Sunteți pe pagina 1din 7

1

BAREM DE CUNOŞTINŢE MINIME OBLIGATORII

1. Osmolaritatea mediului intra- / extra- celular


~300 mOsm/l
2. pH-ul intracelular
neutru; 7
valori normale extreme: 6-7,4; după tipul de celulă
3. pH-ul extracelular
7,4 plasma sângelui “arterial”
7,35 plasma sângelui “venos”
7,4 lichidul interstiþial
4. Concentraþia de Na+ în mediul intra- / extra- celular.
Mediul intracelular: 10 - 37 mEq/l
Lichidul interstiþial: ~136 mEq/l
Plasma sanguină: 140 ± 5 mEq/l
5. Concentraþia de K+ în mediul intra- / extra- celular.
Mediul intracelular: ~150 mEq/l
Plasma sanguină: 3,5 - 5,6 mEq/l
6. Concentraþia de Ca2+ în mediul intra- / extra- celular.
Mediul intracelular: ~10-7 M
Plasma sanguină: 2,1 - 2,6 mEq/l
7. Concentraþia de Mg2+ în mediul intra- / extra- celular.
Mediul intracelular: ~2,6 mEq/l
Plasma sanguină: 1,5 - 2,5 mEq/l
8. Concentraþia de Cl- în mediul intra- / extra- celular.
Mediul intracelular: 1 -3 mEq/l
Lichidul interstiþial: ~117 mEq/l
Plasma sanguină: 90 - 110 mEq/l
9. Concentraþia totală a proteinelor în plasma sanguină.
6 -8 g/dl
10. Proteinograma (clasificarea proteinelor după masa molară; concentraþii plasmatice).
total 6 - 8 g/dl 100 %
albumine 4,5 - 5,7 g/dl 55 - 70 %
globuline 1,46 - 2,54 g/dl 30 - 45 %
fibrinogen 0,2 - 0,4 g/dl
(raport albumine/globuline1,5 - 2,5)
11. fracþii globulinice (% din total proteine plasmatice)
α 1=3 – 7, α =27 – 10, β =9 – 17, γ =12 - 20
12. Hematocritul: definiþie, valori normale.
Raportul dintre volumul elementelor figurate ºi cel al sângelui în care se găsesc
bărbat 46,5 %
femeie 42,0 %
nou-născut 56,0 %
copil 40,0 %± 5 %
Ht somatic = 0,91 x Ht venos
13. Numărul de hematii în sânge: valori normale.
bărbat 4,5-5,0 mil/mmc
femeie 4,2-4,5 mil/mmc
copil 5-6 mil/mmc
14. Concentraþia hemoglobinei în sânge.
bărbat 14 - 18 g/dl
femeie 12 - 16 g/dl
nou născut 18 - 27 g/dl
copil < 1an 10 - 15 g/dl
copil < 10 ani 12 - 17 g/dl
15. VSH: definiþie, valori normale.
Inălþimea coloanei de supernatant (1, 2, 24h) din amestecul (4:1) de sânge (venos, proaspăt recoltat prin puncþie
venoasă) ºi lichid anticoagulant (citrat de sodiu 3,8 %).
1h 2h
bărbat 2-7 7 - 15
femeie 4-9 12 - 17
2
sarcină 35
nou născut 0,5
copil 9 - 12
16. Numărul de leucocite în sânge: valori normale.
adult 4000 - 8000 /mmc
nou născut 15000 - 30000 /mmc
sugar 9000 - 15000 /mmc
copil < 6 ani 4000 - 10000 /mmc
17. Formula leucocitară.
% nr/mmc
granulocite
neutrofile 60 - 70 3000 - 4800
eozinofile 1-4 300 - 400
bazofile 0 - 1 20 - 80
agranulocite
limfocite 25 - 35 1500 - 2400
monocite 4-8 240 - 600
18. Timpul de sângerare: definiþie, valori normale.
Durata sângerării induse prin puncþie dermică (ac Francke); 2 - 4 min (tehnica Duke).
19. Timpul de coagulare: definiþie, valori normale.
Intervalul de timp dintre momentul recoltării sângelui venos ºi cel al coagulării complete (dispariþia fluidităþii).
Lee & White (în eprubetă):
6 - 10 min prima eprubetă (testată de la început)
8 - 12 min a doua eprubetă (repaus mecanic până la coagularea completă în #1)
Bazarov (pe lamă):
8 - 10 min
20. Numărul plachetelor sanguine: valori normale.
200 000 - 300 000 /mmc
21. Explorarea fragilităþii capilare prin proba Rumpel-Leeds.
Prin manºetă pneumatică se aplică pe antebraþ o presiune cu cca. 10 mmHg sub valoarea presiunii sistolice, timp de 5
min; se numără peteºiile (pete tegumentare roºietice) apărute pe o suprafaþă circulară cu diametrul de 2 cm; se stabileºte
scorul
+ 10 – 12, ++ >20, +++ >30
22. Determinarea grupei sanguine.
Determinarea aglutinogenului (Beth-Vincent)
Pe o lamă de sticlă se pun 3 picături de ser hemotest (de la stânga la dreapta; din grupele I, II, III). La fiecare din acestea
se adaugă o cantitate foarte mică (1/10) de sânge, proaspăt recoltat prin puncþie venoasă sau dermică (capilară); se
omogenizează; se observă (cu ochiul liber) după 2 - 3 min. Prezenþa (+) aglutinogenului (corespunzător aglutininei din
serul hemotest) determină aglutinarea hematiilor, urmată de sedimentare rapidă; sediment roºu (spre deosebire de
menþinerea culorii roºietice iniþiale în absenþa aglutinogenului (-).
Determinarea aglutininei (Simonin)
Pe lama de sticlă se pun trei picături din sângele de cercetat. Se adaugă la fiecare (în ordine, de la stânga la dreapta) o
cantitate foarte mică de suspensie de hematii test (grupele I, II, III). Se citeºte rezultatul ca mai sus.

