Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Test 2 – 2008
1. Frontieră întărită cu ziduri de piatră sau valuri de pământ, de-a lungul cărora erau ridicate castre:
a) meterez; b) fortificaţie; c) hotar; d) limes.
6. Cele mai multe elemente slave sunt receptate după încheierea procesului de formare a limbii române,
în secolele:
a) VII-VIII b) VI-VII c) IX-X;
d) VIII-IX.
7. Împărat roman care, în secolul al VI-lea, reinstaurează parţial şi vremelnic administraţia imperială la
nord de Dunăre:
a) Aurelian; b) Constantin cel Mare; c) Justinian; d) Marcus
Aurelius.
10. Împărat roman care, în secolul al IV-lea, reinstaurează parţial şi vremelnic administraţia imperială la
nord de Dunăre:
a) Aurelian; b) Constantin cel Mare; c) Justinian; d) Marcus
Aurelius.
11. În Dacia, stăpânirea efectivă a Romei a durat aproximativ 165 de ani; romanizarea ireversibilă şi
temeinică a geto-dacilor s-a constituit în premisa fundamentală a etnogenezei româneşti.
12. Pe plan lingvistic, româna se individualizează între celelalte limbi neo-latine, în primul rând, prin adstrat;
constituit încă din primele secole ale convieţuirii româno-slave în spaţiul carpato-danubiano-pontic, acesta
reprezintă aproximativ 20% din vocabularul limbii române.
13. Continuitatea dacică este demonstrată de menţinerea toponimiei şi hidronimiei în noua provincie,
după cucerirea romană; majoritatea oraşelor Daciei romane poartă numele vechilor cetăţi ale
autohtonilor geto-daci.
14. Retragerea legiunilor romane la sudul Dunării a permis accesul nestânjenit al valurilor de migratori în
vechea provincie; majoritatea populaţiei daco-romane se retrage în zonele mai ferite, viaţa urbană
stingându-se treptat.
15. Între autohtonii daco-romani şi migratorii care şi-au exercitat controlul politico-militar asupra teritoriilor nord-
dunărene nu a existat o simbioză; începând cu secolele IX-X, se poate vorbi despre o influenţă reală a slavilor
asupra limbii şi instituţiilor româneşti.
16. Pentru a se autodefini, neolatinii din sud-estul Europei foloseau termenul de vlahi; utilizat şi de
popoarele vecine, acesta are ca arhetip germanicul wlach-walach, prin care erau desemnaţi oamenii
de limbă latină.
17. După retragerea armatei şi a administraţiei romane din Dacia, teritoriul fostei provincii a continuat să fie
locuit de geto-daci; relaţiile autohtonilor de la nordul Dunării de Jos cu lumea romană şi romano-bizantină
au fost atât de intense încât nu au putut fi întrerupte nici de marile migraţii.
18. În etapa desăvârşirii romanizării are loc migraţia slavilor care, pe parcursul secolului al VI-lea, se aşează în
teritoriile din stânga Dunării; în secolul anterior, descoperirea obiectelor paleocreştine de la Biertan
demonstrează răspândirea creştinismului de limbă latină la romanicii nord-dunăreni.
19. Cucerirea Daciei de către romani a hotărât destinul populaţiei din spaţiul carpato-danubiano-pontic;
includerea în aria civilizaţiei romane duce la modificarea ireversibilă a identităţii lingvistice, constituirea
poporului român reprezentând, înainte de toate, o realitate culturală bazată pe limba latină.
20. Elementele civilizaţiei romane migrează dinspre lumea rurală către cea urbană; afirmarea oraşelor dovedeşte
creşterea numărului de cetăţeni romani.
C. Pentru a evita persecuţiile imperiale, creştinii apelează la simboluri din mitologia greco-romană.