostraţie,
comă).

221
Utilizarea medicală a organocloruratelor a fost mult limitată deoarece comercializarea şi
utilizarea lindanului ca unic principiu activ este interzisă.
Specialităţile pentru utilizare auriculară înregistrate pentru unele animale de companie
încă conţin lindan. Utilizarea sa în agricultură, în cazul contactului sau ingestiei poate
determina intoxicaţii clinice. În acest caz tabloul clinic este dominat de agitaţie, tremurături
musculare, ataxie, convulsii şi hipertermie.
Intoxicaţiile cu cloraţi, nitraţi sau expunerea cronică la cupru (adesea la viţeii tineri)
sunt responsabile de o creştere a nivelului methemoglobinei care conduce la diminuarea
oxigenării celulare. Sunt observate în acest caz cianoza, sânge negru puţin coagulabil şi
tahicardie de compensare însoţite de somnolenţă şi dispnee.
Când nivelul methemoglobinei atinge sau depăşeşte 80% se produce moartea.
Cloraţii constituie erbicide totale relativ puţin toxice pentru bovine, dar sunt foarte
apetisanţi şi pot fi consumaţi în cantităţi importante.
Intoxicaţiile cu metaldehidă, moluscid frecvent utilizat, sunt puţin frecvente la bovine
decât la carnivorele domestice care sunt predispuse să consume momelile preparate. În acest
caz rumegătoarele afectate prezintă tulburări digestive (salivaţie, diaree) şi nervoase
(tremurături musculare, convulsii, ataxie). Poate fi observată cecitate.
Nitraţii transformaţi în nitriţi în rumen, mult mai toxici, pot fi uneori fi responsabili de
intoxicaţii urmare a consumului unor plante ca : rapiţă, varză, sfeclă, napi, devenite prea
bogate în nitraţi în diverse condiţii de mediu sau climatice nefavorabile ca umiditatea şi îngheţ
precoce. Utilizarea excesivă a îngrăşămintelor, erbicidelor şi poluarea apelor pot fi cauze de
loc de neglijat în acest tip de intoxicaţii. Ca şi pentru cloraţi, toxicitatea nitriţilor este legată de
acţiunea iritantă asupra mucoaselor şi methemoglobinizantă.
Un mare număr de vegetale care se găsesc în natură conţin substanţe toxice. Frecvenţa
intoxicaţiilor cu fiecare dintre ele depinde de biotop. Cu unele excepţii (ex. Atropa belladona),
numai un tratament simptomatic poate fi aplicat în cazul unei intoxicaţii vegetale. Dacă
animalul moare, necropsia şi determinarea resturilor vegetale din rumen vor fi utilizate pentru
identificarea riscului şi evitarea unor noi cazuri.
Multe vegetale toxice pot fi întâlnite la ţară şi pot induce TEN. O enumerare
nonexaustivă include: tisă (intoxicaţie subacută cu Taxus baccata), numeroase plante
cianogene (sorg, in, soc)
Intoxicaţiile cu medicamente sunt mai rare. Ele apar în cazul supradozării, utilizarea
necorespunzătoare a medicamentelor şi o sensibilitate particulară legat de rasă sau vârstă.
Principalele principii active a căror utilizare necesită o atenţie particulară sunt:
quinolonele, nitrofuranii care sunt interzişi de a fi utilizaţi, sulfamide, lincomycina care poate

222
induce acetonemie, aminozidele dar şi mai multe antiparazitare, antiprotozoare sau
antihelmintice ca derivaţii avermectinei şi milbemicinei cum ar fi moxidectin (observaţii
clinice nepublicate)., salicilanilide pot antrena orbire, amprol, levamisol/tetramisol şi
organofosforice.

Cauze metabolice şi nutriţionale

Afecţiunile metabolice sunt tulburări funcţionale care se însoţesc în general de leziuni


ale ţesutului nervos. Ele reprezintă o mare problemă la bovine şi frecvenţa lor printre cauzele
nebiologice care induc TEN este tot mai ridicată. Datorită modificărilor precoce ale
comportamentului, patologia nutriţională şi metabolică intervine în diagnosticul diferenţial al
ESB. O evoluţie insidioasă şi recidive la tratament permit suspiciunea ESB.
Necroza cortexului cerebral este o boală metabolică cu caracter sporadic sau enzootic
(la bovine la îngrăşat de exemplu). Ea este dată de perturbarea sintezei ruminale de vitamina
B1, o distrugere a vitaminei B1 de către tiaminaze sau un exces de sulf în raţie. Ea afectează
frecvent animalele în vârstă de peste 4 luni (rumen funcţional) pînă la 24 de luni. Cazuri au
fost descrise şi la animale mai în vârstă. O cecitate de origine centrală poate fi observată.
Urmare a creşterii presiunii intracraniene şi intrarahidiene animalul ridică capul în extensie.
Dacă este capabil să se deplaseze el adoptă un pas de paradă, mers de manej. O ataxie şi
incoordonare motorie crescută preced decubitul.

223
Tabel 4
Principalele cauze metabolice şi nutriţionale ale TEN în Europa la bovine

afecţiunea frecvenţa vârsta condiţii de apariţie şi principalele semne clinice


febra de lapte ++++ vaci de perioada peripartumincidenţă 5-6 vaci/100/an
afecţiunea reprezintă 70-80% din cazurile de vaci căzute
hipocalcemia lapte cauze: excesul de cationi în perioada de înţărcare
puerperală Sunt descrise trei stadii:
febra vituleră Stadiul 1: animalul este capabil să se ridice şi rămâne în picioare:
parezia puerperală ugerul este plin, în absenţa mamitei.
O excitaţie iniţială şi spasme tetanice pot fi percepute
Stadiul 2: decubit sternal şi autoascultaţie frecvent (cap către flanc)
cu anorexie,
atonie rumenală, absenţa defecării apoi
răcirea extremităţilor şi atenuarea reflexelor, ochi trişti şi pupile dilatate
(midriază)
Stadiul 3: evident decubit lateral cu pierderea cunoştinţei , comă, moarte
Răspunsul la calciterapie este în general bun
(eructaţia este primul semn de ameliorare)
Multe cazuri necesită aport de potasiu şi vitamina D
+++ juninci frecvent la juninci şi vaci în lactaţie mai ales la cele cu producţii mari
sau la vaci după un transport lung sau stres
vaci mai frecvent primăvara şi toamna o dată cu consumul ierbii tinere
sau după prima coasă sau iarba pe terenuri pe care au fost administrate
tetania de iarbă cantităţi mari de îngrăşăminte (potasiu şi azot sub formă
hipomagneziemia de nitrat de amoniu)
exoftalmie, scrâşniri din dinţi, excitaţie, hiperestezie, mişcări
ale urechilor către înapoi, tremurături musculare, tetanie,
hipertemie inconstantă (în momente de criză) moarte în convulsii
răspuns la magnezioterapie dar frecvente eşecuri
diagnostic precoce: dozarea magneziului urinar
dozarea magneziului se poate face pe cadavru până la 48 ore
postmortem dacă temperatura exterioară este mai sub 230 C.
++++ vaci de debutul lactaţiei -vârful lactaţiei
primară – balanţă energetică negativă (dezechilibru aport – necesar)
lapte secundară – apetit diminuat urmare a unei alte patologii
bovine la (şchiopătură, mamită, deplasarea cheagului)
îngrăşat scăderea producţiei de lapte
malnutri mai întâi apetit capricios apoi slăbire rapidă şi durabilă
temperatură normală
acetonemia ţie proteo- simptome nervoase inconstante, tardive şi intermitente:
toxiemia de gestaţie calorică lins neâncetat, masticaţie şi salivaţie, incoordonări, mişcări în cerc,
uneori tremurături, tetanie, delir pasager
un miros de acetonă poate fi decelat în aerul expirat, urină şi lapte
corpii cetonici pot fi crescuţi în urină, lapte şi sânge
vaca bolnavă se vindecă în 80% din cazuri
uremia ++ orice stadiu terminal al insuficienţei renale sau inflamaţia renală acută
sau cronică
insuficienţa renală vârstă temperatură normală sau crescută în cazul originii inflamatorii
deshidratare, anorexie, slăbire, tahipnee, tahicardie
simptome nervoase: depresie, tremurături musculare,
bătaie din picioare continuă
++ vaci de cauza intoxicaţiei – excesul de azot neproteic în raţie determinată de:
- exces de aport (vaci în lactaţie) sau trecerea bruscă la un aport de
lapte azot neproteic în raţie
- sistem de distribuire al azotului neproteic defectuos
- ingestie accidentală de îngrăşăminte pe bază de azot
- acumulare de azot neproteic în iarbă ca urmare a utilizării unei cantităţ
i mari de îngrăşăminte sau când timpul devine brusc rece
exces de azot (perturbarea sintezei proteinelor)
neproteic O perioadă de 3-4 săptămâni este necesară pentru ca microflora rumenală
alcaloza rumenală să se adapteze pentru a putea utiliza cantităţi crescute de azot neproteic.
intoxicaţia cu uree Adaptarea este pierdută rapid după 1-3 zile. După ingestie azotul
neproteic este hidrolizat şi absorbit dacă este în exces prin raport
la scheletul hidrocarbonat disponibil în rumen. Se induce astfel
o hiperamoniemie dacă ficatul este depăşit în rolul său de a sintetiza
ureea
evoluţie în general supraacută mai puţin de 4 ore

224
anorexie, scăderea bruscă a producţie de lapte
bătăi continue din membrele posterioare, durere abdominală,
ramolirea excrementelor (efectul azotului neproteic asupra
mucoasei digestive)
câteva tremurături musculare şi salivaţie spumoasă, vaca se culcă cu
dificultate şi nu se mai ridică
reflexe diminuate, opistotonus în faza terminală
autopsie: peteşii miocardice, intestini subţire congestionat cu sufuziuni
în submucoasă
tratament: apă rece (diluarea şi diminuarea activităţii ureazei bacteriene)
şi oţet (diminuarea pH)
acidoza lactică acută +++ orice importantă anamneza: cantităţi mari de amidon sau zahăr solubil
fără tranziţie alimentară: fructe, cereale, sfeclă, rădăcini de morcovi,
rumenală vârstă cartofi sau erori în programarea şi distribuirea automată a concentratelor
anoxie, oboseală, depresie , hiperpnee, tahicardie
atonie rumenală (meteorizaţie), diaree (fecale gălbui, spumoase)
tremurături, mers ezitant, decubit sternal
+ orice se pot observa semne nervoase asociate afecţiunilor hepatice de
origine toxică (micotoxine, plante hepatotoxice, alcaloizi, cupru)
vârstă sau parazitoze hepatice cronice
encefaloza hepatică apatie, depresie, letargie,
hepatoză tulburări de comportament: halucinaţii, accese de furie
convulsii şi comă
enzimele GOT, GTP, fosfataza alcalină sunt crescute
proteinele totale diminuate
++++ orice pielea mai puţin colorată şi expusă (spatele) este cea mai sensibilă
UV sunt necesare pentru a activa agenţii fotodinamici; lumina zilei
vârstă este de ajuns dar patologia este frecventă pe timp însorit.
fotosensibilizarea piele Această activare a agenţilor fotodinamici produce energie şi ocazionează
nepigmen leziuni cutanate. Fotosensibilizarea este primară când este de origine
tată şi/sau exogenă: alimentară, contact, agenţi fotodinamici vegetali (lucernă, trifoi)
sau medicamentoşi (fenotiazină, sulfamide, tetracicline)
puţin Fotosensibilizarea secundară este de origine hepatică: filoeritrina derivă
acoperită din liza anaerobă a clorofilei de către microorganismele din rumen.
de păr Ea este absorbită normal în circulaţia sanguină şi apoi eliminată pe
cale hepatobiliară.
Orice alterare a excreţiei biliare (fascioloză,toxice) antrenează
acumularea sa în circulaţie şi poate atunci atinge circulaţia periferică
în concentraţii adecvate pentru a induce fotosensibilizare.
Apariţia unui singur caz presupune suspicionarea fasciolozei hepatice.
hiperestezia locurilor depigmentate afectate
edeme, exudat, necroză şi gangrena locurilor expuse după stadiul
evoluţiei:
adesea la cap – bot, ochi-, mameloane, vulvă (edem asimetric)
animalul caută umbra –adăpostirea la grajd face parte din tratament-
semne nervoase însoţesc tulburările cutanate: prostraţie intensă
determinată de durere sau hiperexcitabilitate.
+ orice aport normal cu sare dar adăpare insuficientă sau nulă, urmată de
adăparea liberă (îngheţarea adăpătorilor), ingestia de apă de mare
intoxicaţia cu sare vârstă sau alimentaţie prea sărată
sau apă vacile în lactaţie cu producţii mari sunt fiziologic cele mai sensibile
intoxicaţii acute: diaree mucoasă, poliurie, nistagmus, cecitate,
opistotonus,
tremurături, parezie, decubit cu convulsii, moarte în 24-48 de ore
după primele semne clinice
intoxicaţia cronică: inapetenţă, scăderea în greutate, deshidratare,
diaree, colaps, convulsii tetanice la efort
+++ frecvent este determinată de tulburarea metabolismului vitaminei B1,
fie prin carenţa producerii de către flora rumenală fie prin
animale 4- deficit de absorbţie, fie prin prezenţa tiaminazei (alimente,
24 luni derivaţi ai piperazinei)
Modificările florei rumenale perturbă producerea vitaminei B1
necroza cortexului (schimbarea alimentaţiei, întreruperea adăpării)
temperatura normală, izolarea de efectiv, cecitate de origine centrală:
cerebral NCC ziua şi noaptea, absenţa reflexului palpebral şi prezenţa reflexulu
i pupilar (contrar ultimului stadiu al carenţei în vitamina A)
animalul se împiedică de obstacole, rotire în cerc (dispoziţie
circulară a aşternutului)
strabism dorso-medial
Animalul ridică capul în extensie urmare a creşterii presiunii
intracraniene şi intrarahidiene (boala astronomului)
dacă este capabil să se deplaseze adoptă un pas de paradă
pierde interesul pentru mediul înconjurător
decubit sternal sau lateral cu mişcări de pedalare şi opistotonus
evoluţie letală în 3-10 zile

225
răspuns terapeutic la administrarea de vitamina B1 în stadiile precoce
++ tineret alimentaţie carenţată în vitamina A de manieră prelungită şi necompletată cu comp
pierderea vederii crepusculare în stadiu precoce
carenţa în vitamina dispariţia reflexului palpebral şi pupilar diferit de NCC
A tulburări nervoase foarte frecvente: convulsii apoi paralizie
carenţa în vitamina E +++ tineret în general miopatia-dispneea este întâlnită la tineret dar poate fi observată şi la adu
parezie spastică
şi seleniu

226
Cauze genetice
Afecţiunile de origine genetică la bovine sunt numeroase şi variate. În general animalele
afectate de anomalii sunt neviabile sau eutanasiate.

Cauze imune
Printre cauzele imune, alergiile medicamentoase sunt cele mai frecvente. Accidentele
observate au caracter acut, sunt puţin specifice şi au exprimări clinice foarte variate.
Cauze nespecifice sau necunoscute
Mai multe entităţi de origine necunoscută au fost descrise în cadrul diagnosticului
diferenţial al ESB: convulsii epileptiforme la bovinele adulte, o cromatoliză neuronală şi o
necroză a nucleului trunchiului cerebral însoţită sau nu de scleroza hipocampului la bovinele
de 6-16 ani
* *
*

227
9.