DIGESTIV
23. Tehnica tubajului gastric.
Se introduce în tubul digestiv o sondă (tub de cauciuc de construcþie specială);
F: Faucher, groasă, 1cm diametru/75 cm lungime;
E: Einhorn, subþire, 0,5cm diametru/150cm lungime;
pe cale orală (F sau E) sau nazală (E).
Prezenþa în stomac a capătului distal al sondei permite aspirarea conþinutului gastric (cu seringa ataºată la capătul
proximal al sondei).
24. Tehnica tubajului duodenal.
Se introduce în tubul digestiv (pe cale orală sau nazală) o sondă (tub de cauciuc de construcþie specială; Einhorn,
subþire, 0,5cm diametru/150cm lungime). Prezenþa în duoden a capătului distal al sondei permite aspirarea conþinutului
duodenal (cu seringa ataºată la capătul proximal al sondei).
25. Determinarea acidităþii sucului gastric; valori normale
Se neutralizează sucul gastric (filtrat) cu NaOH 0.1N în prezenþă de reactiv Topfer ºi fenolftaleină. Schimbări de culoare
în cursul titrării:
- iniþial roºu,
- galben-portocaliu, la pH~3,5; aciditate "liberă",
- roz intens, la pH~8,2; aciditate "totală".
3

Valori normale Unităþi clinice HCl (g/l)


liber 15 0,9-1
combinat 25 1-2,5
total 40 2,5-3,5
26. Debitul secreþiei gastrice în condiþii bazale ºi de stimulare maximă (Kay)
Parametru Bazal Maximal
Debit (ml/h) 60 250
Debit acid (mEq/h) 2 18
27. Recoltarea secreþiei biliare prin tubaj duodenal.
Se introduce în tubul digestiv (pe cale orală sau nazală) o sondă (tub de cauciuc de construcþie specială; Einhorn,
subþire, 0,5cm diametru/150cm lungime) prezenþa în duoden a capătului distal al sondei permite aspirarea conþinutului
duodenal (cu seringa ataºată la capătul proximal al sondei).
Bila A coledociană: galben închis, vâscos
Bila B veziculară: galben verzui
Se administrează pe sondă o substanþă colagogă (de exemplu 20ml MgSO4 33%; stimuleazã contracþia veziculei biliare,
cu eliminarea bilei în duoden)
Bila C hepatică: galben auriu

