Sunteți pe pagina 1din 4

c 

      
p
p p p
pp  p p  p
    pp
 p
Ce se intampla atunci cand tatal nu exista sau, mai rau nu vrea sa se implice in educarea
copilului? Nu degeaba pentru conceperea unui copil este nevoie de 2... atunci si pentru cresterea
acestuia este nevoie si de ››psi de tata, fiecare cunoscandu-si atributiile ca parinte. Din
pacate in societatea actuala asistam la tot mai multe separari, divorturi, certuri care nu au cum
sa nu influenteze negativ   p
     a copiilor.
Specialistii au ajuns la concluzia ca neimplicarea sau absenta  pdin viata copilului duce
la interiorizare, la un comportament deviant, la abandon scolar. Intr-un cuvant la aparitia
problemelor de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales in cazul baietilor. Mai mult copilul
devine foarte rasfatat, egocentric si considera ca lui i se cuvine orice fara sa tina cont de cei din
jurul sau. Altfel spus devine un copil cu probleme care nu se pot repara usor si care il vor urmari
toata viata.
Feng Shui nu înseamnă doar avere şi îmbogăţire: este o ştiinţă ce promovează crearea unui
mediu iubitor şi fericit în căminul nostru, unul în care legătura afectivă dintre soţ şi soţie să se
consolideze, iar vibraţiile otrăvite ale ispitei infidelităţii să nu aibă nici cea mai mică şansă de a
pătrunde.
Când vine vorba de infidelitate, chinezii sunt de părere că paza bună trece primejdia rea; de
aceea, toate sfaturile de Feng Shui se bazează pe crearea în locuinţă a unui mediu în care
domnesc armonia, bunăvoinţa şi calmul. Feng Shui vă recomandă să protejaţi cele mai
importante două colţuri ale casei şi să poziţionaţi corect simboluri ale armoniei în aceste
sectoare, pentru a genera un chi în acord cu legătura afectuoasă dintre soţ şi soţie.
p  
Maturizarea copilului presupune recunoasterea tatalui ca atare. Aceasta recunoastere este
necesara in rezolvarea complexului lui Oedip. Absenta frecventa risca sa ingreuneze procesul de
identificare ce caracterizeaza atat pe baiat cat si pe fata. Frecvent, mama are tendinta de a-si
asuma ambele roluri (patern si matern), ceea ce constituie, cel mai adesea, un factor perturbator
pentru copil. Trebuie sa facem deosebirea dintre absenta zilnica si absenta de lunga durata,
intrucat ele nu au aceleasi efecte asupra dezvoltarii si organizarii personalitatii copilului.

- c  
   nu il perturba pe copil, atata timp cat ea este echilibrata. Nu
trebuie sa existe o discontinuitate. Dupa opinia lui Le Gall, aceste absente ar putea prezenta
unele avantaje: tatal ofera imaginea unui statut social, autoritatea este mai bine acceptata de
copil daca ea se manifesta cu intermitente. O prezenta constanta l-ar obliga pe tata sa se ocupe
de tot si sa impieteze, astfel, asupra rolului mamei.