Clinica aparatului locomotor

Conduita medicală şi gestiunea riscului

Afecţiunile locomotorii ale rumegătoarelor reprezintă un element important al


pierderilor economice dintr-o exploataţie prin: scăderea performanţelor productive,
inconfortul şi durerea provocate animalelor ca şi a reformelor anticipate.
Pentru specia bovină, toate anchetele au demonstrat că şchiopăturile ocupă locul 3 în
ierarhia tulburărilor patologice după infertilitate şi mamite. La oaie şi capră ele ocupă primul
loc. În plus în astfel de efective se vor găsi de 6 ori mai mult mamite şi de 3 ori mai multe
metrite.
Aparatul locomotor cuprinde sistemul osos şi muscular având rol principal în susţinere
şi mişcare, implicat în marea majoritate a proceselor patologice (primar şi secundar)
Exprimările patologice primare reprezintă frecvent punctul de plecare pentru multe
afecţiuni ale altor organe (endocardite, abces hepatic, etc). Pe de altă parte multe afecţiuni
generale ale organismului implică apratul locomotor (de exemplu tulburările de metabolism).
Pentru medicul veterinar patologia locomotorie individuală manifestată sporadic este
mai puţin importantă (suspiciune, sacrificare sau tratament). Dimpotrivă, patologia
locomotorie de grup implică practicianul veterinar în relaţia sa cu clientul deoarece trebuie să
acţioneze pentru identificarea cauzei cu minim de costuri posibile. Examenele complementare
sunt recomandate numai dacă rezultatul poate ajuta la orientarea profilaxiei pentru menţinerea
sănătăţii animalelor neafectate.
Primul pas al conduitei clinice este anamneza cu scopul de a identifica apariţia
tulburărilor în efectiv. Se vor analiza:
- numărul de cazuri/an
- pierderile prin mortalitate sau abatorizare de necesitate
- grupa de vârstă şi producţia afectată
- tipul de stabulaţie actual şi anterior
- natura şi cantitatea aşternutului
- tehnica şi frecvenţa eliminării dejecţiilor
- starea aleilor, culoarelor de acces, padocurilor, păşunii

228
- calitatea şi periodicitatea îngrijirii ongloanelor
- alimentaţia precedentă şi actuală
- alte situaţii : fenomene meteorologice (panică, accidente), schimbări de personal
(stress) cumpărări de animale (socializare, accidente)
- măsuri de prevenire şi tratament
Al doilea pas constă în evaluarea situaţiei prin verificarea datelor anemnetice şi
examinarea mai multor animale cu aceleaşi simptome.
Exemplu:
- frecvente necroze – multiplicarea agentului patogen în adăpost (aşternut) sau padoc
- frecvente ulcere podale – încărcătură mecanică anormală dată de lipsa de îngrijire
şi/sau defecte ale unor zone de pardoseală
- furbură frecventă – anomalii alimentare
De multe ori orientarea diagnosticului poate fi dificilă deoarece:
- evoluează paralel cu alte tulburări sanitare
- problemele locomotorii sunt dominante clinic deşi ele sunt secundare şi numai un
examen minuţios poate rezolva situaţia
Al treilea pas
1. studiul critic al condiţiilor de adăpostire : pot fi identificate:
- în stabulaţie liberă - boxe strâmte, pardoseală murdară de dejecţii, front de furajare
mic/numărul de animale, suprafaţă de repaus dură, culoare de defecare care pot
determina: răni, contuzii, fracturi, lupte sociale, tulburări circulatorii cu deformarea
ongloanelor şi aplombului, etc
- în sistemul legat – lipsa aşternutului, pat scurt, iesle prea jos, pardoseală dură şi
inegală sau în pantă, spaţiu insuficient care pot conduce la: contuzii, reculul
membrelor posterioare în rigola de evacuare, uzura inegală a ongloanelor, ulcer podal,
tumefacţii, deformarea membrelor anterioare, plăgi de decubit, hiperextensia
ongloanelor, surmenaj mecanic, deficultate de a părăsii decubitul, exerciţiu insuficient
2. şi atitudinea şi comportamentul animalelor în repaus, mişcare şi decubit.
a) animal în decubit
Se va inspecta cu atenţie aşternutul. A încercat să se ridice ? A executat mişcări într-un
anumit sens ?

229
Se examinează : poziţia capului şi gâtului, poziţia şi unghiul articulaţiilor membrelor,
coada. Normal vaca în decubit se prezintă în poziţie sternoabdominală cu membrele anterioare
îndoite la stânga sau greapta cutiei toracice şi membrele posterioare plasate amândouă de
aceeaşi parte a corpului.
Pot apare:
- poziţie pe o parte cu membrele anterioare şi posterioare întinse complet – poate fi
expresia unei afecţiuni dureroase a membrelor sau a unei boli generale
- poziţia de broască – luxaţia articulaţiei sau deşirarea musculaturii
- membre în poziţie laterală sub abdomen dar întinse către înainte – poate fi expresia
unei inflamaţii (miozite) sau degenerescenţe (miodistrofie)
- retragerea brutală şi caracteristică a unuia sau mai multor membre către trunchi poate
fi expresia unei afecţiuni dureroase a ongloanelor (furbură, fractură)
- devierea anormală a gâtului pe o parte (torticolis) – existenţa unei afecţiuni a
vertebrelor cervicale, a muşchilor , tendoanelor sau nervilor acestei regiuni
- orice deviere faţă de axul normal a unui membru – fractură, luxaţie
b) animalul în timpul părăsirii decubitului
După examinarea animalului în decubit îl determinăm să se ridice. Normal bovinele se
ridică rapid, începând cu trenul posterior apoi cu ajutorul capului şi gâtului (elan) partea
anterioară. Pot apare:
- ridicarea asemănător unui cal (mai întâi cu membrele anterioare) cauzată de legare
inadecvată, lipsa spaţiului pentru mişcarea către înainte, exces ponderal, afecţiuni ale
membrelor posterioare.
- întârzierea pe suprafeţele articulare anterioare permite suspiciunea unei: afecţiuni
dureroase a scheletului (osteomalacie, fluoroză, calcinoză) ; afecţiuni la nivelul
ongloanelor membrelor anterioare (furbură, fractură, abces); afecţiuni ale tendoanelor
(tendinite de supraîncărcare)
- anomalii de ridicare ale trenului posterior – poziţia de câine şezând – paralizie de
origine nervoasă; deşirare musculară; fractura bazinului; leziuni ale coloanei
vertebrale
Dacă animalul refuză părăsirea decubitului se procedează la examenul pentru bovine
imobilizate (examenul vacii căzute).

c) animalul în staţiune patrupedală

230
Se examinează raportul membrelor cu trunchiul (poligonul de susţinere), poziţia membrelor
anterioare (X, O), posterioare (jaret drept), deviaţia laterală şi mişcările spontane.
d) animalul în mers
Se pot identifica:
- după sprijinul pe sol – şchiopătură de sprijin; mixtă
- după funcţionalitatea sprijinului, şchiopătură de gradul : I (uşoară); II (medie); III
(evidentă); IV (gravă); V (foarte gravă). Pentru IV şi V deplasarea se face în trei
picioare.
- şchiopătura este mai evidentă în cazul schimbării direcţiei de mers
- cauza frecventă a şchiopăturilor - onglonul
Pasul patru
1. examenul ongloanelor
- trebuie curăţat (renetă), spălat cu apă rece şi perie pentru a evidenţia leziunile ascunse
sub crustele de excremente, pământ, exudat.
- inspecţie – forma regulată, mărimea raportată la greutatea animalului; corn normal –
ferm, suprafaţa regulată cu inele de nutriţie echidistante, paralele cu coroana dispuse
în cercuri concentrice; cornul creşte în medie 6-7 mm/lună şi este influenţată de
nutriţie, mediu, igienă. Pielea coroanei şi spaţiului interdigital trebuie să fie intactă,
uscată, fermă, aderentă la corn: linia de aplomb perfect dreaptă
- modificări : uzură lentă, inegală; tulburări de nutriţie; anomalii de poziţie ; Se vor
identifica eventualele rupturi sau pierderi de substanţă ale cornului mai ales însoţite de
necroză superficială sau profundă, hiperplazie, ongloane excesiv depărtate. Prin
percuţie se va identifica durerea
- se poate ridica din sprijin alternativ câte un onglon pe o bucată de lemn pentru a
identifica dacă şchiopătura dispare sau se accentuează
- tot pentru identificarea sediului şchiopăturii se poate utiliza vaso infiltraţia regională
sub garou – dacă dispare sediul este sub acesta (garou).
2.examenul articulaţiilor
- dacă şchiopătura nu pare a fi localizată la ongloane trebuie examinate articulaţiile :
flexie, extensie, torsiuni
- tumefacţii, sensibilitate la presiune, căldură, crepitaţii, mobilitate
- inocularea aseptică a unui anestezic uzual în articulaţia suspectă – şchiopătura dispare
în 15-30 minute şi reapare progresiv. A! în timpul anesteziei nu se va forţa mişcarea

231
deoarece leziunile s-ar putea agrava printr-o încărcătură necontrolată a articulaţiei
afectate.
- se poate examina lichidul de puncţie A! asepsie
2. examenul osului
- soluţii de continuitate – fisuri, fracturi
- creşterea volumului – inflamaţii, malformaţii
- osteopatii metabolice – apar la mai mulţi indivizi din efectiv; verificarea retrospectivă
a alimentaţiei; măsurarea calcemiei, fosforemiei, fosfatazei alcaline
- inspecţia dinţilor - fluoroză
- asimetria bazinului
4.examenul muşchilor, tendoanelor, nervilor
- precizează dacă şchiopătura este determinată de : plagă, inflamaţie, deşirare
musculară, degenerescenţă, malformaţie, neoformaţie şi necesită foarte bune cunoştinţe de
anatomie
Examenul vacii în decubit
- pentru bovinele imobilizate la sol cu incapacitate imediată şi temporară de a se ridica
- frecvenţă ridicată în jurul parturiţiei
- parezii/paralizii ale trenului posterior de origine: nervoasă, musculară, osoasă,
articulară, metabolică
- poate apare secundar altor afecţiuni
Medicul veterinar va proceda astfel:
I. Anamneza
- momentul apariţiei sindromului: inainte, în timpul, după, în relaţie cu parturiţia
- derularea parturiţiei: cu (numărul) sau fără ajutoare; starea viţelului şi a mamei
- manifestări particulare care au precedat imobilizarea: tulburări de echilibru, căderi
bruşte, depărtarea membrelor posterioare în momentul decubitului, căderi pe o parte,
atacul unui congener
- antecedente patologice: frecvenţa acestei imobilităţi (paralizia motrică hipocalcemică)
în efectiv; alimentaţia şi suplimentele minerale în ultimele 6-8 săptămâni înainte de
parturiţie; schimbarea stabulaţiei
II. Examenul general al animalui în decubit

232
a) animal cu reactivitatea conservată
1. stare generală nemodificată: leziuni grave (fracturi, luxaţii, rupturi musculare)
sau consecutiv unor tulburări de metabolism (hipocalcemie, hipofosforemie,
hipokalemie)
2. stare generală modificată: paralizie consecutiv unei afecţiuni intraabdominale
grave (reticuloperitonite taumatice atipică, ulcer perforat al cheagului,
deplasarea sau ruptura intestinului, peritonită), unei intoxicaţii (endometrită
puerperală), unei afecţiuni mamare (mamită).
b) animal cu reactivitatea perturbată
1. imobilitate cu paralizie flască
stare comatoasă – pupile dilatate, limbă neexteorizată, temperatură normală, ameliorare
rapidă la administrarea de calciu
2. imobilitate cu paralizie spastică
- crampe tonico-clonice, imobilitate în decubit lateral cu opistotonus la o vacă de lapte
în lactaţie – tetanie de iarbă, stabulaţie sau transport – ameliorare rapidă la
administarea de magneziu
- imobilitate consecutiv unei cetoze – rar – miros de acetonă
xxx

Dacă toate explorările precedente nu conduc la o explicaţie se poate considera că există


o tulburare funcţională a inervării musculaturii motrice rezultat al unei anomalii a echilibrului
electrolitic sanguin (în particular Ca, Mg şi P). Este justificat atunci un diagnostic terapeutic
cu ajutorul unei soluţii uzuale de Ca, Mg sau P precedat de o evaluare serică a acestor
elemente.
Pododermatita aseptică difuză sau furbura
reprezintă sindromul frecvent întâlnit la bovine şi reprezintă punctul de plecare pentru
numeroase alte afecţiuni podale.
Cauze
sunt multiple şi pot fi de origine alimentară, accidente, patologice sau genetice. Învelişul
cornos al membrelor este secretat de pododerm. Integritatea acestuia şi în special
vascularizaţia sunt esenţiale pentru producerea unui corn de calitate. Orice element care
perturbă integritatea şi/sau circulaţia sanguină la nivelul pododermului conduc la producerea
excesivă de corn sau de calitate necorespunzătoare. Se crează un cerc vicios – hiperproducţie

233
de corn – compresiune asupra pododermului pe care numai toaleta copitei îl poate întrerupe
(corectarea aplombului).
cauze alimentare

• regim alimentar intensiv cu raţii unice

• aciditatea excesivă a alimentelor (siloz)

• carenţe minerale (sulf, zinc) şi dezechilibre fosfo-calcice

• carenţa în vitamina A

• schimbarea bruscă a raţiei

cauze mecanice sau accidente

• concepţie necorespunzătoare a adăpostului – pat scurt

• sol alunecos, dur, înclinaţie peste 8%

• aşternut umed care favorizează ramolismentul cornului şi acesta nu se mai toceşte


(stabulaţie)

• contact cu un sol dur care favorizează apariţia fisurilor

• alei de acces către sala de muls necorespunzătoare

• corpi străini diverşi

Toate aceste cauze corelate cu defecte de aplomb conduc la deformarea membrelor.


cauze patologice

• după parturiţie o dată cu declanşarea lactaţiei vacile sunt predispuse la şchiopături


deoarece o mare parte din minerale sunt drenate prin lapte în detrimentul
scheletului. Primiparele sunt cele mai sensibile
cauze genetice - astfel de animale trebuie eliminate

• unele exemplare prezintă predispoziţie pentru creştere excesivă a onglonului

• unele exemplare prezintă defecte de aplomb (jaret drept)

• la cumpărarea unui taur pentru montă este bine să fie verificată atent starea
membrelor

• alte exemplare prezintă sensibilitate faţă de bacteriile care se localizează la nivel


podal.

234
Principalele bacterii responsabile de afecţiuni ale ongloanelor sunt foarte asemănătoare
cu cele ale ovinelor şi sunt în principal Fusobacterium necrophorum sau bacilul necrozei,
Bacteroides nodosus, Campylobacter fecalis
Sindromul vacii căzute
80% din animalele care sunt aduse la abator în poziţie culcată sunt vaci de lapte şi multe
din aceste cazuri ar putea fi evitate. Adesea, acest sindrom apare după fătare. Pierderile
economice imediate pentru proprietar sunt reprezentate de costul vacii la care se adaugă
pierderile cu laptele nevalorificat.
O vacă incapabilă să se ridice o anumită perioadă suferă de sindromul vacii căzute. În cea
mai mare parte a cazurilor aceste tulburări sunt determinate de complicaţii generale ale unei
boli primare (febra vituleră, mamită), parturiţie sau diferite leziuni. Mai pot fi incriminate
confortul, igiena sau aderenţa pardoselei sau solului.
La vaca în decubit şi care nu se mai poate ridica timp de 3-4 ore, circulaţia sanguină la nivelul
membrelor posterioare este îngreunată ceea ce reprezintă un risc pentru necroze musculare.
Această situaţie este foarte dificil de ameliorat. În ciuda îngrijirilor intensive pot apare
complicaţii (fracturi determinate de încercarea de a se ridica) care uneori pot evolua letal.
Dacă există complicaţii cel mai bine este să fie expediată la abator. Trebuie obligatoriu
respectat timpul de aşteptare pentru medicamentele utilizare în tratament.

În general, vaca căzută, poate fi numită orice vacă în decubit care nu se poate ridica. Există
multe cauze ale acestui decubit; importanţa lor este legată de diferite stadii ale lactaţiei.
În particular, vaca căzută, este aceea care este în decubit după parturiţie şi nu se ridică după
calciterapie intravenoasă. Totdeauna medicul veterinar se gândeşte că o vacă care nu se ridică
după fătare are febră vituleră şi de fiecare dată cînd nu sunt vizibile alte semne pune
diagnosticul hipocalcemie post partum.
Practic sindromul vacii căzute este diagnosticat după administrarea de calciu. Ineficienţa
acestei terapii determină un examen minuţios dar este regretabil că acesta nu se realizează
înainte deoarece ar putea conduce la o altă afecţiune care ar necesita un alt tratament.
O altă definiţie ar fi : o vaca pentru care s-a stabilit diagnosticul de febră vituleră dar care nu
s-a ridicat după tratamentul cu calciu.
Unii autori consideră vaca căzută pe aceea care nu s-a ridicat la 10 minute după administarea
de calciu – definiţie restrictivă pentru că efectul tratamentului poate fi vizibil şi după câteva
ore.
Vaca căzută rămâne uneori într-o stare de somnolenţă sau abatere care ne fac să ne gândim la
o toxiemie. Adesea încearcă să se ridice şi îşi poate ridica membrele anterioare după
calciterapie dar rămâne în decubit datorită incapacităţii funcţionale a trenului posterior.
Consecinţele pot fi grave unele vaci ajung uneori să se deplaseze târându-se.
Într-un studiu efectuat pe 129 de vaci care au făcut după toate aparenţele febră vituleră
dar care nu au răspuns după două tratamente cu calciu pentru 11 a fost imposibil de a se
stabili un diagnostic etiologic al decubitului permanent. Autorii concluzionează că din
cele 129 de vaci numai 11 prezentau un veritabil sindrom al vacii căzute.

Un alt studiu efectuat pe un număr de 881 de cazuri de febră vituleră 77 (9%) nu au reacţionat
la calciterapie din care:
- 12 nu puteau fi diferenţiate de febra vituleră tipică
- 65 la fel în ciuda faptului că valorile calciului seric era normal
- 33 au fost clasate vaci căzute adică clinic normale dar nu se puteau ridica

235
Cele 77 de vaci aveau calciu în limite medii 7,5 mg%, magneziu 2,1%, fosfor 3,6mg%.
Printre cele 33 limite inferioare au fost găsite la calciu la 14, la magneziu la 15 respectiv
fosfor la 19 vaci. 8 vaci aveau niveluri scăzute pentru cele trei minerale 5 pentru Mg şi P,
3 pentru Ca şi P. Nivelul de K seric a fost măsurat la 15 din cele 77 femele şi la 5 din cele
33. Valoarea medie la cele 15 a fost de 4,2 miliechivalent pe litru. La cele 5, 4 aveau
nivel de potasiu inferior celorlalte. S-au constatat 10 cazuri de miocardită, 6 de
degenerescenţă musculară, 7 de degenerescenţă hepatică, 3 ulcere peptice, 1 caz de
mamită, infarct renal, şi o fractură de femur.