CIRCULATOR

1.Amplasarea electrozilor în derivaþiile standard


D I: antebraþul drept (-), antebraþul stâng (+),
D II: antebraþul drept (-), gamba stângă (+),
D III: antebraþul stâng (-), gamba stângâ (+).
Codul culorilor: antebraþul drept - roºu, antebraþul stâng - galben, gamba stângă - verde.
Impământare: gamba dreaptă (negru).
2.Amplasarea electrozilor în derivaþiile unipolare ale membrelor
Electrozii de culegere (+):
aVR - antebraþul drept,
aVL - antebraþul stâng,
aVF - gamba stângă.
Pentru fiecare din cele trei derivaþii potenþialul electric de referinþă (0) se obþine prin cuplarea celorlalþi doi electrozi
din triunghiul Einthoven (prin rezistenþe de 5 kΩ .
Codul culorilor: antebraþ drept - roºu, antebraþ stâng - galben, gambă stângă - verde.
Impământare: gambă dreaptă (negru).
3.Amplasarea electrozilor în derivaþiile precordiale
Electrozii de culegere (+):
V1: parasternal dreapta, spaþiul intercostal 4;
V2: parasternal stânga, - // - ;
V3: la mijlocul distanþei dintre V2 ºi V4;
V4: linia medio-claviculară, spaþiul intercostal 5;
V5: linia axilară anterioară, - // - ;
V6: linia medioaxilară, - // - .
Pentru fiecare din cele ºase derivaþii potenþialul electric de referinþă (0) se obþine prin cuplarea celor trei electrozi din
triunghiul Einthoven (prin rezistenþe de 5 kΩ ; borna centrală Wilson).
4.Durata ºi amplitudinea undei P
0,08 - 0,11 s; 0,1 - 0,3 mV.
5.Durata segmentului PQ
0,04 - 0,1 s.
6.Durata complexului QRS
0,04 - 0,1 s
7.Durata segmentului ST
0,1 - 0,2 s
8.Durata ºi amplitudinea undei T
0,15 - 0,25 s; 0,2 - 0,6 mV.
9.Determinarea ritmului cardiac
Ritmul normal este ritmul sinusal; fiecare complex QRS este precedat de o singură undă P (pozitivă în cel puþin două
derivaþii standard ºi cu aspect normal). Frecvenþa normală a ritmului sinusal este 70/min.
10.Determinarea frecvenþei cardiace pe ECG
4
Numărul de bătăi dintr-un minut se determină împărþind 60 la durata în secunde a ciclului cardiac (interval RR). Dacă
frecvenþa este neregulată se calculează frecvenþa medie pentru 3-4 cicluri. Frecvenþa cardiacă normală este 70/min.
11.Zgomotul I: focare de ascultaþie, caracteristici
Zgomotul I se ascultă pe toată aria cardacă, cu intensitate maximă în spaþiul 5 intercostal stâng pe linia medio-claviculară
pentru mitrală ºi la baza apendicelui xifoid pentru tricuspidă. Este lung, grav, puternic.
Durată: 0,08 - 0,15 s.
Frecvenþă: 35-100 Hz., Timbru: înfundat.
12.Zgomotul II: focare de ascultaþie, caracteristici
Zgomotul II se ascultă pe toată aria cardiacă, cu intensitate maximă în spaþiul 2 intercostal, la 2 cm parasternal, în
dreapta pentru aortă ºi în stânga pentru pulmonară. Este scurt ºi înalt.
Durată: 0,07 - 0,1 s.
Frecvenþă: 100 - 150 Hz.
Timbru: clar, lovit.
13.Presiunea arterială - valori normale
120 -140 mmHg maxima; 60 - 90 mmHg minima; max=100+vârsta (<160 mmHg); min=max/2+p (p este10 - 20 mmHg).
14.Măsurarea presiunii arteriale prin metoda ascultatorie
Se bazează pe explorarea cu ajutorul stetoscopului a zgomotelor determinate de vibraþia peretelui arterial (Korotkov)
distal faþă de o compresie.
Se aplică manºeta pneumatică a tensiometrului pe braþ ºi stetoscopul la plica cotului. Se introduce aer în manºetă până la
o presiune mai mare decât valoarea presupusă a maximei. Se evacuează lent aerul introdus.
Presiunea corespunzătoare primului zgomot reprezintă valoarea presiunii maxime (sistolică).
Presiunea corespunzătoare scăderii minime a intensităþii zgomotelor reprezintă valoarea presiunii minime (diastolică).
15.Metoda oscilometrică
Cu ajutorul oscilometrului Pachon se evidenþiază amplitudinea pulsaþiilor peretelui arterial; indicele oscilometric
(IO) este amplitudinea maximă a oscilaþiilor. Se determină direct presiunea maximă (creºterea bruscă a oscilaþiilor),
presiunea minimă (scăderea bruscă a oscilaþiilor) ºi presiunea medie(oscilaþii maxime).
Valori normale ale indicelui oscilometric (IO):
 braþ 1/3 superioară 4-20;
 braþ 1/3 inferioară 2-12;
 antebraþ 1/3 inferioară 1-10;
 coapsă 1/3 medie 4-16;
 gambă 1/3 superioară 3-10.
Valorile normale ale presiunii arteriale medii: 85-100 mm Hg. De interes pentru clinică este compararea valorii IO
între două regiuni simetrice. Diferenþe mai mari de 2 unităþi între punctele situate la acelaºi nivel pe cele două membre
arată prezenþa leziunii dar nu ºi întinderea ei. Ocilometria este indicată pentru decelarea obstrucþiilor arteriale ºi a
anevrismelor arterio-venoase.
16.Timpul de circulaþie a sângelui în artere (metoda cu gluconat de calciu)
Se notează intervalul de timp dintre momentul injectării în vena de la plica cotului a 5 ml de gluconat de calciu
(soluþie de 20%) până la apariþia unei senzaþii intense de căldură la nivelul limbii ºi faringelui.
Variaþii fiziologice:
 factori care scurtează timpul de circulaþie: efortul fizic; sarcina, anxietatea, temperatura crescută a mediului ambiant.
 factori care prelungesc timpul de circulaþie: vagotonia.
Valori normale: 8-16 secunde.
Modificări patologice ale timpului de circulaþie: arterite obliterante (prelungirea timpului de circulaþie în sectorul
periferic afectat); anevrism arterio-venos (scurtarea timpului de circulaþie).
17.Explorarea reactivităþii vasculare- testul presor la rece
Se măsoară valorile presiunii arteriale înainte ºi după ce se menþine mâna timp de 1 minut la rece(apă cu gheaþă).
Rezultate:
 normal: se constată că presiunea arterială creºte cu 10-20 mm Hg;
 hiporeactivitate: creºteri mai mici de 10 mm Hg ale presiunii arteriale;
 hiperreactivitate: creºteri mai mari de 20 mm Hg ale presiunii arteriale.
18.Teste de efort- proba Master
Constă în urcarea ºi coborârea unui dispozitiv standardizat format din două trepte. Ritmul paºilor este indicat de un
metronom ºi este menþinut constant. Se urmăresc modificările EKG care apar după un interval de 2-8 minute. Se
marchează timpul din momentul începerii probei până apar tulburări (dureri, senzaþie de greutate) la nivelul membrului
afectat (efort de claudicaþie). Proba se întrerupe când apar: oboseală intensă; dureri toracice sau dispnee exagerată.
Indicaþiile probei: arteriopatia obliterantă. Contraindicaþiile probei: insuficienþă cardiacă, infarct miocardic mai recent
de 6 luni.
19.Condiþii tehnice de înregistrare a EKG
5