- c     prezinta inconveniente evidente. Totusi, este posibil sa compensam
aceasta absenta printr-o constanta "evocare" a imaginii tatalui de catre mama. Le Gall a realizat
un studiu privitor la efectul absentei prelungite a tatalui (4-8 luni) in familiile marinarilor. In
unele dintre ele, mama marca in mod constant locul tatalui absent, trasand drumurile lui pe o
harta a lumii. Ea rezerva tatalui deciziile importante (cumparaturile importante, vacantele). In
aceste familii, reinstalarea tatalui se face mai usor. Si totusi, marea majoritate a sotiilor de
marinari propaga imaginea unui tata care si-a abandoanat copii, lasandu-i singuri in fata
dificultatilor.
p› pp p p  pp 
Multi dintre tati nu sunt preocupati de viata familiala. Ei dau vina pe sotie pentru toate
problemele educative. Constatam carente importante in autoritate. Aceasta notiune de carenta
de autoritate a fost indelung studiata de catre Sutter si Luccioni: "ea ne apare ca un punct de
sprijin indispensabil diverselor forte psihologice care tind sa se armonizeze in interiorul unei
persoane. Intr-adevar, cand aceasta autoritate lipseste, carenta se manifesta sub forma unor
simptome care se organizeaza intr-o ierarhie destul de coerenta, destul de constanta ca sa ne
permita sa o individualizam sub denumirea de sindrom de carenta a autoritatii". Demisia tatalui
din rolul de control, pe de o parte, si slabirea rolului sau in viata familiala, pe de alta parte,
antreneaza un dezechilibru global al copilului care va avea posibilitatea sa transgreseze regulile.
^p p  p
 p
Din ce in ce mai des zarim prin parcuri, pe strazi, pe terenuri de joaca tati care isi insotesc
copiii. Si este chiar placut, sa vedem ca tatal, pe langa rolul biologic necontestat, se implica si in
educarea sip  p
     a copilului. Astfel,
  , atat mama cat si tatal au
sau ar trebui sa aiba acelasi rol in evolutia si dezvoltarea psihologica a celui mic. Este adevarat
ca rolul ›› este mult mai important si mai complex, insa si cel al tatalui este bine definit.
Probabil ca va intrebati ce ar putea face  in primele luni de viata ale sugarului. Rolul lui
este indirect, mai mult ca suport psihologic pentru mama, pe ai carei umeri cad toate
responsabilitatile. Nasterea poate declansa un dezechilibru psihic al femeii, de aceea ea trebuie
sustinuta si incurajata in primul rand de tatalpcopilului.
Implicarea reala a tatalui in   p
 ar trebui sa se faca simtita si sa devina din
ce in ce mai activa in jurul varstei de 1 an. Aceasta este varsta la care tatal incepe treptat sa
obisnuiasca micutul cu regulile jocului, ale familiei si ale societatii. El este cel care trebuie sa
impuna limitele sau sa-l invete sa respecte anumite reguli fara sa devina sever sau autoritar.
^ trebuie sa fie constient ca la acesta varsta copilul imita intr-un fel comportamentul

   si pentru a-l intelege are nevoie de explicatii cat mai simple si concrete.
Inaintand in varsta, pe la 3-4 ani, implicarea tatalui in   p
 devine mai
complexa. El poate initia copilul in practicarea unui sport, a unei activitati fizice sustinandu-l
moral in toate incercarile lui fara sa-l critice sau sa faca comparatie cu performantele sau
aptitudinile sale. De asemenea tatal este important si in stabilirea identitatii sexuale a copilului.
Pentru baieti are rol in validarea propriei masculinitati, pentru fete, iubirea si recunoasterea
tatalui este un prim pas in recunostarea feminitatii lor.
Relatia cu tatal este foarte importanta atat pentru copil cat si pentru familie. Tatal devine un
model pentru copii si un suport pentrup›› copiilor sai, ceea ce duce la o armonie in familie
si la o dezvoltare psihologica normala a celui mic.
Reactia unui barbat citind toate acestea poate sa nu fie tocmai placuta (atata responsabilitate,
atatea sarcini de indeplinit in   p
 ... adio timp de iesit la o bere cu baietii sau
de urmarit un meci...) insa, daca in realitate exista o relatie buna in cuplu, implicit va exista o
relatie profunda si cu copilul si lucrurile vor decurge de la sine. Daca
  se informeaza
asupra nevoilor specifice fiecarei varste, ofera copilului dragostea si atentia necesara, atunci
sigur vor reusi in procesul de educare si   p
    .
  p p   p
 
Slabirea functiei paterne constituie factorul esential al existentei unei greutati in comunicare
intre tata si copil. Abandonarea functiei paterne sau incapacitatea asumarii ei nu permite
maturizarea necesara a copilului. Aceasta carenta paterna este un factor important in aparitia
diferitelor tulburari psiho-patologice la copil.
  ›p   pp pp
Trasaturile specifice ale sindromului carentei de autoritate apar in trei domenii precise:
personalitatea, comportamentul, relatiile interumane.

-   
 
      
 . Persoanele sunt lipsite de
curaj, de perseverenta. Un sentiment profund de nesiguranta ii stapaneste, iar cazurile de
anxietate sunt frecvente.
- 6
           