Tabel - Cauze ale decubitului persistent la vaca de lapte în ordinea frecvenţei probabile

236
La parturiţie La parturiţie sau în
1) febra vituleră (hipocalcemia) următoarele 4 zile
2) luxaţie (sacro-femurală sau sacro- 1) febra vituleră (hipocalcemia)
iliacă) 2) metrita septică cu sau fără retenţie
3) avort placentară
4) hidropizia învelitorilor fetale 3) mamită septică
5) metrită septică de gestaţie 4) paralizia nervului obturator
6) tetania de iarbă 5) avort
7) cetoza 6) luxaţie (sacro-femurală sau sacro-
8) torsiunea gravă a uterului uneori iliacă) sau fractură
cu ruptura arterei uterine 7) gastrită traumatică cu peritonită
difuză
8) indigestie toxică consecutiv
hipocalcemiei
9) simulare
10) tetania de iarbă
11) cetoza
12) ruptura uterină cu peritonită
difuză

La 4 – 14 zile postpartum Alte cauze care pot interveni în orice


1) metrită septică cu sau fără retenţie moment
placentară 1) indigestii toxice
2) mamită septică 2) fracturi
3) gastrită traumatică cu peritonită 3) debilitate, cahexie sau slăbire
difuză determinate de boli acute sau
4) debilitate cronice (anaplasmoza,
5) paralizie nervului obturator leptospiroza,necrobaciloză,
6) fractură sau luxaţie antrax, cărbune emfizematos,
7) artrită supurantă şi piemie febra de transport,
8) cetoză paratuberculoză, pericardita
9) febra vituleră (hipocalcemia) traumatică, peritonită)
10) tetania de iarbă 4) mamită septică
(hipomagneziemia) 5) meningită, abces sau traumatism
11) hemoglobinurie post partum la nivelul măduvei sau SNC)
12) pielonefrită gravă şi avansată 6) carenţe nutriţionale multiple
7) tetania de iarbă
8) intoxicaţii
9) gastroenterite
10) boli nervoase

237
Tabel 5

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL ÎN TULBURĂRILE APARATULUI LOCOMOTOR

AFECŢIUNEA CAUZE SIMPTOME PROFILAXIE TRATAMENT


- inflamaţia - viţel, adult, adesea dezinfecţii, analgezice şi
suprafeţei articulare poliartrită aşternut curat antiinflamatoare
şi sinoviale, - inflamaţia 1kg/m2 antibioterapie
excepţional primară articulaţiilor cu igiena parturiţiei, intraarticulară:
(POLI)ARTRITĂ (traumatică) în căldură şi durere colostrare corectă, ampicilină,
general secundară intensă, evitarea dezinfecţia tetraciclină,
unei alte infecţii din deplasării, cordonului kanamicină,
organism evoluează şchiopătură, febră, ombilical, spiramicină,
către malformaţii inapetenţă, slăbire controlul gentamicină
- ARTROZĂ articulare (artroză) - infecţii purulente mamitelor şi a corticosteroizi:
(artrita cronică) - metrite, mamite, ale articulaţiilor, germenilor dexametazonă,
micoplasmoză, puroi în lichidul antiibiorezistenţi prednisolon
infecţii podale la sinovial, afectarea aport de vitamine sulfamide
adult cartilajului şi minerale minerale, vitamine
-igienă - artrite la tineret,
necorespunzătoare la forme invalidante
viţel, infecţii uneori mortale,
ombilicale (pot limitarea severă a
evolua ca septicemie) creşterii
- corynebacterium
pyogenes: aşternut
umed, lipsa paielor,
coabitarea cu animale
cu infecţii supurante
- streptococi,
stafilococi, coliformi
- carenţe în minerale
şi vitamine -
favorizant
inflamaţie difuză a evitarea sprijinului băi periodice ale este singura
pielii şi ţesutului pe sol membrelor şchiopătură
subcutanat din spaţiul animalul suferă, igiena în tratamentul
interdigital evoluând şchiopătă şi rămîne adăposturilor căreia pot fi
repede cu şchiopătură în urma turmei toaleta ongloanelor utilizate cu
Panariţiu şi apariţia inflamaţie chiar şi corectarea succes
(flegmon fenomenelor purulentă cu miros defectelor de antibiotice pe
interdigital) necrotice şi purulente respingător la aplomb cale generală
cu tendinţă de nivelul spaţiului izolarea animalelor calmante,
extindere interdigital care se afectate tardiv:
poate evolua poate întinde până raţii echilibrate chirurgical
epizootic la burelet vaccinare – chiuretarea
mediu murdar şi durere acută rezultate plăgii după
umed scăderea apetitului, inconstante reacutizarea
sol dur şi care răneşte producţiei procesului
boli nutriţionale hipertermie inflamator ;
cauze infecţioase – F. se complică cu uneori prea
necrophorum flegmon care poate tardiv,
defecte de aplomb cuprinde şi complicaţii
plăgi în spaţiul articulaţia (dificil chiar
interdigital de vindecat) amputarea
râia corioptică onglonului

238
-
dermatita infecţia pielii din tulburări igiena membrelor local
interdigitală spaţiul funcţionale tratament precoce antiseptice şi
infecţioasă interdigital ulceraţie cu miros şi izolarea antibiotice
contagioasă respingător al pielii animalelor afectate eventual sub
Fusiformis dintre ongloane suplimentarea cu pansament
nodosus, uneori proliferare zinc băi prelungite
spirochetae, care necesită băi periodice cu sulfat de
bacilul necrozei ablaţie chirurgicală verificarea cupru şi
(acesta se fisuri ale cornului periodică a formol
dezvoltă în locuri ongloanelor
umede mai ales
în stabulaţie, în
condiţiile unei
igiene
defectuoase a
solului)
Tyloma sau ficul hiperplazie şchiopătura aşternutul în ablaţia
interdigital interdigitală sau perioada de chirurgicală
mai simplu o stabulaţie sau
proliferare a (frecventă în cauterizare
ţesutului această perioadă)
interdigital
sechelele unui
panariţiu sau
infecţii
secundare
miopatie-dispnee carenţa în vitamina E tineret: leziuni aport de A, D3, E, miopatie simplă
şi seleniu musculare oligoelemente vitamina E: 0,5 – 1
degenerative, aport de seleniu în g/zi
întârzieri în regiuni cu carenţă seleniu: 0,10mg/kg de
creştere, formă în sol 2 ori la interval de 15
congenitală cu A! toxic zile de maxim 4 ori
miocardită şi miopatie cu dispnee
moarte în 2,3 zile analeptice
adulte: leziuni cardiorespiratorii
cardiace, musculare oligoelemente
şi scheletice,
dispnee, tulburări
locomotorii,
depilaţii,
tremurături,
paralizie
osteomalacie – carenţa în minerale, deformarea alimentaţie terapie pe bază de
rahitism vitamina A şi D coastelor, echilibrată şi calciu, vitamine şi
dezechiliibrul articulaţiilor şi corect mineralizată minerale
raportului P/Ca membrelor suplimente alimentare
furbura inflamaţie acută sau inflamaţia părţii evitarea acidozei, izolarea până la
pododermatita subacută a interne a alimentaţie vindecare
aseptică pododermului (rol în onglonului echilibrată, aport corectarea aplombului
amortizarea şocului) a) vaci de de sulf şi suprainfecţii:
acută :congestie lapte: mers metionină pentru antibioterapie
generalizată ezitant, refacerea cornului, băi reci pentru
cronică: simptome şchiopătur aşternut suficient, activarea circulaţiei
inaparente ă, ameliorarea membrelor
vaci de lapte: stres, complicaţi pardoselei antihistaminice
infecţii (mamite, i 250g/zi bicarbonat venisecţie pentru
metrite, abcese infecţioase de sodiu 3 decongestionarea
interne) posibile săptămâni după zonei
perturbaţii cronic frecvent, parturiţie purgative sau

239
metabolice: alimente deformarea lentă a hepatoprotectoare diuretice
prea bogate în ongloanelor furaje bogate în frecvent se
glucide sau materii exteroare de la celuloză cronicizează
azotate care produc membrele gimnastică
excesiv histamină posterioare care se funcţională
(reziduu normal al aplatizează,
digestiei marginea devine
tulburări circulatorii concavă, apar
cu eliberare masivă ulcere, slăbirea
de histamină în sânge articulaţiei
şi care antrenează piciorului
dilatarea vaselor şi b) tauri: deplasare
edem dificilă, decubit
tauri: schimbarea prelungit,
brutală a alimentaţiei, suprainfecţii
lipsa fibrelor, sol dur, schiopătură
denivelat, lupte

Pentru prevenirea pododermatitelor deosebit de eficiente sunt băile pentru ongloane.

• trebuie prevăzute în construcţia adăposturilor locuri speciale pentru acestea

• pot fi realizate din beton sau alte materiale

• trebuie prevăzute cu dispozitiv de vidanjare

• amplasarea ideală este la ieşirea din sala de muls sub forma unui culoar de 80 cm
lăţime, 2 m lungime, acoperit

• este recomandat ca animalele să poată staţiona 5-10 minute pe o suprafaţă uscată la


ieşirea din baie

• suprafaţa denivelată favorizează depărtarea ongloanelor (soluţia acţionează mai


bine) dar poate provoca răni

• suprafaţa denivelată face pasajul inconfortabil pentru bovine ceea ce evită


staţionarea şi defecarea şi/sau urinarea (evită murdărirea soluţiei cu dejecţii)

• soluţia din baie trebuie sa aibă 10 cm.

• ritmul utilizării este de 2 treceri/zi (dimineaţa şi seara), 6 zile consecutiv, o dată pe


lună

• soluţia recomandată este cea de formol comercial 3% - 40%

• soluţie eficace este 3% - 40% formol + 3% sulfat de cupru.

240
10.

Clinica reproducţiei

Ca şi pentru alte organe este necesară diferenţierea bolilor idiopatice de tulburările


simptomatice ale aparatului genital. La bovine fertilitatea este un indicator al stării de
sănătate. Multe cazuri de infertilitate secundară, fără anomalii genitale pot fi identificate şi
explicate printr-un examen aprofundat şi prin anamneză. În prezenţa tulburărilor subclinice de
fertilitate sau a bolilor genitale este necesară întotdeauna examinarea organului genital mascul
sau femel.

Conduita medicală şi gestiunea riscului

1. Metodologia recomandată în cazul unei probleme de


sterilitate la nivel de efectiv
Apariţia din ce în ce mai frecventă a unei tulburări de fertilitate la bovine corespunde
unei sterilităţi de efectiv. Acestea se pot manifesta prin:

• absenţa căldurilor sau călduri şterse, discrete

• călduri repetate la intervale neregulate sau nu

• tendinţa la parturiţie prematură

• morti-natalitate

• avort

Se poate discuta de sterilitate într-un efectiv când rezultatul primei însămânţări este sub
50% şi intervalul parturiţie – montă fecundantă de 400 de zile. În astfel de expolataţii trebuie
examinate nu numai animalele declarate sterile ci şi celelalte femele pubere şi în funcţie de
rezultat şi masculii implicaţi. Se va proceda la examenul ginecologic prin ETR al tuturor
femelelor gestante. La vacile bolnave sau suspecte potrivit datelor culese prin anamneză sau
examenul extern efectuat se recomandă o inspecţie a vaginului.
Observaţii utile se obţin prin verificarea minuţioasă a mediului. Acest control va fi
urmat de alte controale regulate (la interval de 4 săptămâni). Fertilitatea efectivului va fi astfel
"cernută" şi vor putea fi identificaţi din timp factorii de risc.

241
Se impun examene complementare dacă apar:

• numeroase inflamaţii genitale, catarale sau purulente

• piometru

• parturiţii premature

• mortinatalitate

• avorturi

Pentru aceasta pot fi prelevate pentru examene bacteriologice şi/sau serologice:

• eşantioane de mucus cervical recoltat steril necesar pentru examene


microbiologice (tulburări de reproducţie de origine infecţioasă). Pentru
caracterizarea agenţilor patogeni (cu determinarea rezistenţei la antibiotice)
secreţia vaginală cervicală sau conţinutul uterin care se scurge în vagin (piometru
cu Trichomonas) poate fi recoltat cu o lingură cu coadă lungă sau prin aspirare cu
un tub din material plastic (pipetă de însămânţare) racordat la o seringă sau la un
balon de cauciuc.

• spălături vaginale : lichidul obţinut poate servi pentru evidenţierea directă a


diverşilor germeni patogeni.

• mucus vaginal pentru evidenţierea indirectă a agenţilor patogeni (Campylobacter


foetus)

• biopsia uterină pentru examene histologice sau bacteriologice

• avortoni

• placenta

• ser sanguin

În nota de însoţire a acestor probe se vor descrie cu precizie simptomele identificate şi


agenţii patogeni suspicionaţi (Brucella, Trichomonas, Campylobacter, virus etc). Se vor lua în
consideraţie şi alte infecţii: leptospiroza, listeriota, salmoneloza, micoze, Febra Q,
chlamydioza.
Este important să fie culese date cât mai complete privind igiena puerperală din
exploataţie, dificultăţile apărute în timpul parturiţiei, eliminarea placentei, prezenţa mamitelor
sau a patologiei neonatale.

242
Se evaluează posibilitatea unor infecţii genitale secundare unor boli infecţioase, unei
alimentaţii necorespunzătoare sau unor carenţe. Suspiciunea unei boli veneriene obligă
aprecierea stării de sănătate a masculilor.
Dacă în ciuda existenţei unor secreţii abundente examenul bacteriologic nu permite
caracterizarea agenţilor patogeni putem suspiciona posibila intervenţie a unei carenţe în fibre
brute (lipsa paielor), unui exces de energie, proteină, fosfor sau potasiu, a unei carenţe în
mangan şi la prezenţa în furaje a fitoestrogenilor.
Apariţia în serie a tulburărilor de ciclu (aciclie, anafrodizie, interval între călduri mic
sau mare) poate indica printre altele erori de alimentaţie sau de creştere (mediu). În acest caz
se va realiza studiul critic al raţiei. Se va acorda atenţie cantităţii de fân (mai puţin sau mai
mult de 5 kg/animal/zi) şi compoziţiei botanice a acestuia, alimentelor "apoase" (sfeclă sau
siloz/animal/zi) din punct de vedere al cantităţii şi calităţii, concentratelor, complementelor
alimentare (mai ales a sodiului, potasiului, calciu şi vitamine).
Examenul global al raţiei va fi completat cu analiza diferitelor plante din compoziţia
fânului, silozului sau păşunii şi analize chimice privind conţinutul în substanţă uscată, fibre,
proteină digestibilă, energie, calciu, fosfor, potasiu, sodiu, magneziu, mangan, cupru, cobalt şi
beta caroten.
În acest mod se va putea identifica o posibilă cauză, pornind de la rezultate şi
comparându-le cu valorile de referinţă.
Paralel cu examenul alimentelor se vor executa analize pe eşantioane prelevare de la
animale: nivelul seric al elementelor minerale, oligoelementelor, betacarotenului, bilirubinei
totale, proteinelor totale, sodiului şi potasiului, conţinutul părului în cupru şi mangan.
Prezenţa căldurilor cu durată excesivă impune dozarea fitoestrogenilor din plantele care
intră în compoziţia raţiei (în special trifoiul). În absenţa unor date care să explice tulburările
observate se pot analiza în egală măsură factorii care influenţează calitatea şi producţia
plantelor furajere: natura şi valoarea solului, compoziţia, administarea de îngăşăminte
organice sau/şi anorganice, conţinutul în azot şi oligoelemente/ha/an, perioadele de fertilizare
(anomaliile de fecunditate pot apare legat de o fertilizare intensă). În literatura de specilalitate
sunt semnalate din ce în ce mai mult grave tulburări de fertilitate la bovine determinate de
fertilizarea excesivă cu îngrăşăminte organice (gunoi de grajd).
Alături de tipul de stabulaţie susceptibilă de a influenţa căldurile, se vor identifica
temperatura şi umiditatea din adăpost. În multe situaţii aceşti factori pot influenţa fertilitatea.
Dacă tulburările apar în timpul perioadei de păşunat trebuie verificat dacă animalele primesc o
alimentaţie suplimentară suficientă, au la discreţie apă salubră şi există amenajări care să le
permită adăpostirea în caz de intemperii. Nu trebuie neglijat că o infestaţie parazitară severă
poate conduce la tulburări grave de reproducţie (de exemplu atrofia ovariană).

243
Călduri scurte la intervale prelungite pot constitui indiciul unei boli veneriene cu
Campylobacter foetus. În acest caz este necesară prelevarea de eşantioane de mucus vaginal şi
sânge pentru evidenţierea agentului patogen sau anticorpilor specifici.
În concluzie, diagnosticul sterilităţii unui efectiv impune un examen critic al tuturor
factorilor susceptibili pe principiul sol-plantă-animal-mediu.

