Religia in cadrul tribal al Africii

DATE GENERALE
Populatiile tribale africane de rasa negroida numara sute de milioane de oameni
si se întind la sud de Sahara, din Senegal (de la Oceanul Atlantic) pana la Marea
Rosie si de la Lacul Ciad pana în Africa de sud. De la Ecuator pana în Africa de sud
se întind triburile BANTU, cele mai omogene din punct de vedere lingvistic.
Religia animista a acestor populatii este în regres sub tripla influenta a propaga
ndei musulmane, a evanghelizarii crestine si a civilizatiei laice occidentale. T
otusi, aceste triburi reprezinta populatia animista cea mai numeroasa din lume.
Diferitele triburi au deosebiri importante si-n credintele si practicile lor rel
igioase dar trasaturile comune sunt destul de numeroase ca sa se poata zugravi u
n tablou general, schematic, dar destul de exact.
ZEITATI/DUHURI/SPIRITE
Credinta în existenta unui Zeu suprem creator este general raspandita în Africa. El
este numit Cel ce face, Cel viu, Cel foarte mare, Cel ce este în înalt, Puternicul.
Nu este niciodata reprezentat de un idol, nici asociat la ceremonii magice. Idee
a pe care africanii si-o fac despre el este mareata: i se atribuie atotputernici
a, atotstiinta, judecata.
Unii spun ca dupa ce a fost jignit de oameni, Marele Zeu s-a retras din lume si
a devenit inaccesibil. Altii spun ca este prea maret pentru a fi invocat de simp
li muritori si ca numai prezicatorii foarte puternici pot sa se apropie de el. În
alte parti, se pretinde cu nerusinare ca, fiind bun Marele Zeu nu face rau oamen
ilor si este deci mai important sa stii sa îmbunezi duhurile rele care pot deveni
primejdioase. Unii cred ca decedatii sunt în legatura cu el si ca te poti apropia
de el prin mijlocirea lor.
Despre duhuri, atat cele bune, cat si cele rele, se crede ca locuiesc în aceste ob
iecte naturale care au o înfatisare putin ciudata, fie copaci, fie munti sau stanc
i. Duhurile acestea sunt uneori invocate. Se încearca fie captarea puterii lor pr
esupuse, fie invers îndepartarea influentei lor raufacatoare. Africanul nu se adre
seaza elementelor naturale însesi, ci duhurilor din ele. Daca este cazul, se atri
buie duhurilor si o forma corporala.
Mortii fac obiectul unui cult. Dualitatea suflet-trup se întelege de la sine. De p
ilda, în vis, corpul ramane inert în coliba, dar sufletul are senzatia ca se misca în
dreapta si în stanga, în diverse activitati. Aceasta, viata din vis este privita ca pa
rte a realitatii fizice. Un exemplu bun este reoatara unui misionar : Într-o seara,
un barbat, fiindu-i sete a dat fuga la ulcior, I-a ridicat capacul si a baut cu în
ghitituri lungi. Revenind langa sotia lui a gasit-o moarta, spre marea lui dure
re. Totul a fost pregatit pentru înmormantare, dar, cand sa ridice trupul spaima i
-a cuprins pe toti: femeia a înviat! S-a aflat repede dezlegarea tainei. Sufletul
femeii îi fusese sete si intrase în ulcior, seara trecuta, în clipa care bea apa barba
tul ei, grabindu-se mai putin sa bea decat barbatul, sufletul femeii a fost închis
în ulcior. În timpul ceremoniei de înmormantare, unul din cei de fata a vrut sa bea a
pa, a ridicat capacul ulciorului si a eliberat sufletul femeii închise acolo. Sufl
etul a revenit în trupul femeii care a înviat .
PRACTICI/RITUALURI/INSEMNE TRIBALE
Initierea este un obicei foarte general, cu un ritual variabil de la o populatie
la alta. Se practica, de regula, în momentul pubertatii pentru tinerii de ambele
sexe. Scopul este sa le schimbe personalitatea si sa-i faca sa treaca de la adol
escenta la viata adulta. Adesea, cateva grupuri de varsta trec prin initiere sim
ultan. Ea dureaza mai multe zile si comporta probe foarte dureroase, de pilda, t
atuaje, taieturi, chiar si mutilari, exercitii de suportare a durerii. Circumciz
ia este obisnuita. Tinerii sunt învatati, uneori, limba initiatilor si le se da un
 nume nou. Totul se petrece în cel mai mare secret, într-o zona a junglei neinitiati
lor. Cei initiati promit sa nu divulge tainele, de aceea raman neclaritati în priv
inta naturii exacte a ceremoniilor si a desfasurarii lor. La anumite etnii, se a
junge la înfiintarea de societati secrete care raspandesc teroarea în jurul lor.