 pacient în decubit dorsal, relaxat fizic ºi psihic;


 temperatura mediului ambiant de 200C;
 se degresează pielea cu alcool la locul unde urmează a fi plasaþi electrozii;
 se umezeºte pânza cu care sunt înveliþi electrozii cu soluþie de clorură sau bicarbonat de sodiu sau se foloseºte o
pastă adezivă ºi conductivă;
 se plasează electrozii pe zone musculare ºi se fixează cu benzi elastice sau faºa de tifon; vor evita regiunile cu păr ºi
cele osoase;
 se efectuează calibrarea de amplitudine (semnal rectangular de 1 mV); etalonare;
 se fixează viteza de derulare a hârtiei (25 mm/sec sau 50 mm /sec);
 se înscrie traseul electrocardiografic.
20.Determinarea axei electrice prin metoda triaxială
 se aleg două derivaþii standard (cel mai uzual DI ºi DIII);
 se calculează suma algebrică a undei R ºi a undei Q/S în DI ºi DIII;
 se proiectează pe laturile corespunzătoare ale triunghiului Einthoven reprezentând axele celor două derivaþii alese
(dupăsemn în jumătatea pozitivă sau negativă a axei);
 se ridică perpendiculare din extremităþile vectorilor astfel obþinuþi; ele se intersectează formând un patrulater cu
unul din vârfuri în centrul triunghiukui Einthoven;
 se desenează vectorul rezultant (diagonala patrulaterului ca are originea în centrul triunghiului Einthoven);
 se înscrie triunghiul Einthoven într-un cerc căruia i se trasează două diametre perpendiculare (unul vertical ºi unul
orizontal) formându-se patru cadrane;
 orientarea vectorului rezultant în :
= cadranul I (0-900) corespunde axei electrice normale;
= cadranul II (+90± 1800) corespunde deviaþiei axiale drepte;
= cadranul III (-90± 180 0) corespunde deviaþiei axiale extreme drepte;
= cadranul IV (0-900) corespunde deviaþiei axiale stângi.