2. Parturiţia

Parturiţia reprezintă o etapă importantă în supravegherea unui efectiv de vaci, legată


strâns de rentabilitate. Ea necesită îngrijire atentă şi experienţă mai ales în cazul distociilor.
Situaţii dificile care trebuie gestionate corect pot apare în timpul şi după parturiţie la vacă şi la
viţel.
I. Metode de diagnostic pentru parturiţie
Metoda temperaturii
Dacă la o vacă gestantă, aproape de termen (calendar, semne clinice, lună etc)
temperatura rectală la două ore după înserare este egală sau superioară valorii de 39 0C sau nu
mai mică cu 0,50 faţă de temperatura cea mai ridicată din ultimele 5 zile există 98% şanse să
nu se declanşeze parturiţia în următoarele 24 de ore.
Dacă temperatura este inferioară valorii de 390 trebuie să fim vigilenţi iar dacă aceasta
scade sub 38,60 trebuie să fim foarte atenţi.
Dacă temperatura rectală este inferioară valorii de 38,40 în 98% din cazuri parturiţia se
va declaşa în 24 de ore iar în 75% în 12 ore.
În concluzie dacă una sau mai multe vaci gestante au temperatura egală sau mai mică de
0
38,5 , medicul veterinar poate pregăti tot ceea ce este necesar, probabilitatea de declanşare a
parturiţiei fiind destul de ridicată.
Sisteme de supraveghere video
Sunt scumpe, pot fi cu cameră fixă sau mobilă şi utilizate în marile exploataţii.
Sistem sonor de alarmă
Fixat la nivelul crupei se declanşează şi avertizează asupra iminenţei parturiţiei.

244
II. Metode pentru provocarea parturiţiei
Este posibil să provocăm parturiţia utilizând prostaglandine sau corticosteroizi (de
exemplu dexametazona). Aceste produse induc fătarea în 48 de ore (cu o marjă de 10 ore)
Această tehnică are dezavantajul de a creşte incidenţa retenţiilor placentare.
A! TREBUIE VERIFICATĂ PRECIS DATA MONTEI SAU ÎNSĂMÂNŢĂRII
ARTIFICIALE

3. Avortul
A! NU SE VA INTERVENII CU BRAŢUL NEPROTEJAT DE MĂNUŞĂ
A! ANIMALUL CARE A AVORTAT SE VA IZOLA IMEDIAT

Întâlnit la toate mamiferele, avortul (întreruperea precoce a gestaţiei) la rumegătoarele


domestice constituie un simptom major care impune evaluare corectă deoarece:

• prezintă impact pentru sănătatea publică deoarece o parte de loc de neglijat poate fi
cauza unor afecţiuni severe la om (bruceloza, febra Q etc)

• prezintă consecinţe economice: avortul, oricare ar fi originea sa este frecvent


însoţit de retenţii placentare, procese infecţioase (metrite), infertilitate, chiar
sterilitate a căror incidenţă economică este evidentă

• prezintă importanţă sanitară: 50-75% din avorturi sunt de origine infecţioasă. Deşi
numeroase microorganisme sunt implicate, apariţia acestui simptom într-un efectiv
de bovine impune suspiciunea de bruceloză
În general la rumegătoare, gravitatea avortului variază în funcţie de cauze (bruceloza,
zoonoză majoră trebuie în primul rând suspicionată), numărul de animale afectate şi stadiul
gestaţiei. Cunoaşterea cauzelor posibile şi exprimarea lor constituie baza diagnosticului clinic
şi constituie elementul major de orientare pentru diagnosticul de certitudine.
Prin definiţie, avortul nu reprezintă decât un simptom fără semnificaţie
patognomonică, mai ales dacă este izolat. Diagnosticul etiologic necesită intervenţia
laboratorului şi urmăreşte fie izolarea şi identificarea agentului implicat fie evidenţierea
anticorpilor specifici.
Cu excepţia unor cazuri rare (bruceloza) când asocierea avortului cu un test serologic
pozitiv permite identificarea cauzei, diagnosticul indirect (serologic) mult mai economic, de
cele mai multe ori nu permite certitudinea. Ori acest diagnostic şi rapiditatea sa reprezintă
elementul esenţial pentru viitorul economic şi sanitar al fermei.

245
Animalul care a avortat reprezintă o adevărată bombă epidemiologică, care difuzează în
mediu cantităţi considerabile de microorganisme virulente.
Exemplu: bruceloza: zeci sau chiar sute de mii de gestante ar putea fi infectate cu
cantitatea de brucele excretată în timpul şi după avortul brucelic al unei singure femele.
Presiunea infecţioasă în efectiv este atunci atât de mare încât chiar în cazul în care
diagnosticul este stabilit rapid, este foarte dificil de a stopa procesul înainte de abatorizarea
ultimului animal, cu atât mai mult cu cât densitatea animalelor este importantă.
În astfel de situaţii, stabilirea diagnosticului nu mai are importanţă pentru efectivul în
cauză dar pentru fermele vecine şi pentru ceea ce trebuie realizat pe plan epidemiologic. În
aceste ferme diagnosticul trebuie obligatoriu să preceadă primului avort şi în această situaţie
ca şi pentru supravegherea efectivelor indemne, diagnosticul indirect şi în primul rând
serologia este singura soluţie.
Cazul particular al brucelozei
Bruceloza reprezintă prin frecvenţa şi gravitatea cazurilor umane, apărute în urma contactului cu
animale bolnave, una dintre cele mai grave zoonoze.

Bacteriile responsabile sunt încadrate în genul Brucella, care grupează şase specii : B. abortus, B.
melitensis, B. suis, B. neotome, B. ovis, B. canis. În cadrul fiecărei specii se disting mai multe serotipuri.
Fiecare specie infectează preferenţial o anumită gazdă dar, în realitate spectrul patogenităţii poate fi mai larg.

Brucella serotipuri Gazde preferate


Melitensis 1-3 Rumegătoare mici
Abortus 1-9 Bovine
Suis 1-5 Suine 1-3; iepure 2; reni şi caribu 4; rozătoare mici 5
Neotomae Rozătoare sălbatice, America de nord
Ovis Epididimita ctg. a berbecilor
Canis Câine

• persistă la infectaţii cronic şi în produsele biologice de la animalele bolnave (placentă, lapte,


urină)

• rezistenţă crescută în mediul exterior(35 de zile pe păşune),în laptele nefiert o lună, sensibilitate la
căldură (distrusă prin pasteurizarea laptelui), uscăciune, soluţii antiseptice (formol 0,5%, acid
fenic 5%, lapte de var proaspăt, sublimat coroziv 0,01%, permanganat de potasiu 1/5000) şi
antibiotice (streptomicină, cloramfenicol, aureociclină, tetraciclină)

Patogeneza este condiţionată de doza infectantă, poarta de intrare, vârstă, gestaţie, individ.

246
Infecţia urmează contaminării şi poate fi inaparentă sau exprimată clinic de cele mai multe ori prin
avort. Mecanismul patogenetic debutează cu etapa loco-regională (multiplicarea brucelelor în grupul
limfonodulilor de la poarta de intrare), etapa diseminări prin circulaţia limfatică şi sangvină ( câteva ore la
câteva săptămâni) şi etapa localizării în organe bogate în elementele SRH (ficat, splină) dar în special în
limfonodurile sferei genitale şi mamare, uterul gestant la femele, testicule şi anexe la mascul, glanda mamară,
articulaţii.

Consecinţe pot fi clinice respectiv bruceloză subacută sau cronică dar şi epidemiologice orice animal
infectat fiind considerat (deşi nu manifestă simptome) ca sursă potenţială de infecţie.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele infectate şi mediul contaminat.

I. Animalele infectate

• bovinele infectate : clinic sau inaparent reprezintă sursă potenţială uneori toată viaţa

• conţinutul uterului gestant infectat în momentul avortului sau fătării(1012-1013 )

• secreţiile vaginale înainte şi după avort sau parturiţie la o femelă infectată

• colostrul şi laptele – 20-60% din bovinele serologic pozitive, fără simptome, elimină intermitent
sau continuu brucele la nivele ridicate după avort

• sperma masculilor infectaţi în absenţa simptomelor

• urina în momentul avortului prin contaminare în urma contactului cu secreţii uterine virulente

• alte specii de animale infectate : ovine, caprine, câini, etc.

II. Mediul exterior contaminat

corelat cu rezistenţa germenului în organe, secreţii, materii fecale, urină, apă, pământ – avortoni 75 zile,
exudate uterine 200 zile, dejecţiile bovinelor 120 zile. – păşune 1-2 luni, apă 10-70 de zile. Distrugerea
avortonului şi a altor materii virulente şi dezinfecţia adăposturilor contaminate reprezintă un element important
în combaterea brucelozei.

Transmiterea se realizează vertical (in utero) şi orizontal (directă – veneriană , coabitare, ingestia
laptelui virulent sau indirectă – adăposturi, păşuni, vehicule, alimente, apă)

Poarta de intrare poate fi : cutanată, conjunctivală, respiratorie, digestivă, veneriană.

A fost demonstrată experimental posibilitatea traversării de către brucele a pielii aparent intacte dar
acest mod de transmitere în infecţia naturală nu este suficient cunoscut.

Calea de infecţie cea mai importantă este cea digestivă, brucelele fiind ingerate cu furajele sau apa.
Comportamentul vacilor mame de a linge placentele şi nou-născuţii favorizează transmiterea infecţiei.

Diverse animale pot contribui la diseminarea germenilor în special câinii şi păsările care vin în contact
cu resturi placentare.

Modalitatea frecventă de contaminare a unui efectiv indemn constă în introducerea de bovine infectate
inaparent sau prin vecinătate. Menţinerea viţelelor obţinute din mame infectate poate determina reapariţia bolii
într-un efectiv asanat.

247
Bruceloza bovină este inclusă în programul naţional de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la
animale. Potrivit strategiei pentru anul 2005 medicul veterinar trebuie să realizeze supravegherea
anatomopatologică şi serologică a speciilor receptive.

Intregul efectiv de bovine din ţară este supus controlului sanitar veterinar oficial prin:

1. Supraveghere serologica prin testul de seroaglutinare rapida pe lama cu antigen brucelic colorat cu
Roz-Bengal sau ELISA la:
a) taurii si bivolii de reproducţie autorizati sanitar veterinar pentru montă sau recoltare de material seminal
pentru însămânţări artificiale se controlează de două ori pe an în trimestrele II şi IV;
b) vacile, bivoliţele, junincile şi viţelele de reproducţie, în vârstă de peste 12 luni o dată pe an în trimestrul II
sau IV dar la un interval mai mic de 12 luni de la ultima recoltare;
c) bovinele de reproducţie, în cazurile de vânzare-cumpărare, la vânzator cu cel mult 30 zile înainte de livrare,
în cazul în care nu au fost examinate în anul calendaristic în curs.
2. Supraveghere serologică prin RSAR cu antigen colorat cu Roz Bengal, sau ELISA la:
- vacile, bivoliţele şi junincile care au avortat (după 14 – 21 zile de la avort) sau care prezintaă manifestări
clinice ce conduc la suspiciunea de infecţie brucelică.

Precizări tehnice

Notificarea se face conform ordinului MAA nr. 156/27.12.1999 pentru aprobarea normei sanitare
veterinare privind anuntarea, declararea si notificarea unor boli transmisibile ale animalelor.
2. Examenele pentru bovine se efectueaza la LSVSJ si dupa caz la IDSA pe probele care se recolteaza pentru
leucoza enzootica bovina.
3. Cazurile pozitive, dubioase si neconcludente se reexamineaza prin RSAL Roz Bengal se examinează si prin
SAT, RFC sau ELISA iar apoi se trimit la IDSA pentru confirmare.
4. De la toate animalele care au avortat se trimit la laborator: avortoni, placenta, lichide fetale pentru examen
complex de laborator in vederea precizarii diagnosticului, precum si probe de ser sanguin la 14 -21 zile dupa
avort.

Tabel 6
Caracterele viţelului la diferite vârste de viaţă intrauterină

VÂRSTA CARACTERE ANATOMICE LUNGIME


1 lună apariţia membrelor 10 mm
2 luni închiderea fantei sternale, formarea vălului palatin, divizarea degetelor 5 cm
3 luni compartimente gastrice distincte 14 cm
4 luni copite galbene şi opace 14 cm
5 luni coborârea testiculelor 35 cm
6 luni gene 46 cm
7 luni păr în câteva regiuni: falange, cot, ceafă 60 cm
8 luni păr: spate, urechi 63-75 cm
9 luni caracter de nou născut 80 cm

248
Clasificarea avorturilor la vacă

• Avorturi cu etiologie infecţioasă: Bruceloza, Salmoneloza, Clamidioza, Febra Q,


Listerioza, Leptospiroza, Campylobacterioza sau vibrioza, Alte bacterii,
Rinotraheita infecţioasă, Boala mucoaselor

• Avorturi cu etiologie parazitară: Toxoplasmoza, Trichomonoza, Micotoxicoze,


Neosporoza, Micoze

• Avorturi cu etiologie neinfecţioasă: Factori genetici, Factori mecanici, Factori


iatrogeni, Toxice, Factori alimentari

Avorturi cu etiologie infecţioasă

Tabel 7
Repartiţia în timp a avorturilor la vacă în funcţie de afecţiunea suspicionată în primul rând

LISTERIOZA între 4-8 luni de gestaţie la 3.5 săptămâni după administrarea silozlui contaminat
SALMONELOZA între 6-8 luni de gestaţie, juninci la păşune
CLAMYDIOZA ultima treime a gestaţiei, sporadic, juninci sau vaci nou introduse
FEBRA Q avort în orice stadiu de gestaţie, frecvent fătări premature
MICOZE la 2-3 săptămâni de la administrarea alimentului contaminat, frecvent în perioada
de iarnă

Salmoneloza
Avortul salmonelic este frecvent observat la juninci la păşune în a 6,7 sau a 8 a lună de
gestaţie. Avorturi sporadice apar în cursul toamnelor ploioase. Ele pot fi precedate de apariţia
cu câteva zile înainte a unei enterite uneori acute cu hipertermie. Această enterită poate fi
confundată cu cea coccidiană deoarece cedează la tratamentul cu sulfamide. Alteori ele pot fi
precedate de hepatită manifestată prin icter şi febră. Se poate întâlni viţel născut mort care
adăposteşte salmonele.
După întreruperea gestaţiei, aceste enterobacterii sunt excretate pe cale genitală timp de
18 zile. Multe vaci devin purtătoare cronic. Salmonella dublin care posedă tropism genital şi
Salmonella typhi murium sunt frecvent izolate. Dimpotrivă, Salmonella enteritidis şi
Salmonella abortus bovis sunt mai rar întâlnite.

249
Transmiterea la om a tulpinilor multirezistente la antibiotice reprezintă un real pericol
pentru sănătatea publică. Surse posibile de infecţie sunt reprezentate de păşunile, apele
contaminate cu purin, apele uzate, omul, micile mamifere sălbatice şi păsările.

Clamydioza
Importanţa clamidiozei la bovine este justificată prin:

• diagnosticul dificil, deoarece bacteria este mică şi imaginea observată nu este


tipică pentru clamidioză

• există o clamidioză intestinală benignă care dă serologie pozitivă dar nu implică


nici o manifestare
Pentru mai mulţi autori este posibil ca această afecţiune să fie foarte importantă şi să fie
responsabilă de 20% din avorturi. Dar acestea trec neobservate deoarece bacteria nu produce
decât avort sporadic în cursul ultimei treimi a gestaţiei.
Aceste avorturi sunt în general urmate de metrite. În SUA această afecţiune are alură
epizootică: 25-75% din femelele unui efectiv avortează (juninci sau adulte nou introduse)
Uneori clamidioza se manifestă prin epidemii de metrite în absenţa avorturilor, cicluri
neregulate, mamite, infecţii pulmonare, enterite şi chiar encefalomielite sporadice.
La viţelul mai mic de 2 săptămâni, clamidioza provoacă enterite şi artrite, tulburări
respiratorii cu tuse care pot fi mortale.
La tauri sunt semnalate orhite acute şi orihi-epididimite cronice.
Febra Q
poate determina 1-3 % din avorturile la bovine în funcţie de regiune.
Această boală este contagioasă pentru om şi alte mamifere. Animalele se contaminează
pe cale orală sau respiratorie. Agentul patogen este Coxiella burnetii, foarte rezistent la
uscăciune supravieţuind 7 luni în praf.
Sursa de infecţie este reprezentată de avorton şi învelitorile fetale, praf, dejecţiile
căpuşilor şi lapte.
Febra Q este responsabilă la vacă de avort în oricare stadiu al gestaţiei dar frecvent
determină fătări premature. Coxiella burnetti este izolată de la viţei născuţi la termen, vii şi
viabili. Manifestările clinice ale acestei afecţiuni par relativ benigne la bovine. În acelaşi timp
pot apare uneori adevărate epidemii de metrite în multe efective.
Listerioza

250
Produsă de Listeria monocytogenes, bacterie Gram + şi recent şi de Listeria ivanovii,
listerioza se manifestă prin avorturi şi meningoencefalite la adulţi. Listeria se poate multiplica
în siloz la Ph alcalin (5,6 până la 9) adică în siloz conservat necorespunzător.