    Actele sunt uneori
nefondate sau nu sunt duse la bun sfarsit. Capriciul domina persoana in cauza, iar tentativele de
sinucidere, destul de frecvente, sunt cauzate de nimicuri.
Sutter si Luccioni interpreteaza tentativa de sinucidere ca pe un semn al carentei de autoritate
din momentul in care ea intervine ca o solutie salvatoare pentru dificultatile cele mai diverse.
-        
     . Intoarcerea catre sine si
tendinta spre izolare sunt rare. Individul apare in lumina unei false sociabilitati de suprafata,
ramanand izolat; orice angajament durabil este imposibil. Are cunostinte, dar niciodata prieteni
adevarati.
^  p p   p
    pp
Am vazut ca distantarea dintre mama si copil era o conditie pentru asigurarea autonomiei si
independentei individului. Situatia de dependenta reciproca dintre mama si copil prejudiciaza
viitorul psiho-afectiv al copilului. Dupa Muldworf, daca relatia mama-copil ramane prea
stransa, dezvoltarea personalitatii copilului va depinde de personalitatea mamei. Daca aceasta
este inclinata spre un exces de sentimentalism, copilul va fi slab, capricios, exigent; daca ea este
autoritara si posesiva, copilul nu va avea incredere in sine, va resimti mereu un sentiment acut
de nesiguranta; acest lucru risca sa dea nastere unei persoane lipsita de caracter, de curaj, care
fuge de propriile responsabilitati (un las) si avand intentii nesigure (veleitar). Am vazut ca una
din functiile tatalui era sa isi ajute fiul sa il d epaseasca, sa i se opuna in situatia oedipiana. Cand
aceasta functie nu este asigurata, copilul da dovada de o neliniste pronuntata la gandul ca
trebuie sa se opuna tatalui si se complace astfel, intr-o situatie de dependenta. Pentru Le Gall,
lipsa imaginii masculine propice identificarii pozitive, produce personalitatile nesigure ale unor
persoane nelinistite si tematoare, avand mereu nevoie de o persoana care sa le calmeze. Dupa
Muldworf, insuficienta imaginii paterne in cazul fetei, produce efecte contradictorii: aceasta fie
se identifica unei mame puternice, manifestand ulterior tendinte homosexuale, fie este in
permanenta in cautarea omului ideal, nimeni nefiind in masura sa-i satisfaca nevoia acuta de
siguranta.
Deteriorarile imaginii paterne antreneaza, deci, dificultati de identificare. Copilul este, in acest
caz, fie inhibat, fie instabil. Este incapabil sa manifeste un sentiment de identificare stabil, se
indoieste de el insusi si are tendinta sa se devalorizeze. Poseda intr-un grad scazut capacitatea
de a comunica. Constatam, de obicei, la acesti copii, o dimensiune depresiva si un sentiment de
tristete.
^  pp    p pp ›
›
Intalnim adesea copii prezentand tulburari de caracter in cazul in care tatal nu isi indeplineste
functia. Acesti copii sunt instabili, agresivi, hiperemotivi, anxiosi, impulsivi, inchisi in sine sau
excitati, colerici« Copiii pot exprima incofortul si prin comportament. Reactioneaza intr-un
mod violent si isi exteriorizeaza conflictele prin acte. Le Gall ne atrage atentia asupra faptului ca
75% dintre delicventii juvenili provin din familiile in care parintii sunt despartiti.
  p›pp
Dupa Muldworf, cu cat lipsa rolului patern este mai mare, cu cat a survenit mai de timpuriu in
viata copilului, cu atat riscul patologiei mentale creste. Prezenta in anturaj a unor figuri paterne
substitutive tinde, dimpotriva, sa diminueze riscul. A. Salas a scos la lumina, in cadrul
cercetarilor sale, un numar de studii care aveau menirea sa stabileasca o relatie intre tata si
boala copilului:
- Da Silva, intr-un studiu efectuat in 1963 asupra parintilor schizofrenici, a notat ca absenta
tatalui confirma si favorizeaza schizofrenia.
- Lucrarile lui Green in privinta acestui subiect sunt interesante; el a facut o ancheta intr-un
mediu familial de schizofrenici. Acest fenomen s-ar datora fie "unor circumstante exterioare ca
indepartarea, fie unor conflicte, ca despartirea, fie unei excluderi functionale". Imaginea tatalui
este slaba si neeficienta. Dupa A. Salas, majoritatea tatilor care au copii depresivi prezinta o
personalitate cu o latura inclinata spre narcisism si au o imagine proasta despre ei insisi, putand
fi cauza unui comportament de fuga sau de evitare. Demisia tatalui este, se pare, foarte
importanta, dar este greu de apreciat daca o defectiune in relatia dintre tata si copil este direct
responsabila de aparitia unei boli grave la copil, sau daca existenta unei astfel de boli la copil ar
fi la originea unei slabiri a autoritatii tatalui.