RESPIRATOR

21.Zgomotul laringo-traheal
Acest zgomot respirator, puternic ºi cu timbru suflant, este produs de trecerea aerului prin glotă (în inspir ºi expir).
Stetoscopul se plasează pe torace, anterior pe jumătatea superioară a sternului, posterior pe regiunea interscapulară (T1-
T4).
22.Murmurul vezicular
Acest zgomot respirator, slab ºi cu timbru dulce-aspirativ, este produs de trecerea aerului prin comunicarea dintre
bronhiole ºi canalul alveolar. Stetoscopul se plasează sistematic pe toată suprafaþa toracică pentru a decela modificări
patologice.
23.Valorile normale ale volumelor respiratorii (ml; ~80% la femei)
500 volum curent (VC);
3000 volum inspirator de rezervă (VIR);
1200 volum expirator de rezervă (VER);
1200 volum rezidual (VR);
Capacitatea inspiratorie (CI) este VC+VIR.
Capacitatea vitală (CV) este VC+VIR+VER.
Capacitatea pulmonară totală (CPT) este CV+VR. Capacitatea funcþională reziduală (CFR) este VER+VR.
24.Determinarea VEMS
Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) se determină pe expirograma forþată (inspir maxim urmat de apnee
inspiratorie ºi expir maxim; toate sub control voluntar).

EXCRETOR
25.Urina normală: aspect, pH, diureza
Aspect (la emisie): galben pai (mai închisă dimineaþa), limpede.
pH: 6,2 - 6,8 în alimentaþie mixtă; 5,2 - 5,3 în alimentaþie bogată în proteine; 7 - 7,5 în regim vegetarian.
Diureza (volumul urinei în 24 ore): 900 - 1500 ml, cu variaþii fiziologice legate de vârstă, sex, temperatura mediului,
ingestia de lichide, etc.
26.Componentele examenului sumar de urină
Aspect (normal), densitate (1015 - 1022), pH (6,2 - 6,8), albumină, glucoză, corpi cetonici, pigmenþi biliari, săruri biliare
(toate absente în mod normal), urobilinogen (normal), sediment (rare: leucocite, celule epiteliale, cristale).
27.Proba Addis: valori normale
6
Examenul cantitativ al elementelor figurate ºi cilindrilor din sedimentul urinar, pentru urina din 24 ore: hematii 500 000,
leucocite 1 - 2 mil., cilindri 5000.
28.Concentraþia normală a ureei în plasma sanguină 0,2 - 0,4 g/l
29.Concentraþia normală a ureei în urina finală 15 - 35 g/l
30.Concentraþia normală a acidului uric în plasma sanguină 2 - 5 mg/dl
31.Concentraþia normală a acidului uric în urina finală. 0,5 - 1 g/l
32.Concentraþia normală a creatininei în plasma sanguină 0,6 - 1,3 mg/dl
33.Concentraþia normală a creatininei în urina finală 0,75 - 2 g/l
34.Concentraþia normală a glucozei în plasma sanguină 0,8 - 1,1 g/l
35.Concentraþia normală a glucozei în urina finală 0
36.Concentraþia normală de Ca2+ în plasma sanguină 4,3 - 5,2 mg/dl
37.Concentraþia normală de Ca2+ în urina finală 0,14 - 0,20 mg/dl
38.Concentraþia normală de PO43- în plasma sanguină 3,0 - 4,5 mg/dl
39.Concentraþia normală de PO43- în urina finală 1,2 - 1,5 mg/dl

ENDOCRIN

40.Principiul metodei de radioimunodozare (RIA)


Metoda RIA (radioimmunoassay) se bazează pe competiþia dintre hormonul de dozat (nemarcat) ºi hormonul marcat
radioactiv în reacþia cu anticorpul specific.
41.Prezentarea unei metode de diagnostic precoce de sarcină
Diagnosticul precoce de sarcină se bazează pe evidenþierea creºterii concentraþiei gonadotropinei corionice umane
(HCG) în urina gravidei începând cu ziua 7 - 14 de sarcină, cu un maxim în săptămâna 6. Proba Galli - Mainini: se
injectează urina de femeie (1 - 3 ml) la broscoi prin musculatura coapsei în sacii limfatici dorsali. După 45 min. se
recoltează urina din cloaca animalului ºi se examinează microscopic direct (fără colorare).