Contaminarea este asigurată prin rozătoare, prezente regulat în culoarele dintre celulele
de siloz, adesea purtătoare cronice şi excretoare de Listeria prin fecalele lor. Este motivul
pentru care această afecţiune este de 40 de ori mai frecventă în efectivele hrănite la siloz decât
la cele care primesc o alimentaţie tradiţională.
Animalele se infectează pe cale orală. Se pare că acţionează favorizant carenţa în
vitamina A, prezenţa acidului lactic şi substanţelor cu proprietăţi corticoide în siloz.
Listerioza se poate manifesta prin avorturi care apar după 3 săptămâni şi jumătate de la
administrarea silozului contaminat, între a4a şi a8a lună de gestaţie.
Avorturile sunt însoţite de febră, precedate sau urmate de diaree profuză şi se complică
frecvent cu metrită acută. Se pot de asemenea constata fătări premature.
În general, în aceste efective, formele nervoase (meningo-encefalită complicată cu
kerato-conjunctivită uni sau bilaterală) nu apar în acelaşi timp. Mortinatalitatea este foarte
ridicată. mai mulţi viţei se nasc subdezvoltaţi şi neviabili. Mai rar ei mor cu septicemie
listeriană în primele 48 de ore de viaţă.
Leptospiroza
Reprezintă o boală contagioasă comună omului şi animalelor domestice. Ea este
responsabilă de 3% din avorturile la vacă.
Leptospiroza reprezintă o boală în expansiune în toate ţările. Riscul de difuziune este
agravat de tehnicile moderne de creştere pentru atingerea performanţelor productive.
Există două grupuri de leptospire: saprofite care trăiesc în apă şi patogene. Leptospirele
patogene se împart în 22 de serogrupe şi 123 serovariante. Principalele grupe serologice
întâlnite sunt: Leptospira ictero-hemorragiae, L. grippo typhosa, L. australians, L. pomona, L.
ballum, L. serjoe.
Bovinele se contaminează:

• pe cale cutanată: pielea uşor traumatizată sau macerată de apă este permeabilă
pentru leptospire

• pe cale orală prin consumul de apă contaminată prin urina purtătorilor; leptospirele
traversează mucoasa faringiană sau nazală dar niciodată pe cale digestivă deoarece
sunt distruse de Ph-ul stomacal.

• calea veneriană pare a fi posibilă pentru bovine

251
La om, leptospiroza se traduce printr-o hepato-nefrită. Ea afectează în special veterinarii
rurali. Leptospiroza este de asemenea recunoscută şi ca boală a pescarilor ş vânătorilor.
La bovine se constată frecvent fătări la termen a unor viţei bolnavi urmate de
endometrite şi sterilitate.
Ele sunt uneori însoţite de leziuni cutanate sub formă de edeme complicate cu necroze
cutanate. Laptele poate avea o culoare mai mult sau mai puţin inteasă roz.

Campylobacterioza sau vibrioza


Este o boală veneriană determinată de Campylobacter fetus venerialis. Ea se traduce
prin sterilitate temporară şi avorturi. O altă varietate de Campylobacter- Campylobacter fetus
intestinalis, gazdă normală a tubului digestiv poate provoca accidental tulburări ale gestaţiei.
Practicarea însămânţării artificiale a condus la diminuarea chiar dispariţia bolii. Atunci
când apare în afectivele de vaci de lapte, sunt afectate 4-20% din gestante care avortează către
luna a6a iar lohiile rămân virulente timp de 15 zile.
Alte bacterii
bacteriile enterice gram -, altele decât salmonelele sunt frecvent izolate din avortoni.
Este vorba de contaminări secundare ale fetusului şi învelitorilor fetale în contact cu
aşternutul. Frecvent, când se repetă prelevările se constată că adevărata cauză a avortului o
constituie o clamidia sau o brucela.
Actinomyces pyogenes denumit şi Corynebacterium pyogenes, este un bacil gram +. El
este responsabil de 1,5 – 9% din avorturi. Nu s-a demonstrat exact dacă el este un agent
contaminant sau unul determinant. Această bacterie a fost izolată în 3% din placente cu
brucela şi la 8,5% din altele. Pe de altă parte el este frecvent izolat primăvara când scăderea
rezistenţei animalelor şi creşterea frecvenţei metritelor facilitează contaminarea cu
Actinomyces a placentei, avortonilor sau uterului gestant.
Mycobacteruim avium a fost izolat din placenta a 7 vaci care au avortat în a 7 a lună de
gestaţie. Ea pare a fi responsabilă de avorturi în serie atunci când tuberculoza aviară
evoluează la păsările din exploataţie.

Rinotraheita infecţioasă

se manifestă prin:

• inflamaţia căilor respiratorii adesea însoţită de avort

• vulvo-vaginită şi balano-postită veneriană

252
• vulvo-vaginite sau metrite post partum

Avortul apare în general la 2-3 săptămâni după contaminare sau după apariţia
simptomelor respiratorii (sau inocularea unui vaccin viu) totdeauna după 150 de zile de
gestaţie.
O infecţie mai precoce antrenează localizarea latentă intraplacentară, fetusul devenind
receptiv după 150 de zile. Ca urmare este expulzat autolizat, mumifiat sau regăsit cu leziuni
de necroză uneori hemoragice pe ficat, rinichi, splină şi limfonoduli.
Nivelul avorturilor este de 5-60%.

Boala mucoaselor

Sau diareea cu virus a bovinelor este produsă de un virus ARN, familia Flaviviridae,
genul pestivirus. Efectul patogen asupra fetusului variază în funcţie de momentul gestaţiei:

• dacă vaca este infectată cu o tulpină citopatogenă între 50 şi 100 de zile de gestaţie
(diaree), avortul se produce 10 zile până la 3 luni mai târziu. Se poate observa
retenţia unui fetus mumifiat.

• dacă tulpina nu este citopatogenă fetusul poate supravieţui: el este sănătos dar
excretor de virus pe viaţă şi nevaccinabil. Astfel de animale sunt denumite
IPI=infectate permanent imunodeprimate

• dacă infecţia are loc între 100 şi 150 de zile de gestaţie se observă aplazia sau
necroza pulmonară, alopecie parţială, anomalii oculare, nervoase.

• dacă infecţia intervine după 170 de zile de gestaţie, viţelul este sănătos la
parturiţie, aprovozionat cu anticorpi după o viremie de 20 –56 de zile. Uneori
poate fi constatată o diaree virală.
O vacă imunocompetentă poate adăposti virusul în ovare mai multe luni după infecţie
(stare de latenţă).

Avorturi cu etiologie parazitară


Toxoplasmoza
Este o antropozoonoză cu repartiţie mondială care afectează omul şi numeroase specii
de animale. Ea se poate manifesta printre altele cu avorturi dacă contaminarea se produce în
timpul gestaţiei. Acest accident pare a fi destul de rar la bovine. Agentul patogen, Toxoplasma
gondii este prezent în chiştii toxoplasmici la ierbivore (gazde intermediare), pisica constituind
rezervorul (diseminarea oochiştilor infectanţi)
Trichomonoza

253
boală veneriană specifică bovinelor determinată de Trichomonas foetus. Este
caracterizată clinic la vacă printr-o inflamaţie utero-vaginală, generatoare de avort precoce şi
piometru dar poate antrenează şi sterilitate la tauri ca urmare a unei infecţii inaparente a
penisului şi furoului. Avortul apare înainte de a treia lună, fetusul având atuncii o talie
inferioară de 20 cm. Incidenţa în efectiv este de 5-30%
Micotoxicoze
Sunt puţin cunoscute. Mai mult de 200 de mucegaiuri pot secreta micotoxine dar numai
câteva sunt identificate:

• ochratoxina 1 secretată de Aspergillus ochraceus şi Penicillium viridicatum

• zearalenona secretată de Fusarium roseum posedă efecte estrogenice

• staphybotriotoxina secretată de Staphybotryx atra produce tulburări gastro


intestinale şi avort
Ciupercile se dezvoltă dacă temperatura şi umiditatea sunt favorabile (condiţii
necorespunzătoare de recoltare şi depozitare a furajelor). Micotoxinele sunt în aceste condiţii
identificate în cantităţi mari.
Neosporoza
Este o boală care a fost recent descoperită la bovine. Ea constituie prima cauză de avort
şi mortinatalitate la bovinele din Statele Unite. A fost regăsită şi în Australia, Noua Zeelendă,
dar şi în Anglia şi Olanda.
La nou născut se manifestă prin semne nervoase şi paralizii. Este responsabilă de avort
la oaie, capră, iapă, căţea şi pisică.
Protozoarul responsabil, Neospora caninum, este diferit de Toxoplasma gondii. El a fost
izolat în 1988 în Norvegia urmare a mortalităţii şi pareziilor la căţei. Pentru Abbit şi Coll
acest agent patogen ar fi de fapt Hammondia pardalis. Contaminarea vacii gestante s-ar putea
realizea pe cale orală după consumul oochiştilor. A fost demonstrată transmiterea la viţel în
timpul gestaţiei.
Micoze
Printre micozele responsabile de avort se disting:

• micoze ca rezultat al acţiunii patogene al ciupercilor parazite cu sau fără excreţii


de micotoxine; în acest caz rolul patogen esenţial îl are miceliul

• micotoxicoze rezultatul acţiunii patogene a micotoxinelor introduse accidental în


organism cu sau fără ciuperci
Importanţă şi epidemiologie

254
Rolul abortiv al ciupercilor la vacă este cunoscut de multă vreme. Importanţa lor reală
face obiectul unor studii contradictorii. Ele sunt responsabile de 1-30% de avorturi după
autor. Procentul de 10% pare a fi mai aproape de realitate.
Avortul de origine micotică se manifestă sub formă sporadică, în special în perioada de
iarnă, la animalele în stabulaţie care consumă alimente mai puţin bine conservate.
Avortul apare la 2-3 săptămâni după distribuirea alimentului contaminat, în a3a-a8a
lună de gestaţie. Întreruperea gestaţiei se manifestă prin avort, fătări premature sau expulzarea
viţelului mort.
Simptome şi leziuni
Femela nu prezintă nici un simptom înainte sau după avort. Eventuala sterilitate este
legată mai mult de retenţia placentară şi consecinţele sale decât de acţiunea septică a infecţiei
micotice.
Fetusul are o talie inferioară faţă de normal şi prezintă leziuni cutanate mai mult sau mai
puţin întinse, circumscrise, alb-gri, uscate, în relief, dispersate sau confluente cu diametru de
la câţiva milimetrii până la câţiva centimetrii. Aceste leziuni care au frecvent sediul la nivelul
gâtului se desprind uşor prin simpla frecare. Biopsia evidenţiază o infiltraţie cu neutrofile şi o
necroză a epidermei colonizată de filamente miceliene.
Leziunile placentare sunt cvasi constante şi necaracteristice (Hipertrofie în spaţiul
intercoltiledonar, hife în buchet în lichidul aminotic sau pe cotiledoane).
Ciupercile izolate sunt foarte numeroase: peste 20 de specii. Predomină Aspergillus,
Mucor, Absidia, Rhizopus. Aspergillus fumigatus este identificat în proporţie de 65-90% din
avorturile micotice după unii autori.
Contaminarea
Se realizează pe cale digestivă şi mai puţin pe cale respiratorie şi genitală deşi nu s-a
reuşit reproducerea experimentală a avortului pe aceste două căi. Totodată, bazându-se pe
existenţa leziunilor placentare, adesea aproape de cervix, pe identificarea ciupercilor
responsabile la suprafaţa specumului sau a paietelor de însămânţare, mai mulţi autori continuă
să susţină posibilitatea unei contaminări pe cale veneriană.

Avorturi cu etiologie neinfecţioasă

Factori genetici
Intervin în 20% din cazurile de sterilitate. Rolul lor exact în determinarea mortalităţii
embrionare şi avorturilor nu este pe deplin elucidat
Factori mecanici

255
Acţionează prin reflexul excitabilităţii uterine. Vaca este o specie mai puţin sensibilă.
Hipertemia are un efect nefast asupra embrionului dacă este superioară valorii de 400 C.
Atmosfera şi surmenajul muscular din timpul unui transport efectuat în condiţii
necorespunzătoare pot constitui un risc.
Traumatismele şi intervenţiile chirurgicale pot fi incriminate dar rolul lor este dificil de
apreciat. Ele constituie o explicaţie comodă dar uneori sunt incriminate pe nedrept. Merită
totuşi o menţiune specială:

• enucleerea corpului galben dacă se ignoră starea de gestaţie

• palpaţia transrectală pentru un diagnostic precoce al gestaţiei comportă riscuri în


special înainte de 70 de zile. Riscul poate fi minim la vacă dacă se evită
compresiunea şi manipularea exagerată a coarnelor uterine.
Factori iatrogeni
Nu trebuie uitat că mulţi hormoni utilizaţi în mod curent în terapia ginecologică bovină
sunt susceptibili de a provoca avort dacă nu este bine evaluată starea fiziologică a femelei:

• estrogeni la debutul gestaţiei

• prostaglandine între a 4 – 150a zi

• glucocorticoizi la sfârşitul gestaţei

Aceste medicamente ingerate accidental sau administrate terapeutic în timpul gestaţiei


pot provoca avort.
Purgativele, tetraclorura de carbon, fenotiazina pot avea efect abortiv.
Mai recent, avorturile pot fi determinate de derivaţi cloraţi ai naftalenei şi proprietăţi
embriotoxice şi antimitotice a derivaţilor benzimidazolului deşi bovinele sunt mai puţin
sensibile decât ovinele. Riscul pentru femelele gestante tratate cu organofosforice ca şi
tratamentele cu iodură pentru actinobaciloză şi actinomicoză sunt semnalate de diferiţi autori.
Toxice
Fitoestrogenii sunt în general derivaţi ai izoflavonei (cumestrol). Ei se regăsesc în
cantitate mare în iarba de primăvară cu creştere rapidă şi la multe specii vegetale: trifoi,
lucernă. Tulburările sunt caracterizate prin infertilitate şi prolapsuri genitale. Avorturile sunt
rare şi mai frecvente la oaie şi capră decât la bovine.
Intoxicaţia cu nitraţi reduşi în nitriţi în rumen este posibilă dacă aceştia se acumulează
în plante cu ocazia aplicării necorespunzătoare de îngrăşăminte chimice (exces de azot în
detrimentul fosforului şi potasiului) şi mai multe condiţii ( creştere rapidă , ploi) sunt reunite.
Unele plante realizează concentraţii mai mari de nitraţi: dactyle, ray-grass, crucifere, trifoi.
Avortul este consecinţa anoxiei fetale. Aceasta rezultă din transformarea hemoglobinei în

256
methemoglobină şi se observă în intoxicaţiile acute. Consumul în cantitate mare de ace de pin
(Pinus ponderosa) la sfârşitul gestaţiei poate provoca avort la vacă.
În ciuda cercetărilor asupra acestui subiect (avortul la vacă) jumătate din avorturile la
vacă rămân inexplicabile cele mai multe datorită insuficienţei mijloacelor de investigaţie.