Practicarea religiei in Africa neagra a generat un amplu repertoriu de simboluri
artistice , in care caracterul sacru se intalnste adeseori cu magia si cu super
stitia. Aceasta poate fi o explicatie pentru faptul ca anumite triburi isi impod
obesc corpul cu tot felul de obiecte si isi tatuaza pielea.
Picturile, sacrificiile, sangele si mastile fac parte din spectaculoase ritualur
i care se transmit din tata in fiu. Aceste ritualuri sunt variate, exercitand o
mare influenta asupra vietii tribale. Majoritatea rituarelor presupun insa tacti
ci violente. Un bun exemplu este o etnie din Etiopia, in care un ritual consta i
n perforarea buzelor inferioare la fetite pentru a fi puse niste discuri de lemn
sau de argila cu diametrul de 20 cm, scopul fiind diferentierea de restul comun
itatii. Deasemenea, greutata discului arata cat de mare este zestrea pe care par
intii o cer ginerelui. Spre exemplu, o tanara cu un disc de 200 de grame presupu
ne o compensatie de 40 de vaci.
Un alt exemplu de practica religioasa este in cadrul ceremoniei Quimbanda, facut
e in numele zeului infernului Echu si a sotiei lui Pombagira. Aceasta se desfaso
ara, d regula, la rascruce de drumuri, in apropierea cimitirelor si se celebreaz
aintotdeauna la miezul noptii. Participantii obisnuiesc sa bea mult alcool din
trestia de zahar, imbracati in haine de culoare rosie si neagra. se sacrifica an
imale, al caror sange este strans intr.un vas si ingropat alaturi de o srie de o
biecte sfinte, pe fundal fiind sunete produse de o toba specifica. scopul este m
entinerea chilibrului dintre bine si rau.

CEREMONII FUNEBRE
Copiii si sclavii sunt îngropati fara mare ceremonie. Criminalii sunt arsi si arun
cati la fiare. Dimpotriva, cei respectati din pricina varstei lor, sefii, primes
c mari onoruri în caz de deces. Se recurge la exorcisme (scoaterea demonilor) si d
escantece precedate de cercetari prin ghicit. Cateodata, se transporta cadavrul
din coliba în coliba, cu strigate si muzica instrumentala. Mortul este întrebat, pe
ntru a afla daca nu i-a cauzat careva decesul prin vraji. Se crede ca trupul mor
t se clatina într-un chip semnificativ, cand se apropie de coliba celui care i-a f
acut vrajile ucigase. Mortul este îngropat, uneori sezand, cateodata ghemuit în pozi
tia unui fatus, ceea ce presupune ideea de înviere.
Doliul este marcat de o slujba solemna care poate avea loc la sfarsitul lunii si
dupa un an. Se aduc raposatului ofrande în hrana si vesminte si este însarcinat sa
duca mesaje raposatilor mai vechi. În unele etnii este practicat canibalismul în ide
ea ca oamenii ca oamenii vii îi pot însusi astfel energia vitala a raposatului. Aces
t obicei a fost parasit, dar unii vrajitori pretind ca înghit prin practici ocult
sufletul cuiva. Cel vrajit ar urma sa moara la putina vreme. În Madagascar se prac
tica întoarcerea mortilor de partea cealalta . Dupa o sedere de cativa ani într-un morm
ant provizoriu, cadavrul este dezgropat, învelit într-un giulgiu nou si depus într-un
mormant definitiv. Fara acest transfer raposatul ar fi nemultumit si ar putea pr
icinui necazuri celor vii. Prin natura sa, africanul este vesel, primitor, caldu
ros , însa religia lui face sa apese asupra sa un val aparent de spaima, tristete,
cruzime uneori. Insa asta nu schimba imaginea Africii.