NERVOS

42.Reflexul rotulian L2 - L4
Percuþia tendonului rotulian determină contracþia cvadricepsului femural, cu extensia gambei pe coapsă. Se poate
examina la subiectul în poziþie ºezândă (picior peste picior) sau la subiectul în decubit dorsal (căruia examinatorul îi
susþine membrul inferior la nivelul spaþiului popliteu).
43.Reflexul achilean L5 - S2
Percuþia tendonului achilean determină contracþia tricepsului sural, cu flexia plantară a piciorului. Pentru explorare
subiectul se aºează cu genunchiul sprijinit (pe scaun, marginea patului).
44.Reflexul bicipital C5 - C6
Percuþia tendonului distal al bicepsului brahial (prin intermediul degetului examinatorului0 determină contracþia
bicepsului, cu flexia antebraþului pe braþ. Pentru explorare subiectul are antebraþul uºor flectat pe braþ.
45.Reflexul tricipital C7 - D1
Percuþia tendonului tricepsului brahial la nivelul olecranului determină contracþia tricepsului, cu extensia antebraþului
pe braþ. Pentru explorare examinatorul susþine braþul subiectului la nivelul plicii cotului ºi îl aduce uºor înapoi ºi
înafară.
16.Reflexul cutanat plantar L4 - S2
Excitarea cu un vârf ascuþit a marginii externe a plantei dinspre călcâi spre degete determină flexia degetelor pe plantă.
Inversarea reflexului (extensia halucelui ºi abducþia celorlalte degete; semnul Babinski) apare fiziologic la copii sub 3
ani ºi la adult în somnul profund, iar patologic în leziuni ale căii piramidale.
47.Reflexul cutanat abdominal D9 - D12
Excitarea uºoară cu un vârf bont a tegumentului abdominal în regiunea superioară, mijlocie, inferioară determină
contracþia musculaturii peretelui abdominal. Pentru explorare subiectul este în decubit dorsal, cu coapsele uºor flectate
pe abdomen (pentru relaxarea optimă a musculaturii abdominale).
48.Metode de stimulare vagală
Comprimarea sinusului carotidian (unilateral, timp de 20 secunde) determină scăderea frecvenþei cardiace ºi presiunii
arteriale (efect mai intens la subiecþi vagotonici).Proba Valsalva constă în inspir profund urmat de apnee postinspiratorie
ºi determină bradicardie tranzitorie. Proba de postură constă în trecerea din clinostatism în ortostatism ºi determină
creºterea frecvenþei cardiace ºi presiunii arteriale prin mecanism simpatic, urmată de efect invers prin reacþie
parasimpatică compensatorie.

ANALIZATORI
49.Determinarea acuităþii vizuale
Se face cu ajutorul unui optotip standardizat, pentru fiecare ochi în parte, începând cu cel cu vederea mai slabă, ochiul
neexaminat fiind acoperit cu un opercul semitransparent. Subiectul este plasat în condiþiile impuse de optotip (de obicei
7
la distanþă de 5 m) ºi I se indică să citească semnele grafice din fiecare rând, începând cu cele de dimensiuni mai mari.
Valoarea acuităþii vizuale se consideră cea corespunzătoare ultimului rând în care subiectul distinge corect majoritatea
semnelor (maxim 20% greºeli) ºi se exprimă după formula AV=d/D, unde d este distanþa de citire a optotipului de către
subiectul examinat, iar D este distanþa de citire a optotipului de către un ochi emetrop. In cazul imposibilităþii citirii de
la distanþa impusă se apropie subiectul de optotip până când reuºeºte să citească primul rând (dacă este imposibil, se
cercetează capacitatea de a recunoaºte degetele mâinii ºi, în ultimă instanþă, de a percepe lumina).