257
Tabel 8
Aspecte clinice al avortului la vacă

agent sursa rezistenţă transmitere şi patogenie clinic

Brucella purtători (pe viaţă), câteva zile –penetrare, prin mucoase avort
mortinatalita
abortus fetuşi, anexe şi lichide luni înlocalizare uterină, limfatică, te
melitensis fetale şi placentare, funcţie demamară viţei slabi
distocii
lapte, adăposturi condiţii tropism placentar infertilitate
contaminate placentite, anoxie şi
septicemie fetală
Salmonella purtători sănătoşi (pe 1 lună (apă) portaj digestiv Uneori
enterită,
dublin viaţă), bolnavi, fecale, penetrare digestivă icter
typhimurium urină, lapte, mediu stres avort
distocie
enteritidis exterior placentă
localizare uterină
Chlamydia fetus, anexe, secreţii 5 zile penetrare prin mucoase avort
distocie
psittaci uterine, lapte, placentă anoxie fetală metrită
adăposturi, mediu 2 zile urină septicemie fetală
exterior mai multe
luni în mediu
Febra Q fetus, anexe, secreţii 8 luni la penetrare prin mucoase, avort
distocie
Coxiella burnetti uterine, mediu exterior exterior înţepături de insecte, metrită
căpuşi placentite, anoxie fetală,
septicemie fetală

Leptospira purtători sănătoşi, scăzută în penetrare prin toate uneori


enterită,
icterohemorragiae bolnavi, urină, lapte mediu mucoasele, înţepături, plăgi icter,
grippotyphosa (3luni), conţinut uterin câteva cutanate anemie,
febră,
sejroe săptămâni în mamite,
apă agalaxie
avort,
distocie
Campylobacter tauri, vaci infectaţi adăpost (18 transmitere prin montă vaginite,
infertilitate-
fetus venerealis (prepuţ, vagin, uter) luni) multiplicare in utero avort rar
placentite avort-
infertilitate
portaj digestiv penetrare digestivă, rar

fetus fetus localizare placentară

Listeria portaj digestiv (siloz, multiplicare penetrare prin toate febră


avort
monocytogenes lapte?) în siloz, 2 ani mucoasele distocie
în fecale portaj latent acutizat de stres
localizare placentară

258
B.V.D. purtători sănătoşi. IPI penetrare prin toate Semne
generale
(imunotoleranţi), mucoasele infertilitate
bolnavi risc de transmitere prin avorturi
cu sau fără
fecale, urină, lapte, 2 zile (urină) material seminal mumifiere
conţinut uterin, spermă viremie şi pasaj trans- mortinatalita
te
placentar viţei
normali
şi/sau slabi,
IPI
I.B.R. purtători sănătoşi (pe slabă în penetrare prin mucoase Semne
generale
viaţă),bolnavi, fecale, mediul risc de transmitere prin +infertilitate
urină, lapte, conţinut exterior spermă şi transfer de metrite
avort,
uterin, spermă embrioni mortinatalita
viremie şi pasaj te,
viţei
transplacentar subdezvolta
ţi
Trichomonas tauri şi vacii purtători lungă la transmitere prin montă, vaginite,
infertilitate
fetus I(penis, vagin, uter) purtători multiplicare in utero, piometru,
nulă în mediu inflamaţii locale rar avort

Toxoplasma alimente şi apă cu foarte lungă mucoasa respiratorie şi avort

gondii oochişti digestivă

259
Conduita medicului veterinar în cazul unui avort
Avorturile pot determina pierderi importante într-o exploataţie de bovine. Aceste
pierderi nu sunt numai economice. Ele îngreunează şi alte sectoare. Pentru aceasta
diagnosticul afecţiunilor responsabile de avort, tratamentul şi profilaxia lor ocupă un loc
foarte important.
În prezenţa avortului în serie veterinarul practician rememorează în primul moment lista
principalelor boli responsabile de întreruperea prematură a gestaţiei. Acestea sunt relativ uşor
de diagnosticat în laborator cu cheltuieli rezonabile.
După excluderea acestora veterinarul rememorează bolile mai rare, mai dificil de
diagnosticat sau încă nediagnosticate în zona respectivă. De asemenea nu trebuie neglijaţi toţi
factorii neinfecţioşi care pot fi responsabili de avort.
Demersul diagnostic
Avorturile la bovine se declară obligatoriu. Dacă avorturi în serie apar într-o fermă de
bovine, este imposibil de a preciza etiologia utilizând numai elemetele de epidemiologie,
simptome şi eventuale leziuni, dar acestea permit orientarea suspiciunii şi a investigaţiilor de
laborator.
Datele culese pot fi sistematizate într-o fişă care este utilă pentru ipoteza de diagnostic
şi orientează examenele complementare necesare.
O astfel de fişă de evaluare a situaţiei poate cuprinde următoarele:
Date privind vaca care a avortat: nume, număr de identificare, rasa, vârsta, data
avortului, data montei sau însămânţării artificiale,
Leziuni observate la placentă sau avorton
Date privind efectivul:

• efectiv total, gestante, avortate, tauri

• data avorturilor anterioare

• data introducerii de animale în efectiv

• rezultatele controalelor serologice

• alimentaţia şi data eventualelor schimbări a acesteia

• prezenţa de mucegaiuri în furaje sau aşternut

• tulburări extragenitale: enterite, bronhopneumonii, febră, icter, meningo-


encefalite, dermatite, mortalitate, panariţiu, leziuni diverse

260
• tulburări genitale: distocii, metrite, sterilitate, mamite

• mortinatalitate, morbiditate neonatală (artrite, enterite, pneumonie), mortalitate


neonatală
Date privind acţiunile sanitar veterinare: sincronizarea căldurilor, vaccinări,
dehelmintizări (data şi substanţa utilizată), prezenţa de păsări cu tuberculoză în fermă,
etiologia avorturilor din anii precedenţi

Prelevările
Căutarea unui agent infecţios
În practică este dificil de expediat la laborator un fetus de 25 kg. Adesea se expediază
stomacul ligaturat, porţiuni de pulmon, ficat, cord, capul (pentru listerioază). În ceea ce
priveşte placenta de cele mai multe ori este reţinută şi este greu de recuperat în totalitate. Se
pot deci recolta câteva cotiledoane sănătoase şi câteva cu leziuni. Este de preferat ca aceasta
să se realizeze din cavitatea uterină şi nu dintre cele care au venit în contact cu exteriorul şi în
special cu aşternutul.
Cercetări serologice
Sângele este prelevat într-un tub de sticlă steril şi uscat de 20 ml. Pentru realizarea unui
set de examene uneori indispensabile stabilirii diagnosticului este necesar un ser sanguin de
bună calitate şi în cantitate suficientă.
Se vor evita tuburile de plastic care favorizează hemoliza.
În general nivelul imunoglobulinelor serice diminuă în momentul întreruperii gestaţiei
şi multe vaci reacţionează slab la stimularea antigenică. De aceea este necesar să efectuăm o
nouă prelevare la 15 zile după avort mai ales în cazul unui rezultat negativ la primul examen.
La toate vacile care au avortat se va repeta prelevarea la 15 zile după întreruperea
gestaţiei. Se vor căuta anticorpii corespondenţi principalelor boli responsabile de avort
orientându-ne după suspiciune.
Expedierea la laborator
Laboratoarele departamentale furnizează date privind probele prelevate. Dacă acestea o
cer se poate expedia fetusul întreg însoţit de învelitori. Probele se transportă la rece în maxim
24 de ore
Examene de laborator
Căutarea agentului infecţios

261
Cotiledoanele şi spaţiul intercotiledonar vor fi examinate cu atenţie pentru a identifica
orice modificare anormală şi de aici se vor preleva probe pentru examenele bacterioscopice,
bacteriologice, micologice sau histologice.
Cavităţile abdominale şi toracice ale avortonului vor fi deschise dar cordul şi tubul
digestiv nu înainte de a se face însămânţări bacteriologice sau micologice.
Frotiurile sunt mai întâi realizate de la nivelul cotiledoanelor şi organelor fetusului (cu
şanse mici de succes) pentru a realiza o coloraţie Stamp (bruceloză), Koster (febra Q)
Machiavello Stamp (Chlamidia, Febra Q) şi Sartory Vago (Campylobacter). Sunt examinate
la microscopul cu imersie.
Dacă rezultatul este negativ sau dacă se doreşte confirmarea diagnosticului, placenta,
sânge din cord, conţinut stomacal, ficat şi pulmon sunt însămânţate pe mediu Renoux
(jumătate incubate în atmosferă normală, jumătate cu CO2) şi geloză cu sânge. Mediul Farrel
este privilegiat pentru examene serologice în bruceloză.
În multe laboratoare specializate, izolarea pentru Chlamydia şi Coxiela se realizează pe
ouă embrionate şi culturi celulare.
Evidenţierea pentru Campylobacter este foarte dificilă şi necesită condiţii particulare.
Virusul BVD poate fi izolat din pulmon, limfonoduli, creier şi placenta avortonului la
animalele IPI. El este stabil aproximativ 5 zile în probele de sânge recoltate pe anticoagulant.
Dacă animalele au consumat siloz, un fragment de creier sau mai bine lichid
cefalorahidian este menţinut la + 40 C în bulion timp de 2-3 săptămâni pentru a favoriza
multiplicarea listeriei.
Dacă se observă leziuni rugoase la nivelul placentei şi rotunde la nivelul pielii fetusului,
acestea sunt însămânţate pe mediu Sabouraud şi conservate în formol 10% Aceasta permite
identificarea filamentelor miceliene pe secţiunile histologice pentru a exclude ipoteza
eventualei contaminări micotice secundare a avortonului şi anexelor în contact cu aşternutul.
În mod normal, izolarea acestor ciuperci din stomacul fetusului este o dovadă indiscutabilă a
infestaţiei in utero.
Toxoplasmoza este eventual căutată. Se evidenţiază toxoplasma prin examinarea
secţiunilor histologice din creier, ficat, rinichi, pulmoni, cord şi placentă sau prin inocularea
broiajului de creier la şoricei.
Examenul pentru Trichomonas foetus se realizează din lichidul amniotic sau alantoidian
direct la microscop la puţin timp după întreruperea gestaţiei (examen realizat dacă veterinarul
semnalează sterilitate colectivă şi cazuri de piometru)
Pentru examene virusologice se folosesc culturile celulare. Prezenţa virusului
rinotraheitei este demonstrată de evidenţierea incluziilor intranucleare.

262
Diagnosticul pentru neosporoză este dificil.

De cele mai multe ori este necesar să repetăm aceste cercetări pe mai mulţi avortoni şi
învelitorile lor pentru a reuşi identificarea agenţilor infecţioşi responsabili.
Utilizarea serologiei permite obţinerea de rezultate într-un timp mai scurt.
Examene serologice
Pentru bruceloză se utilizează o serie de analize serologice, bacteriologice şi eventual
alergice care corelate cu aspectele epidemiologice şi clinice conduc la diagnostic.
Lăsând deoparte bruceloza, este uşor să se utilizeze serologia pentru principalele boli
care produc avort le vacă. Astfel:
clamydioză: tehnica cea mai utilizată este RFC, micrometoda (dubioasă la 1/40, pozitivă
la 1/80)
febra Q: idem (pozitiv 1/10)
salmoneloză: pe lamă cu antigen marea majoritate a serurilor pozitive aglutinează în mai
puţin de 20 de secunde. În tub, un antigen O permite identificarea antiicorpilor anti
Salmonella dublin şi Typhimurium. Reacţia este considerată pozitivă la 1/480.
leptospiroză: seroaglutinare rapidă pe lamă permite evidenţierea anticorpilor
antileptospirici. Serotipajul se poate efectua la un laborator specializat.
listerioză:serologie amăgitoare neconcludentă ( seroaglutinare, RFC, IF)
campylobactrioză: serologia în cercetare. clasic anticorpii sunt căutaţi în mucusul
vaginal între două perioade de călduri.
rinotraheita ELISA
boala mucoaselor seroneutralizarea sau tehnica ELISA sunt puţin fiabile. titrul de
anticorpi este totdeauna ridicat în momentul avortului şi cinetica nu este relevantă. La fătare
IPI sunt negativi dar pot deveni pozitivi în câteva luni după ce au consumat colostru.
toxoplasmoza IF indirectă pozitivă de la 1/256
neosporoză: anticorpii sunt căutaţi la vacile care au avortat prin IF (valoarea pragului
1/1280) sau prin ELISA (dificil de procurat antigen)
În oricare dintre situaţii pot apare rezultate nespecifice sau atipice.
Măsuri de profilaxie
Măsuri generale
În momentul în care o vacă avortează ea va fi izolată de restul efectivului.

263
Toţi avortonii, placenta, lichide placentare, probe de sânge la momentul avortului şi
după 21 de zile se vor expedia la laborator pentru diagnostic cu respectarea prevederilor
legale. (conform programului naţional de supraveghere/2005).
Carantina se prelungeşte până la eliminarea lohilor adică timp de 2-3 săptămâni sau
până la obţinerea rezultatului de laborator.
Se efectuează dezinfecţia boxei sau a oricărui loc susceptibil de a fi fost contaminat.
Măsuri specifice
Campylobacterioză
Dacă diagnosticul este confirmat se recomandă inocularea a 5g de streptomicină la
vacile gestante. Dar cum bariera placentară este impermeabilă pentru acest antibiotic este
iluzorie speranţa unei eficienţe satisfăcătoare.
Vaccinarea poate fi efectuată în zonele în care animalele sunt întreţinute pe păşune şi
unde controlul prin izolare sau însămânţare artificială este imposibil. Vaccinurile se
administrează anual şi dau rezultate bune.
Dacă boala este declarată într-o regiune trebuie aplicate măsurile sanitare privind
cumpărările, avorturile, controlul taurilor, etc
Programul naţional de supraveghere/2005 prevede:
1. Supraveghere prin examene de laborator la:
a) taurii şi bivolii pentru montă naturală din taberele de vară, de 2 ori la interval de 7 zile:
-înaintea sezonului de păşunat, într-o perioada nu mai mare de 14 zile;
-imediat după întoarcerea la stabulaţie;
b) mamele de tauri prin examinare de mucus vaginal;
2. Supravegherea animalelor destinate sacrificării:
Bovinele se supun inspectiei post-mortem.

Precizări tehnice

Examenele se efectueaza la LSVSJ si IDSA


Inainte de prelevarea probelor taurii si bivolii se tin in repaos sexual 7 zile.
De la femelele care au avortat se trimit la laborator avortoni si invelitorile placentare.
Inspectia carcaselor si organelor se efectueaza in abatoare si alte unitati de taiere autorizate sanitar veterinar
de catre medici veterinari de stat sau alt personal veterinar desemnat de autoritatea competenta.
In caz de suspiciune se recolteaza: probe de carne si probe de organe (ficat, splina) atunci cand apar leziuni
suspecte;
Carnea si organele contaminate se dirijeaza pentru prelucrare in produse supuse tratamentului termic.

Salmoneloza
Se pot utiliza vaccinuri deşi o vacă nu avortează de două ori de salmoneloză.
Autovaccinurile sunt de preferat.

264
Chlamidyoza şi Febra Q
Pot fi vaccinate toate vacile din efectiv oricare ar fi stadiul de gestaţie. Rapelul anual se
va realiza în 15 zile care preced termenul.
Leptospiroza
Măsurile de profilaxie contra leptospirozei sunt reprezentate de lupta contra rozătoarelor
şi apelor stagnante poluate prin urină. Personalul se va proteja cu mănuşi şi cizme. În EX
Uniunea Sovietică şi Statele Unite bovinele sunt vaccinate anual pentru serogrupele izolate
cel mai frecvent. Vaccinarea poate induce o producţie de anticorpi susceptibili de a falsifica
reacţiile serologice.
Listerioza
Distrugerea rozătoarelor, avortonilor şi învelitorilor fetale constituie principalele măsuri
preventive. Producerea şi conservarea silozului se va realiza în condiţii corespunzătoare.
IBR
vaccinarea efectivelor contra IBR timp de 4 ani pare a fi eficientă. Este bine să nu se
vaccineze o dată cu însămânţare artificială deoarece determină o scădere a fertilităţii.
Programul naţional de supraveghere/2005 prevede
1. Supravegherea serologica prin ELISA pentru:

a. Taurii si bivolii autorizati pentru reproductie pe teritoriul Romaniei, de doua ori pe an, in semestrele I si II,
in fermele si gospodariile in care nu se aplica programe de eradicare.
b. mamele de tauri, la autorizare, si candidatele mame de tauri o data pe an, in fermele si gospodariile in care
nu se aplica programul de eradicare;
c. Taurasii care se achizitioneaza pentru reproductie, dupa împlinirea varstei de sase luni, inainte de plecarea
din ferma de origine si la minimum 21 de zile de la intrarea in carantina in ferma de destinatie;
d. Probele de sange se recolteaza de la animale nevaccinate anti-IBR-IPV.
2. In caz de suspiciune de boala, se efectueaza examene virusologice.
3. in caz de necesitate se aplica masurile cuprinse in Programul de combatere.

Precizari tehnice

1. Probele de sange se testeaza la LSVSJ abilitate si IDSA, dupa caz, pe probe recoltate pentru LEB.
2. Examenele virusologice se efctueaza la LSVSJ abilitate si la IDSA, dupa caz, pe probe de organe, tampoane
nazale, leucoconcentrat.

Boala mucoaselor
Se recomandă vaccinarea:

• viţelele viitoare reproducătoare

• vacile cu o lună înainte de montă sau ÎA

• gestantele cu 5,6 săptămâni înainte de termen

265
• viţeii obţinuţi din mame nevaccinate la o săptămână

• viţeii obţinuţi din mame vaccinate la vârsta de 4,5 luni.

Rapelul se efectuează timp de trei ani, timp necesar dispariţiei spontane a infecţiilor
persistente nedepistate
Micoze

• conservarea corectă a furajelor

• eliminarea furajelor mucegăite

• dezinfecţia depozitelor de furaje cu clorură de calcar (var) preparată pe loc 2,5%

• igiena ÎA şi intervenţiilor ginecologice

Trichomonoza
ÎA + controlul riguros al taurilor conform regulamentelor
Programul naţional de supraveghere/2005 prevede
1. Supravegherea clinică şi anatomopatologica a efectivelor de bovine de reproductie in special la monta si la
fatare, pentru efectivele indigene si a celor aflate in perioada de carantina.
2. Supraveghere prin examene de laborator la:
a) taurii si bivolii din centrele de însămânţări artificiale şi unităţile SEMTEST la autorizare trimestrial

b) taurii si bivolii la autorizare pentru monta, de 2 ori la interval de 7 zile:


-inaintea sezonului de pasunat, intr-o perioada nu mai mare de 14 zile;
-imediat dupa intoarcerea la stabulatie;
c) vacile, bivolitele si junincile care au avortat sau la care se suspicioneaza infectia;

d) sperma de tauri şi/sau bivoli importată destinată însămânţărilor artificiale

Precizari tehnice

1. Notificarea se face conform ordinului MAA nr. 156/27.12.1999 pentru aprobarea normei sanitare veterinare
privind anuntarea, declararea si notificarea unor boli transmisibile ale animalelor.
2. Examenele se efectueaza la LSVSJ si/sau IDSA.
3. Inainte de prelevarea probelor taurii si bivolii se tin in repaos sexual 7 zile.
4. De la femelele care au avortat se trimit la laborator, placentele si avortonii

5. Din importul de spermă sub formă de paiete se trimite la laborator o cantitate suficientă pentru efectuarea
examenelor şi păstrarea de contraprobe

Concluzie:
Avorturile la bovine rămân un diagnostic dificil. Observaţia clinică nu este suficientă
niciodată pentru a determina cauza. Examenul de laborator se impune în aproape toate
situaţiile.

