Sunteți pe pagina 1din 1

ISTORIA MACHIAJULUI

Din cele mai vechi timpuri, cosmeticele au avut un rol deosebit de important in transfigurarea femeii. Aplicarea
atenta a machiajului pe fata unei femei poate deveni astfel intalnirea dintre ceea ce este femeia si idealul ce si-l
doreste in legatura cu persoana sa.
Utilizarea machiajului a fost folosita pentru trezirea si stimularea anumitor sentimente si calitati, atat in persoana
care priveste, cat si in cea care este machiata intr-un anumit fel.
Machiajul face femeia sa se simta completa. Chiar si infatisarea cea mai naturala este cultivata deseori cu
osteneala.

Traditii in arta machiajului

In toate culturile, cosmeticele au ajutat la infrumusetarea chipului si au transformat adeseori un chip comun intr-o
infatisare deosebita.
In China, femeile obisnuiau sa isi faca un semn rosu in mijlocul fruntii. O practic asemanatoare mai exista inca in
India si in Nepal, unde aceasta semnifica o angrenare in viata spirituala sau religioasa.
In Egipt, femeile, dupa anumite bai parfumate, isi acopereau corpul cu farduri, apoi realizau machiajul fetei, un
machiaj dificil, meticulos si cu mixturi complicate, cum ar fi faimosul "kohl" pentru inviorarea ochilor. Rujurile
sub forma creioanelor, serveau la accentuarea stralucirii buzelor. De asemenea, anumite produse pentru mestecat
intretineau gingiile roze si tari. Pentru obraji se foloseau diferite pudre si farduri pe baza de cinabru. Parul era
pieptanat, impletit si parfumat.
Nobilimea asiriana folosea cantitati foarte mari de parfumuri si produse cosmetice. Cuvantul arab, care a
supravietuit pana in zilele noastre, pentru fardul de ochi (khol sau kohol), inseamna liniste, calm. La inceput
egiptenii se serveau numai de sulfura de plumb, careia ii dadusera denumirea de kohol (kohl), apoi, cand au inceput
sa foloseasca oxigenul de magneziu, i-au dat aceeasi denumire. Pentru machiajul ochilor se foloseau doua culori, si
anume negrul (kohl) pentru pleoapa superioara si verdele malahit pentru cea inferioara. Femeile din antichitate
aveau o stralucire deosebita a ochilor aplicand un bastonas inmuiat in khol direct pe pupila. Pentru a fi cat mai
atragatoare si incitante, femeile isi colorau in rosu corai varful degetelor palmelor, degetelor de la picioare,
calcaiele si uneori chiar si sfarcurile. Ele realizau aceasta cu ajutorul sucului de "kufra". Aceasta planta, cunoscuta
sub numele de henna, era mult apreciata datorita florilor sale mici si a delicate si a unui parfum deosebit. Florile
aveau forma de stele si cresteau in buchete, avand un suc rosu-inchis, provenind din frunze si tulpina. Timp de
secole, femeile din intregul Orient au purtat aceste flori in par, au strivit frunzele, le-au pulverizat si le-au
amestecat cu cateshu (vopsea extrasa dintr-un copac indian) pentru obtinerea colorantului necesar. Chiar si in zilele
noastre, henna este folosit de multe femei, in special pentru vopsirea parului.
In Grecia, femeile au folosit carbonatul bazic de plumb pentru a-si albi fata. Aceasta substanta a ramas populara
timp de secole. Datorita actiunii sale toxice, aceasta substanta putea provoca chiar moartea celor care o foloseau. In
Italia si mai ales in Roma, folosirea alifiilor si a fardurilor a fost foarte raspandita. In numeroase pravalii de
specialitate se vindeau diferite produse de parfumerie. Ovidiu, in "Ars amandi" ("Arta iubirii"), a descris folosirea
unor preparate cosmetice. El a publicat si un cod al cochetariei - "Cosmeticele lui Ovidiu", acesta fiind un vechi
formular de retete cosmetice. Medicul imparatului Traian a publicat si el un formular de cosmetica, reproducand in
parte retetele reginei Cleopatra. Aceasta lucrare s-a pierdut in timp, dar partile ei principale au fost reproduse de
catre medicul roman Galenus, intemeiatorul galenicei, arta si stiinta prepararii medicamentelor. Parfumurile si
produsele cosmetice s-au bucurat in tot imperiul roman de o mare cautare. Cruciatii au fost cei care au adus din
Rasarit, printre altele, si diferite produse cosmetice, generalizandu-se astfel folosirea lor in toata crestinatatea. Din
1600, stiinta cosmetica a fost raspandita intre diferite grupuri: alchimisti, barbieri, farmacisti, coafori, cameristi si
chiar doamne nobile. In zilele noastre datorita marilor descoperiri ale chimiei moderne, industria parfumurilor si
apoi cea a produselor cosmetice au fost revolutionate.

S-ar putea să vă placă și