266
11

Patologia glandei mamare

Literatura abundă în date privind afecţiunile glandei mamare la bovine. Totuşi anual
crescătorii acuză costuri ridicate/vacă/an determinate de pierderea unor cantităţi de lapte în
perioada tratamentelor, cheltuieli cu medicamentele şi veterinarul, reforma unora dintre
animale, scăderea calităţii laptelui, timpul consumat cu animalul bolnav.
Cea mai frecventă şi importantă afecţiune este mamita iar unitatea diagnostică este
sfertul sau cartierul mamar.
La bovine, diagnosticul afecţiunilor glandei mamare necesită din partea practicianului
veterinar:

• identificarea precoce a infecţiilor - experienţă fundamentală în igiena producţiei de


lapte

• verificarea periodică a stării de sănătate a mamelei la toate animalele din efectiv -


condiţionează tratamentul şi profilaxia

Conduita medicală şi gestionarea factorilor de risc

Programele de gestiune trebuie să urmărească:

• un mediu curat şi fără stres

• utilizarea şi întreţinerea corespunzătoare a materialelor pentru muls,

• metode de muls adecvate inclusiv dezinfecţia mameloanelor,

• un program de tratament al vacilor înţărcate,

• un program de control al sănătăţii ugerului.

Aproximativ 97% din mamite sunt subclinice. În această situaţie nu se identifică nici un
simptom la nivelul glandei mamare sau laptelui produs. Singurii martori sunt scăderea
producţiei de lapte şi creşterea numărului de celule somatice. Pentru mamita subclinică vaca
prezintă o rezistenţă naturală care limitează diseminarea bacteriilor în uger. Orice stres
determină scăderea acestei rezistenţe şi ca urmare numărul de forme clinice creşte rapid.

267
Profilaxia trebuie să vizeze trei obiective:

• diminuarea numărului de bacterii prezente mai ales în locurile care vin în contact
cu ugerul;

• prevenirea leziunilor de la nivelul mameloanelor;

• reducerea sau eliminarea stresului

Zona de odihnă
Dacă zona de odihnă este prea mică leziunile mamelonului sunt frecvente. În sistemul
stabulaţiei libere vacile au tendinţa de a se culca pe aleile murdare dacă cuşetele nu sunt
suficient de mari şi sunt mai puţin de 9 pentru 10 animale. Pardoseala din beton este dură,
puţin confortabilă şi prezintă riscul de traumatisme ale ugerului. Totuşi acest tip de pardoseală
se întreţine mai uşor decât cea din pământ. Dacă aşternutul este suficient aceste inconveniente
pot fi minime.
Locul de odihnă prea mare favorizează acumularea bălegarului şi creşte expunerea
mamelei la germeni responsabile de mamite.
Aşternutul
Este necesar pentru a păstra podeaua uscată, pentru a evita multiplicarea bacteriilor şi
pentru a asigiura confortul animalelor. Nu există un material perfect. Un aşternut din nisip
reduce la minim riscul contactului ugerului cu bacteriile. Cea mai mare parte a bacteriilor se
multiplică mai încet în nisip decât într-un aşternut alcătuit din materii vegetale.
Pe de altă parte nisipul reprezintă un real inconvenient pentru evacuarea dejecţiilor.
S-a demonstrat că, rumeguşul din lemn verde creşte cazurile de mamite cu Klebsiella
deci acest tip de aşternut trebuie evitat. Dimpotrivă, rumeguşul din lemn uscat prezintă mai
puţine riscuri dacă este depozitat în locuri care să-l menţină uscat.
Paiele o dată devenite umede reprezintă mediul propice pentru adăpostirea
streptococilor ceea ce conduce la recrudescenţa mamitelor determinate de acest agent
patogen.
Pe de altă parte pailele curate şi uscate reprezintă un aşternut excelent. Mijlocul eficient
de a supraveghea multiplicarea bacteriilor şi de a reduce numărul acestora este evacuarea
zilnică a aşternutului umed şi murdar.
Covoraşele de cauciuc ameliorează confortul vacilor şi le împiedică să nu alunece. Este
comercializat un nou tip care se dovedeşte mult mai confortabil decât cel din cauciuc. Potrivit

268
concepţiei europene el este din ţesătură robustă şi conţine fibre elastice şi trebuie preferat
acolo unde materialele pentru aşternut sunt deficitare, deşi costul este mai mare.
Ventilaţia
Temperaturile ridicate (peste 250C), o umiditate crescută (peste 80 %) şi mirosul
dejecţiilor sunt recunoscute drept factori de stres pentru vacă. Umiditatea creşte riscul de
expunere a mameloanelor la microorganismele prezente în aer şi aşternutul umed. Rezultă o
creştere a populaţiei bacteriene în aşternut.
O ventilaţie bună constituie un factor important pentru toate tipurile de stabulaţie nu
numai pentru confortul animalelor dar şi pentru a limita contactul cu bacterii responsabile de
mamite.
Alte practici de supraveghere
Încercarea de a menţine vacile în poziţie patrupedală în ora care urmează mulsului
reduce expunerea mameloanelor la infecţii. În această perioadă riscul există deoarece muşchii
sfincterului mamelonar sunt relaxaţi şi favorizează pătrunderea bacteriilor. Dacă il se oferă
hrană proaspătă în timpul şi după muls animalele pot rămâne în picioare. De altfel, după muls,
animalele sunt predispuse să rămână în picioare.
Supravegherea populaţiei de muşte din adăpost şi de pe animal este importantă deoarece
aceste insecte pot determina stres şi pot transporta bacterii de la o vacă la alta.
Se poate reduce numărul leziunilor mamelonului prin evitarea suprapopulării şi
eliminarea prin selecţie şi reformă a vacilor cu uger prins prea jos.
Tehnica corectă de muls
• Interval de muls regulat şi mediu fără stres pentru vacă Dacă mulsul se realizează
de două ori pe zi este recomandat un interval de 12 ore între mulsori. De 3 ori ideal
un interval de 8 ore.

• Condiţii necorespunzătoare de adăpostire, ventilaţie inadecvată, manipulări


brutale, ridicarea vocii, lătratul câinilor nu contribuie cu siguranţă la realizarea
unui mediu propice pentru muls.

• Spălarea mameloanelor cu o soluţie apoasă antiseptică şi uscarea cu un prosop de


hârtie de unică folosinţă, masând şi stimulând mamela 30 de secunde. Acest lucru
nu trebuie efectuat fără mănuşi (dezinfectate de fiecare dată) pentru a evita
contaminarea de la o vacă la alta. Dacă instalaţia de muls este prevăzută cu
mecanism de spălare prin aspersiune apa trebuie dezinfectată şi dirijată către
mameloane evitându-se udarea ugerului.

269
• Eliminarea câtorva jeturi de lapte (într-un recipient) din fiecare sfert pentru a
identifica anomaliile. Dacă sunt identificate semne de mamită acest lapte va fi
depozitat în frigider şi testat ulterior.

• Instalarea cu grijă (fluctuaţiile de vid pot dăuna vacii) a paharelor de muls pe


mameloane în următoarele 90 de secunde care urmează debutului pregătirii
ugerului pentru a profita de cea mai bună perioadă de muls.

• Evitarea defecţiunilor mecanice ale instalaţiei de muls

• Evitarea mulsului excesiv.

• Imersia mameloanelor (închiderea orificiului de la extremitatea mamelonului,


inactivarea bacteriilor şi diminuarea riscului de penetrare a acestora) după muls
într-o soluţie sigură şi eficace care să prevină peste 50% din mamite.

• Dacă vacile sunt expuse după muls la temperaturi sub 00C trebuie lăsat timp
soluţiei de imersie să se usuce sau să se folosească aeroterme.

• Mameloanele vacilor înţărcate trebuie imersate în soluţii dezinfectante de 2 ori/zi o


săptămână după înţărcare şi o altă săptămână înainte de fătare.

• Examinarea regulată, identificarea şi tratarea eventualelor plăgi şi iritaţii ale


mamelonului.
Cauze posibile de iritare a extremităţilor mamelonului:

• Instalaţia de muls - Vid excesiv, fluctuaţii excesive ale vidului, capacitate


inadecvată a pompei de vid, control de vid defectuos, defecţiuni ale pulsatorului,
uzura excesivă a manşoanelor de cauciuc, manşoane prea mari, perforaţii ale
tuburilor de aer ale pulsatorului.

• Tehnica de muls: - Stimulare insuficientă, solicitare mecanică excesivă, ridicarea


paharelor de muls fără oprirea vidului,

• arsuri chimice cauzate de incompatibilitatea soluţiilor de imersie şi spălare,


utilizarea inadecvată a produselor de spălare şi dezinfecţie pentru mameloane,
tensiune electrică inconstantă

270
Efectele mamitei asupra compoziţiei şi calităţii laptelui

Mamitele determină reducerea producţiei de lapte, precum şi modificarea compoziţiei


acestuia. Amplitudinea modificărilor ce apar la fiecare individ în parte variază în funcţie de
gravitatea şi durata infecţiei, agentul cauzal.
Procesul inflamator contribuie la diminuarea producţiei de lapte şi este principalul
responsabil al modificărilor din compoziţia laptelui provenit din cartierele bolnave. În general,
modificările de compoziţie presupun un număr mare de celule sangvine în lapte, şi un număr
redus de celule specifice compoziţiei laptelui normal.
Modificările din compoziţia laptelui sunt însoţite de creşterea numărului de celule
somatice, ce sunt secundare procesului inflamator.
SCC (Somatic Cell Count) – numărul de leucocite sau celule albe pe mililitru de lapte.
Laptele normal va avea mai puţin de 200 000 celule/ml lapte
Un număr crescut de celule indică prezenţa unui proces inflamator la nivelul glandei
mamare
Un număr foarte crescut de celule somatice indică evoluţia unei mamite subclinice. Un
număr ridicat de celule somatice este asociat cu o scădere a lactozei şi grăsimii din lapte, din
cauza incapacităţii glandei de a mai produce aceste componente.

ORICE INTERVENŢIE ASUPRA GLANDEI MAMARE IMPUNE


RESPECTAREA REGULILOR DE ASEPSIE STRICTĂ ŞI A TIMPULUI DE
AŞTEPTARE PENTRU LAPTE.

271
Tabel 9
Corelaţia dintre concentraţia de celule din laptele de amestec, incidenţa mamitelor şi
pierderile probabile ale producţiei de lapte. (Nardelli L. şi Gulandi G.L.)

Concentraţia celulară medie/ml Situaţia exploataţiei Evaluarea pierderilor în producţia


lapte consum de lapte %
Sub 200.000 Optimă. Nivel redus de infecţie 2
200.000-350.000 Satisfăcătoare. 2-3
350.000-500.000 Discretă dar ameninţătoare. Se va 3-5
intensifica profilaxia
500.000-750.000 Exploataţie problemă. Se 5-7
recomandă plan de asanare. 20-
40% din vaci au 1 sau mai multe
sferturi afectate
750.000-1.000.000 Exploataţie problemă. Se 7-10
recomandă plan de asanare. 40-
60% din vaci au 1 sau mai multe
sferturi afectate
Peste 1.000.000 Grave probleme. Plan de asanare 10-15
de urgenţă. 60-80% din vaci au 1
sau mai multe sferturi afectate

272
12.

Reguli de bună practică în exploataţiile de vaci


pentru lapte

Obiective: Producerea de lapte într-o exploataţie trebuie realizată numai de animale


sănătoase în condiţii general acceptate.
Dezvoltarea la nivel mondial a unor norme de calitate a expolataţiei care să asigure
obţinerea unui lapte sigur şi de calitate - relaţia consumator – reguli de bună practică
1. Sănătatea animalelor
2. Igiena mulsului
3. Alimentaţia şi adăparea animalelor
4. Bunăstarea animalelor
5. Mediu

1. Sănătatea animalelor
Animalul producător de lapte trebuie să aibă o bună stare de sănătate supus unui
program adecvat de supraveghere a acesteia. Pentru aceasta există exigenţe naţionale,
internaţionale sau de piaţă. Acestea urmăresc:

• evitarea introducerii de boli în exploataţie

• programe eficace de gestiune a sănătăţii efectivului

• pregătirea de specialitate a personalului

Evitarea introducerii de boli în exploataţie

1. Cumpărarea de animale al căror statut sanitar este cunoscut şi aplicarea de


măsuri profilactice la intrarea în exploataţie
Modalitatea cea mai simplă de a împiedica propagarea bolilor infecţioase într-o
exploataţie de vaci de lapte este de a o menţine inchisă. Aceasta înseamnă că nici un animal

273
din exterior nu intră şi că bovinele care din diverse motive au ieşit nu vor mai fi reintroduse.
În practică acest lucru este dificil de realizat. De aceea se impune controlul riguros al oricărei
introduceri de animale.
Dacă animalele folosesc în comun păşunea sau alte locuri riscul de apariţie a unor boli
poate fi crescut. Înainte de introducerea în exploataţie toate bovinele vor fi supuse unui
program de depistare a bolilor ăn special a celor care sunt cel mai frecvent întâlnite în
regiunea de origine li a celor din regiunea de destinaţie. Aceasta înseamnă că fiecare
proprietar de bovine expolatate pentru lapte trebuie să aibă pentru fiecare animale:

• un sistem de identificare permanent care să ofere date despre origine ( sistem de


identificare valabil de la parturiţie până la sacrificare/moarte)

• o declaraţie a vânzătorului (oricare ar fi forma ) care să descrie statutul sanitar al


animalului şi toate tratamentele sau vaccinările din prezent sau efectuate în trecut
(aceasta înseamnă că vânzătorii de bovine trebuie să păstreze registrele de
tratamente şi vaccinări)
Dacă statutul sanitar nu este cunoscut, bovinele trebuie să fie introduse în exploataţie
trebuie supuse carantinei, separate de restul efectivului un interval de timp. Se vor păstra
registrele privind orice mişcare a animalelor către sau în afara exploataţiei.
2.Măsuri de evitare a introducerii de boli în cazul transportul bovinelor în afara
exploataţiei
Eventualii cumpărători de animale vii trabuie să se informaze permanent şi să fie
avertizaţi despre o suferinţă sau o boală a animalelor. Nici o bovină bolnavă sau infirmă nu
trebuie transportată. O persoană pregătită în acest sens sau veterinarul trebuie să execute
abatorizarea în fermă. Regimul cadavrelor trebuie să fie conform reglementărilor locale.
Eliminarea animalelor bolnave sau moarte trebuie să reducă la minim riscul propagării boli.
De examplu vehiculele de transport nu trebuie să adune cadavrele sau bovinele bolnave dintr-
o expolataţie apoi să meargă în alta pentru a repeta operaţiunea fără a lua măsuri pentru a
reduce la minim riscul propagării bolii.

1. Incinta închisă şi bariere la spaţiile de acces


Pentru a evita riscul propagării unor boli în sau între ferme

2. Limitarea accesului în exploataţie a persoanelor sau animalelor sălbatice


Persoanele care vizitează mai multe expolataţii (sau vehicule care trec de la o fermă la
alta) pot disemina boli. Pentru aceasta se va limita accesul la situaţiile indispensabile şi se vor
aplica de măsuri care să reducă riscul la minim (exemplu: evitarea contaminării traseelor pe
care cisternele trec pentru preluarea laptelui şi amenajarea de dezinfectoare pentru pneurile
acestora)

274
Utilizarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie alături de regictre de evidenţă
pentru vizitatori. Boala se poate propaga de la persoane la animale şi de la animale la
persoane ceea ce este valabil şi pentru fauna salbatică

3. Program de profilaxie pentru animalele dăunătoare


Se vor lua măsuri împotriva animalelor dăunătoare în toate locurile posibile de risc :
sala de muls, depozite, adăposturi. Printre animalele dăunătoare cele mai frecvente sunt
rozătoarele, insectele, animalele sălbatice.

4. utilizarea de echipamente curate de provenienţă cunoscută


Toate echipamentele trebuie să fie curate, se va cunoaşte provenienţa şi modul de
utilizare. Precauţii suplimentare trebuie luate cu echipamentele înprumutate sau utilizate în
comun.

Program eficace de gestiune a sănătăţii efectivului

1. Utilizarea unor sisteme de identificare care să permită identificarea individuală


a fiecărui animal pe durata întregii vieţi
Toate persoanele care vin în contact cu bovinele trebuie să le identifice uşor. Sistemele
de identificare trebuie să fie permanente şi unice astfel încât să permită identificarea
individuală a animalelor pe toată durata vietii.
2. Elaborarea unui program eficace de gestiune a sănătăţii efectivului care să aibă
ca obiectiv prioritar prevenirea, coerent cu situaţia exploataţiei şi care să
corespundă exigenţelor regionale şi naţionale
Programele de gestiune a sănătăţii efectivului trebuie să conţină pe lângă tratamentele
bolilor curente şi programe de profilaxie. Acestea trebuie să acopere toate aspectele produceri
laptelui în cele mai bune condiţii de igienă. Dacă există veccinuri eficiente acestea se pot
folosi pentru a creşte rezistenţa la boli. Tratamentele profilactice pot fi utilizate ca mijloace de
protecţie dacă nu există strategii alternative viabile
3. Verificarea periodică a stării de sănătate (absenţa simptomelor)
Este necesară examinarea periodică a animalelor şi utilizarea modalităţilor de diagnostic
pentru bolile infecţioase. Pentru aceasta se utilizează termometre rectale, se apreciază starea
de sănătate. Multe boli sunt legate de ciclul de recproducţie. Înregistrările detaliate privind
reproducţia trebuie păstrate. Schiopăturile trebuie evaluate sub aspectul etiologiei posibile
pentru tartament eficient şi prevenirea de noi cazuri.
4. Îngrijirea animalelor bolnave rapid şi cu un tratament adecvat

275
Se va evalua şi trata în cel mai scurt timp orice manifestare de boală, plagă sau altă
modificare a stării de sănătate după un diagnostic precis şi cu mijloace adecvate pentru a
reduce la minimum prevalenţa infecţiilor şi surse de germeni patogeni.
5. Izolarea animalelor bolnave şi eliminarea laptelui de la acestea
Pentru a se reduce la minim propagarea bolii animalele bolnave se vor izola de restul
efectivului. Laptele vacilor bolnave sau în tratament va fi eliminat de la consum şi dacă este
posibil mulsul acestora se va realiza în spaţii separate.
6. Păstrarea registrelor privind toate tratamentele şi identificarea exactă a
animalelor la care acestea s-au efectuat
Este important ca orice persoană din exterior (de ex. veterinarii) şi toate persoanele
responsabile de expolataţiile de vaci de lapte să cunoască în orice moment tratamentele
efectuate. Este recomandat utilizarea unui sistem de identificare (ex colorarea glandei mamare
) a animalelor în tratament.
7. Supravegherea bolilor susceptibile de a avea impact asupra sănătăţii publice
prin aplicarea programenlor de gestiune şi prevenire a contaminării laptelui se pot evita
zoonozele la un nivel care să nu dăuneze sănătăţii publice

8. Aplicarea tratamentelor chimice conform instrucţiunilor, calcularea riguroasă a


dozelor şi respectarea timpului de aşteptare recomandat
Reziduurile unor substanţe chimice administrate sunt susceptibile de a provoca
prejudicii la comercializarea laptelui. Producătorii trebuie să gestioneze utilizarea oricărei
substanţe chimice :

• inacceptabilă prezenţa de reziduuri în lapte

• utilizarea de substanţe chimice neadaptate care să afecteze sănătatea şi


productivitatea animalelor

• vigilenţă faţă de orice substanţă chimică potenţial reziduală în lapte: detergenţi,


dezinfectante, antiparazitare, antibiotice, erbicide, pesticide, fungicide.

• substanţele chimice vor fi utilizate numai în scopul pentru care au fost autorizate

• vacile de lapte pentru consum uman nu trebuie niciodată tratate cu produse


veterinare nerecomandate pentru această categorie

• nu se va permite utilizarea unui medicament care nu are eticheta producătorului;


dacă există va trebui să furnizeze date privind utilizarea legală şi sigură a
substanţei active

• se vor urma totdeauna recomandările de pe etichetă

276
• se va respecate obligatoriu timpul de aşteptare (intervalul minim în care nu se va
livra laptele pentru consum uman după utilizarea unei substanţe chimice)
9. Respectarea strictă a prescripţiilor veterinare şi timpul de aşteptare specific
pentru medicamentul utilizat
Medicamentele veterinare sunt produse chimice şi biologice comercializate pentru
tratamentul animalelor pentru care producătorul şi organismele de omologare dau asigurări de
eficacitate şi siguranţă la utilizare. Multe dintre acestea se eliberează numai pe bază de
ordonanaţă medicală eliberată de veterinar care autorizează cumpărarea şi confirmă
supravegherea utilizării corecte. Toate substanţele şi medicamentele veterinare detinate
tratementului animalelor care furnizează produse pentru consum uman trebuie să conţină pe
etichetă timpul de aşteptare.
Utilizarea medicamentelor într-o exploataţie de vaci de lapte trebuie:

• recomandată de veterinar

• numai medicamente autorizate oficial, în dozele recomandate

• în cazul mediacmentelor utilizate neconform cu prospectul producătorului se va


prelubgii timpul de aşteptare

• utilizarea non conform etichetei se va realiza numai sub supravegherea


veterinarului
10. Depozitarea în locuri sigure a substanţelor chimice sau medicamentelor
veterinare şi eliminarea cu precauţie a produselor neutilizate sau expirate
Conservarea substanţelor chimice şi medicamentelor veterinare se va face într-un loc
sigur pentru a împiedica utilizarea lor necontrolată şi pentru a nu contamina laptele sau hrana
animalelor.
pregătirea de specialitate a personalului

1. personalul implicat trebuie să fie capabil să înţeleagă şi aplice strategia din


expolataţie
Sănătatea efectivului trebuie gestionată coerent. Persoanele implicate trebuie să
cunoască strategia aplicată şi să o înţeleagă. Sunt necesare controale repetate iar dacă este
nevoie fiecare persoană va primi procedurile pe care trebuie să le respecte în scris.
2. Să fie pregătit să identifice şi îngrijească animalele bolnave
Personalul trebuie să fie competent pentru a înţelege măsurile impuse.
3. să fie organizate cursuri periodice pentru formarea profesională

277
2. Igiena mulsului
Mulsul reprezintă activitatea cea mai importantă dintr-o exploataţie pentru lapte.
Calitatea laptelui este supusă unor norme riguroase.Gestiunea mulsului are drept obiective
reducerea la minim a contaminării microbiene şi fizico-chimice.
Regulile de bună practică recomandate pentru igiena mulsului sunt:
1. manoperele curente să nu rănească animalele şi să nu determine contaminarea
laptelui
2. condiţii bune de igienă
3. manipularea corectă a laptelui după muls

manoperele curente să nu rănească animalele şi să nu determine


contaminarea laptelui

1. identificarea fiecărui animal individual şi de manieră unică


Toate persoanele care vin în contact cu bovinele trebuie să le identifice uşor. Sistemele
de identificare trebuie să fie permanente şi unice astfel încât să permită identificarea
individuală a animalelor pe toată durata vietii.
2. pregătirea corectă a glandei mamare înainte de muls
- spălarea şi uscarea mameloanelor
- verificarea ugerului şi a mameloanelor pentru a identifica orice modificare
- înainte de muls eliminarea primului jet de lapte şi verificarea eventualelor anomali
3. tehnică de muls corectă
Tehnicile defectuoase pot creşte riscul de mamite şi pot provoca leziuni.
- înainte de muls mamela trebuie bine pregătită
- se va evita mulsul excesiv
4. laptele de la animale bolnave sau în tratament va fi recoltat separat
Vacile al căror lapte este impropiu consumului unam trebuie mulse ultimele sau într-o
găleată sau alt sistem separat. Laptele anormal va fi denaturat corespunzător.
5. echipamentul de muls este corect instalat şi bine întreţinut

278
Echipamentul de muls va fi spălat înainte de fiecare utilizare. Dacă se foloseşte
echipament mobil aceasta înseamnă că va fi spălat după fiecare utilizare. Se vor urma
recomandările producătorului privind instalarea, funcţionarea şi întreţinerea sistemului de
muls mecanic. Nicu un material sau soluţii de spălare sau dezinfecţie care vin în contact cu
laptele nu trebuie să-i altereze calitatea. Trebuie urmate recomandările producătorului pentru
utilizarea substanţelor chimice, pesticidelor sau altor substanţe utilizate în lăptărie sau sala de
muls. Toate aceste substanţe vor fi păstrate sub cheie într-un spaţiu distinct şi la distanţă de
lăptărie sau sala de muls.
6. aprovizionarea cu apă curată pentru muls şi spălarea echipamentului care vine în
contact cu laptele

condiţii bune de igienă

1. spaţiile sau boxele unde sunt cazate animalele vor fi corect întreţinute
- ventilaţie corectă, evacuarea dejecţiilor şi evitarea lezionării animalelor
- suprafaţă corespunzătoare adaptată taliei animalelor
- spaţiile de cazare trebuie menţinute curate şi uscate cu o cantitate suficientă de
aşternut
- eliminarea regulată a dejecţiilor
2. sala de muls va fi menţinută în perfectă stare de curăţenie
Pentru a putea menţine curăţenia şi ordinea, sala de muls trebuie să fie:
- uşor de spălat şi dezinfectat
- aprovizionată cu apă salubră
- suficient de luminoasă şi să asigure o temperatură optomă
3. persoanele care realizează sau supraveghează mulsul trebuie să cunoască şi să
aplice corect regulile de igienă
Mulgătorul trebuie să:
- poarte îmbrăcăminte adecvată şi curată
- aibă mâinile şi braţele curate, fără leziuni, în special în timpul mulsului
- fie indemn de boli infecţioase
manipularea corectă a laptelui după muls

1. laptele trebuie refrigerat în intervalul recomandat

279
Intervalul dintre muls şi răcirea laptelui ca şi temperatura de stocare până la livrare
trebuie să fie în limitele fixate de legislaţia naţională
2. depozitarea laptelui se va face în mediu corespunzător în afara sălii de muls
După muls laptele va fi depozitat într-un spaţiu situat în afara sălii de muls care trebuie
să:
- fie curat, lipsit de mirosuri , produse sau substanţe chimice
- fie dotate cu locuri amenajate pentru spălarea şi uscarea mâinilor
- fie uşor de spălat şi dezinfectat
3.echipamentul de stocare să permită menţinerea laptelui la o temperatură optimă
Toate echipamentele în care se păstrează laptele până la livrare trebuie să fie uşor de
spălat după fiecare utilizare, să ofere o temperatură optimă şi să fie construite din materiale
care nu alterează laptele. Rezervoarele trebuie construite conform normelor, prevăzute cu
termometre şi registre de înregistrare a temperaturii de stocarre. Sistemele de refrigerare
trebuie verificate periodic pentru a preveni eventuale defecţiuni.
4. maşinile de colectarea laptelui să aibă acces uşor la locul de depozitare
Accesul acestora la rezervoarele de lapte nu trebuie să se încrucişeze cu traseele
utilizate de animale.

3. Alimentarea şi adăparea animalelor


Alimentele şi apa distribuite animalelor trebuie să fie de bună
calitate

1. nevoile animalelor sunt acoperie


Raţia zilnică de hrană şi apă trebuie să corespundă necesarului fiziologic. Alimentele şi
calitatea lor mai ales conţinutul în fibre trebuie să corespundă vârstei, greutăţii, stadiului
lactaţiei, nivelului de producţie, creştere, gestaţie, activităţii şi climei.
2 apa este de bună caliatate şi această calitate este periodic verificată
Sursele de alimentare cu apă trebuie să fie salubre, împrejmuite şi închise pentru a evita
contaminarea accidentală. Numeroşi contaminanţi pot fi prezenţi în apă şi reprezintă un risc
pentru sănătatea personalului şi animalelor şi pentru echipamentele de muls spălate cu
această apă. Contaminanţii cei mai cunoscuţi sunt reprezentanţi de microorganisme patogene,
produşi toxici cum ar fi pesticidele, petrolul, diferiţi solvenţi sau nitraţi. Dacă există cel mai

280
mic dubiu privind calitatea apei se vor contacta autorităţile competente şi se vor realiza teste
de salubritate.
3.utilizarea de echipamente distincte pentru manipularea alimentelor şi substanţelor
chimice
Nu se vor utiliza niciodată echipamentele sau instalaţiile pentru lapte pentru diferite
substanţe chimice şi/sau medicamente veterinare.
4. utilizarea corectă a substanţelor chimice pe păşuni sau culturi furajere
Toate expolataţiile vor deţine un registru în care vor fi notate toate substanţele chimice
utilizate pe spaţii cultivate sau păşuni şi timpul de aşteptare. Totdeauna se va consulta
recomandarea producătorului privind doza şi timpul de aşteptare. În funcţie de aceasta se va
respecta numărul de zile înainte ca animalele să fie scoase pe o păşune sau să fie aprobat
accesul pe terenuri tratate.
Utilizarea pesticidelor pentru păşuni impune o anchetă aprofundată înainte de
autorizarea acesului animalelor. Aplicarea substanţelor agrochimice sub formă de pulverizare,
în funcţie de condiţiile de climă (vânt) poate acoperi şi alte suprafeţe (loturile vecine) care nu
au fost planificate sau surse de apă. În astfel de situaţii trebuie avertizate şi exploataţiile
vecine pentru a limita accesul animalelor. Aceste devieri ale substanţelor pulverizate pot fi
surse de reziduuri. La cumpărarea unei păşuni sau a unui teren sunt necesare date privind
antecedentele utilizării de substanţe agrochimice şi/sau realizarea unui studiu al solului şi
plantelor
5. pentru diverse tratamente ale alimentelor pentru bovine se vor utiliza numai produse
chimice autorizate cu respectarea timpului de aşteptare.

Condiţiile de depozitare a alimentelor trebuie corect gestionate

1. Stocarea în condiţii corespunzătoare pentru evitarea contaminării

Se vor lua toate măsurile pentru ca animalele să nu vină în contact cu diverşi


contaminanţi în spaţiile în care aceştia sunt folosiţi. Aceste spaţii trebuie bine aerisite pentru a
preveni eventualele emanaţii toxice. Pesticidele, seminţele tratate, alimentele medicamentate
şi fertilizantele vor fi depozitate la distanţă suficientă de animale sau furaje. Fânul şi
alimentele uscate vor fi protejate de umiditate. Silozul şi alte producţii vegetale fermentate
vor fi conservate corespunzător.
2. eliminarea alimentelor mucegăite

Se va evita alimentarea vacilor de lapte cu furaje mucegăite (cereale, fân, sfeclă etc)
deoarece pot conţine toxine care pot trece în lapte

281
Cunoaşterea trasabilităţii alimentelor cumpărate din afara fermei

1. furnizorii de alimente trebuie să ofere certificare de calitate


Se vor solicita furnizorilor declaraţii pertinente privind programele de asigurare a
calităţii, controlul reziduurilor şi a ingredientelor
2. facturile detaliate şi alte acte privind cumpărarea de furaje se vor înregistra permanent

4. Bunăstarea animalelor
Animalele trebuie crescute conform următoarelor 5 principii:
1. asigurarea de apă şi hrană

- aport alimente şi apă suficiente


- controlul densităţii raportat la cantitatea de hrană şi apă
- evitarea ingestiei de plante toxice sau alte substanţe nocive

2.asigurarea confortului
- concepţia şi construcţia de adăposturi care nu prezintă pericol şi oferă suficient spaţiu
pentru circulaţia animalelor
- protejarea animalelor contra intemperiilor şi consecinţelor acestora
- asigurarea unei ventilaţii adecvate în adăpost
- pardoseala să nu favorizeze alunecarea animalelor

3. evitarea leziunilor, durerii, bolilor

- program de gestiune a sănătăţii animalelor


- controlul periodic al efectivului
- prevenirea afecţiunilor podale
- orar regulat de muls în funcţie de stadiul lactaţiei şi evitarea stresului excesiv
- evitarea metodelor care provoacă dureri inutile
- gestionarea parturiţiei şi înţărcării
- condiţii optime pentru comercializarea viţeilor
- dacă animalele trebuie sacrificate în exploataţie se vor evita suferinţa inutilă

4. evitarea stresului
Un bun practician trebuie să poată:
- să recunoacă dacă animalele sunt sănătoase sau nu
- să interpreteze o schimbare de comportament al animalelor
- să ştie când un tratament eficient
- să realizeze programe de gestionare a sănătăţii efectivului (tratamente preventive,
programe de vaccinare etc)
- să realizeze programe de alimentaţie şi gestiunea păşunilor
- să recunoască dacă mediul (interior sau exterior) este favorabil bunăstării animalelor
- să manipuleze animalele cu compasiune, să anticipeze diverse situaţii şi să aplice
măsuri de prevenire

282
5. asigurarea unor condiţii care să conducă la exprimarea unui
comportament considerat normal

Bovinele sunt animale gregare. Gestiunea efectivului nu trebuie să dăuneze interacţiunilor


sociale. Aceasta înseamnă suficient spaţiu. În cursul inspecţiei zilnice se va urmări orice
comportament anormal. Lipsa apetitului poate fi primul semn al debutului unei afecţiuni.

5. Mediul
1. sistem de gestiune al reziduurilor
- rezidurile vor fi depozitate astfel încât să se reducă la minim poluarea mediului
- evitarea riscului de poluare a cursurilor de apă, lacurilor, bălţilor, rezervoarelor,
puţurilor, rezervelor subterane de apă
- evitarea poluării zonelor forestiere şi a zonelor protejate din raţiuni ecologice
- asigurarea de zone tampon în proximitatea obiectivelor vulnerabile (cursuri de apă,
localităţi etc)
- cunoaşterea şi aplicarea normelor naţionale privind calitatea mediului

2. activitatea exploataţiei nu are repercusiuni negative asupra


mediului
- evitarea eliminării de substanţe agrochimice sau medicamente veterinare în alte
condiţii decât cele prevăzute de normele în vigoare
- utilizarea produselor chimice astfel încât să se evite contaminarea mediului din jurul
fermei

283
284